Jurnal cu poezie ratată

Azi… calendarul zice că-i vineri şi că-i 22. Tot el zice şi că-i toamnă. Vremea nu cred că ţine cont de asta. Dar noi? Noi de ce ţinem cont? De vreme, de faptul că e început de weekend, aproape sfârşit de săptămână şi aproape sfârşit de octombrie? Ce-am zice noi despre ziua asta dacă ar trebui să o descriem pe scurt? Cel mai probabil, am zice că-i vineri. Poate ne-ar fi mai simplu dacă şi atunci când ne-am referi la alţii, am spune, tot pe scurt şi tot simplu, că-s… oameni. Şi cât de multe am spune cu asta. Dar nu, cumva, când îi analizăm pe alţii, mereu pe alţii, ne încurcăm în detalii care de cele mai multe ori nici măcar nu au legătură cu ei, ci cu noi. Mereu cu noi.

Afară… nu ştiu. Sunt înăuntru. Şi chiar dacă aş fi afară, tot n-aş şti ce să spun. Pentru că, într-un fel, tot într-un înăuntru aş fi. Poate aş simţi frigul sau vântul. Sau aş vedea că plouă. Dar asta oricum nu e valabil decât în universul meu mic, aşa că n-are sens să o spun. Mă refer aici la un aspect cât se poate de simplu şi deloc filosofic şi anume că s-a întâmplat, în special vara, ca pe strada unde muncesc să ies într-o ploaie supărată şi la capătul străzii, după colţ, să nu plouă.
Şi atunci, dacă spun că la mine e cald, poate la voi e altfel sau invers. Şi oricum, acest afară, pentru mine, nu se limitează la ce văd. Aşa că îl lăsăm aşa.
Afară e… cum nu ştiu că e.

Mă gândesc… să vă spun? Bine, vă spun. Eu, când nu cânt la duş (şi cânt groaznic deci cânt să mă aud numai eu, că vecinii mei nu trebuie să pătimească aşa crud), debitez idei. Nu magistrale, nu. Nici măcar bunicele. Dar ţinând cont că-s ivite unde sunt sunt ivite, trecem cu vederea calitatea. Unele pot ieşi la lumină, adică dincolo de perdea, altele… ei bine, altele nu. Şi lor li se aplică zicala ardelenească potrivit căreia „what happens in Vegas, stays in Vegas”. Şi nu pentru că ar fi scandaloase, ci pur şi simplu pentru că ori sunt proaste, ori le uit înainte să ies din baie, aşa că rămân acolo unde s-au întâmplat.
Eu n-am fost niciodată-n Vegas deci habar n-am ce se întâmplă acolo, nu ştiu de ce toată lumea pare să ştie ceva şi mustăceşte când aude treaba asta. În fine, vă spuneam ceva. Aseară (îmi cer scuze celor care n-au apă caldă, asta nu-i o laudă. Staţi liniştiţi, imediat ne vin facturile astea şoc şi o vom închide fără să ne oblige 😀 ) mi-a venit ideea asta: dacă viaţa-ar fi o scenă… şi pe urmă am ameţit între şi noi toţi i-am fi actori şi şi destinul ne-ar fi rol… şi gata.
Atât am putut, mai departe n-am reuşit să trec, am avut de cântat Mociriţa şi la al doilea bis, cu publicul ovaţionând, m-am plictisit şi am ieşit.
Dacă aveţi chef să-mi daţi idei sau să vă jucaţi, eu cedez toate drepturile, a voastră va fi ideea, zău că o puţeţi bibili voi, eu nu mai pot. Sigur că la primul vers am zis că va ieşi o capodoperă. Dar apreciaţi  intenţia. 😀

Ascult… Johnny Logan – All Out Of Love. De ce? Pur şi simplu d’aia.

