Nori peste file de jurnal

Azi… în afară de faptul că e ultima zi de luni din septembrie și e, am aflat acum, Ziua mondială a Turismului, nu știu ce-aș putea spune despre ziua asta. Cum ar trebui sărbătorită o astfel de zi? Călătorind? Amintind de călătorii? Visând la unele, planificând altele? Când și unde? E toamnă, au început școli, s-au închis drumuri. Unele pentru reparații, altele pentru că trebuiau închise, altele pentru că… pentru că au rămas fără de pași care să le străbată. Ne-au rămas drumurile fără de drumeți. Deci cum o serbăm? Tragem linii, facem bilanțuri, pe unde-am fost, pe unde-am fi vrut?
E luni. Septembrie pe final. Și e suficient atât.

Afară…s-au adunat norii la sfat. Se uită de sus la noi și cred că se joacă și se amuză, găsind printre noi, sau prin noi, forme și culori, cum făceam și noi cu ei când eram copii. Unde ne-am pierdut bucuria asta de a găsi dragoni și ursuleți, chipuri și culori pe cerul zilelor noastre?
Își vor scutura palmele de toate poveștile inventate în jurul nostru, de toate formele găsite și de toate culorile ghicite pe ascuns și atunci, noi, pentru că am uitat să ne jucăm, vom asculta bosumflați o rubrică meteo la care se va spune sec că ”plouă pe arii extinse”.

Mă gândesc… să vă întreb ceva, dacă tot am ratat ocazia de a vedea filmul și piesa și abia apoi să scriu despre. Aștept să apară pe Netflix și scriu iar. Ați văzut ”Complet necunoscuți”? Am scris despre versiunea originală AICI, acum e despre versiunea românească pentru că au fost cumpărate drepturile și la noi, cum s-a întâmplat în multe alte țări. Și da, aș fi vrut să văd și versiunea noastră. E sau ar fi fost în cinema, nu m-am uitat dacă nu cumva s-a anulat, la mine-n oraș, cu tot cu piesa de teatru, nu am priceput cum. Dar… și muncă, și nesiguranța asta cu se ține, ba s-a amânat, ba s-a anulat, m-a făcut să nu iau bilet și acum mâțâi de ciudă. Aia e, altădată.
Deci? Voi ați face experimentul cu prietenii voștri? Da, da, știu, nu avem nimic de ascuns. Deci vă adunați la unii dintre prieteni acasă, în gașcă, toată lumea pune telefoanele pe masă și tot ce se primește pe orice telefon: sms, apel, mail, notificare, se citește cu voce tare, se vorbește pe speaker. Cum e? Ați fi dispuși să faceți asta?
Despre asta e filmul. Evident, apar situații la care nimeni nu se gândește, mai ales când e vorba de prieteni buni. Pam-pam.
Dă de gândit filmul, parol. Originalul e pe net, ăsta al nostru e doar la cinema deocamdată.

Ascult… Janis Joplin – Cry baby. E o reclamă în care am tot auzit-o și acum mă obsedează. Habar nu am care e reclama și nici nu vreau să știu, nu-mi spuneți, melodia contează.