Vă vorbeşte-un dinozaur

Mă foiesc pe aici de o oră şi nu ştiu cum să încep, să nu fie chiar brusc, să respect şi eu puţin nişte reguli minime, să am măcar o introducere, ceva, orice. Dar n-am. Consider că asta cu „n-am introducere” e introducerea, o bifez , o îngroş, o colorez, îi pun sclipici şi aia e. Deci e un fel de „Somnoroase păsărele. De Mihai Eminescu. Somoroase păsărele/pe la cuiburi”… bla bla. Cuprins: ce cuprins? Că n-are nicio legătură cu introducerea deci n-ar fi decât clickbait (haţ!) şi n-am niciun motiv să prostesc pe nimeni deci las şi asta deoparte. Trecem la încheiere: nu-i de mine tiparul ăsta. Morala: m-am tâmpit. 😀 Gata!
Revin la stilul meu alandala, intru în ceva doar pentru a avea de unde ieşi şi încep prin a vă spune că eram tare supărăţică atunci când am deschis pagina să vă scriu, că urma să vă scriu că cineva ne-a făcut puţin dinozauri. Bine, n-a zis chiar aşa, vă spun imediat cum a zis. Problema e că am realizat cu stupoare că, în ceea ce mă priveşte, n-a fost departe de adevăr pentru că nu mai ştiu nici cine, nici unde-a zis. Era un podcast, cred. Dar putea fi şi un vlog. Şi văd ca prin ceaţă doi oameni vorbind. 🙄
În fine, ideea era că unul povestea cum a ajuns el mare şi tare prin online, mare vlogger sau mare pe Insta, habar n-am, şi vorbind de începuturile lui, a zis cam aşa: păi, am început cu filmuleţe scurte şi… aaaa, stai aşa, am şi uitat. Am avut blog. Îţi dai seama, da, am avut blog, da, era vremea blogurilor…”. Ce-ai zis mămămică? 😯
Dacă zicea că era vremea mIRC-ului, hai, mai treacă-meargă, deşi l-am prins şi pe ăla şi ar fi fost fix acelaşi lucru. Dar cum să vorbească de bloguri de parcă spunea de începuturile tiparului sau de Şcoala Ardeleană, zău aşa? Dar, cum spuneam, faptul că nu mai ştiu cine-a zis… în fine, ce spuneam? 😀
Ah, da, de bloguri. Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu sunt şi voi rămâne pe „ilegale” în materie de blog. Scriu repede ce vreau să zic, până nu primesc vreun block de la cineva care citeşte pe diagonală şi vede doar cuvântul din ghilimele şi crede că fac bişniţă cu materii prime 😀 Rămân vechitură dacă asta-nseamnă, că tare bine-i aşa. Şi abia aştept să-i văd pe ăştia micii de acum cam cum vor vorbi despre tik tok-ul de azi. Că e firesc să se învechească şi noutăţile, nu? 🙂

Şi dacă tot am prins până şi oracolele (hăă, hăă, ce vremuri) aveţi chef de întrebări fulger pe stilul ăla vechi? Aşa, de dragul vremurilor în care blogurile nu era piese de muzeu (în opinia unora).

1. Când eram mic nu aveam voie să
Să strig de jos când voiam ceva. Trebuia să urc, să cer sau să-mi iau. Şi nu aveam voie să ies cu mâncarea afară. Cu bomboane sau napolitane, da. Cu condiţia să împart. Cu o felie de pâine cu ceva, nu.

2. Deşi mâncam des în copilărie, acum nu m-aş mai atinge de
Corcoduşe verzi şi mere pădureţe.

3. Deşi nu-mi plăcea în copilărie, acum aş mânca oricând
Cred că mă sustrăgeam de la ciorba de salată. Acum aş dormi în oală, dacă aş putea. 😀

4. Nu-mi plăcea nici în copilărie, nu-mi place nici acum
Sunt consecventă cu: orez cu lapte, griş cu lapte, ciocolata cu cremă de fructe, ouă umplute şi mănuşile cu un singur deget.

