Când tot ce mai știi dintr-un film e muzica…

Sigur, puțin exagerez, doar puțin. Am acum două exemple care se încadrează totuși perfect și la care voi reveni mai târziu, dar nu se aplică peste tot, e drept. Și tot sigur, nu vorbim despre musicaluri. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să mă hipnotizeze o melodie auzită într-un film atât de mult, încât cu greu m-am mai concentrat la film, de teamă să nu uit ce-am reţinut din melodie, adică alea cel mult două versuri, că oricum în fime nu se dau melodiile complete decât la final. Dacă se dau și atunci. Vorbim de era în care nu exista Shazamul sau nu-l aveam eu instalat, că ziceam că la ce-mi trebuie, dar totuşi de era internetului, că exemplele mele sunt din zona asta. Observaţi că ocolesc cu graţie să zic că am şi cazuri de melodii dar habar nu am din ce film erau 😀
Eu am mai tot zis aici că am uneori căutări de om semianalfabet, semiconştient, semiom. Cumva, îmi vine să scriu cu becul stins de ruşinea lu’ gugăl, dar pe urmă-mi zic că de ce să reneg fiinţa care zace-n mine? Asta sunt, atât pot. Mă refer aici la căutări, v-am mai spus, actor blond, când nu ştiu numele actorului, nici filme în care a jucat şi asta doar pentru a ajunge la un film cu el căruia nu-i mai ştiu numele. Sau caut așa: filmul în care o tipă a sărit de pe un bloc şi un alt tip a prins-o şi gata. Inteligent, nu? Știu.
Şi fără să pară că mă laud, mă laud pe bune, pe cuvântul meu că am găsit acul în carul cu informaţii absolut de fiecare dată. Revin la partea cu actorul, serios că aşa am făcut, am mai povestit asta. Nu mai ştiam nimic, nimic. Ştiam că actorul e blond şi e atât de frumos şi cunoscut şi… am scris asta pe google, am căutat la poze, l-am găsit, am căutat filmele în care a jucat, am găsit titlul filmului, că de fapt asta de dezbătea în grup și caz închis. Simplu. Nu vă mai zic iar filmul, nu despre asta vorbim.

No, aşa şi cu melodiile. Dacă ştiu doo versuri, cumva, fac tot ce pot şi dau peste melodie deci de aia mă chinuiam să le reţin şi, evident, filmul curgea şi eu bombăneam două versuri, să le reţin până ajung la un calculator. Asta când nu erau telefoanele smart. Ştiu ce gândiţi şi ce poate aţi vrea să-mi spuneţi: în era în care nu erau telefoane smart, Protv-ul nu tăia genericele şi curgeau alea încă 10 minute deci puteam vedea acolo cine, ce. Am încercat de vreo trei ori, vă rog să mă credeţi. Am reuşit numai o dată să depistez melodia. Că nu le tăia, dar genericele alea chiar curg, nu picură, și uneori e imposibil să vezi ceva.
Şi mai ştiu ce-mi ziceţi: că dacă ştii titlul filmului, e simplu. Corect: dacă-l ştii. Că dacă nu-l ştii, ca mine, decât să scrii pe google: program Protv, sâmbătă, ora… să vezi ce film a fost, apoi să cauţi despre film detalii legate de melodii, apoi să cauţi melodia, mai bine reţii două versuri şi cauţi direct melodia. Cum? Simplu: melodie when I tell you I am sorry (nu o căutaţi, am inventat acum). E greu? Vedeţi? 😀
Pentru că nu ştiu cum să vă spun, dar nu vorbim despre coloane sonore. Că v-am zis că-s semiom deci nu pot altfel. Mi se întâmplă să mă gâdile la urechi o melodie care apare în film preţ de 10 secunde, când ei doi intră în bar şi aia se aude-n fundal cât să prinzi trei cuvinte, apoi ei vorbesc peste şi melodia dispare, că de aia au intrat în bar, să vorbească, nu să asculte muzică sau să danseze şi să se audă melodia ca la radio, practic toată, netăiată de breaking news sau de publicitate.

Am spus că vă dau exemple de filme din care nu-mi amintesc mare lucru, dar am reţinut melodia. Ana, mon Amour. Am scris despre film când a fost la cinema, am scris şi că eu şi încă doi spectatori, din maxim 8 câţi am fost cu totul, am stat să se termine genericul, numai să vedem cine cântă melodia: Surorile Oşoianu – Trece-un nouraş pe cer. Deși atunci mi-a plăcut filmul, azi n-aș fi în stare să îl povestesc.
Deadpool și Angel Of The Morning – Juice Newton. Ştiu, ştiu, filmul e fain, ştiu. Dar eu nu-mi mai amintesc din el decât asta şi că e cu frumuşelu’. Ştiu cum îl cheamă, chiar ştiu, dar aşa ne alintăm noi. 😀
Mai zic de două şi gata. Un film de care-mi amintesc bine de tot, dar şi melodia m-a dat pe spate, deja aveam Shazam şi a fost simplu, şi pe care, recunosc, în film am auzit-o prima dată, Ultravox – Vienna, Asasinarea lui Gianni Versace.

Şi, să mă fac definitiv de râs, vă las o singură melodie, una care m-a făcut să mă uit la un film care mi s-a părut ciudăţel, că aşa şi e, e uşurel, e exagerat dar m-a prins şi deşi-mi picau ochii-n pernă, m-am chinuit să mă uit până la final. Am dat cu Shazam rapid, am salvat şi m-am uitat la tot filmul, că era început când am ajuns la el. Melodia m-a făcut să stau. Nu ştiu cum se numeşte filmul, nici exact ziua-n care a fost, să caut, ştiu însă subiectul. Încă-l ştiu, a fost săptămâna asta, cândva. Un jaf absurd, o evadare şi mai absurdă pentru a putea comite jaful, un tată care luptă pentru custodia fiicei care participă la un concurs… mă rog. Se încumetă cineva să găsească filmul având doar indiciile astea? 😀 😀 😛
ASTA e melodia.

Voi păţiţi din astea? Aveţi o melodie „furată” din film?
Vă rog mult de tot, să nu vă supăraţi pe mine, dar dacă aveţi melodii, promit că le caut eu și le ascult, promit, dar să îmi scrieţi numai numele, să nu puneţi linkuri, vă rog! 😳

Foto

Publicitate