Problemă de logică aplicată-n viaţă

Dacă tot am deschis sertarul cu amintiri la postarea cu majoratul, deschid şi postarea asta tot cu o amintire care mi-e atât de vie-n minte, încât am senzaţia că dacă întind mâna, o pot atinge. Eram tot în liceu, dar nu mai ştiu sigur în ce clasă. Oricum, cred că undeva prin a XI-a sau a XII-a, că e vorba de ora de economie şi parcă mai devreme n-am făcut. Nu mai ştiu exact, oricum nu asta contează.
Până în punctul ăsta despre care vă voi povesti, profa de economie cred că a fost singura care n-a lăsat nicio clipă să se vadă sau să se simtă omul din spatele dascălului. Nu e de rău ce zic, dar nu ştiu să explic mai bine. Nicio secundă până atunci nu s-a văzut pe chipul ei că o doare ceva, că e obosită, că e fericită sau tristă. Şi nici de la noi nu lăsa să treacă înspre ea ceva în genul ăsta. Ca un exemplu, aveam dreptul la două buline albastre pe trimestru. Avea obiceiul să asculte mult şi la întâmplare. Am mai amintit de asta aici, mai spun o dată. Avea un carneţel în care punea steluţe în dreptul fiecărui nume de câte ori i se părea că merităm. La nu ştiu câte steluţe, aveam 10 în catalog. Dacă azi ai primit una, nu însemna că mâine nu te poate întreba ceva, să primeşti o alta sau un minus, dacă nu ştiai răspunsul.

Aşa, revin la buline. Dacă nu ai putut învăţa, nu ai avut chef, ai fost bolnav, nu erai nevoit nici să inventezi motive credibile, nici să îţi afişezi problemele personale în faţa ei. Pentru că nu întreba. Condiţia era ca la începutul orei, nu mai târziu, să îi spui că vrei să îţi foloseşti o bulină. Un fel de cartonaş, de steag alb, dacă vreţi. Sigur că era pe „barba” ta. Dacă era doar o invenţie, riscai să îţi iroseşti mândreţe de bulină şi ea să nu aibă de gând să asculte în ora aia. După irosirea lor, erai pe riscul tău dacă totuşi nu învăţai. Tăceai chitic în bancă şi te rugai să nu fi chiar tu ăla întrebat. Dacă erai, la primul răspuns greşit, aveai un minus în caietul ăla, apoi un altul. La trei minusuri, mai aveai o şansă să nu ai 4 în catalog, cu o problemă rezolvată. Dacă nu ştiai nici problema, 4 era asigurat. Deci era chiar indulgentă, în ciuda „zidului” pe care l-am perceput. Cu toate astea, nu ştiu ce anume mi-a plăcut nespus la ea, dar îmi era extrem de dragă. Şi nu numai mie.

Într-o zi de iarnă din aia adevărată, cu zăpada până mai sus de glezne în curtea liceului, depusă peste noapte, a intrat în clasă la prima oră, a abandonat catalogul pe catedră, s-a dus lângă geam şi, cu privirea pierdută, ne-a zis aşa: azi nu predau, doar vă ascult. Vă dau o problemă de logică. Ba nu, de viaţă. S-a întors cu faţa spre noi şi ne-a zis: să presupunem că aţi plecat azi noapte cu maşina şi undeva pe drum, departe de oraş sau de vreun sat, aţi rămas înzăpeziţi. Sunteţi singur, nu aveţi mâncare, nu aveţi pături să vă încălziţi. Ce faceţi?
După câteva momente în care am încercat toţi să facem legătura între economie şi problema asta, am început fiecare cu câte un răspuns şi ne-am transformat în zmei, evident. Toţi dădeam răspunsuri din filme, că de unde altundeva? Ne-a ascultat pe toţi fără să spună nimic, spre nedumerirea noastră. Adică nimeni nu a dat răspunsul corect?
În momentul în care s-a ajuns la: lăsăm motorul pornit şi nu mai e frig, iar un coleg a zis că nu ar fi idee bună că astfel rămâi fără benzină şi poate fără baterie la maşină şi n-ai lumini şi rămâi în beznă, ne-a spus, cu ochii-n lacrimi, că e vorba despre soţul ei şi că ea de fapt încerca să se încurajeze găsind soluţii la noi.
S-a schimbat total tonul clasei. De la „of, Doamne, asta era? Staţi liniştită, doamna profesoară, se descurcă”, la „cred că deja e acasă, sigur a ajuns cu bine, nu mai fiţi supărată”.

Deşi îmi amintesc perfect scena asta, nu mai ştiu decât foarte vag detaliile. A nins foarte mult noaptea şi, undeva între oraş şi în sus, spre munte, între două sate, s-a produs un soi de busculadă, au rămas multe maşini blocate-n zăpadă. A fost cu intervenţie de durată, drum îngust, utilaje mari. Ştiu că au lipsit atunci toţi profesorii şi colegii mei care făceau naveta şi cumva s-a aflat destul de repede despre asta.
Nu ştiu exact ce m-a făcut să reţin atât de bine episodul: faptul că am văzut-o pentru prima dată atât de vulnerabilă, în condiţiile în care era, cum am zis, cam singura pe faţa căreia nu se vedea nicio emoţie, sau faptul că am simţit toţi că suntem cu adevărat ascultaţi şi că, pe undeva, se caută şi-n noi un soi de compasiune şi că e important şi punctul nostru de vedere, că suntem trataţi ca nişte oameni mari. Nu ştiu nici acum ce anume a fost mai important, cert e că îmi amintesc perfect momentul.