Gata. A fost greu? Am mai vorbit despre mâncare, ştiu. Am uitat, maică… 😀

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

54 de răspunsuri la Vă vorbeşte-un dinozaur

  1. Tatar Lau zice:

    Lasă Potecuță, nu te supăra, să rămână cu urmărirea vlog-urilor cei care nu știu să citească, chiar dacă sunt tot mai mulți. Mai bine „dinozauri” decât „analfabeți”.
    Las următoarele răspunsuri la întrebările tale:
    1. Nu mi se interzicea nimic, de aceea am și făcut multe prostii.
    2. Dacă am încercat să mănânc ceva și acel ceva mi-a plăcut, mănânc și în ziua de azi.
    3. Carnea de miel o mâncam doar de Paște. Acum poate să fie și oaie, tot îmi place. 😋
    4. Sosul de vișine sau cel de mere nu mi-au plăcut niciodată. Mirosul lor era prea apropiat de mirosul lăturii pentru porci.😜
    Am trecut testul?🙃😉

    Apreciat de 3 persoane

    • Cu brio ai trecut, cum altfel? 😉
      Problema e că nu ştiu cum e sosul de vişine. Şi nici cel de mere nu-mi spune nimic. Era stil gem, mâncat ca desert, sau pe lângă carne? Dar dacă zici că nu merită… 🙂
      Mulţumesc mult pentru răspunsuri!

      Apreciază

  2. Issabela zice:

    Evident 🙂 Și noi am avut dinozaurii noștri…
    Pe mine, sincer, mă plictisesc vlogurile. Era unu, îl țin încă minte, Atenție, cad mere, parcă așa-l chema – e singurul la care m-am uitat la mai multe, că se uiau copiii și chiar era mișto făcut, imagini, desene, nu selfie și scălămbăieli, multe cu pretenții de umor.
    1. Nici eu nu-mi amintesc de vreo interdicție…
    2. Nu-mi vine nimic în minte. Deși merele pădurețe, dacă-s alea care-ți fac gura pungă, cum se zice, chiar că nu le-aș mai mînca azi :))
    3. SPANAC. Categoric. Și singurul.
    4. Nici aici n-am, sînt așa de puțin pretențioasă… 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    • Sigur că unele sunt interesante. Deşi, prefer podcasturile oricând, dacă ar fi să aleg.
      Interdicţie, nu. Că nu am fost nici eu terorizată. Dar era acel ceva pe care poate atunci nu l-am înţeles. După nişte ani însă, când mă dispera câte un „maaaamăăăăă taaaatăăăăăă, maaaamăăăă”, strigate enervant de mult şi de tare de diverşi copii când dormeai mai bine, am priceput că nu era decât o chestiune de bun simţ, nicidecum o interdicţie. Şi acum apreciez că n-am îngroşat rândurile celor care-şi disperau vecinii 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Issabela zice:

        :))))) știiiu ce vrei să zici, am fost de ambele baricade….
        apropo de podcast, mă vede cineva dacă mărturisesc că eu săptămîna trecută am aflat ce-s alea…? iată, deci, un dinozaur real 😀😀

        Apreciază

        • Eu te văd și batem palma. Bine, eu nu chiar de săptămâna trecută, dar nici nu mă laud că vai, ce știutoare sunt. Oricum, la noi, podcasturile au înflorit de când cu pandemia deci nu sunt ele chiar vechi. Au fost înainte, dar rare și abia răsărite. Și nu prea se puteau numi podcast…
          Și na, cum limba noastră e săracă în cuvinte, ce să facem și noi, luăm de pe unde putem 😀

          Apreciază

  3. Suzana zice:

    Hai sa spun ca daca nu ai fi avut acest subiect, nu ar fi iesit inca o postare suparat simpatica. 😀
    Pe cuvant! Partea haioasa este ca acum 30 de minute ma intrebam retoric daca la lucrarea pe octombrie sa fac sau nu o poza cu un… crocodil care nu arata foarte diferit de dinozaurul tau. Doar ca era un profil. Sunt prea multe lucruri pe care nu mi le amintesc din acele vremuri. Dar sunt ff sigura ca nu-mi placeau biscuiti in ceai! 🙂
    Numai bine si nici nu conteaza ce bazaconii spun unii. Fie la ei acolo… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Suzana dragă! Ai dreptate, noi acum ne amuzăm, normal că astea-s doar aşa, la o discuţie, să mai şi râdem, nu contează deloc.
      Hmmm, crezi că nu ar ieşi bine aşa, din profil? Sau de ce nu eşti hotărâtă?

      Apreciază

  4. măi copchilă! fată hăi ce-mi ești dragâ di nu mai pot! da’ nu șh ce-ai scris tu aicișa, c-am râs de m-am prăpădit! da’ frumoasă și zurlie îmi esti!
    ce vlog, blog astea or mai fi? 😂 nica nu știm noi, nica! ci sâ facim? n-avem noi ci sâ facim, că alții i mai diștepți. dinozaură mi-s șî eu.
    ti pup, fatâ hăi! hai pa! 😂
    ♥️

    Apreciat de 2 persoane

    • Trebuie să răzbim cumva prin lumea asta, aşa dinozaure cum ne prezentăm, nu avem de ales. Şi dacă nu ştim ce-i una sau alta… întrebăm, dăm din coate, facem şi putem şi tot o scoatem cumva la capăt 😀
      Ti pup, draga mea! Şi-ţi mulţumesc tare! Aşa de drag mi-e comentariul ăsta al tău! Şi mă bucur tare că ai râs! Să mai faci! 😉

      Apreciat de 2 persoane

  5. – Nu aveam voie să răstorn nisipul din curte de la bunicii paterni. Habar nu am de ce, pentru că presupun că era acolo ca să ne jucăm. Știu că era bai și că mereu eu eram aia care…
    – Mâncam așa de puține chestii în copilărie că mă mir că m-au ținut în viață. Așa că singurul meu regret e că nu am rămas la fel. Ce silfidă aș fi…
    – Nu îmi plăcea în copilărie spanacul (printre multe altele) și cașcavalul. Acum aș mânca oricât și din una și din alta. Și clătitele.
    – Sfecla. Salata de sfelcă sau orice cu sfeclă. Și mazărea. Nu le pot suferi. Și nici orez cu lapte. Și nici griş cu lapte. Și nici prăjituri cu brânză de vacă și nici prăjituri cu cremă de cafea. Nu-mi plac nici mănușile cu un deget. Nici botinele care se opresc brusc la gleznă și nici „baloanele” – pardesiile acelea bej dintr-un material de… cort? 😀

    Apreciat de 1 persoană

  6. *griș cu lapte, te rog corectează. Și le-am pus frumos pe puncte, dar s-au împrăștiat.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Din câte vedem în ultima vreme, dinozaurii sunt foarte apreciați în filme și parcuri de distracții, iar unii cercetători încearcă să-i readucă la viață. Noi suntem încă vii și e bine să demonstrăm asta, pentru cei care știu să aprecieze ce facem.
    1. Nu aveam voie să ies din curte, dar tot o făceam.
    2. Omletă cu făină, ca să pot împărți un ou cu soră-mea.
    3. Ciorbă de fasole verde, de care mă săturasem atunci.
    4. Sarmalele.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ecoarta zice:

    Nu mă uit la vloguri, maică! Eu sunt din alte vremuri!
    1. Nu-mi amintesc să fi avut interdicții, dar aveam nişte reguli „sfinte”!
    2. Nu aveam cine ştie ce mâncăruri, dar nici cu pretenții n-am fost şi nici nu sunt. Culinare, zic!
    3. Nu-mi plăcea „zama de şălate”, adică ciorba de salată, iar acum aş mânca zilnic!
    4. Sfecla roşie! Serios, are miros de D.D.T.!
    Prăjiturile cu cremă!
    Numai bine!😊

    Apreciat de 1 persoană

  9. Cri zice:

    Potecuță, introducerea ți-a ieșit perfectă, ca de fiecare dată dealtfel, mi-a plăcut maxim! Și cuprinsul, iar încheierea aș fi vrut-o mai lungă, să tot citesc înainte, deși tot perfectă a fost, ca o încheiere adevărată.🙂 Și sunt de acord cu Tatar Lau că mai bine dinozauri decât analfabeți…
    Iar acum, să-ți răspund la rându-mi:
    1. Când eram mică nu aveam voie să… vorbesc cu străini, acum -însă- îmi scot pârleala în virtual 😉;
    2. Deși mâncam des în copilărie, acum nu m-aș mai atinge de… dropsuri, fiindcă strică dințișorii, știu acum 😀;
    3. Deși nu-mi plăcea în copilărie, acum aș mânca oricând… verdeața din supe, ciorbe. Acum îmi pare că acestea n-au gust fără…, deși atunci strâmbam din năsuc și o dădeam la o parte;
    4. Nu-mi plăcea în copilărie, nu-mi place nici acum… să văd oameni care țipă unii la alții, mai ales în prezența copiilor.
    Te îmbrățișez cu drag și îți doresc să ai o zi veselă!! 🌞

    Apreciat de 1 persoană

    • O scumpă, ca de obicei! Îţi mulţumesc mult, mult!
      Hehe, dropsuri nu mai mănânc, că nu mai am răbdare 😀 Îmi plac însă alea cu gust de cafea, dar rar de tot le mai mănânc şi pe alea.
      Să ştii că şi eu mă feresc de „ţipătorii de serviciu”. Inclusiv aici. Ştiu, sună ciudat, dar cumva se simte din scris înverşunarea şi am plecat de unde se ţipă. Am nevoie de linişte şi între rânduri 🙂
      Te îmbrăţişez şi eu şi îţi mulţumesc încă o dată!

