Operaţiunea aragazul

Voi ştiţi bancu’ cu iepuraşul care avea poftă de clătite dar nu avea tigaie şi se gândeşte să meargă să o împrumute de la urs sau vulpe, nu mai ştiu exact? Nu? Ăla cu mmmbag…’n tigaia ta”. No, nu-i bai dacă nu-l ştiţi. Ce vreau să zic eu e că sunt cam pe acolo. Cu finalul, că la mine nu-i vorba doar de ce sau cum cred că s-ar întâmpla, ca-n cazul iepurelui, ci de realitate. De evidenţă.
Voi ştiaţi că dacă vrei să-ţi cumperi un aragaz, un aragaz, măi, nu o rachetă, şi nu eşti cel puţin luptător K1 şi expert în d’astea cu gaze (alea de vin pe ţeava care intră-n aragaz, nu alealalte) ai şanse spre zero să faci ceva cu aragazul cumpărat? Că de cumpărat, ca de cumpărat, hai, merge. Da’ pe urmă? Să vorbim pe caz concret, să nu ne încurcăm în presupuneri, zic.
Ştim toţi că la capitolul electrocasnice, cel puţin online, sunt câţiva mari şi tari. Nu despre înghiţirea ălora mici vorbim, nu ăsta e subiectul şi veţi vedea imediat, nu are nicio legătură, ba chiar şi ăia mici care au rămas sunt fix la fel. Da’ fix.
Nu mai dau nume, că nu e vorba de o singură firmă, e vorba de toate şi aş avea mult de scris. Şi până la urmă, nici nu cred că e vina lor deşi, mă întreb, dacă piaţa nu cere asta, ce face piaţa de se descurcă fără? Oare să o dea pe „ilegale”? Cine, piaţa? La noi? Nooo, fuji d’aci!

Concret: ieri am ameţit pe siteuri şi pe telefoane, căutând un aragaz. Pentru cado’. Cum nu am timp de umblat prin magazine şi cum cadooul oricum trebuie să ajungă-n alt oraş, nu are rost. Şi iar oricum, magazinele la care aş fi mers sunt tot alea pe siteul cărora am vâslit şi am citit şi am sunat când nu s-a mai putut.
Paranteză: ştiţi cazurile alea de pe FB când se pune o poză cu un obiect de vânzare şi în text, pe lângă detalii despre produs, e scris foarte clar preţul, costul livrării şi tot şi, din 70 de comentarii, 52 sunt cu: pret? ce pret? cât costă? de ce nu spuneţi preţul?
Pe asta o ştiţi sigur. Mno, eu n-am vrut să fac asta, de aia am citit la politici de livrare de mă pot angaja la ei oricând, pe post de centralistă, ştiu tot. Dar unde nu am găsit, am sunat.

Treaba e aşa: unii livrează până la uşă şi pleacă. Alţii livrează până la uşă, iau obectu’ vechi şi pleacă. Alţii livrează până la uşă şi, dacă vrei instalare, le spui, plăteşti, ei sună la altă firmă, ăia te sună pe tine, faci programare şi, când are chef meseriaşul care vine de pe te miri unde, vine. Dar obectu’ vechi rămâne la tine.
Acum să luăm un caz şi mai concret: eşti femeie. Hai că nu-i greu până aici 😀
Deci eşti femeie şi te trezeşti cu un curier care-ţi lasă plocon, la uşă, un aragaz. Nu-i rachetă, dar e totuşi un aragaz. Mai departe ce faci? Întreb. Bun, hai: găseşti doi vecini mişto care să-ţi scoată aragazul vechi până la uşă. Că oricât de mişto ar fi, mai mult n-au ce face, că n-au voie să-l ducă în spatele blocului la gunoaie şi ar fi chiar culmea să-i pui să umble ei cu el pe la ăştia care colectează. Nu, pe ăştia îi suni tu şi te programezi la colectare. Când? Nu se ştie. Cândva.
Deci ai un aragaz vechi instalat şi unul nou, pe undeva, prin casă. Să zicem că apelezi la firma aia de la ăia care au serviciul ăsta. Vine nenea. Păi n-a fost vorba că el şi scoate vechituri afară, doamnă, ce facem acum, profităm de om?  El doar pune obectu’ nou în locul liber. Treaba ta cum îl eliberezi. Deci nu merge.

