„Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”

Iar n-am introducere, nici nu vreau. Vouă vă vine să credeţi că există acum, în momentul în care scriu, un răzbel cu furci şi topoare, deocamdată pe FB, şi totul a început de la o carte care încă nu a fost lansată oficial, că abia a fost pusă pe un site pentru precomandă (deci n-a citit-o niciunul dintre ăia care scot fum pe nas), dar îl înjură pe cel care a scris-o, pe cel despre care e scrisă şi pe cei care îi iau apărarea celui care a scris-o şi care, la rândul lor, îi înjură pe cei care înjură? E de Doamne fereşte! Şi totuşi, ne războim pe cărţi. E bine, e foarte bine, e extraordinar de bine. Oare există un subiect pe lumea asta în care să nu fim experţi şi să nu sărim la gâtul celor care îşi permit luxul de a avea o părere diferită de a noastră? În fine.
Şi cum în stânga război, în dreapta război, în faţă ceaţă şi vânt, m-am cuibărit aici cu chef de joacă. Dacă am cu cine, bucuria e pe măsură. Dacă nu, mă joc singură. 😀

Am văzut zilele astea, pe pagina lui Silviu Iliuţă, o chestie mişto. Nu ştiu dacă-i aparţine ideea, eu la el am văzut, de el vă zic. Deci clar nu-i ideea mea şi oricum nici nu vreau să o preiau aşa cum am văzut-o. La el era să spui despre oraşul în care locuieşti, fără să-i spui numele, dar să se prindă toată lumea. Fain. Mno, io-s mai cu moţ şi vreau să ne limităm la poezie. Sau hai, bine, dacă nu există poezie, la ceva în zona asta: un actor, un pictor, un sculptor, un scriitor, un cântăreţ, un sportiv.

Vă rog din tot sufleţelul meu, nu puneţi linkuri. Da, ştiu, sunt exagerată, recunosc. Nu e vorba de nicio încălcare, nu e vorba de niciun drept la liberă exprimare, nu mă plăteşte nimeni să vă rog asta, e pur şi simplu o spaimă a mea de pe vremea-n care oriunde-aş fi scris, orice-aş fi făcut, eram spam. Toate comentariile intrau la spam, nici postările nu-mi apăreau în reader. Cu ajutorul vostru, am dat peste un site pe care puteam verifica linkurile inactive, problemă care poate duce spre spam grav. Aveam sute. Youtubeuri care între timp au fost şterse, siteuri închise, linkuri mutate. Am şters cât am putut, că n-am avut nervi de toate. Dar în ziua-n care am făcut treaba asta, după un refresh, comentariile mele n-au mai intrat la spam.
Sunt berbec la zodie, sunt berbec şi prin viaţă, uneori. Recunosc că poate fi o simplă coincidenţă, da. Şi recunosc că multe au fost şi de la sursele pozelor. Dar a trebuit, din păcate, să şterg multe şi din comentarii. Şi am rămas cu teama asta şi sper să mă înţelegeţi. Şi dacă vi se pare că e o păsărică, vă spun eu că e un stol întreg, dar vă rog, lăsaţi-mă aşa, şi nu vă supăraţi.

Deci: dacă vreţi, evident, să spuneţi fie despre oraşul în care v-aţi născut, fie despre cel în care locuiţi, şi ştiţi un poet născut acolo, puneţi o strofă dintr-o poezie scrisă de el. Fără să puneţi numele, că asta e ideea. Doar versurile. Dacă nu aveţi poeţi născuţi în zonă, poate aveţi un actor. Na, aici ar fi greu fără nume, că dacă puneţi doar un film, la câţi actori mai joacă în el… greu. Deci aici e cu nume. Dacă aveţi scriitori, numele unei cărţi. Dacă e cântăreţ, numele celei mai cunoscute melodii. Dacă e compozitor, la fel. Şi tot aşa.
Nu facem discriminări: dacă nu e chiar din oraş, sat, comună, poate fi şi din judeţ. Mno aşe.
Vreţi? Dacă nu, nu. Dacă da, da! 🙂

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

119 răspunsuri la „Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”

  1. „Printre copacii morți de vremi,
    Pe stratul frunzelor căzute,
    Peste cărările pierdute,
    M-ai tot chemat și mă tot chemi.
    Dar azi, cînd dorul mă usucă,
    Sunt osîndit numai să plîng,
    Nu pot la piept să te mai strîng …
    Fiind iubire-ai fost nălucă.”
    🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. scântei zice:

    ”Sunt a lui Gog și-a lui Magog odraslă,
    În van izbesc cu pumnii –n porți , în zid,
    Și, totuși, vă întreb: să plâng aicea,
    La poale de Carpați, e-ngăduit?”
     