      Apreciat de 1 persoană

  10. Ana G. zice:

    Am râs astă-noapte, când am citit. Și am recitit acum. Păi eu cred că-s mama dinozaurilor… Vloguri nu urmăresc, că știu să citesc. Când era nepotul mai mic, mă uitam și eu la unii, să văd ce urmărește el cu atâta interes. Dar m-am lecuit de prostelile lor de doi bani. Și, ca să-ți și răspund:
    1- nu-mi amintesc să fi avut interdicții ;
    2-ca și tine, fructe necoapte;
    3-salată de vinete;
    4-spanacul și urzicile.

    Apreciază

  11. Jo zice:

    Diferența dintre blog și vlog e de IQ if you ask me. 🙂 Dinozaurița asta (T-Rex în caz că se întreabă cineva 😀 ) preferă cuvântul scris.

    Apreciază

  12. Jo zice:

    Cât despre întrebările de oracol, m-am scurcircuitat când ai pomenit de supa de salată. În viața mea n-am mâncat o chestie mai nasoală. Poate doar varza cu tăiței să fi fost mai oribilă. Yuck!

    Apreciază

  13. Iosif zice:

    Un articol amuzant si foarte condimentat, cu arome si glumite, când mi-e foame nu fac …fite ! 🙂 )) „De gustibus…”
    O dupa amiaza frumoasa, parfumata, aromata si gustoasa, draga Potecuta !

    Apreciază

  14. DinoPotecuță…eu Mirc n-am prins!Dar tot nu-mi plac Vlogurile! Pepe rar și aștia cu Covid și mai rar.În copilărie mă strâmbam la toate, acum le mănânc și pe cele la care fac alergie…lapte, ciocolată.În sat la mine nu se face ciorbă de salata.Dacă nu vrei carne faci borș de fasole sau de cartofi. Varza călită cu afumătură n-o suport…..simplă îmi place, cea murată întâi călită cu puțină ceapă,piper și lăsată la rece poate fi pusă la plăcintă………….deci tot răul poate fi și bun! 😀

    Apreciază

    • Am apă-n gură. Uite: mie varza călită nu-mi place. Nu o refuz dacă nu am de ales, nu o resping, dar nici nu fac pentru mine, nu mi-e poftă niciodată de ea. În schimb, am mâncat recent varză murată călită şi m-am îndrăgosit. E o mare diferenţă între aia normală şi aia murată. Deci din aia mai vreau 😀
      Vai, n-ai prins mIRC-ul? Când mă gândesc că mergeam la internetcafe-uri şi plăteam să stăm pe net, adică pe mIRC… ce vremuri. Nu aveam calculator şi oricum, netul era un lux. Şi erau pline sălile alea cu internet, stăteam şi câte o oră să se elibereze un loc, să intrăm. Şi vorbeam aiurea cu necunoscuţi, era un fel de messenger. Asl, pls… aşa începea orice conversaţie.

      Apreciat de 1 persoană

  15. Marina Costa zice:

    1. Când eram mică, nu aveam voie să aduc copii în casă. Ne jucam afară, mă mai duceam eu la câte o prietenă, dar nu aveam voie să le aduc în casă. (Ceea ce nu însemna că, în vacanțe, nu uitam uneori de interdicție… dar le puneam și la făcut ordine înainte să plece, să nu se cunoască 😛 )
    2. Deși mâncam des în copilărie, acum nu m-aș mai atinge de… aș spune de ostropel, dar mă rog, aș mai mânca, rar și făcut de altcineva. Pe vremea când se găseau mai mult tacâmuri de pui (cam tot pe vremea dinozaurilor societății socialiste multilateral dezvoltate) mâncam mult prea des așa ceva… Era sos bun de întins cu pâine, și mergeau aripi de pui pe post de carne…
    3. Deși nu-mi plăcea în copilărie, acum aș mânca oricând… mâncare de castraveți sau de gutui, dar s-o facă altcineva.
    4. Nu-mi plăcea în copilărie, nu-mi place nici acum… să mă uit la filme de groază sau să citesc cărți de groază. Pot să visez năzbâtii și fără, mulțumesc frumos! Iar de mâncat, gorgoaze. Nu am înțeles niciodată ce le plăceau copiilor tot ce era verde, necopt, neterminat… Îmi plac fructele, dar coapte și cu gust.

