Ca la 18 ani…

Moamă, moamă, moamă, ce nervi am pe mine câteodată! Voi ştiţi bancu’ cu Delia? No, cam aşa. Nu ştiu de ce Delia, nici acum nu m-am prins, deşi cred că a fost cu direcţie. Aveam o colegă cu numele ăsta şi era de faţă când ne-a fost spus în gaşcă deci sigur de aia a fost aşa, altfel se poate pune absolut orice nume.
O blondă (scuze, aşa e bancul) stătea deja de mai mult de o oră în faţa oglinzii şi se studia foarte atent. La un moment dat, soţul o strigă din dormitor „Delia, ce faci acolo, nu mai vii?”. Ea-şi dă o palmă peste frunte şi zice: Delia, fată, Delia!
Am uneori momente de prostie maximă şi am mai spus asta pe aici, de mă mir şi eu de cât talent fantastic cuibăreşte-n mine. Am văzut o filmare de la un majorat şi mi-am amintit. Doar nu credeaţi că e de acum? Nu, măi, nu. Acum practic sunt licurici în iarbă şi felinar în noaptea neagră. Sclipesc adică. Şi oricum, am avut majoratul săptămâna trecută deci nu a trecut mult timp de atunci 😛

Se făcea deci că împlineam, pardon, aşezam cel de-al 18-lea trandafir în buchetul vieţii. Şi aveam gagic secret. Secret pentru părinţi, că altfel ştia toată clasa şi juma’ de şcoală, cred, la cum mă perpeleam când intra mirobolantul pe poarta liceului. Şi era secret pentru părinţi că deh, era martie deja, în iunie era Bac-ul şi na, poate ştiţi, nu-i bine să aibă părinţii chiar toate datele şi implicit toate motivele de spus că nu e cazul, că după BAC, că prima dată învăţatul. Mno bun.
Nu era moda cu majorate ca o nuntă, dar nici în sufragerie n-am fi încăput, e drept, aşa că s-a hotărât în consiliul de familie ca fericitul eveniment, cu tot cu masă şi dans, să aibă loc undeva-n oraş, sâmbătă seară, adică de pe la 18 până pe la 1, nu mai mult, că închidea localul care pe atunci era cool, acum e-n paragină. Da, într-o săptămână a ajuns aşa 😀

Am invitat aproape toată clasa, încă două sau trei prietene şi, cum altfel, pe mirobolant. A zis că vine. Să vă spun drept? Bine, vă spun: la momentul ăla, el era cel mai important. Ştiu, e urât tare ce zic. Aţi fost vreodată îndrăgostiţi la vârsta aia? Şi? Nu fluturi, nu palpitaţii, nu vi se părea că pământul numai pentru voi se mai roteşte? Păi io ce tot zic aci?
M-au apucat emoţiile de dimineaţă la gândul că vine el unico şi el irepetabilo în persoană, îmi imaginam chestii romantice, cu flori şi ţinut de mână sub clar de lună şi… fiţi cuminţi, că aici se oprea imaginaţia mea. Am zis eu că sclipeam, dar de cuminte de chiar că eram cuminte, aşa că lăsăm filmele, aveam un BAC şi-un viitor grandios în faţă, remember? Bun.
Ajung la locaţie şi încep emoţiile alea mari. Şi ies afară şi mă uit în zare, şi intru, şi iar ies. Am uitat un aspect important: el nu locuia în oraş, locuia undeva lângă satul bunicilor mei, că aşa ni s-au întâlnit drumurile 😀 , într-o frumoasă zi de vară, în vacanţa de dinaintea clasei a 12-a. Erau vreo 25 de km între oraş şi satul lui. Au început să vină invitaţii şi eu, la intrare, mă uitam cumva peste umărul lor, să nu cumva să stea ghietu’ de el pe afară, bătut de vânt. A început muzica şi dansul şi eu făceam ce făceam, şi-mi găseam de lucru pe afară, poate îi e ruşine să intre, poate nu ştie unde, poate stă să ies eu, că telefoane din părţi pe vremea aia, că numai săptămâna asta s-au inventat, ştiţi doar.