    Apreciat de 2 persoane

  3. castanman zice:

    „Astăzi vocala mea este murdară
    căzută-mi este în noroi
    iubito princiară
    care n-ai vrut să fim doar doi
    Cămaşa asta a vorbirii
    mi-au asudat, s-au murdărit
    iar lacrima gîndirii
    în sare s-a sleit
    Doar frigul încă mai mi-e prieten
    cu turle de biserici”

    Apreciat de 1 persoană

  4. castanman zice:

    Editează putin comentariul meu, Po…

    Apreciază

  5. sticri zice:

    Sper sa nu ma certi pentru alegerea facuta 😂😂

    „ochii tai imi amintesc cat de mult ne iubeam
    si cum ca doi copii in brate ne strangeam
    mi-amintesc cand imi spuneai ca ma iubesti
    dar nu inteleg acum de ce ma parasesti
    traiesc inconjurat doar de oameni rai
    si tot ce-mi amintesc acum sunt doar ochii tai”

    Apreciat de 2 persoane

  6. rofstef zice:

    No, eu sunt scurt de data asta, pentru că: „mă doare la bass” 😁
    Adică nu mă doare, dar știi despre ce-i vorba.
    Seară frumoasă, Po !

    Apreciază

  7. imaginarycoffee zice:

    „nu se stinge dorul pentru om
    oricât s-ar ascunde de departe
    locuim între pereţi cu cărţi
    locuim şi-ntre coperţi de carte”

    Apreciat de 2 persoane

  8. imaginarycoffee zice:

    Îmbrățișări! ❤️ 🙂

    Apreciază

  9. Tatar Lau zice:

    Compozitor cunoscut pentru muzica din filmul „2001: A Space Odyssey”, născut într-o micuță urbe din Transilvania. 😜

    Apreciat de 1 persoană

  10. Floare de mai zice:

    „Ai puțintică răbdare,stimabile”!.
    „Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar să o știm și noi !”
    „Eu cu cine votez ?”
    „Zoe,Zoe,fii bărbată !”etc.etc
    Te-ai prins tu😃😃
    Pupici ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ileana zice:

    Dorul

    Dragostea mea,
    ancoră grea,
    ţine-mă strâns;
    toate mă dor:
    gura – de dor,
    ochii – de plâns.

    Pupicii 😘

    Apreciat de 2 persoane

  12. Mona zice:

    Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
    Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
    Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
    M-am indrăgostit numai de ea.

    😊❤🤗

    Apreciat de 2 persoane

  13. Drugwash zice:

    [prea multe de spus şi nu-s urechi s-audă]…

    … c-aşa-i în tenis. 😦

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu-mi dau seama dacă e vers sau altceva, mă mai gândesc mâine, să știu măcar de unde să o iau.

      Apreciază

    • Uf, bine că am intrat pe modul normal. Aia cu tenisul nu a apărut prima dată. Chiar mă miram…

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Uite-aşa lipseşte cîte ceva de aici, cîte ceva de dincolo, azi mai puţin, mîine mai mult, din ce în ce mai importante… pînă rămîne doar ce e programat să rămînă.
        Dar asta n-are nici o legătură cu subiectul zilei. C-aşa-i în tenis, nu…?

        Apreciază

        • Nu lipsea nimic. Dar fiind spațiu mai mare între rânduri, aplicația mi-a afișat numai începutul.