    Apreciază

  16. anasylvi zice:

    Zau asa, suntem dinozauri? Atunci ferea, ca dinozaurii-s destul de periculosi. Acu’ ma gandesc ce specie de dinozaur oi fi. 😀
    La intrebari, acum:
    1. Nu aveam voie multe, dar cum-necum faceam eu ce faceam si incalcam regulile.
    2. Pufuleti si halva. Am mancat in cantitati industriale pana mi-a venit rau.
    3. Legume gatite de orice fel. Fugeam de ele la greu, acuma imi plac cam toate.
    4. Nimic gras gatit. Nu mi-a placut niciodata si nici in ziua de azi nu imi plac.

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 😀
      Nu ştiu specia, ar trebui să ne interesăm 😀
      Ioooi, cine m-a pus să întreb? Că pe lângă alte pofte, acum o am şi pe aia de halva. Dar nu am mai prea găsit halva bună, nu ştiu unde să caut. Am găsit tot din aia de parcă era din fân sau cu un gust fără nicio legătură cu ce ştiam eu.

      Apreciat de 1 persoană

  17. Nu contează introducerea. Cele mai bune cărţi intră direct în subiect şi te prind de la prima pagină şi primele cuvinte. Aşa că e foarte bine cum faci. De obicei când scrii ceea ce crezi şi simţi nu poate să fie nimic greşit. Este ca atunci când te pricepi să cânţi şi o faci din tot sufletul. Emoţia se transmite. Sinceritatea la fel. Cât despre ceea ce ai intrebat:
    1. Când eram mic nu aveam voie să… – merg cu bicicleta pentru că am căzut de multe ori. Pentru că tot încălcam regula, părinţii mi-au vândut bicicleta. Dar chiar şi aşa încălcam interdicţia, dacă prindeam vreo bicicletă pe la prieteni.
    2. Deşi mâncam des în copilărie, acum nu m-aş mai atinge de… – subscriu la corcoduşe – nu imi plac absolut deloc acum deşi imi plăceau în copilărie şi mâncam cât de des puteam (de obicei în vacanţe la bunici). Şi mâncam des caramele – dar acum nu pot să le mai mănânc.
    3. Deşi nu-mi plăcea în copilărie, acum aş mânca oricând… – Ciuperci (sub orice formă), ciorbă de lobodă, ciorbă de burtă….
    4. Nu-mi plăcea nici în copilărie, nu-mi place nici acum… – să mă trezesc dimineaţa devreme. Dar o fac că sunt nevoită 🙂 .

    Apreciază

    • Vaaaai de mine, cum mi-a scăpat asta cu trezitul devreme? Nuuu, sub nicio formă nu sunt o matinală nici eu. O fac şi eu obligată, altfel nici nu vreau să aud de asta 😀
      Mulţumesc tare, tare mult pentru cuvintele frumoase! Zi bună, cu bucurii!

      Apreciat de 1 persoană

  18. adrianport zice:

    Ce-i ăla mIRC? Şi să nu crezi că încerc să mă dau tânăr, de fapt mi-e teamă să nu fie vreo chestie care a apărut când deja eram copt bine :). In rest, rezonez aproape perfect cu ce-ai scris, poate cu excepţia faptului că nu înţeleg cum să nu-ţi placă ouăle umplute…

    Apreciază

    • Mulțumesc mult, Adrian! Nu că nu-mi plac, adică nu zic câh la ele. Dar dacă am de ales, le las deoparte cu drag.
      mIRC-ul e tăticu lu’ yahoo messenger, bunicul lui HI5, străbunicul messenger. O platformă de chat. Cu canale numite „camere”, cam cum sunt acum grupurile de whatsapp, unde intrai dacă știai că găsești anumite persoane. Se putea vorbi și cu toată lumea, și în privat, cu o singură persoană.
      Dacă te uiți după imagini mIRC, îți faci o idee despre cum arăta interfața. Rudimentar față de ce e acum. Dar era wooow atunci. Stăteam și o oră să așteptăm să se elibereze un loc la internet cafe 😀
      Și da, am avut și gagic cunoscut acolo, dar rămâne secretul nostru 😀
      Începea cu asl, pls. Age, sex, location. Uneori, se întâmpla ca cel cu care vorbeai să fie pe scaunul de lângă tine și să nu știi decât dacă era sincer când spunea de unde e, că na, nu erau canale cu miile 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s