Când s-a făcut ora 22, am început să intru în panică la gândul că s-a stricat maşina cu care venea, că stă abandonat pe marginea drumului, că poate îi e foame şi frică, că îi e frig şi suferă şi eu stau şi mă petrec la căldură, cu mâncare, că unde e dreptatea pe lumea asta? Pe urmă, că dacă a avut accident? Cine ştie cu ce nebun o fi plecat şi ăla a dat cu mirobolantul meu prin şanţ şi stau acolo amândoi în plină noapte şi asta numai pentru că au vrut să vină la mine. Şi din astea.
Când una dintre colege, pe la ora 23, mi-a spus că şi pe jos ar fi ajuns de-atunci, am simţit că mi-a furat ceva din inocenţă. Adică cum zice de rău de irepetabilul?
Şi, în fine, deşi era seara mea şi deşi ar fi trebuit să fiu eu buricul pământului, măcar în seara aia, sau cel puţin să mă simt aşa, n-am fost şi nu m-am simţit. Că nu m-am prea lăsat. N-a venit.

Luni dimineaţa, cu coada-ntre picioare şi o plăsuţă de cado’ în mână, a venit spăşit să-mi spună că a vorbit de joi cu un băiat să îl aducă sâmbătă cu maşina lui şi băiatul a zis că bine. A mai vorbit şi vineri şi băiatul iar a zis bine. Bine a zis şi sâmbătă dimineaţa şi tot bine a zis şi sâmbătă pe la 16, când el s-a prezentat la poarta lui cu plăsuţa de cado’. Apoi, acelaşi băiat a spus că merg până la barul din sat să bea o cafea, că doar e devreme şi ajung prea repede şi ce fac ei în oraş aşa devreme?
Şi cafeaua s-a făcut bere şi berea s-a făcut altă bere şi apoi băiatul a zis, în loc de bine, că nu mai conduce aşa băut şi el a rămas pierdut şi trist şi fără speranţă şi a suferit toată noaptea.
Şi eu l-am crezut. Şi nu numai că l-am crezut, dar mi-a fost şi milă că băiatul ăla i-a tras ţeapă şi, sărăcuţu’ de el, a stat supărat toată noaptea. Ei, hai terminaţi, mai citiţi o dată începutul postării. Am zis? Am zis. Nu mai ziceţi şi voi! 😀

Ne-am mai întâlnit de câteva ori, puţine, de atunci. Apoi a venit BAC-ul, examenele la facultate, nu a mai fost timp de asta. După admitere, am plecat la bunici câteva zile, am ieşit prin sat şi, întrebând de el, am văzut mustăciri ale băieţilor care mergeau şi prin satele vecine şi ceva apropo de o seară-n care a fost ziua mea şi eu am crezut că nu poate veni, dar el… mă rog. El era puţin ocupat. Copchii, ce să-i faci?
N-am mai intrat în amănunte, dar ceva mi-a spus atunci că… Delia, măi, Delia! Dăăă!

Aşa. Ce voiam să zic? Acum, că am văzut filmarea aia şi am înţeles ce mişto e să faci majorat, că e pe bază de plicuri şi e distracţie faină, veniţi la ziua mea? Că repet majoratul de săptămâna trecută, zic. 😀

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la Ca la 18 ani…

  1. Iosif zice:

    Faina povestiara, as zice chiar… mirobolanta ! 🙂
    Cred ca va trebui sa astepti sa treaca lockdownul pandemic, pentru o noua încercare (poate reusita) de a te întâlni cu dl….mirobolant ! 🙂 )))
    O seara si o saptamâna fascinanta…mirobolanta,draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

    • Auoleu, Iosif! Săptămâna trecută a fost asta, doar am zis. De atunci, mirobolantul a avut timp să facă vreo 7 copii și nu a fost decât o poveste ca oricare alta din adolescență, nici nu mai contează acum, deci nici vorbă de vreun gând de întâlnire. Dar mi-am amintit de majoratul meu, văzând majoratul altuia.
      Seară frumoasă și ție, mulțumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  2. Drugwash zice:

    Aş veni, da’ nu mai am plicuri. 😛
    Apropo: cine e mirobolantul actual pe care-l vei aştepta în van… ? 😀

    Apreciat de 2 persoane

  3. scântei zice:

    Mi-ai adus aminte de vorba lui Toma Caragiu ,,Așa-i în tenis! Depinde cu cine joci.”😄😄😄

    Apreciat de 2 persoane

  4. tink3rbe11 zice:

    🤣🤣🤣 Haioasă nevoie mare !
    Pitrecerile de altă dat’ erau adevărate.
    Acu’ mai nou,un majorat înseamnă o tură prin mall pe final cu ceva gust de ulei ars de la vreun fast food!
    Sau și mai „aerat” ,pe o bancă într-un parc sau mai la dos cu o sticlă de șampoanie și câteva beri.
    Apoi din toată povestea ta clar reiese faptul că Mirobolantii nu trebuie luați de departe….prea mulți km la mijloc.