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Jurnal cu poezie ratată

  1. Mona zice:

    Eu cred că luni va apărea o poezie, aici pe poteci, care chiar așa începe. Abia aștept ❤

    Apreciază

  2. “Şi chiar dacă aş fi afară, tot n-aş şti ce să spun” , pentru mine gandul tau este acel:pentru ca nimic nu mai este cum a fost. lasa-ma, Potecuta, sa cred ca asta ai vrut sa spui.
    pup, pupic!
    ♥️

    Apreciază

  3. rofstef zice:

    Atât timp cât mai ai puterea să cânți, asta înseamnă ceva în vremurile astea.. D-apoi nu mai contează că fredonezi din baie, din bucătărie în timp ce frămânți aluatul, sau din curte, ca mine.
    Să ai o seară la fel de bună, ca inima ta ! 😇

    Apreciază

  4. O.R. zice:

    Mie mi-a plăcut mult destăinuirea ta. Vine și poezie când nu te aștepți. Nu o poți planifica.

    Apreciază

  5. sticri zice:

    Azi … eu zic ca detaliile atunci cand ii analizam pe altii au intotdeauna legatura cu noi.

    Afara …. oare pentru noi conteaza ce e in universul nostru sau „afara” ?

    Ma gandesc … ca realitatea e scena iar noi implinim destinul prin viata pe care o traim

    Eu stiu…zic si eu…😊

    Apreciat de 1 persoană

  6. anasylvi zice:

    Am observat ca poeziile vin mai degraba cand nu te astepti. Sau uneori raman asa, putin aninate undeva in minte si deodata dau navala. Ideile circula. 🙂 Weekend superb! ❤

    Apreciază

  7. Issabela zice:

    … ce ne-am pune toți o trenă!
    N-am găsit altă rimă :))
    Dar pentru J Logan nu-i nevoie de motive ❤

    Apreciază

  8. tink3rbe11 zice:

    Dacă viața ar fi o scenă
    Și noi toți fi actori
    Și destinul ne-ar fi rol
    Ce-am alege ca decor?
    Azi a fost vineri ,o altă zi trecută din viața noastră, pe care ne-o petrecem zi de zi atât afară cât și în interior, gândindu-ne ce vom face în ziua care urmează sau cum a fost ziua care tocmai a trecut.
    Nu fi abătută Potecuță, poezia vine mai greu printre frunzele toamnei, iar o plimbare ti-ar fi mai benefică pentru gânduri…cât se mai poate,!!!

    Apreciază

    • Ieeei! Ce frumos! În sfârşit avem o strofă! Mulţumesc tare, tare mult!
      Nu-s abătută deloc, râd de muza mea care şi-a luat liber şi cine ştie pe unde ţopăie 😀
      Numai bine îţi doresc! Zi frumoasă, cu bucurie! La mine pare că vrea să fie soare. Sper să fie, iar am plecat fără umbrelă 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  9. Suzana zice:

    Dar viata este o scena si noi toti suntem actori si cumva regizori. Si improvizam de multe ori pentru ca nu prea ne mai amintim oarece. dar si cand o facem…
    Mi se pare firesc cantatul sub dus si idei noi explodate acolo! Mie mi se mai intampla in tramvai, ceea ce nu e chiar bine, pentru ca nu ma abtin sa scot o foita si un pix sa nu-mi uit ideea! Unii se uita ciudat! 🙂 Eu azi am avut bucuria perfecta a unor calorifere vag caldute, asa ca nu am mai pus aeroterma… 😀
    Ziua de vineri e tare placuta, mai ales spre seara, ca o trecere spre weekend, dar acesta inca nu e si deci inca nu i-a inceput trecerea vijelioasa.
    In rest sa ne auzim cu bine si cu bucurii, draga Potecuta!
    Un final de saptamana plin de acorduri minunate! ❤

    Apreciază

    • Ce frumos spus despre viaţă!
      Îţi mulţumesc mult, Suzana!
      Ar trebui să iau exemplul tău, să-mi notez ideile când vin. Că le uit repede şi duse sunt…
      La mine, weekendul începe sâmbăta, după ora 16. Aşa că vinerea e doar aşa, un fel de prolog. Dar m-am obişnuit aşa şi nu mai am nicio problemă cu asta. Au fost vremuri în care şi duminica era zi de muncă şi sâmbăta era zi de liberă sau vinerea, cum pica tura.
      Zi frumoasă îţi doresc! Şi caldă! Şi cu bucurii! 🙂
      Te pup!