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Lipsea privirii – totuna. De cele mai multe ori omul în subconştient consideră că „dacă nu vezi nu există” şi trece mai departe. Mă refer la tehnici subtile de ascundere a materialelor mai puţin dorite – asta cînd nu sînt şterse de-a dreptul (încearcă să pui într-un comentariu, direct pe pagină, un link spre o imagine formatat cu tag-uri HTML img, vezi dacă mai apare ceva). De ceva vreme cel puţin în Linux – dar cred că şi în alte sisteme de operare, inclusiv cele de pe telefoane/tablete – scrollbar-urile sînt ascunse şi doar dacă încerci efectiv să derulezi imaginea/pagina apar pentru scurt timp; în rest sînt nişte linii punctate aproape invizibile care ar trebui să ofere indiciul că „mai există ceva dincolo de ce se vede pe ecran” – uşor de trecut cu vederea.
            Aici poate că nu e cazul… sau poate că este. Ce aş vrea eu să înţelegi e că de obicei cînd analizez o problemă extind contextul la modul general, nu rămîn strict pe acea problemă, de aceea unele explicaţii pot părea deplasate în contextul local. 🙂
            Şi mă opresc, că iar am ieşit din topic. 😳

            Apreciază

    • Marina Costa zice:

      Hrupiște, acum în Grecia… 😛

      Apreciat de 1 persoană

      • Cred că, mai degrabă, Dragoş se referă la autorul textului, Marina, nu la Toma.

        Apreciat de 1 persoană

        • Marina Costa zice:

          Probabil, dar nu știu cine e autorul. M-am gândit la Toma Caragiu, și la faptul că a locuit multă vreme în Ploiești. Dar i-am spus locul de naștere, așa, ca să-l tachinez un pic 😛

          Apreciat de 1 persoană

          • Păi nu cred că ar încălcat Dragoș regula și anume ca cel despre care scriem să fie născut acolo. Adică sper! Că altfel nici eu nu mai sunt sigură pe nimic. De aia cred că de autor a zis.

            Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              Cel mai probabil memoria îmi joacă feste sau informaţiile pe care le aveam erau greşite. De fapt, cu tot ce se întîmplă în jur, istoria fiind „redescoperită” şi/sau ştearsă şi/sau rescrisă, orice e posibil. Chiar eram convins că Toma a fost ploieştean get-beget. Dacă nu, mea culpa. 😳

              Mnoh, ca să fiu sigur aş putea pune ceva versuri proprii, că măcar de mine sînt sigur unde m-am născut. Sau…? 🙄

              Apreciat de 1 persoană

            • Mno vezi ce-mi faci? Acu io cum mă scot în fața Marinei? 🙄
              Că aș fi băgat mâna-n foc că n-ai treabă cu grecii. Deci cumva Marina a avut dreptate, tu la Toma te refereai, eu la Dan Mihăescu 😂
              Pune repede versurile alea, să mă scot așa 😀

              Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              De-vin

              Pahar gol şi uscat,
              De vin nemîngîiat,
              Singur pe masa goală
              Cu urme de păcat,
              Tînjesc a sticlei gură
              Şi-al vinului buchet,
              Un gol mă roade-n pîntec
              Şi nu mai pot s-aştept.

              Cu sticla goală-n mînă,
              Cu chipul palid, trist,
              Priveşte lung la mine –
              Uitase că exist.

              „Ce mai aştepţi, bătrîne?
              Cînd via s-a uscat
              Nu vor mai fi ciorchine,
              Nu va mai fi păcat…”

              Apreciat de 2 persoane

            • Pfuai ce frumos!
              Acum mă bucur că s-a produs confuzia asta, altfel nu le lasai aici!
              Mulțumesc!

              Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              Hehe, poezia e pe blog de mult timp, ai trecut deja pe acolo acum vreo… cinci ani. Uite aici. 🙂

              Mai sînt multe, dar cine mai are chef, timp şi răbdare să răscolească trecutul…

              Apreciat de 1 persoană

            • Apăi… eu nu mai știu ce-am făcut sâmbătă și tu-mi zici de acum 5 ani?

              Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              Păi ce, io mai ştiu ce-am făcut acu’ cinci minute? 😆 Dacă nu căutam pe blog habar nu mai aveam ce-am scris toţi anii ăştia. 😳 Şi-am zis să-ţi aduc aminte dacă tot mi-s prin zonă. 🙂

              Apreciat de 2 persoane

  14. Iosif zice:

    “Mor povesti, se nasc povesti
    Nu mai sunt si nu mai esti
    Jumatatea unui zbor
    Ucis de dor
    Mor iubiri, se nasc iubiri
    Cu tot cerul din priviri
    Si cu spaimele din noi
    Cei tristi si goi…tristi si goi…si goi”

    Apreciat de 1 persoană

  15. Issabela zice:

    Eu ce să mai, că știi și tu – și mulți – unde stau. Și totuși…
    În orașu-n care plouă
    De trei ori pe săptămână
    Un bătrîn și o bătrînă –
    Două jucării stricate –
    Merg ținîndu-se de mînă…

    Apreciat de 3 persoane

  16. ”Nu te întreb de ce nu ești al meu ,
    de lângă mine cine te-a luat .
    Nu te întreb de ce din curcubeu
    lacrimi de nostalgie-au picurat .
    În mine primăverile-au murit
    și trandafirii tăi au sângerat,
    Aș vrea să strig , să știi că te-am iubit
    dar o durere grea m-a-nconjurat .
    În seara asta pentru tine cânt
    chiar dacă stiu că este nebunie ,
    Cad stele , vin să moară pe pământ
    Iubirea mea devine poezie .”

    Apreciat de 1 persoană

  17. Jo zice:

    Filantropica

    Apreciază

  18. Marina Costa zice:

    Nu cel în care m-am născut, dar orașul meu de suflet –

    Vânt, dumbrăvi şi optsprezece ani …
    Strada cu salcâmi şi cu castani,
    Primăvară-n balta renăscută,
    Zile ce-amintirea le sărută …

    Apreciat de 1 persoană

  19. anasylvi zice:

    Chiar dacă ştiu că mesajele nu le citeşti,
    În visul tău mereu tu mă regăseşti,
    Ai tăi îţi spun tot mereu „nu te gândi doar la ea”
    Dar tu ai vrea..
    Aş vrea să zbor pân’ la stele fără să mă opresc,
    În drumul meu prin viaţă să te găsesc,
    Nu-s vorbe goale când îţi spun te iubesc,
    Hai strigă tareee…

    Tu şi eu, ne vom iubi mereu
    Şi ne vom privi din adâncul inimii
    Pân’ la soare..
    Reuşesc să te iubesc pân’ la soare.
    Tu şi eu, ne vom iubi mereu
    Şi ne vom privi din adâncul inimii
    Pân’ la soare…

    E si varianta in engleza. ^^ Crazy, sexy, wild, we just wanna let it out. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  20. Bucur zice:

    „De-un viteaz așa fălos,
    Și la inimă milos,
    De-un viteaz așa de mare,
    La sărmani dă ajutoare”

    Apreciat de 1 persoană

  21. Bucur zice:

    Și încă puțin ajutor 🙂

    “ Mocirita cu trifoi,
    Mocirita cu trifoi
    M-or petat la maica doi
    M-or petat la maica doi

    Spune-mi puiule de cuc
    Spune-mi puiule de cuc
    Dupa care sa ma duc
    Dupa care sa ma duc

    Hei tu mandruleana me’
    Hei tu mandruleana me’
    Duce dupa care-i vre’
    Duce dupa care-i vre’

    Dupa cel frumos m-as duce
    Dupa cel frumos m-as duce
    Ca are gurita dulce
    Ca are gurita dulce“

    În cele din urmă a ales pe cel frumos și gura dulce! 🙃

    Apreciat de 1 persoană

  22. 1lauralaly zice:

    „Compatrioţii mei au geniul superlativului. Îţi trântesc un compliment de pe urma căruia nu-ţi mai revii…”

    Apreciază

    • Eheei, „greutate” şi genialitate!
      Poate de aia „când eram tânăr, nicio plăcere nu prețuia mai mult ca aceea de a-mi face dușmani. Acum, de cum îmi fac unul, primul gând e să ne împăcăm, ca să nu trebuiască să-mi bat capul cu el. Să ai dușmani reprezintă o mare răspundere. Propria povară îmi e de-ajuns, nu mai sunt în stare s-o duc pe a altora.”