Aşa. N-are rost să vă spun că nu era cu Facebook pe atunci, nici cu aplicaţii, nici cu nimic. Deci greu. Nu imposibil, dar greu. Mai ales în astfel de situaţii. Dar acum, când s-ar zice că ne ajută toată tehnologia posibilă, nu ar putea exista momente în care să ne întreţină neliniştea lipsa unui răspuns? Adică ea era clar neliniştită, se vedea că e tare îngrijorată. Dar dacă el ar fi avut telefon şi ar fi rămas fără semnal sau baterie, nu cumva neliniştea ei ar fi crescut şi mai mult?
Să presupunem că nu putem da de cineva, ce facem? Să zicem că n-avem număr de telefon sau nu are semnal. Că altfel v-aş da prea uşor. Excludem şi mersul la uşa ei, că iar ar fi uşor. So? Nu-i aşa că deşi pare simplu cu telefoane şi SF-uri de tot felul, dintr-o dată nu mai e? Sau, din contră, e şi mai rău.
Deci ce facem să dăm totuşi de o persoană despre care nu mai ştim nimic, în era tehnologiei? Nu ajungem nici la Interpol, nici chiar aşa, fiţi cuminţi 🙂
Scoateţi o foaie de hârtie, e pe bază de steluţe şi nu se acceptă bulinele deci azi nu merge cu „doamna profesoară, ştiţi, să vă explic, eu am vrut să învăţ, dar…” 😛

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

87 de răspunsuri la Problemă de logică aplicată-n viaţă

  1. Jo zice:

    Recunosc că sunt la serviciu și am citit întreruptă de două ori de colege, dar n-am înțeles întrebarea. Dacă n-are semnal și-ai auzit la știri că drumul e înzăpezit, stai liniștită și aștepți. Dacă autoritățile știu că este o problemă, nu moare nimeni de frig. De foame nici atât. Pentru sete poți să topești niște zăpadă în gură. În plus, dacă este înzăpezit cu alte 5-6 mașini, sigur de tot găsește sprijin la ceilalți, chiar dacă-l știi zăbăuc, că a plecat la drum cu anvelope de vară și fără o sticlă de apă. N-ați încurajat-o degeaba pe d-na profesoară. Mă și mir de cât de prăpăstioasă este. Dar bănuiesc că atunci când iubeșit pe cineva foarte mult, logica nu mai intră în discuție. 🙂 Soțul ei este un bărbat norocos. Btw, s-a întors cu bine până la urmă? Sau ați văzut-o în doliu la ora următoare?

    Apreciat de 1 persoană

    • Întrebarea din final n-are legătură cu povestea. Întrebarea e la modul general, nu ştii nimic despre acea persoană, tocmai.
      Da, a ajuns cu bine.
      Spor la treabă, Jo!

      Apreciat de 1 persoană

      • Jo zice:

        OK! Eu aș sta liniștită. L-aș aștepta acasă cu un duș fierbinte, o masă caldă și o aspirină… sau aspirina săracului în funcție de… buget. 😀

        Apreciat de 2 persoane

        • 😀 😀
          Jo, dar ce colege insistente ai, nu te lasă deloc. O lăsăm aşa, mâncăm noi masa aia caldă.
          Păi dacă era vorba de soţ sau iubit, mai era cazul de a nu avea numărul de telefon sau de a nu şti alte metode de a da de el? 😀

          Apreciat de 1 persoană

          • Jo zice:

            Păi ziceai că n-are semnal!!!!

            Apreciat de 1 persoană

            • Am zis că nu ai telefonul persoanei sau nu are semnal. Am exclus varianta telefonului. Nu-l poţi folosi la sunat. Dar persoana nu locuieşte cu tine-n casă.

              Apreciat de 1 persoană

            • Jo zice:

              Dar înzăpezit e? Sau nici măcar înzăpezit nu e? Dacă nu locuiește cu mine în casă și nu-l aștept de ce să mă îngrijorez? 🙂 E clar că n-am priceput datele problemei, dar vreau să le pricep. Deci am o cunoștință care n-a mai dat un semn de viață de mult. I-am pierdut numărul de telefonul și nici nu știu unde stă. Cum dau de ea? Până aici am înțeles?

              Apreciat de 1 persoană

            • Perfect ai înţeles până aici. Adică de la „am o cunoştinţă” încolo. Ce-i mai sus nu e important. Sau e, dacă nu te preocupă deloc nimeni în afară de cei care locuiesc cu tine. Dacă te preocupă şi o cunoştinţă, atunci de acolo plecăm. Vezi că i-an dat lui Sticri un exemplu, să fie mai clar puţin ce am vrut să spun. Dar lasă STS-ul, că repet, nu vorbim de persoane date dispărute şi căutate de poliţie.