Să zicem că vine obectu’ nou, suni la firma de colectare, te programează azi, vine, ia obectu’ vechi şi tu stai fără aragaz până vine nenea ăla meseriaşu de la cei care oferă serviciul ăsta. Vrei un ceai? Vrei o ciorbă? Vrei o friptură sau o ceva cald? Sună la… sau rabdă câteva zile. Deci nu merge.
Bun, renunţi la online, alegi magazin normal, fără corporatişti. Suni. Nu poţi plăti online. Nu-i nimic, zici, vine cu banii în magazin. Şi? Păi dacă sunt băieţii în magazin, îl aduc ei. Dacă nu, nu. Dacă nu, îl iei în braţe, că doar eşti Xenă. Şi mai departe? Se şi montează? Ah, nuuu. numai aşa, să vedem dacă ştie şefu’ pe cineva, să mai întrebăm şi noi.
Mno bine, apelezi la vecinu’ Gigel, mecanic auto, că doar ce naiba, e doar un aragaz, blocul are doar 4 etaje, cât de sus ar putea sări în aer? Nu prea sus. Nu? NU!

Şi să nu ziceţi că fac discriminări, ştiu câţiva bărbaţi care, deşi ar putea oricând să facă chestii la centrale sau la un aragaz sau la panoul ăla de curent, spun răspicat că: nu e meseria mea, vreau să dorm liniştit, nici la mine acasă nu-mi bag nasul, n-aş putea face la altul, să stau cu frică. Corect! Normal! Au dreptate. Nici eu nu aş accepta asta. E cado’, am zis. Cum aş sta să ştiu că aragazul ăla a fost montat de Gigel care de obicei pune cauciucuri de iarnă?
Atenţie! Nu spun că un om nu ar fi în stare să facă asta pentru că el de obicei pune cauciucuri. Dar cred că ar fi bine să lăsăm pe fiecare să-şi facă meseria. Mai ales când e vorba de chestii cu care parcă n-ar fi indicat să ne jucăm şi să o dăm pe improvizaţii şi pe celebra sârmă.
Am sunat şi la eon, normal. Şi după ce-am ascultat o melodie mişto (serios că-i faină, aş vrea să ştiu care e, un nene cântă, cred că mai sun o dată, numai pentru asta 😀 ) mi s-a spus că nu pe ei îi chem, că ei n-au treabă, că merge cu o firmă specializată. Care, mămică, care? Şi unde o găsesc?

Nu sunt exagerată. Sau poate sunt. Unde am sunat, adică acolo unde nu scria nimic despre livrare şi montaj, am spus că e contra-cost, evident. Nu se poate. Că nu au oameni care să facă asta. Că ei doar vând, nu montează. Bun. Şi normal, nu am pretenţia de la bietul curier să-l şi care pe scări, să-l şi monteze. Dar revin la partea în care ziceam de piaţă şi acum scriu nume: Flanco, Altex, Dedeman, Domo, Electro nu ştiu cum. Toate au magazine în absolut toate judeţele din ţara asta. Nu spun că trebuie angajaţi oameni la propriu, să fie-n magazin tot timpul. Că nu e nevoie. Dar dacă cauţi tu în fiecare judeţ nişte specialişti care să facă şi ei un bănuţ la o astfel de comandă, o fi greu tare? Că sunt sigură că sunt. Sau direct cu firme care să-ţi trimită om când vine produsul, nu să-ţi rupi tu tastatura căutând… nimic. Că nu mi-a găsit google şi FB nimic. Măcar pentru din astea care necesită totuşi habarnism. Astea pe gaz. Că alea pe curent care numai se bagă-n priză, cum e un frigider, nu e nevoie.
Deci dacă toţi cei care şi-au cumpărat un aragaz, o plită, un cuptor ar fi întrebat de montaj, oare nu s-ar fi prins că e nevoie? Şi dacă nu s-au prins, că nu a întrebat nimeni, cum s-au descurcat totuşi toţi cei care au cumpărat? Adică ce-a făcut piaţa după ce a venit curierul la uşă şi a lăsat produsul? Că vreau şi eu.
Ok, asta e politica şi normal, nu spun că angajaţii lor trebuie să ştie şi să fie specializaţi în asta. Dar nu e absurd totuşi? Adică-l cumpăr, nu e greu. Da’ dup’aia? Aia vreau să ştiu.

Şi dacă n-am avut introducere, am încheiere: ce frumos a fost în vacanţa de vară!

Foto