E toamnă iar…

E vremea când se ţes armonios
Poveşti de doi, prin ploi, despre iubire,
Şi străzile suspină zgomotos
Sub frunze ce apasă-n amorţire

Se strâng îndrăgostiţii sub castani,
Râzând de tot ce cred c-o să se-ntâmple
Peste o clipă, mâine, peste ani,
Şi toate par fireşti şi le sunt simple

Îţi aminteşti? Am fost şi noi cândva
Nebunii inocenţi ai toamnei noastre,
Când mâna mea, departe de a ta,
Strângea în pumn şi marile dezastre

Îmi picurai în versuri şi în ceai
Arome de speranţe şi de vis,
Când în cuvinte calde înveleai
Un dor ce niciodată nu s-a stins

Mai ştii când m-alintai: iubita mea,
Tu îmi eşti zbor şi tot tu-mi eşti culoare
?
Credeam atunci că tot ce va urma
Va fi o nesfârşită sărbătoare

E toamnă iar şi-abia ne mai vorbim,
Ne-a ofilit şi versul, şi cuvântul,
Mai facem câte-un ceai, să nu răcim,
Dar i-am pierdut aroma şi alintul

E vremea când se ţes armonios
Poveşti de doi, prin ploi, despre iubire,
Şi străzile suspină zgomotos
Sub toamna ce ne-apasă-n amintire.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la E toamnă iar…

  1. rofstef zice:

    Așa-i cu toamna, ne mai și dă, dar ne și ia.
    Să ne mai bucurăm de ultimele arome ale toamnei, apoi trecem pe ceaiuri.
    Seară frumoasă îți doresc, Po ! 😇

    Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela zice:

    Mai facem cîte-un ceai, să nu răcim… ❤❤❤❤ Foarte plastică imaginea – eu mi-am luat și cană fierbător, să fiu sigură că nici măcar gestul de a face ceai nu-mi amintește toamne vechi 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Fie vorba între noi, eu ceai beau vara, și atunci rar de tot, rece, cu gheață, și de fructe. Tei, sunători, cozi de șoricei etc nu există la mine. Dar deh, în poezie e altceva 😀
      Și în mintea mea fu altceva dar n-am mai avut chef. Era ideea aia de a trece de la „iubita mea, să bem un ceai cu aromă de sărut și să te alint în versuri”, la „bea un ceai că strănuți”. M-am jucat.
      E de vină și Jo, că am avut cu ea o discuție ca între fete, la ea „acasă”, și mi-a zburdat ideea prin cap toată ziua.
      Mulțumesc mult, Issa!

      Apreciat de 1 persoană

      • Issabela zice:

        Păi tocmai ideea aia ți-a ieșit perfect, cel puțin eu așa am receptat-o, apreciind-o maxim 😀❤❤ (de cât de muză e Jo și pentru mine, nu mai zic…)

        Apreciat de 1 persoană

        • Da??? Uai, na, asta chiar mă bucură! Serios că eram puțin bosumflată crezând că nu mi-a ieșit să transmit ce am vrut.
          Da, are darul de a trezi idei, de a provoca. Ne pune mintea la treabă 🙂

          Apreciat de 2 persoane

          • Jo zice:

            Mi s-a părut mie la un moment dat că aduce cu discuția avută ieri, dar m-a distras ceaiul. 🙂 În plus, nu sunt de acord cu tine: săruți / strănuți. La mine e joc și voie bună tot timpul. Chiar și când strănut. 🙂

            Apreciază

            • Şi la mine, Jo. Nu ştiu cu ce nu eşti de acord. Era trecerea aia de la pasiune la… orice altceva.

              Apreciază

            • Jo zice:

              Asta mi-ar fi plăcut… adică trecerea de la pasiune la ceai de mușețel 🙂 , dar nu asta a fost impresia pe care am avut-o când am citit poezia. Cum spuneam una cladă, una rece. Iar ceaiul rece n-are nici un Dumnezeu. 🙂 Dar per total mi-a plăcut poezia. Acum că spui că am înțeles greșit îmi place și mai mult. Hai, noroc! exclamă Jo, înălțând cana cu ceai. 😀

              Apreciază

            • Hai noroc! Ceai rece eu că, așa cum zic bătrânii, nu bârfim gusturile nimănui! 🙂

              Apreciază

  3. O.R. zice:

    Superb. Sublim. O încântare, cu dulce-acrișoară ei savoare. Mi-a plăcut foarte mult. Potecuțo, ești faină cu poezie cu tot!

    Apreciat de 1 persoană

  4. intotdeauna mi-au placut frumoasele tale “povesti de doi”! ♥️

    Apreciat de 1 persoană

  5. Diana zice:

    E o căldură la tine în vers… ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  6. Tatar Lau zice:

    Da, toamna vine și peste viețile noastre. E ceva natural, face parte din ciclul anotimpurilor. De aceea mi-ar plăcea să trăiesc la ecuator, pe un țărm liniștit, cu nisip fin, auriu, la umbra unor palmieri, să admir albastrul apei oceanului, să urmăresc jocul peștilor în apa clară…
    Vise, Lau, vise!😜😀

    Apreciat de 1 persoană

  7. miniaturile zice:

    Te salut, cu sufletul deschis spre poezie…
    Frumoase versuri, Potecut!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Iosif zice:

    Superba poezie ! Felicitari !
    “E toamna iar…” si-o sa mai fie multe,
    Căci firul spatiu-timp se tese în razboi.
    Speram ca iernile sa fie cât mai scurte,
    Iar primavara pe poteci sa fim toti (999)Noi… 🙂
    O seara minunata, în toate binecuvântata, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  9. Ana G. zice:

    Versuri minunate, care-mi amintesc de alte versuri minunate, din alte vremuri. Și acelea, tot ale tale.