              Apreciat de 1 persoană

            • Jo zice:

              Am citit schimbul de mesaje cu Cristi. Iar răspunsul este că habar n-am. Dacă este o cunoștință din viața reală, merg pe cercul de conoștințe comune. Că doar n-am întâlnit-o pe stradă… nu? 🙂 Dacă este o cunoștință virtuală, cum ai fi tu… pauză totală. N-aș avea nici cea mai mică idee cum aș putea da de tine. Mi-ar fi dor, însă.

              Apreciat de 1 persoană

            • Oooo. mulţumesc, Jo! Nu am de gând să vă pun la încercare vreodată! Dar mulţumesc tare!

              Apreciat de 1 persoană

  2. sticri zice:

    In era tehnologiei nu exista persoana disparuta care sa nu poata sa fie gasita daca are un telefon asupra ei. Depinde doar de importanta persoanei respective si de interesul celor din STS care ne pot localiza pe toti.
    Hai sa-ti spun ceva, ca sa intelegi cum.functioneaza „sistemul”. Daca spre exemplu esti in Brasov (nu conteaza orasul) si suni pe cineva tot din Brasov, chiar si avand acelasi operator telefonic cu al tau, prima oara semnalul pleaca catre un centru pe la.Bucuresti, care e „administrat de STS” 😂😂 si apoi se intoarce la Brasov la persoana apelata de tine. Deci ….. „cineva” stie tot, daca doreste…😂
    Cand tu mergand prin oras sau in afara lui, treci dintr-o celula in alta, asta se inregistreaza si „cineva” stie ultima celula unde ai fost.
    Nu mai dau detalii …. 😂😂😂

    Apreciat de 2 persoane

    • Văleleu! Acum realizez ce inocenţi am fost noi acum 1000 de ani, cum am cuplat imediat fix la problemă şi încercam să o rezolvăm practic deşi puţin din basme.
      Sticri, nu vorbim de persoane declarate dispărute, căutate cu câini de urmă şi poliţie.
      Dispar eu dintr-o dată, Doamne fereşte! Să presupunem că e cineva aici, printre voi, căruia îi pasă tare de mine. Nu are numărul meu, nu ştie unde locuiesc. Ce face, sună la STS să-mi urmărească apelurile, să îi spună dacă am folosit telefonul deci nu m-au răpit puii de dinozaur?

      Apreciat de 1 persoană

      • sticri zice:

        Mie nu-mi da nimeni detalii despre tine dar „organelor” le sunt oferite asemenea info. Ultima ta locatie o sa le fie oferita, deci ei stiu unde sa te caute. Eu ce pot doar sa te caut dupa IPul acestui comentariu si sa stiu de unde ai scris ultimul msg. Acum e un oras, nu zic care 😂😂. Daca ai locatia telefonului activata si pot intra in casuta ta de mail (gmail) pot sa vad ultimul tau drum, cu data si ora. Pozele din telefon contin data, ora si daca tu stii unde sa cauti, dar nu toate…
        Pe scurt, depinde de „cunostintele IT” ale celui care cauta, iar pt autoritati depinde de importanta persoanei.

        Apreciat de 1 persoană

        • Îi clar, pot fugi-n munţi liniştită. 😀

          Apreciat de 3 persoane

          • sticri zice:

            Tu poti fugi linistita 😂😂😂, dar depinde de profesionalismul/cunostintele celor care te cauta ca sa te gaseasca.
            Tu ma poti identifica foarte usor acum, adica locatia, dupa IPul meu. Totusi, daca eu doresc pot folosi un VPN (virtual) si o sa ma gaseti unde vreau eu 😂😂😂😂.
            Deci, totul depinde de „cine cauta” 😂😂

            Apreciat de 2 persoane

            • Sticri, da, ştiu că apare IP-ul la comentarii. Dar ce aş face cu el? Adică ce-mi poate arăta ăla? Nu, că nu vreau să te caut, stai liniştit, oricum sunt varză la asta. Tu mi-ai zis de intrat în gmail şi m-ai pierdut de tot. Adică tu de la un IP poţi intra în gmail? 😯

              Apreciat de 3 persoane

            • sticri zice:

              Nu. Sunt chestiuni diferite.
              Uite, cauta pe google „ip tracker” , o sa gasesti variante gratuite. Cele care ofera o precizie mare sunt cu bani. Pune IPul meu acolo si …. bingo😂😂.
              Cu casuta de mail e alta poveste. „Jigodiile” de la gmail/google au o optiune activata implicit si anume sa inregistreza tot „trackingul” tau oferit involuntar de tine atunci cand ai optiunea „location” din telefon activata. Deci, cine stie, intra acolo si citeste ca intr-o carte toate drumurile tale, cu ore, cu locstie, cu data, etc…😂😂.
              Imaginile facute cu telefonul contin ora, data si locatia, chiar daca noi dezactivam locatia….
              Deci, spor la pus poze pe fb 😂😂😂

