Gânduri prin fumul de ţigară IX

Toamna-mi îneacă sufletul în fum, toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare şi oamenii, precum frunzele care se dezic de ramul ce le-a ţinut de mână, îşi leapădă, una după alta, ba haina înţelegerii, ba pe cea a răbdării, ba pe cea a acceptării, până ajung în final să o arunce într-un şanţ şi pe aia ultima, a omului din ei, lăsând să atârne, la vedere, obscen şi dureros, ce-a mai rămas prin ei. Şi n-a mai rămas prea mult. Dar tocmai puţinul ăla format din firimituri, până nu demult mascate cu măiestrie, strigă ascuţit, face tumbe şi te trage de mânecă, să-l auzi, să-l vezi, să ştii că există, să se facă remarcat. Hei, lume, sunt aici. Hei, lume, nu poţi trece fără să mă vezi. Şi n-are nevoie decât de o scânteie pentru a-şi arăta goliciunea. Orice îi poate fi scena pe care defilează. Dispute, discursuri, tragedii. Mai ales tragedii. Se caţară pe ele, mestecând dureri, şi rosteşte sentinţe în timp ce se mângâie pe burta plină. Adieri de toamnă abia-ncepută.

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi, gândurile-s moarte, vrerile-s supuse şi noi, noi oamenii, nu mai vrem şi poate nici nu mai ştim să ascultăm. Nici viori, nici foşnet de frunze, nici alţi oameni, nici alte gânduri. Ne-a ajuns. Şi dăm vina pe alţii pentru asta. Şi pentru a putea face asta, inventăm motive, le transformăm în câmp de luptă, ne apucăm să construim arene şi aşteptăm cu braţele încrucişate momentul prielnic de a pune învinşii la pământ având, ca unică armă, cuvântul. Ascuţit, tăios, sticlos şi, mai ales, plin de ură. Creionăm tabere inexistente, doar pentru a ne putea poziţiona pe partea opusă pentru că altfel n-ar exista adversari şi ar deveni inutilă toată goliciunea care ne umple pe dinăuntru. Şi pentru că fără de ţintă asupra căreia să se îndrepte, s-ar putea întoarce spre noi. Ne-ar rânji şi ne-ar strivi, ne-am prăbuşi sub propia răutate.
N-ar fi trist? Trist şi totuşi uşor penibil. Cum s-ar descrie moartea asta la jurnalele de ştiri? Dar cunoscuţii? Cei care pretind că ne cunosc şi noi ne amăgim că aşa şi e, ce-ar spune despre noi când ar afla că zâmbetul ăla nu făcea decât să ne ascută colţii?
E desfrunzire-n oameni, asta e.

Ochii mei au cearcăn, ochii tăi is puri, câtă deznădejde paşii nostri mână, cum e de când e lumea. Ne place să credem că noi am inventat ura, că noi am contribuit cu ceva la destrămare. Nu, nu noi. Nici măcar de asta n-am fost în stare. Noi n-am făcut decât să schimbăm decoruri şi arene. Subiectele s-au mai schimbat şi ele. Dar nu şi noi. Noi am preluat, am stricat ce încă mai era nestricat şi am dat mai departe. E rândul altora acum. S-a dat din suflet în suflet toată deznădejdea lumii şi s-a făcut tot mai mare cu fiecare respiraţie atinsă. Precum ura, ea nu scade când o-mparţi, se dublează. Şi ajunge să te sufoce. Îi devii prea mic şi prea neînsemnat, nu te mai încape şi ajunge să te conţină. E potop în oamenii, da.

Şi eu, ca oricine, mă situez în tabere, în alte tabere. Şi asta nu-nseamnă că-s mai bun. Refuz doar să fiu în ale lor. Stau la masa asta din cârciumă şi judec. Judec oamenii care judecă oameni. Judec oameni care urâsc alţi oameni şi care le spun sau le arată asta. Eu nu le-o spun. Asta-nseamnă oare că nu-i urăsc? Vreau să cred că nu ştiu ce e ura dar s-ar putea ca asta să însemne că sunt mai demn de judecat decât toţi cei care o fac. Aşa că sorb din pahar şi tac.
E toamnă-n oameni. Şi în mine. Se desprind frunze din ram şi cad la picioarele prea grăbite pentru a-şi da răgazul de a sta şi a privi spectacolul. Se pregăteşte o nouă scenă. Se trasează deja linii care despart oameni de oameni.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, tragică beție, moale legănare

Acest articol a fost publicat în Gânduri prin fumul de ţigară și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Gânduri prin fumul de ţigară IX

  1. sticri zice:

    … sa fie oare toamna civilizatiei umane sau doar a unor „tipologii” umane? 😊

    Apreciat de 3 persoane

    • E doar toamnă, Sticri! 🙂
      Nu vor apune nici tipologii, nici civilizații. Sau nu acum.