    Apreciază

  10. Suzana zice:

    Chiar m-am incalzit, ca prin casa e tare frig! 🙂
    Multumesc frumos pentru frumusete! Si am inceput sa ma intreb pe ce tip
    de melodie s-ar putea canta ?
    Noapte buna si vise minunate! ❤

    Apreciază

    • Mă bucur mult, Suzana! Acum îţi pot trimite şi nişte soare, că la mine e destul 🙂
      Nu ştiu, tu ce zici, s-ar putea cânta? 🙄
      Îţi mulţumesc tare mult!

      Apreciat de 1 persoană

      • Suzana zice:

        Eu cred ca da! Ar fi o provocare interesanta pentru un pasionat de muzica si poezie.
        Recunosc ca nu vorbeam de vreme, azi fiind ceva mai luminos si pe aici, ma refeream la caloriferele reci, pe care vorba bancurilor care au inceput, le incalim noi! 😀

        Apreciază

  11. Chiar se țes armonios, ca versurile tale fermecăto colorate. Toamnă de catifea să ai, ca o îmbrățișare!

    Apreciază

  12. Recunosc că sunt cam absent la ceaiuri, deși mi-aș dori câte o cană în fiecare zi. Din toate aromele, dar trebuie să mă mulțumesc cu aroma de poezie, de la care nu fac rabat și pentru care îți mulțumesc, Potecuță!

    Apreciază

  13. Jo zice:

    😀 Potecuță, la tine-i una caldă, una rece. Când am citit titlul primul gând a fost: iar se iau poeții ăștia a la Bacovia, de anotimpul meu preferat! Dar surpriză! Primele strofe m-au făcut să zâmbesc bucuroasă, deși pentru mine toamna nu-i neapărat anotimpul îndrăgostițior, dar decât Plumb… mă înțelegi. După care, treci la moșulicii tăi nostalgici. Chestia asta ar fi trebuit să mă întristeze, dar m-a amuzat. Toamna îmi place, ceaiul îmi place, poezia ta îmi place. 🍁🐞☀️ Viața e frumoasă. Mulțumesc. ❤️

    Apreciază

  14. Aura B. Lupu zice:

    Ce frumos! Și toamna, și iubirea, și ceaiul, cu ploaia nu prea rezonez. E bine când bem ceai de plăcere, nu de nevoie. Io-l beau acum că deja am răcit. O fi de vină povestea de doi?

    Apreciază

  15. Știi că-mi plac poeziile tale. Am încercat să răspund la întrebarea (nepusă)”ce a vrut să spună autorul(-area)? (Drăcușorul… nu mă lasă)
    Pe strofe:
    (Toamna pe ploaie, suspină străzile acoperite de frunze. Se țes povești de iubire.)
    (Îndrăgostiții râd din orice sub castani)
    (Cândva a stat și autoarea inocentă sub castani, cel puțin până ce nu și-a descleștat pumnul)
    (Partenerul, suflet romantic, o trata cu ceai și vorbe dulci de dor nestins)
    (El îi spunea ”zbor și culoare”, îi dădea speranțe, )
    (Acum nu prea mai discută și beau ceai medicinal, preventiv)
    (Iar e vremea poveștilor de iubire, dar toamna amintirilor îi apasă greu pe străzile suferinde).
    Singurătate în doi? Sau fiecare își face ceaiul acasă la el? Autoarei nici nu-i place ceaiul…De fapt prea mult ceai strică? Zice de dor nestins, de sărbătoarea visată…dar nu regretă nimic!
    Sper că nu s-a supărat autoarea!
    Mai scrie, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Erika!
      Cum să mă supăr? Mă bucură să ştiu că ţi-a plăcut atât de mult încât ai şi analizat-o! Nu pot însă zice nici nu, nici da. E vorba strict de percepţia fiecăruia aşa că orice, oricum s-ar „traduce” ar fi bine. Aşa că mi-a plăcut analiza ta. M-a şi amuzat puţin 🙂
      Şi aşa e, eu nu beau ceai. Dar asta n-are importanţăă, nu despre mine e vorba. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  16. Ecoarta zice:

    Fă un ceai, din „ce ai”, cu gheață să fie, să privim toamna cu bucurie câte unu’, câte doi, care cum are noroc!
    În concluzie: mi-a plăcut muuuult, mult!🤗🤗🤗

    Apreciază

  17. Cri zice:

    Cel mai mult mi-a plăcut imaginea îndrăgostiților ce râd de tot ce cred că o să se întâmple… fiindcă exact așa se întâmplă în realitate, iar plonjarea în amintirea aceasta nu poate fi decât una tare plăcută. 🙂 Foarte frumoasă poezia ta, Potecuță!! ❤

    Apreciază

  18. anasylvi zice:

    Cata nostalgie… Sa fie toamna sentimentelor? Oricum, roata anotimpurilor se invarte. ❤

    Apreciat de 1 persoană

  19. Roxana Neguț zice:

    Superbe versuri, draga Potecuță! Te îmbrățișez cu drag!🤗🌹

    Apreciază

  20. Frumoase tare versurile. Aș mai adăuga că
    În grădina ta de idei
    e rouă sclipitoare
    ce dă impuls pentru al tău condei
    dintru a toamnei stare
    cu a ei linii și temei.
    Metaforă și bun pretext
    ca să transmită într-un text
    emoții ce îl oferă un anotimp
    detalii, amintiri dintr-un răstimp.
    O toamnă fermecătoare îți doresc, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  21. Pingback: Pustiul – Inima Din Cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s