              Apreciat de 1 persoană

            • Deci fii atent: fără să ştiu de asta, locaţia din telefon nu mi-a fost niciodată activată, că nu folosesc hărţi, nici nu-mi trebuie să ştiu care magazin, pizzerie etc e mai aproape de mine, când comand, comand de unde ştiu eu, pe contul personal de FB n-am mai postat din 2015 şi oricum postam mai mult gânduri, foarte, foarte puţine poze. Şi poze cu telefonul fac extrem de rar că e una dintre chestiile pe care le percep ca pe o corvoadă. Şi să stau la poză, şi să fac eu poze.
              Că tot ai zis, am intrat pe gmail. Am şters vreo 5 reclame. Că atât e tot inboxul meu, folosesc mailul de yahoo şi atât.
              Revenim: aşa cum am rugat-o pe Jo să citească exemplu dat ţie, te rog şi pe tine să citeşti ce-a zis ea. Că avem caz concret, eu am aberat: avem o dragă nouă care n-a mai dat niciun semn de 3 luni. Ce facem cu IP-ul? Cum putem afla că e bine? Deşi eu nu despre ea am scris, era doar aşa, o întrebare, putem vorbi pe caz concret acum. Cu ce ne ajută să ştim de unde e Diana? Că eu ştiu oraşul ei. Mai departe?

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Pai sunt 2 chestiuni distincte. Ce faci ca sa localizezi o persoana si ce poti sa faci ca sa poti afla daca persoana e bine, e ok, etc.
              La a 2-a chestiune nu pot raspunde pentru ca nu stiu dar cred ca sunt legate 😊

              Apreciat de 1 persoană

            • Păi și cu ce te ajută să o localizezi? Vezi, asta zic. Că doar nu trimiți poliția la ușa ei.

              Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Noi am plecat de la cineva ramas pe un drum inzapezit peste noapte. Tu nu ai cu sa te duci acolo, dar poti afla unde se gaseste persoana si poti trimite autoritatile ca sa o ajute.
              In principiu nu poti afla despre starea unei persoane decat indirect, asta atunci cand nu doreste sa comunice

              Apreciat de 2 persoane

            • Of, Sticri, e clar, n-am ştiut să explic. Citeşte ultimul paragraf uitând povestea cu profa. Întrebarea mea n-are nici cea mai mică legătură cu povestea. Am făcut paralela doar pentru că atunci nu avea telefon mobil. Şi spuneam că acum avem telefon, avem aplicaţii şi totuşi, uite: există cineva despre care nu mai ştii nimic de ceva vreme. Nu ai telefonul şi nu poţi merge la uşă. Cu ce te ajută tehnologia? Nu o poţi da în urmărire, Doamne, nu e cazul. Poate e bine merci şi i se rupe de grija ta sau nici nu bănuieşte că îţi faci griji, are alte lucruri importante de făcut. Dar dacă nu e aşa? Cum afli? Ce faci cu toate smarturile şi toate whatsappurile şi toate prostiile? Nimic. Despre asta era vorba. Deci uită de zăpadă.

              Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Pai nu poti face nimic daca acea persoana nu doreste sa comunice cu tine si sa raspunda la eventualele tale intrebari.
              O localizezi si cu asta basta 😊

              Apreciat de 2 persoane

            • O localizezi şi trimiţi cânii pe ea 😀 😀 😀
              Păi cum adică nu doreşte? Nu contează ce doreşte. Nu? 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Pt mine conteaza. Daca cineva nu doreste sa discute cu mine eu respect aceasta decizie. Pana la urma trebuie sa respectam liberul arbitru al fiecarei persoane…

              Apreciat de 2 persoane

            • Normal, Sticri. Şi eu gândesc aşa. Dar avem două posibilităţi: a păţit ceva nasol sau nu vrea. Cum afli care din cele două e? Asta tooot încerc să îţi explic. Nu ştii nimic despre ea. Şi vrei să ştii. Nu vrea să vorbească cu tine sau a păţit ceva? Atât. Acum am lămurit?

              Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Am inteles dar nu prea cred ca poti afla decat indirect, cunostinte, prieteni comuni, etc

              Apreciat de 2 persoane

  3. Jo zice:

    Speaking of which! Mă refer la discuția de mai sus cu Cristi. Chiar mi-a dispărut o bloggeriță și plănuiam să te întreb dacă mai știi ceva de ea. Diana Kundalini. Sper din toată inima că-i bine. În afară de tine, n-am nici un fir, absolut nici o posibilitate de a da de ea.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mno vezi? Asta zic. Nu despre Diana, dar la astfel de întâmplări făceam referire.
      Pe Suzana ar trebui să o întrebăm despre Diana, parcă ele mai vorbeau sau ştiu eu greşit. Diana a spus că ia o pauză, atât ştiu. Sper şi eu să-i fie bine!

      Apreciat de 1 persoană

      • Jo zice:

        Pauza Dianei are titlul „absentă câteva zile”. Au trecut trei luni de-atunci. Iar pe Suzana n-o cunosc. Dar dacă o știi tu, întreabă. Hai să verificăm dacă funcționează. 🙂 Și sper să aflăm vești bune. ❤️

        Apreciat de 1 persoană

        • O aştept pe Suzana aici. Când apare, o întreb.

          Apreciat de 2 persoane

          • Suzana zice:

            Voi raspunde aici. Diana este bine, doar ocupata, mi-a dat un semn pe mail, asa ca putem fi linistiti.
            Am citit un pic pe aici si parca imi vine si mie sa spun valeuvaleu…
            Nu ar fi prima data cand imi pare rau ca nu stiu despre subiectele ce tin de aceste telefoane ‘inteligente’ pentru… altii. Imi aduc aminte cu mare tristete de accidentul aviatic din Apuseni cand din motive de neinteles pentru mine in loc sa fie localizati instant, au fost gasiti dupa multe ore de oamenii din zona.
            Nu stiu cine a inventat ideea: ‘suntem fiii ploii’, dar mereu imi vine sa spun asta!

            Seara buna, draga Potecuta! ❤

            Apreciat de 3 persoane

            • Mulţumim mult, mult, Suzana! Ne-ai dat o veste tare bună şi da, suntem liniştite acum. Sper să vadă şi Jo răspunsul tău!
              Nu e vorba numai de telefoanele astea, dar cu atât mai mult cu astea când ai mai multe aplicaţii. Nu te ajută cu nimic în astfel de situaţii.
              Uf, da… foarte bun exemplul tău! E fix degeaba toată tehnologia. Şi culmea, să fi zis că na, nu eram pregătiţi atunci. Dar cazul Caracal a fost identic deşi după nişte ani de la asta…
              Zi bună îţi doresc!

              Apreciat de 1 persoană

            • Jo zice:

              Ah, nu văzusem răspunsul tău. Dacă i-ai dat reply lui Potecuță eu n-am fost anunțată. Dar se pare că telefonul fără fir a funcționat. Diana a reapărut. Până la urmă asta contează. 💕 Mulțumesc.

              Apreciat de 3 persoane

    • Diana zice:

      Multumesc pentru gandurile voastre! M-au emotionat aceste schimburi de ganduri, sa le zic asa… Si-mi pare tare pentru situatia creata. Ma simt rusinata pentru ca nu am facut un efort mai mare sa dau de veste ca sunt ok. Efectiv, nu m-am gandit…
      Azi am revenit online – pe bune – si PC mi-a facut fel si fel de feste. Ca de obicei, planurile mele au fost zadarnice. :))

      Apreciat de 1 persoană

      • Jo, o iertăm pe Diana, nu?
        Diana, eu zic că da! 😀

        Apreciat de 1 persoană

      • Jo zice:

        Aaaah, deci aici îmi mulțumeai pentru gândurile mele bune. Îmi închipui că ai sughițat la greu. 🙂 Eu căutasem mulțumirile la tine pe blog… Credeam că m-a invins spamul. 🙂 Să știi că te-am mai vizitat din când în când și chiar am fost ingrijorată că ai dispărut. I mean, chiar dacă nu ești prăpăstios din fire, tot te încearcă un gând negru cu situația asta de speriat la nivel global. Dar totul e bine când se sfârșește cu bine. Welcome back! ❤️

        Apreciat de 1 persoană

  4. Pentru că am prins perioada fără telefon, fără Facebook, fără, fără…am exersat și se pare că adesea am și reușit să comunicăm prin …telepatie. Gândul nu are obstacole, sau le depășește cu brio pe toate!

    Apreciază

  5. Ce oameni, ce vremuri, ce ierni…

    Apreciază

  6. Issabela zice:

    Am și eu o poveste, chiar dacă alunec, c-au alunecat toți 😀😀
    Acum vreo 3, 4 ani, într-un exces de zel care mi-a dispărut total, am fost la poliție, să-mi găsească, pentru o reuniune, o fostă colegă de generală, dispărută din vederea tuturor de atunci. Trebuia doar numele de fată și, cu bunăvointă, adresa. Poliția mi-a răspuns că ioc, nu e.
    Și ce crezi? Peste vreun an jumate, mă trezesc, virtual, nas în nas cu sora mult mai mică, despre care știam doar că există. Din una, alta, am ajuns la prietena mea, am vorbit, ne-am și revăzut. Și mi-a povestit cum a fost politia la ea și i-a spus cine și de ce o caută. Dar ea era plecată din tară, iar soțul ei, care primise polițiștii, nu și-a dat acordul…
    Deci, fără soartă sau noroc, rămîneam neștiute pînă la adînci bătrîneți 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Jo zice:

      Ce soț bătut în cap. Putea măcar să o pună pe ea în legătură cu polițiștii… Oricum sunt impresionată de diligența poliției. Și indignată de tine. Pui organele pe drumuri pentru o petrecere??!!! Băieții ăia sunt plătiți din banii contribuabililor. Ai mei adică. 🙂 Altă dată apelează și tu la FB ca tot omul. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • sticri zice:

      Daca lasi „urme electronice” se poate afla ultima ta locatie. Bine, nu de catre „Robi din Las Fierbinti” 😂😂😂

      Apreciat de 1 persoană

    • Pfuai, ce poveste! Dar bine că v-a reuşit în final întâlnirea. Cât despre acel domn soţ… no comment 😀
      Ia-auzi! Deci te poate căuta poliţia că a întrebat cineva de tine la ei? 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      • Issabela zice:

        I-am explicat lui Jo cu soțul… 😀
        Da. Depui o cerere la evidenta populatiei, cu minim numele de fata (daca e o ea) si ei il/o gasesc in sistem si-i bat la usa, cerindu-le acordul sa iei legatura. Daca si-l dă, atunci politia iti da si tie nr persoanei, ca si ei pe al tau. Daca refuza… n-o sa-ti spuna ca n-a vrut. O sa-ti spuna ca n-au gasit-o 🙂
        Toate astea daca e in tara. Cred, asta nu mai stiu sigur.

        Apreciat de 1 persoană

  7. Bucur zice:

    Universul este atât de minunat cum ne trimite răspunsuri!
    Eu azi am făcut un drum destul de lung, 550 km aproximativ. Pe o anumită porțiune de drum am prins prima ninsoare din acest sezon și în acel moment am pus intenția de a trimite gânduri bune către persoana dragă” Că totul e bine chiar dacă eram in vârf de munte fără semnal. Telepatia este cel mai sigur mod de a transmite un gând!
    Și te asigur ca am primit instant un feedback de la persoana căreia i-am trimis gândul!
    Am văzut ca a mai spus mai sus in comentarii!
    Deci pentru mine rămâne telepatia. 🙂

    Eu îți mulțumesc frumos pentru această postare care îmi întărește încrederea a ceea ce percep telepatic!

    Apreciază

  8. Drugwash zice:

    Avînd în vedere că în ziua de azi cad oamenii morţi pe loc, ca muştele, chiar avem motive de îngrijorare atunci cînd cineva cunoscut/apropiat/drag lipseşte brusc, fără motivaţie sau pentru un timp mult mai lung decît fusese eventual anunţat.

    Sincer să fiu, nici eu nu ştiu cum ar putea fi găsită/contactată o asemenea persoană, cu atît mai mult dacă se află fizic la (foarte) mare depărtare, eventual în altă ţară, pe alt continent. Într-adevăr, tehnologia actuală nu doar că nu ne e de ajutor ci chiar ne poate împiedica să aflăm informaţii, dacă „cineva” îşi pune mintea. Ca exemplu, după cum spunea Cristi mai sus, apelurile telefonice merg iniţial la centrul de colectare a datelor iar de acolo se transferă – sau nu! – către destinatar. Ar fi suficiente cîteva setări în software pentru ca apelul să meargă „în gol”, apărînd că destinatarul nu răspunde, cînd de fapt acesta nici nu are habar că este apelat.
    Acelaşi lucru pentru e-mail, cînd anumite mesaje de la anumiţi expeditori pot fi livrate direct către dosarul Spam, în cel mai bun caz, returnate sub cine-ştie-ce motiv sau se pot pierde pur şi simplu „în tranzit”.
    Cenzura pe aşa-zisele platforme de socializare e cruntă. Personal mi-au fost şterse mesaje pe un forum, la secţiunea de discuţii generice, în mai puţin de un minut doar fiindcă menţionasem un nume al unei persoane publice.

    Aşadar, să găseşti pe cineva dispărut, fie din virtual fie din real, poate fi extrem de dificil dacă nu imposibil. Şi asta nu e deloc întîmplător, fiindcă… divide et impera.

    Dar uite că m-a luat iar valul conspiraţiilor – nu-i aşa? 🙄 – cînd e foarte posibil ca persoana respectivă pur şi simplu să se fi „dat la fund”, adică să nu mai aibă chef să vadă sau să audă pe nimeni, cel puţin pentru o vreme. E mai simplu să credem asta din oficiu şi să-i lăsăm în pace, aşteptînd să revină cîndva şi uitînd într-un final că au existat…

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Dragoş, asta spuneam şi eu. Că deşi credem că e simplu de comunicat acum, şi chiar e, dincolo de absolut orice, inclusiv de direcţionarea intenţionată a nu ştiu ce, că nu despre asta vorbim, poate fi şi foarte greu, spre imposibil. Şi n-ai cum să nu-ţi faci griji. Sigur, dacă îţi pasă. Că altfel, dispari pur şi simplu şi te doare la 3 metri de cot de toţi cei care ţi-ar purta de grijă. Dar nu toţi suntem chiar aşa din piatră.
      Mulţam fain!

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Sper că ai înţeles sarcasmul din ultimul paragraf. La mine, de o vreme telefonul sună poate odată la cîteva săptămîni sau chiar luni*, iar la poartă poate o dată pe an vreun ameţit care vrea cu tot dinadinsul să citească un contor**. În rest e o linişte totală (ceea ce nu m-ar deranja deloc dacă aş avea propriile mijloace de subzistenţă). În condiţiile astea, cam după cîtă vreme crezi că s-ar sesiza cineva că am dispărut… definitiv? Şi, de fapt, cui i-ar mai păsa…? 😦

        * – excepţie făcînd apelurile de la maică-mea, pe care le ignor total fiindcă nu am nevoie de reproşuri false sau văicăreli că n-are bani de plătit una-alta în condiţiile în care eu mor de foame singur în casă.
        ** – excepţie făcînd poliţia, veniţi să verifice reclamaţiile aiuristice făcute evident tot de maică-mea care şi-a pierdut complet minţile.

        Apreciat de 1 persoană

  9. Ecoarta zice:

    Nu ştiu dacă are mare legătură cu tema/ întrebarea ta, dar tot despre o „căutare” în carul cu fân vreau să-ți spun. Acum vreo lună şi ceva, toată mass-media „urla” în încercarea de a găsi un tânăr, care tânăr a plecat de acasă fără telefon şi fără să spună cuiva ceva. Plecarea lui însă avea legătură directă cu dispariția logodnicei lui. Habar nu am pe ce s-au bazat cei care l-au căutat într-o rezervație naturală. Acum trebuie să-ți mai spun şi asta, zona central-sudică a Floridei este cam 65% apă. Rezervația respectivă nu făcea excepție, în plus, normal, era înțesată de aligatori! „Căutătorii” au folosit tot ce se putea folosi pentru a-l găsi. După vreo trei săptămâni, l-au găsit, decedat evident, dar doar după ce apele s-au mai retras. Plouase mult în perioada aceea!

    Apreciază

    • Doamne, ce poveste tristă!
      Şi aici a fost un caz cu un tânăr căutat două zile. Nu ştiu dacă avea telefonul, parcă da, dar era închis, nu ştiu sigur. Oricum, l-a găsit un prieten, departe de oraş, de fapt în alt judeţ, într-o râpă. Accident cu motocicleta.
      Nu ştiu nici eu amănunte legate de asta, de unde a ştiut prietenul lui să meargă acolo.
      Întrebarea mea nu era legată de astfel de dispariţii. De fapt, nu de o dispariţie reală sau nu ştim. Ci de una virtuală, să zic. Cum poţi afla dacă o persoană care nu mai dă niciun semn virtual, în mijloacele disponibile, mail, blog, fb, dacă are, e bine? Că acum presupunem că găsim o persoană cu un click. Ei, ia uite că nu e aşa. Că poate a vrut o pauză lungă. Dar dacă nu e genul care să dispară aşa, fără să zică, nu te gândeşti că a păţit ceva? Nu poţi alerta poliţia, normal. Că poate e bine-merci, la un pahar de vin, în faţa sobei, cu familia, la un chef. Greu.
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  10. Iosif zice:

    Va putea oare, inteligența artificială să devină cândva în viitorul îndepartat cu adevărat inteligentă, (rational-sentimentala) si sa învinga ratiunea si natura umana desavârsita, facuta de catre Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa ?…Personal, nu cred ca se va întâmpla acest fenomen never, chiar daca în aparenta, omul pare depasit de propriile creatii, imitatoare a realitatii obiective, VII … copy-paste, desene animate, moarte ! 🙂 ))
    “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”
    Un weekend relaxant, binecuvântat si luminat, draga potecuta

    Apreciază

    • Weekend frumos şi ţie, Iosif! Mulţumesc!

      Apreciază

      • Iosif zice:

        P.S. În dimensiunea virtuala (virala) 2D, aparitiile, modificarile si disparitiile se realizeaza artificial, din butoane (digital) iar mastile subtile, sub care multi revin adeseori, dupa perioade mai mult sau mai putin îndelungate, necesita o analiza aprofundata a amprentelor, caracterelor si simbolurilor generate si lasate la prima aparitie în aceasta dimensiune 2D, relativa, falsa, ireala, înselatoare, ce duce multa lume în eroare, adeseori vânatorii de pokemoni, atragând si pe prieteni în aceasta rece, uscata, pustie, lipsita de Viata Reala (AAAE) … ” a mortii vale”.

        Apreciază

        • Iosif zice:

          P.S.2 Conform Legeii conservării masei substanțelor enuntata de (Mihail Lomonosov – Antoine Lavoisier) „În cursul reacțiilor chimice, masa produșilor de reacție trebuie să fie egală cu masa reactanților.”
          „În Univers, atât cât se ia de la un corp, se adaugă la altul” – M.Lomonosov –
          „In natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.”- Antoine Lavoisier –

          Apreciază

  11. Maria zice:

    A fost odată ca niciodată… Porumbelul călător! S-au purtat corespondențe de război prin intermediul acestor păsări, așa că găsitul unei persoane ar trebui să fie floare la ureche.

    Sau, și mai simplu, întrebăm vecina care stă toată ziua la poartă, că-i mai ceva ca Interpolul sau STS-ul. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Care vecină? Şi dacă noi nu ştim adresa, de unde ştie porumbelul? Şi dacă persoana căutată nu ştie de porumbei, cum ajunge mesajul la ea?
      Vezi? Oricât de simplu ar părea, tot se complică la un moment dat. 🙂
      Mulţumesc, draga mea! Să ai o zi frumoasă tare!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Eu cred că dacă este dorința de a găsi- găsești. În zilele noastre numai ce tehnologii și metode nu există!
    Nu știu de ce tema dată ( căutare- găsire) mi-a amintit de niște desene animate în rusă despre un pui de mamut ( atât de drăgălaș! ) care își cauta mama 😦 Până la final a gasit-o, și a apucat-o cu trompa de coadă ca mai mult să nu o mai piardă. E atât de emoționant, mereu plângeam privind aceste desene animate. Ca să vedeți drăgălășenia, încerc să ofer un link.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Povestea e impresionantă, iar caracterul profesoarei mi-a plăcut foarte mult. Trecând, însă, la întrebarea pusă de tine, chiar nu aș putea să răspund, fiindcă nu am trăit o astfel de întâmplare, de când au apărut telefoanele mobile. Dar, fiind un optimist incurabil, bănuiesc că mi-aș face speranțe, gândindu-mă la rezolvări cu bine. Cele rele se întâmplă mai mult în filme și în ținuturi cu pustietăți imense.