    Apreciat de 2 persoane

    • Îţi mulţumesc, draga mea!
      Hm, înseamnă că-s două categorii acum: cei care fac cum spui tu, adică la un Mac rapid, şi cei despre care ştiu eu, cu câte 60-100 de persoane, la restaurant, cu meniu ca la nuntă şi cu banii în plic, în loc de cadou. Serios vorbesc. Şi eu m-am mirat când am auzit: merg la un majorat cu 70 de persoane, meniul costă 200 de lei, deci dau peste banii ăştia ceva, să îi rămână. Buey, aia-i nuntă. 😯
      Deh, vremuri şi vremuri. E fain şi aşa, nu zic nu. Dar recent am aflat de moda asta şi mă mir.
      Stai aşa, să ne înţelegem: pe mirobolant l-am întâlnit în satul bunicilor mei. El locuia în alt sat, la 7km. Uneori, noi, cei din sat, mergeam la ei în sat şi invers, pe jos. O nimica toată la anii ăia. Cine crezi că s-o gândit că se termină vacanţa şi între oraşul meu şi satul lui se măreşte distanţa? Păi dacă ştiam io… 😀 😀 😀
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  5. Mi-a plăcut povestea ta! 🙂🙂🙂
    Eu nici nu îmi amintesc cum a fost ziua în care am împlinit 18 ani. Cu siguranță eram pe la bunici. Să fiu acolo era cel mai bun cadou.
    Cât despre ,,inși” 🙂 Am avut și eu ca orice fată/ femeie mai multe perechi de ochelari roz 🙂 Numai că majoritatea i-am aruncat la timp, însă vreo două pereche acolo cam greu i-am luat de pe ochi 🙂 Citisem undeva: Până dai de Făt- Frumos, multe broaște trebuie să pupi 🙂🙂🙂🙂🙂 Aș parafraza un pic: Până vine Făt-Frumos și calul intră în dialog 🙂🙂🙂🙂🙂
    În fine, cu bune, cu rele, tinerețea e frumoasă.
    Ehhh, unde-s ai noștri 18 ani?… 🙂 Ar fi de dorit să fie 18, dar cu mintea de acum 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Emilia! Şi pe mine m-a amuzat tare comentariul tău! Intră calul în dialog? 😀 😀 Delicios!
      Eheeeei, ce-am mai răsturna noi lumea cu anii ăia şi mintea asta… da’ câte broaşte-am evita noi… 😀
      Zi veselă îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Io dacă zâc că mărg, apoi chiar mărg! Poate d-aia nu mă prea cheamă nimeni. 😉

    Apreciat de 1 persoană

  7. imaginarycoffee zice:

    M-a amuzat teribil povestioara ta! ”Vânt,nisip și 18 ani” ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. Issabela zice:

    Eu vin, să ne-mpletim fumurile (de țigară) și să facem o antologie de mirobolanți 😀😀

    Apreciat de 1 persoană

  9. Jo zice:

    Mie nu-mi plac petrecerile așa că nu vin. Să nu mă aștepți în drum că nici mirobolantă nu sunt și nici plic n-am. 😀 Așa să știi! Oricum, mi se pare nostim că la postul trecut, de inimă albastră, s-au pus melodii peste melodii în comentarii, iar aici, unde-i adevărata petrecere, toată lumea vorbește și nimeni nu cântă. Păi cine a mai văzut petrecere fără lăutari?!!! Vezi, de-aia nu vin! 🙂 Mă gândesc că se potrivește mănușă noua lansare a lui Taylor Swift „All too well”, dar aș încerca o nerd-melody – că doar nerd ai fost 🙂 Ha! Ha! Ha!

    Apreciază

  10. Suzana zice:

    Faina poveste. Nu stiu pe ce buton am apasat de am dat erase multor momente din tinerete…
    Petrecere frumoasa, draga Potecuta! Cu sufletul voi fi cu siguranta! ❤

    Apreciază

    • Cred că eu am reţinut numai momentele care m-au enervat foarte tare şi pe alea care mi-au plăcut cel mai mult. Cred 😀
      Mulţumesc, Suzana! Va fi aici petrecerea. Altfel, numai în martie e ziua mea deci mai e până atunci.