      Te pup, draga mea!

      Apreciază

  23. tink3rbe11 zice:

    „Iată-mă ‘s ….sosăsc dintr-o călătorii, în care-am pătimit o sutâ di șotii ….ș-o mii”

    Apreciat de 1 persoană

  24. daurel zice:

    E o idee minunata!
    Felicitari!

    P.S.
    Dacă citeam mai devreme, citam ceva din Petru Racolța din Seini deoarece sunt dintr-un sat vecin…

    Apreciat de 1 persoană

  25. Alex zice:

    O idee tare faină, dragă Potecuță. În felul acesta ne-ai făcut să ne mai amintim de poeții și scriitorii de prin zona fiecăruia. Uite la ce m-am gândit eu:
    „Un bou ca toți boii, puțin la simțire,// În zilele noastre de soartă-ajutat,// Și decît toți frații mai cu osebire,// Dobîndi-n cireadă un post însemnat”… și așa mai departe. Parcă ar fi scrisă pentru zilele noastre!
    Numai bine, cu drag! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Alex!
      Păi da, când suntem turişti, ne place să aflăm că prin locurile alea s-a născut, a crescut, a studiat… deci face bine o reamintire a celor care s-au născut pe unde ne-am născut sau crescut şi noi.
      Ce exemplu frumos ai adus! Şi da, parcă e pentru acum… aşa cum a fost şi va fi pentru oricând 😉
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  26. adrianport zice:

    Am vrut să-ţi dau super greu, dar sunt aşa de bun la germană că după opt ani pe-aici n-am putut să găsesc o amărâtă de strofă din poeziile lui Robert Walser, un mare scriitor al Bienne-ului, de fapt Biel-ului, după denumirea germană. Apropo, de curiozitate, ai fi înţeles nişte versuri bine făcute pe nemţeşte? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Naturlich! Cu umlaut, evident, dar nu-l am pe tastatură. Ştiu vreo 10 cuvinte-n germană deci unde n-aş fi înţeles, aş fi pus de la mine cu ce aş fi crezut că se leagă.
      De exemplu, „diese Tür ist grau” (e luat cu copy, de aia are puncte). Ştiu până la grau. Dar cum poate fi o uşă? Închisă-deschisă. Nu e, că le ştiu şi pe astea. Mare-mică. Nici asta nu e. Deci rămâne o culoare care, fie vorba-ntre noi, n-are importanţă aşa mare-n propoziţie, sau ceva legat de material deşi nici asta nu poate fi, că după ist ar mai fi fost ceva. Deci? Sunt pui de neamţ sau ce? 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • adrianport zice:

        Prima mea deducţie a fost că grau e verde, deci îţi dai seama…. Dar ne-ai provocat pe noi şi tu nu te-ai conformat. Deci ce să fie de la tine din oraş? Ceva despre corola de minuni a lumii sau legea lui Newton pe nemţeşte? 🙂

        Apreciază

  27. Ecoarta zice:

    Am citit multe comentarii interesante. Dar eu sunt nehotărâtă: Florida sau România?
    Mâine mă hotărăsc şi revin!

    Apreciază

  28. lucillette zice:

    „Să nu crezi ce spun acum
    Vorbele imi sunt vânt nebun
    Să nu crezi ce-ți spun acum
    Chiar de eu îți spun, vei fi a mea oricum
    Să nu crezi ce auzi acum
    E un cântec scris pe drum”

    Vorbesc despre interpretul lor

    Apreciat de 1 persoană

  29. Mărgeluţa zice:

    „Noi vrem să rămânem cu iadul nostru şi n-avem nevoie de nicio rază din cerul vostru!” 😁

    Apreciază

  30. Diana zice:

    Faină de tot ideea jocului!
    Venit-am tarziu, da’ nu-i suficient! PC imi joaca feste! Of, of, aoleu! 🙂

    „O grădină îngeri meşteri
    Zugrăvit-au la fereastră,
    Şi e frig în casa noastră,
    Ca subt bolta unei peşteri
    Dormi, copile, dormi!” (…)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s