      Apreciază

  10. Ideota69 zice:

    Potecuto, dar eu chiar cred ca viata este o scena. O imensa scena, unde fiecare dintre noi isi joaca rolul deja scris de destin, chiar daca acestuia ii place sa ne lase sa credem ca ceea ce facem vine din capetele si deciziile noastre…In fond, si noua ne place ca o face, pentru ca in acest fel, atunci cand lucrurile merg bine, putem fi mandri ne noi si de realizarile noastre, in schimb cand lucrurile merg rau, putem sa dam vina pe destin…acest scenarist considerat mediocru, pentru ca, spre norocul pamantului, nu a daruit omului puteri depline, si care, chiar daca a cladit lumea in jurul omului, se distreaza din cand in cand, dandu-l jos de pe piedestal si ingenunchindu-l in fata naturii ori a stiintei… Ca de obicei, tu dai oamenilor de gandit! Si mie! Iar eu pentru asta iti multumesc!

    Apreciat de 2 persoane

    • Cred cu tărie asta şi eu şi da, ideea asta cum că viaţa chiar e o scenă ar fi fost în ultima strofă. Ar fi fost. Dacă muza mea n-ar fi fugit în lume. Măcar de-ar fi fugit pe o plajă mişto, ceva. Dar tare mi-e că o bate vântu’ pe undeva prin Copăceii din Vale 😀
      Îţi mulţumesc tare mult, draga mea! Foarte fain ai îmbrăcat ideea de destin ca scenarist!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Fie-mi permis să te parafrazez: ”dacă viața ar fi un duș continuu, toți oamenii ar ajunge cântăreți”. Chiar mă întreb dacă există și din aceia care nu cântă niciodată în baie. Sau măcar tentați să fie.

    Apreciază

  12. Jo zice:

    Dacă gândurile tale de după perdeaua de la duș ar fi scandaloase nu le-ai uita. Și mi-ar plăcea să le citesc și pe acelea. 🙂 Altfel, totul începe și se termină cu Shakespeare. Și știi, Potecuț, că Shakespeare le spunea și fără perdea din când în când. Just sayin’… 🙂

    Apreciază

    • De ce-aş picura urme de scandal pe poteci? Nu-s destule? Aici e locul în care fug tocmai de alea puse de alţii. Deci nu. Eventual, ţi le spun numai ţie 😀

      Apreciază

      • Jo zice:

        Părerea mea este că faci o mare greșeală că te auto-cenzurezi. Dar, firește, tu decizi. Măcar pune la sertar gândurile ”acelea”; poate le găsește posteritatea, să se bucure măcar generațiile viitoare.

        Apreciază

        • Auoleu, Jo, cât de greşit ai înţeles. Sau cât de aiurea am scris eu. Nu e vorba de auto-cenzură absolut deloc. Ai Netflix deschis: ai două filme: unul plin de crime, de sânge, de bătăi şi de copii care mor şi altul în genul Fericiţi. Dacă-l alegi pe al doilea înseamnă că te autocenzurezi sau că te minţi pe tine sau pe altul deşi primul e mai aproape de realitate decât al doilea?
          Ceea ce scriu aici e despre mine, despre ce şi cum simt, despre ce şi cum gândesc în momentele mele cu mine.
          Gândurile acelea pot fi despre neputinţa de a face ceva să se schimbe naibii ceva cu noi, cu ceilalţi, cu orice. Sau pot fi despre mirarea că unii nu pot vedea, din răutate sau un soi de incapacitate, raza aia de lumină care e mereu pe lângă noi, dar alegem de fiecare dată mocirla că deh, pare mai reală decât un curcubeu. Aici e despre curcubeu. Şi, cât timp mă va ajuta Dumnezeu să îl văd, numai despre asta va fi.

          Apreciază

  13. Ecoarta zice:

    La mine este „early morning”, nu vineri, ci sâmbătă şi-am râs de zicala ta ardelenească despre…Vegas! Nu am fost în Vegas şi mai mult ca sigur nici nu voi ajunge, nu pentru că e foarte departe de mine, ci pentru că…nu e ceea ce îmi doresc de la o vacanță!
    La mine-n calendar e tot toamnă ca şi în calendarul tău, doar că e cald al naibii, ieri erau 32 grade pe „realfeel”, dar e bine!
    Apoi ascult cântecul acela minunat pe care tu mi l-ai dăruit…zilnic de „n” ori şi desenez ca o apucată, nu mai judec pe nimeni sau nu mai vreau să judec pentru că uneori o fac deşi nu am dreptul…oare de ce-o fac!??
    Mi-a produs o stare de bine scrisul tău…🤗

    Apreciază

  14. Ileana zice:

    Mi-a placut! Citesc cu drag tot ceea ce scrii tu, insa la multe din ele, recitesc si iar recitesc, asa cum am facut si aseara si azi! Si melodia mi-a placut tare mult! Voce nu am, insa cant si eu cand sunt singura si sunt sigura ca nu ma aude nimeni. 😉
    Weekend placut draga mea! 🤗😘🌹🌹🌹

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, draga mea! Mă bucur mult că ţi-a plăcut!
      Mai bine să nu ne audă nimeni, să-şi cânte fiecare pentru el, doar nu o să ne sacrificăm noi chiar aşa 😀 😀
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  15. Ana May zice:

    O întoarcere frumoasă în timp cu Johnny Logan…
    Mulțumesc, Po!

    Apreciază

  16. Iosif zice:

    Azi…e duminica doua zeci si doi plus doi, iar vremea e prielnica pentru-a ne mai relaxa si Noi. Ne-am saturat de hartuire, de restrictii, dictatura si razBoi, iar de acum si pâna-n veacul vecilor, va vom lasa sa va luptati voi între voi.
    O toamna minunata, relaxanta, binecuvântata, cu pace, bucurie, fericire în Lumina lina învesmântata, draga Potecuta !

    Apreciază

  17. Alex zice:

    Te admir sincer pentru pasiunea ta de a cânta la baie! Uite, asta nu am încercat, nu că nu mi-ar plăcea, dar blocurile astea parcă ar fi… „amplificatoare de sunet”! Mă limitez la „concertul de sforăit”, pe care sigur îl aud și vecinii. Numai că atunci nu îmi vin și idei, cum ți se întâmplă ție la duș. Bune sau mai puțin, nu contează. Ai de unde alege. Mai departe vezi tu ce faci cu fiecare. Și o faci atât de bine! 🙂 Am reținut, cu un mare zâmbet pe chip, proverbul „ardelenesc” cu Vegasul. O fi fost vreun… Traian Brad și pe acolo! 😀
    Numai bine, cu drag!

    Apreciază

  18. Fabiola Ion zice:

    Eu… vineri. hîm. A trecut, nu mai știu. Știu doar că mă străduiesc să iau fiecare zi așa cum vine, și de foarte multe ori unele sunt de-a dreptul excelente. Mă adaptez, ca să nu-mi stric zen-ul. Cînd iese, iese, când nu… punct și de la capăt. Voiam doar să-ți spun că deși trec din ce în ce mai rar pe-aici, nu te uit și-mi ești tare dragă. Iar versurile tale… ahhh… balsam pentru suflet.

    Apreciază

    • Şi dacă nu sunt excelente… apăi le facem noi să fie. Legate de gard şi tot se fac măcar bune, dacă nu foarte bune 😀
      Mă bucur de câte ori vii şi te asigur că-mi eşti la fel de dragă. Când vii, atunci e bine 😉
      Te pup!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s