      Apreciat de 3 persoane

      • sticri zice:

        Octombrie e vremea când
        copacii revelează
        culori pe care le-au ascuns tot anul.
        Oamenii au
        şi ei
        un octombrie al lor.
        … de J.M. Storm, 

        Apreciat de 2 persoane

        • Ah, ce frumos!
          Sticri, eu cred în oameni. A fost o refulare scrisul ăsta. Am obosit să citesc și să aud cum unii îi acuză pe alții, alții îi înjură pe alții, alții scuipă pe alții. Și nu doar de acum. Ce trăim acum doar a accentuat asta. Azi, pe la prânz, deja erau tabere: că medici, că plicuri, că mită, că nu știu ce. Altfel, de mult suntem divizați. În fine, nu ăsta e subiectul.
          Deci da, cred că și noi, oamenii, avem culori.
          Mulțumesc pentru citatul ăsta!

          Apreciat de 4 persoane

  2. Mona zice:

    Am plâns. Îmi e toamnă și mie. Poate dacă ne e toamnă la mai mulți, ne suntem nouă fără să ne judecăm. Cine știe…poate chiar ne lepădăm de rău ca de frunze și începem să credem că va fi bine…
    Te îmbrățișez, Potecuţă dragă! ❤

    Apreciat de 4 persoane

    • Hai să începem să o credem de acum, Mona! Ce frumos ai spus tu!
      Eu îți doresc să îți fie toamna aia blândă și colorată, înmiresmată și plină de frumos! Să îți fie bine!
      Te îmbrățișez și îți mulțumesc!

      Apreciat de 3 persoane

  3. Issabela zice:

    Divină poezie… E una dintre cele cîteva, cît degetele de la o mînă, de suflet ale mele.
    Și apropo de ce vorbeam la mine… că-ți scriu aici imediat după, uire, asta ar trebui să facă copiii noștri în școli cu o poezie. Cu un text. O reinterpretare proprie, nu „ce a vrut să spună poetul”.
    Ție ți-a ieșit foarte bine. Ai putea s-o predai.

    Apreciat de 6 persoane

  4. ecaleopi zice:

    Demult nu am mai citit poezie… M ai determinat, acuma, tu, sa o fac. Ai facut ce ai vrut cu versurile lui Labis, si a iesit minunat! Da, e potop in oameni… Ne este toamna, tuturor!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Tatar Lau zice:

    Cât de mult „azi” ai dat versurilor desprinse din dansul frunzelor…

    Apreciat de 1 persoană

  6. Iosif zice:

    Superb acest tablou de toama-vara, “gândit prin fumul de tigara” ! Felicitari sincere !
    E greu si complicat de exprimat în proza,
    ce simte omul deprimat si fara Dumnezeu.
    Desprins de ram, luat de vânt ca frunza,
    nu stie destinatia, iar de trecut nu-i para rau.
    Un weekend minunat, real, adevarat, aromat, parfumat, îmbelsugat, în toate aspectele si dimensiunile perceptiei, binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  7. Suzana zice:

    As avansa anotimpul! E cam iarna in unii oameni. Au sufletul inghetat. Daca il mai au!
    Am auzit la o prelegere pe net un fel de gluma: ‘Doamne, fa sa fiu omul pe care il vede cainele meu in mine.’ Oare cum ar fi?
    Nu as fi banuit vreodata acest inghet. Ma tot gandesc ca am un cosmar din care urmeaza sa ma trezesc… Cel putin asa sper!

    Numai bine, draga Potecuta. Si sper sa ne reauzim in plin soare si senin. ❤

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ana G. zice:

    Ce de tristeți în seara asta de toamnă… E astenie de toamnă, copii?

    Apreciază

  9. Să luăm aminte că în fața unui pahar și cu o țigară în mână, putem să ne regăsim mai ușor și să ne poziționăm vizavi de nenumăratele opinii și tabere. Nu recomand nimănui să facă asta acasă, ci numai într-un mediu cum e cel oferit de tine, Potecuță!

    Apreciat de 3 persoane

    • Îţi mulţumesc frumos, Petru! Însă nu trebuie să condiţionăm refugiul de pahar sau fum. Dacă facem asta, găsim scuze uşor şi tocmai asta ne face să devenim, pas cu pas, ceea ce poate condamnăm.
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  10. tink3rbe11 zice:

    A fost o refulare blândă…așa am perceput-o eu.Ai spus totul prea frumos ,prea blând ( așa ca tine) ,dar atât de greu îmi vine și mie să cred că vom ingenunchia cu toții. Că timpurile astea nenorocite ne șterge culorile, ne asmuțește muzica lăuntrică, ne reduce la tăcere poezia din noi…
    Lui îi este cel mai ușor…beția creează un zid de care lumea exterioară nu poate trece. Pe el zidul îl protejează…pe noi zidurile nu ne mai protejează.
    Ne cad frunzele, dar să sperăm că sunt frunzele moarte și ceea ce ne rămâne, va fi o haină nouă .
    Am citit in două răstimpuri postarea ta . .timpul nu mai este de partea mea ,deci nici răspunsul meu nu este cumva complet.
    Weekend frumos să ai blândă Potecuță!

    Apreciază

    • Nu pot spune dacă e sau nu complet pentru că nu ştiu ce şi cât ai mai fi spus dacă timpul ţi-ar fi permis, dar pot spune că e unul dintre cele mai frumoase comentarii! Şi îţi mulţumesc mult pentru el!
      Foarte interesant şi adevărat ce ai spus referitor la zidul ăla care pe el îl protejează. Oare noi nu ne-am putea face un scut din ăsta? Sigur, nu din sticlă, ca el, dar un ceva dincolo de care să nu poată să treacă ceea ce ne-ar putea face rău?
      Îţi mulţumesc mult! Weekend cu bucurii îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Cri zice:

    Mi-ai amintit de o melodie, dintr-un muzical de Edmond Deda. Iar versurile îi sunau cam așa: „Cad frunzele pe rând, / E toamnă! / Cad parcă suspinând./ E toamnă…!!” Este un octombrie mai trist și pentru mine, Potecuță, sau era… fiindcă mi-am propus să îl resuscitez acum 😉, concentrându-mă doar pe cele bune (să se adune! 🙂). Te îmbrățișez și îți doresc un weekend plin de lumină și împodobit cu culorile începutului de octombrie! 🍂🍁🌞

    Apreciază

  12. Jo zice:

    Te mai miri că m-am retras în lumea filmului? Ficțiune, adică. Nu-mi trebuie adevărul din realitate. Dă-mi un ghiont când vor fi vremuri mai bune. 🐼

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu mă mir, Jo. Pentru că eu am o lume a mea de când mă ştiu, nu doar de acum. Cărţi, filme, muzică, visări cu ochii deschişi, evadez de câte ori pot. Şi blogul tot aia e: evadare. Postarea asta e una dintre puţinele excepţii. Vă citesc pe voi pentru că ştiu că nu nimeresc în plin scandal şi ştiu că găsesc ceea ce-mi face bine. Am plecat de unde nu mă mai regăseam şi tot aşa. Aşa că nu mă mir, din contră, mi se pare că asta e normalitatea: să încerci să te ocroteşti de normalitate 😉

      Apreciat de 1 persoană

  13. anasylvi zice:

    Eu acum nu ma simt ca in toamna, care e pentru mine un anotimp foarte frumos, ci oarecum ca in bataia unui uragan. Incerc sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu uit ca „e vis al nefiintei universul cel himeric”. Personajul tau imi aminteste de maestrul betiv. Multumesc! ❤

    Apreciază

    • Of, Ana, ştiu ce zici. E uragan şi e război ce e pe-afară. Însă cred că ţine de noi să ne păstrăm, atât cât se poate, dramul ăla de umanitate din noi. Nu poţi rămâne indiferent la ce se întâmplă. Însă mai mult decât toate restricţiile şi nedreptăţile, mă doare şi mă întristează când văd ce se întâmplă cu unii dintre semeni. Cum s-au transformat în călăi care nu-şi îndreaptă sabia înspre cei cu adevărat vinovaţi, ci înspre cel de lângă ei.
      Mă rog, nu insistăm. Să încercăm să rămânem, cum ai zis, cu picioarele pe pământ. Deşi eu sunt mai mult cu capul în nori 😀
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Ecoarta zice:

    Citind, m-am trezit în cârciumă, cu o țigară şi-un pahar gol…nu, nu l-am golit, pentru că aşa a fost sau aşa l-am găsit acolo…poate a fost al meu cândva şi-am reuşit să vărs amarul…am judecat pe alții, uneori am lipit pe sufletul lor etichete, dar n-am urât pe nimeni…şi mă gândesc să picur în pahar un strop de toamnă, cu culorile şi mirosurile ei, dar n-am nici toamnă…şi azi sunt tristă, dar mi-a plăcut şi tristețea din cântecul tău…mie mi-a sunat ca un cântec…

    Apreciat de 1 persoană

    • Sper că azi nu mai e loc de tristeţe în sufletul tău! Să poţi răsturna încă o dată paharul ăla, să rămână numai toamnă blândă!
      Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc pentru poezia comentariului tău!

      Apreciază

  15. Aura B. Lupu zice:

    N-am mai fost în cârciumă de-un secol, toamnă-i afară, toamnă-i în noi. Ce ușor ar fi să poți bea și să uiți! Ce greu e să bei ca să uiți!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s