    Apreciază

  14. anasylvi zice:

    Cea mai buna metoda este prin cunostinte comune, daca acestea exista. Daca se stie unde sta, cateva intrebari la vecini, sigur se gaseste unul sa stie si ce a mancat saptamana trecuta si de unde si-a luat pantofi sau umbrela. Daca nimeni nu stie nimic, e posibil sa fie plecat(a) in afara.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Eu sunt mai … bătrânel, n-am făcut decât „Economia Republicii Socialiste România”, în liceu 😛

    Apreciază

  16. Era o profesoara bună. De aceea era iubita. Iubeați profesorul. Îmi place că avea strategii. Ora era mai interesanta.

    Apreciază

  17. Diana zice:

    Nici nu vreau sa ma gandesc ce-o fi fost in sufletul profesoarei… Cand nu stii unde, daca mai sunt si altii, daca a ramas pe sosea sau a derapat si-a ajuns in vreun șanț… Cu sau fara telefoane mobile (si alte cele) cand e sa se intample ceva de acest gen suntem (aproape) nepuntinciosi… (Ce prostie: sa desfiinteze telefoanele publice!) Vorba aia: n-au gasit ei un avion cazut in munti… Cum ar gasi un om… oriunde ar fi acesta (mai ales cand nu mai are telefonul, din cine stie ce motiv…)
    Un timp – cat am lipsit „tura” aceasta – am ramas fara telefon: mi-a cazut din tren (stateam pe scara si fumam, intr-o gara). S-a busit si pace buna! Agenda cu numere de telefon… inaccesibila pe aparat si pe suport hartie… inexistenta. Nici numarul de telefon de acasa nu-l stiu pe de rost. Nu mi-am facut probleme, dar si-au facut ceilalti, cand nu au mai putut lua legatura cu mine (dupa cateva ore am vorbit cu ei, dar nu cu telefonul meu). Acum am agenda si pe suport de hartie. 🙂
    In postarea cu „absenta cateva zile” am scris o actualizare, la ceva timp dupa ce am revenit, dar tot am lipsit mai mult decat calculasem. Imi pare tare rau ca am provocat emotii – si le multumesc celor care si-au facut griji, si le rog sa ma ierte.

    Apreciază

    • Am tot zis că-mi scriu măcar câteva numere undeva, într-o agendă mică, să le am în geantă. Normal că n-am făcut asta. Pentru că mă bazez şi eu pe telefon şi nu ştiu niciun număr pe de rost. Şi uite că se poate întâmpla să rămâi fără telefon şi să nu poţi face nimic. Poate învăţ ceva din experienţa ta 🙂
      Bine că ai reuşit să iei legătura cu ei, să se liniştească.
      Diana, nu-ţi mai face griji. Ce e important e că eşti bine. Şi acum ştii că, dacă mai vrei să pleci pe undeva sau vrei vacanţă, trebuie să ne anunţi 😀 😀
      Hai, eşti iertată! 😉
      Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Diana zice:

    M-am gandit sa nu scriu un mesaj mai lung decat postarea ta si am trecut la unul nou. 🙂
    Referitor la „disparitiile” din online… Greu spre imposibil de aflat vesti despre cineva. Disparuse brusc Liviu (abbilbal) – avea doua bloguri (despre care stiu): Balgradul de azi si Poghiaz prin burg; interactionam cu el in special la MFC. Ultima postare era candva in 2014 (parca). Am intrebat in stanga si-n dreapta, dar nimeni nu stia (unii nu au raspuns mesajelor). Am gasit contul lui de FB – nimic… De curand, am accesat din nou contul lui de FB si am citit un mesaj scris de o doamna, prin 2019 (cred). Oamenii ii urau „la multi ani” si el nu mai este in lumea asta din mai 2017 – la inceputul anului a suferit un accident vascular cerebral, mergea cu ajutorul unui cadru si vederea ii era afectata, dar urma un program de recuperare… 😦 M-a durut sufletul cand am aflat si despre el.
    O a doua persoana despre care nu stiu nimic (nici altii nu par a sti) este un domn din Portugalia… Acum vreo 3 ani a anuntat „o scurta pauza” si n-a mai aparut… Era in varsta… Pfuuu!
    Scriind aceste randuri imi dau seama – cat se poate de clar! – ce gafa am facut nefiind clara in exprimare si lipsind atat de mult. 😦

    Apreciază

    • Să ştii, Diana, că m-am gândit acum vreo trei-patru ani la domnul Liviu şi chiar am vorbit cu cineva despre dânsul. Am ajuns la aceeaşi concluzie pe care, iată. mi-o confirmi. Mi s-a părut şi mie ciudată dispariţia aşa bruscă, ştiu cât de activ era la Mfc, comenta la toţi şi era nelipsit.
      Să se odihnească în pace!
      Ştii la cine m-am mai gândit iar? La domnul care scria pe „words of solitaire”. Madi şi Onu era blogul. Era un domn mai în vârstă, avea un stil aparte de a comenta, atrăgea cumva atenţia.
      Ei, de tine ştia Suzana totuşi. Nu-ţi mai face griji, mă bucur că e totul bine. Dar da, sunt oameni cărora le pasă, ai dovada acum 😉
      Te pup! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s