      Apreciat de 2 persoane

  11. Floare de mai zice:

    Au,ce babă sunt !!!. La mine 18 ani au fost acum o veșnicie !!!! .Și fără”mirobolant”că nu aveam😃😃. Felicitări pentru minunatul stil de a povesti,deși cred că atunci a fost cu puțină dezamăgire,că EL nu a ajuns la Eveniment.Acum e totul doar o amintire frumoasă.Și e extraordinar că împărtășești cu noi asemenea momente.Te pupicim tare !!!!

    Apreciază

    • Oh, sigur că aşa e, draga mea. Am fost supărată şi dezamăgită tare. Prostuţă însă, luni dimineaţa l-am crezut şi am iertat instant. Problema e că de asta nu m-am vindecat. La modul general vorbind, despre oameni. Cred orice scuză, oricât de aiuristică e. Sau nu, mint. Nu cred. Că fără să mă laud, nu-s chiar dăăă. Dar nu dau de înţeles că nu o cred. Adică las oamenii să inventeze ce vor ei şi mă mir şi mă prefac că e aşa cum zic ei. Eh, treaba lor. Dacă aşa cred ei că e bine să se raporteze la alţii, aia e. Uneori, dincolo de amărăciune, mă şi amuză de cât de puţin pot ăştia în cauză la capitolul imaginaţie. Păi dacă tot minţi, fă-o, mămică, şi tu cu stil, nu? 😀 😀
      Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc, draga mea!
      P.S. Hai că şi la tine a fost ca la mine, săptămâna trecută, las-o aşa cum am zis-o 😀 😀

      Apreciază

  12. daurel zice:

    O inspirata privire înapoi fără mânie.
    Felicitări!

    Apreciază

  13. adrianport zice:

    Aoleu, mi-ai stârnit amintiri dureroase… Acu’ două-trei săptămâni să fi fost, că nu mai ţin minte exact, şi mie mi-a dat ţeapă mirobolanta. Şi chiar era, serios vorbesc, că închid ochii şi-o văd şi-acum, neschimbată, ca ieri. Dar tac-su era o bestie, un fesenist în devenire, cred că şi era ceva prin partid (ăla…), în fine, un căcănar, n-a lăsat-o… Bac, de… Doamne, ce-am mai suferit, cred că toată noaptea am dansat cu o colegă de-a mea mai miloasă, de vreo cinci ori numai pe Jeanny a lui Falco, piesa aia tristă de-a fost hit pe la începutul lui Octombrie. Ce mai, o tragedie dobrogeană…
    Auzi, petrecerea aia… o dai şi pe zoom?

    Apreciază

    • Şi dacă a fost acu’ două-trei săptămâni, nu puteai ofta mai tare, la vedere, să aflu şi eu că e posibil să se întâmple şi din astea, să existe-n minţişoara mea ideea, să fi ştiut şi eu săptămâna trecută? Şi n-am zis, dar la noi în clasă au fost fix 4 băieţi. Unul era cuplat cu o altă colegă, altul săracu’ era în altă lume, numai a lui, altul a fost plecat din oraş şi altul… of, sărăcuţul, n-are rost. Deci nu m-a dansat nimeni. Păi e corect aşa? Nu e. Aia zic.
      Hmm, oare nici pe mirobolantu’ nu l-o fi lăsat mămica sau tăticu’? 🙄
      Să fac pe zoom? Şi cadourile mele cum vin? Le daţi share toţi? Bine, aşa facem!

      Apreciat de 1 persoană

      • adrianport zice:

        Păi ai fi aflat, dac-aş fi avut blog pe vremea aia, dar n-aveam. Aşa că aflăm unii de alţii abia acum, din postări, şi ne mirăm ce oameni normali am ajuns, chiar mirobolanţi aş zice dacă n-ar fi un pic exagerat…
        Cadourile vin ele cum vin pe zoom, dar cum rezolvi cu dansatul? Iar virtual, ca săptămâna trecută?

        Apreciază

  14. Maria zice:

    Vin oriunde sunt invitată și e rost de tort (de preferat, cu ciocolată). 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s