Alo, iubite, e toamnă,
E rătăcire prin ploi,
Şi frunzele, uite, condamnă
Copacii, şi-i lasă iar goi
Alo, iubite, ne pierdem,
De ram, de iubire, de noi,
Şi nu mai e timp să mai credem
Că vom îmblânzi depărtări
Alo, iubite, mi-e toamnă
Prin gânduri, prin vise, prin nopţi,
Dorinţa încet îşi destramă
Aroma, pe strugurii copţi
Alo, iubite, mai ştii?
Visam într-o toamnă târziu,
Tu să îmi vii şi să-mi fii,
Eu să te-aştept şi să-ţi fiu
Alo? Alo, m-auzi?
Ne suntem acum doi străini,
Speriaţi, resemnaţi şi confuzi,
Ce toamnei îi caută vini.
Frumoasa poezia dar relatia din poezie ma pune putin pe ganduri …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta nu mai e treaba “autorului”, Sticri 😀 😀
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😂😂😂😂😂😂 oooo daaa, imi permiti sa-ti dau nota 10 pt raspuns?
😂😂
ApreciazăApreciază
Chiar te rog! Cu steluță vreau. 😀 😀
ApreciazăApreciază
O meriti din plin 😊
ApreciazăApreciază
Ieeeei, prima steluţă!! Mulţumeeeesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce versuri frumoase!
ApreciazăApreciază
Zuzu, mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
La celalalt capăt al firului, toamna se afla tot mai putini! Frumos mesaj!
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că ţi-a plăcut! Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa sunt oamenii! Dau vina pe vreme ca e mai simplu! 😀
O placere de lectura, draga Potecuta! Chiar daca ma ‘melancoleste’, ca uneori imi plac cuvintele zapacite…
Seara buna sa ai! ❤
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Suzana!
Zi frumoasă şi veselă să ai!
ApreciazăApreciază
Ce vină are toamna că ne-am înstrăinat …dar de fapt ne trebuie un țap ispășitor.
Anotimp cu multe vini
Tu ne-ajuti să fim străini
ApreciazăApreciază
N-are. Dar ne e mai la îndemână să-i găsim.
Zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Of, toamna asta! Ne predispune la nostalgii, deschide în noi uși ferecate, cărora le-am pierdut cheile…
Triste versuri, dar frumos meșteșugite!
ApreciazăApreciază
Le vom pierde iar la primii fulgi… 😉
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce faină poezie!Toamna îndeamnămai mult ca oricând la melancolie…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Loredana!
Şi eu cred că ăsta e cumva rolul toamnei. Sau unul dintre ele.
ApreciazăApreciază
Ce-mi place ultimul vers…! ❤❤
Transfer de responsabilitate, but who cares, că tare bine sună 🙂
ApreciazăApreciază
P.S. tot n-am înțeles ce l-o fi speriat pe @sticri 🙄😀
ApreciazăApreciază
Nu cred că l-a speriat, doar l-a pus pe gânduri. Cred. Bănuiesc. Dar mai bine-l întrebăm pe el 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cristi confundă personajul cu autorul. A fost îngrijorat că Potecuță ca căzut în borcanul cu melancolie ceea ce nu-i cazul. Personal râd adesea de personaje, de autor niciodată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fetelor, Sticri a spus doar că relaţia din poezie nu-i miroase a bine şi are dreptate.
Ce-mi place e că noi ne chinuim să înţelegem ce-a vrut să spună despre ce-am vrut să spun 😀
Sticriiiii, unde eşti? Scoate-ne din ceaţă 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate. My bad.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Issa!
Păi nu-i mai uşor să facem asta? 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum nu… :)))) neața!
ApreciazăApreciază
Neaţaaa bună!
ApreciazăApreciază
Toamnă, toamnă, multe faci si desfaci! Cu gingăşia ei incontestabilă mai şi destramă vise! Dar mi-a plăcut poezia şi de aceea nu-i caut vină toamnei…🤗
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!
Da, ea face, ea desface, şi face bine ce face 😀
ApreciazăApreciază
Aroma strugurilor copți ar trebui să ne înveselească. Mai ales dacă punem și niște castane fierbinți alături de mustul mieros. 😉
ApreciazăApreciază
Mmm, ce bine sună ce spui! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu să îmi vii şi să-mi fii,
Eu să te-aştept şi să-ţi fiu
Foarte naughty versurile astea. Mă fac să mă gândesc la prostii. Dar toamna, când plouă, ce să faci altceva? 😀
ApreciazăApreciază
Păi vezi? Că, sincer, bani de numărat n-am. Deci… 😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am sentimentul că știu ce a vrut să spună autorul 😉 …deși sunt la fel de în ceață ca și Sticri în privința poveștii pe care o spun versurile. În ce mă privește, simt că aș fi trăit-o (într-o altă viață, dar una recentă), Potecuță… și cât de frumos ne-ai spus-o…!! 🤗❤
P.S.: Nu știu de ce, dar nu-mi mai apari la noutăți. Dau iar unfollow/follow…
ApreciazăApreciază
Deci nu e imposibilă povestea, nu? 🙂
Îţi mulţumesc mult, Cri dragă!
Nu-ţi face griji, se întâmplă des să dispară bloguri de la urmărire. Şi eu, când descopăr, tot cu unfollow şi iar follow rezolv.
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un vis ce poate fi adevărat, daaa…🙂 și, totodată, înțeles mai bine acum, când am conștientizat că până și frunzele-și condamnă copacii… 🙂 Aceeași îmbrățișare sufletească și de la mine, Potecuță! 💝
ApreciazăApreciază
Cât de frumos şi adevărat ai spus…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
Magnifique ! Merci ! Felicitari sincere !
E bine ca a fost doar “vis”,
acest apel, atât de insistent.
Cândva, poate îti va raspunde-n scris,
în taina, peste vremuri, mai…discret !
Sa ai o seara minunata, relaxanta, binecuvântata, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Iosif!
Zi frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Poezia asta s-a potrivit perfect cu vremea de afara. Si cum vremea asta e preferata mea, mi-a placut si poezia. Bine, am preferinte ciudate doar in privinta vremii. 🙂
ApreciazăApreciază
Se poate încadra şi poezia la preferinţele ciudate, nu-i o problemă 😀
Mulţumesc mult! Aici e cald şi soare încă. Deci e un rest de vară pe afară, să vedem cât mai stă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🌟🌟🌟🌟🌟 – se derulează o poveste, pare că nu are happy-end, dar lasă loc de „partea a doua”…așa că aștept și un răspuns din partea interlocutorului!🌻🍁🥰
F
ApreciazăApreciază
Nu m-am gândit la varianta asta cu o continuare. Mi-ai dat temă de casă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi frumooos….🥰🤗
ApreciazăApreciază
Dacă aş avea şi inspiraţia necesară… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
F…de la frumoasă…poezia, fata, toamna…tot ce e feminin! 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos, Ana! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, drag, drag!🥰🥰🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..mmm, aroma nostalgiei destramata peste stuguri ca scortisoara. very nice. ma prind randurile si pentru ca-mi amintesc de o poveste personala, o vreme as fi spus ca penultimul vers „nails it perfectly”.
Acum cand citesc parca gust o cafea buna sau o dulceata de cirese amare.. delicios.
ApreciazăApreciază
Mă bucură nespus faptul că ai „gustat” din aceste versuri, trăiri, emoţii…
Şi îţi mulţumesc pentru asta!
ApreciazăApreciază
cu drag, si multumesc si eu. nu as fi putut „gusta” daca nu ar fi fos scris.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atata toamna e in noi cateodata…
ApreciazăApreciază
Suntem inundați de toamne uneori, da…
Te îmbrățișez!
ApreciazăApreciază
Versuri pine de nostalgie ca și bogatul anotimp
ApreciazăApreciază
Ne molipsim de la toamnă 🙂
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciază