Ce-ai vrea să ştie lumea?

Am vrut să vă invit iar la joacă din titlu, dar am făcut asta deja de mai multe ori şi oricum a-nceput şcoala, gata cu joaca, trecem la lucruri serioase. Mă rog, nu chiar de tot. Dar măcar să nu o dăm în joacă chiar de la titlu.
Vă scriu pe scurt (ştiţi deja că nu pot sta la PC ca pe vremuri, eheeei, dar ce vremuri…) deci mă limitez deocamdată (dar şi când voi avea iar voie să scriu cât vreau, romane vă las 😀 ) şi pe urmă îmi scrieţi voi. Bine-i aşa? Mno bine, ştiam că nu ziceţi nu.
Am văzut în concediu filmul Yesterday. L-aţi văzut? Voi povesti puţin despre deci dacă vreţi să-l vedeţi, să ştiţi. Nu zic finalul, staţi liniştiţi 😀
Nu e recomandare asta, doar că de la filmul ăsta mi-au venit idei aşa că trebuia să încep cu el. E uşurel, am crezut altceva înainte să-l văd. Nu e rău, nu. Finalul face toţi banii, părerea mea. Partea aia e la sentiment. Mă rog, cine l-a văzut ştie la ce mă refer.
În film, o pană globală de curent face ceva, nu m-am prins cum a funcţionat asta, de şterge orice urmă de Beatles de pe faţa pământului şi din memoria tuturor oamenilor, cu trei excepţii. Tot-tot. Nicio referinţă pe net despre ei, la orice căutare apărea doar un gândac, niciun disc, nicio poză, nimeni-nimeni nu ştia de Beatles, adică nu-şi amintea de ei. Între cele trei excepţii e şi un tip, personajul principal, care încerca sărăcuţul să se afirme şi el pe plan muzical, zdrăngănea la o chitară, fără prea mare succes. Fanii lui erau prietenii lui, că aşa s-a şi prins că ceva nu-i în regulă, când, stând cu ei la o masă, începe să cânte Yesturday şi rămân toţi mască. Sigur, el crede că ei fac mişto de el, apoi chiar fac când el e şocat că nimeni nu ştia nici melodia, nici de Beatles. Repet, nu era vorba că ăia nu ar fi avut cultură muzicală, pur şi simplu a dispărut de pe faţa pământului Beatles. Inclusiv… am zis că nu zic multe.
Deci The Beatles nu a mai existat, de acasă îi dispare discul cu ei, netul habar nu are de Yoko Ono, de studioul din Londra, de nimic.
Şi de aici… tipului îi vin idei. Evident, nu dintre cele mai morale, dar totuşi, le cântă oamenilor melodiile pe care le știe oricine acum, că suntem în afara filmului. Gata cu filmul, nu vreau să stric surpriza celor care vor să-l vadă.

Întrebare: ne imaginăm iar că jucăm în film, da? Facem scenarii deci, nu săriți cu Doamne ferește! O pană din asta şterge orice urmă de carte, de melodie, de film, de ce vreţi voi. Din memoria voastră însă nu se şterge. Ce anume credeţi că nu are voie lumea să uite din carte, muzică, film, orice vreţi voi. Tipul, cum am zis, ştia să cânte. Şi a ajuns, da, greu, să cânte piesele Beatles. Acum, e mai greu să ne imaginăm că aţi putea rescrie Iliada doar din memorie. Dar să le povestiţi oamenilor cât mai exact despre o carte, un film, o trupă, un actor, se poate. Care ar fi?
Nu trebuie toate, un exemplu ajunge. Şi… v-ar trece prin cap să vă însușiți chestia aia când oricum nimeni nu ar putea să vă contrazică? Sau aproape nimeni. 😉

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

114 răspunsuri la Ce-ai vrea să ştie lumea?

  1. scântei zice:

    N-aș vrea ca lumea să uite de cartea Moromeții🙂 nu, nu spun la mișto, dar nu mi-aș însuși-o. Și uite cum mi-ai adus aminte de un film, nu mai știu cum se numea în care exista un grup de oameni care memorau câte o carte pe care o povesteau din memorie, deoarece cărțile fuseseră arse și interzise.

    Apreciat de 5 persoane

  2. Iosif zice:

    Bine ai revenit în casuta, misterioasa Potecuta ! 🙂
    O carte cât o biblioteca universala, pe care am început sa o citesc din copilarie, pe care nici azi nu am finalizat-o, este Biblia, si orice film sau actor, care joaca vreun rol, al oricarui personaj, alb-negru ori color, îmi este drag, oferindu-mi oportunitatea de a compara si separa adevarul de fals.
    Un weekend magic, luminat, minunat, în toate aspectele binecuvântat !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mona zice:

    Pot zice mai multe? Nu pe toate pe care aș vrea, dar din fiecare câte un picuț 😊
    Carte: Jane Eyre
    Film: Shawshank Redeption
    Serial: This is us
    Muzică: Black Sabbath
    Sunt spuse repede, din suflet doar. Aș mai avea, dar nu se mai joacă nimeni cu mine apoi 😀😆

    Apreciat de 5 persoane

  4. Cri zice:

    M-ai pus pe gânduri, Potecuță! 🙂 Uite că nu știu, nu-mi vine nimic în minte… ce ar putea să dispară? Da’ eu să știu c-a fost! …Mă mai gândesc până mâine și-ți spun. Îți mulțumesc că le dai de lucru neuronilor mei, că s-au lenevit… ceva de speriat! 😀 Nici nu mai știu de când n-am mai scris ceva… Te pup și îți urez o seară de vis (da’ tare, tare frumos)!

    Apreciat de 2 persoane

    • Îți mulțumesc mult, draga mea!
      Dacă îți vine ceva-n minte, abia aștept să îmi spui ce! 😉
      Te pup! Să ai o seară frumoasă și tu! La mine plouă, fulgeră, din astea… e așa fain! 🙂

      Apreciază

      • Cri zice:

        Ai să râzi, poate, dar mie-mi place furtuna… sau când „se războiesc norii”, cum spunea o poveste din copilăria mea… (am uitat cine a scris-o, dar se numea Norișor 🙂 și era cu o fetiță căreia-i plăceau norii, chiar și atunci când se războiau). ❤

        Apreciază

        • M-ai făcut curioasă, caut povestea. Că deja mi-e dragă tare fetița!
          Nu râd, Cri! Pentru că și mie-mi place mult. E drept, mi-e și frică deci condiția e să fiu în siguranță. Dacă sunt acasă, e de vis când e război în nori 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Cri zice:

            Da, da, și eu tot de acasă mă bucur de „spectacol” 🙂 N-aș avea curaj să ies. Am căutat și eu povestea, Potecuță, dar n-am mai găsit-o. Eu o văzusem la diascol (parcă așa se numea aparatul), cu diapozitive proiectate pe un ecran. Când sora mea și cu mine am crescut, mama a dăruit proiectorul acela și poveștile toate altor copii… Părinții noștri voiau să ne învețe, la acea vreme, și dărnicia. 🙂

            Apreciază

            • Aaaaaaaaa, deci nu prea sunt șanse în cazul ăsta.
              Eeeei, eu îl mai am. Dar nu știu dacă mai merge. Ce dor îmi e. Când merg acasă, îl caut și îmi pun pătură-n geam, ca atunci. Doamne, eram fascinată de aparatul ăla. 🙂

              Apreciat de 1 persoană

            • Cri zice:

              Și eu eram fascinată, Potecuță! 🙂 Sper să-ți funcționeze încă și să retrăiești o bucurie a copilăriei. E o senzație un pic stranie pentru mine, ori de câte ori am ocazia să revăd sau să recitesc ceva de atunci, dar și una tare plăcută. Stranie fiindcă nu e niciodată așa cum îmi aminteam, perspectiva adultului fiind -cum e și firesc- o alta. Mă voi strădui să îmi amintesc despre Norișor cât mai mult și îi voi rescrie povestea ei la mine pe blog. Ah, și uite cum mi-a venit ideea: A dispărut de tot o poveste frumoasă și doar eu mi-o amintesc. 😀 E musai, nu-i așa, să o povestesc și cât pot eu mai frumos, bineînțeles, neasumându-mi ideea, firul roșu al poveștii, ci spunând tuturor că Norișor a fost creația unei alte minți, de care -din păcate- iată că nu-mi mai amintesc decât eu… 💕

              Apreciat de 1 persoană

            • Vezi cum se întâmplă? Uite exemplul concret! Și da, dacă îți amintești cred că nu ar fi deloc rău, ba din contră, să o spui și altora, eu tare m-aș bucura! 🙂
              Zi frumoasă să ai, Cri!

              Apreciat de 1 persoană

  5. Să ştie că Nichita Stănescu, I.L. Caragiale, Ioan Grigorescu, Toma Caragiu şi Paul Constantinescu sunt concitadini de ai mei de la ❤ PLOIEŞTI ❤

    Apreciat de 1 persoană

  6. Să se facă vinu’ şi răspund 😛

    Apreciază

  7. Cum ai reparat WordPress-ul ?

    Apreciază

  8. Asesoft Ploieşti ❤ SINGURA echipă din baschetul românesc câştigătoare a unui trofeu european (FIBA EUROPE CUP în 2005) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Issabela zice:

    Im-po-si-bil de ales. Aș mai căuta cîțiva nebuni și m-aș apuca să scriu o istorie nouă a literaturii. Aș începe-o și pe cea a muzicii și aș spera că alții vor face același lucru pentru desen și celelalte arte.

    Apreciat de 2 persoane

  10. Am multe nume în minte, dar primul la care m-am gândit a fost A. Păunescu!

    Apreciat de 3 persoane

  11. castanman zice:

    Sirul lui Fibonacci. Asta nu trebuie uitat. Dau si un link:
    https://facerealumii.ro/sirul-fibonacci/

    Apreciat de 3 persoane

    • Așa, lasă link, să fie, să nu dispară 🙂
      Glumesc!
      Hmm, e foarte interesantă chestia asta, că practic asta cuprinde mai multe aspecte decât ne-am fi gândit! Foarte interesant!
      Recunosc, nu mi-ai trecut prim cap.
      Mulțumesc mult, Castan!

      Apreciază

  12. rofstef zice:

    Dacă ar veni o apocalipsă a curentului electric, respectiv a internetului, aș vrea totuși să-mi rămână părul vâlvoi..știi, ca a celor pe care îi electrocutrază. Măcar să-mi fie părul semn că a existat cândva curent electric. 🤣
    Seară frumoasă îți doresc, Po !

    Apreciat de 2 persoane

  13. castanman zice:

    Filmul e Fahrenheit 451, regizat de Truffaut, după o carte de Bradbury. 451F e temperatura la care arde hârtia. Cred ca a mai aparut o ecranizare de curând

    Apreciat de 1 persoană

  14. Ecoarta zice:

    Cred că aş opta pentru Giorgio Vasari, Viețile pictorilor, sculptorilor şi arhitecților. Cu mențiunea clară că n-aş putea reconstitui nici măcar o operă dacă ele ar dispărea, dar aş putea vorbi despre unele dintre ele!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Să știi că și eu mi-am pus aceeași întrebare după ce am văzut filmul. M-am gândit, în primul rând, la Eminescu. Proza e mai greu să o reținem și să o redăm fidel, dar aș încerca să rescriu cât mai multe din poeziile marelui nostru poet.

    Apreciază

  16. Marina Costa zice:

    Filmul meu preferat – west Side Story. Carte preferata – Toate panzele sus. Actor preferat- nu merge numai unul. Toma Caragiu si Alain Delon. Cantarete preferate – Joan Baez si Dalida.

    Apreciază

  17. Tatar Lau zice:

    În anul 1984, la Olimp, am întâlnit pe plajă o daneză drăguță. Mi-am mai exersat puțin engleza discutând despre una, despre alta. Am observat că citea o carte care avea titlu chiar anul în care ne aflam, așa că am întrebat-o despre ce era vorba. Mi-a zis că voi descoperi singur, pentru că intenționează să-mi lase cartea amintire.
    Când am citit-o, nu pot să va spun cât de impresionat am fost! Mi-a fost teamă să nu afle cine nu trebuia despre lectura mea, ținând cont că ceea ce citeam în acea carte era parcă desprins din realitate. Cel mai mult m-a impresionat momentul în care bărbatul scoate pe ascuns de la rezervă o bucățică de ciocolată, pe care o împarte cu iubita lui și din cauză ca nu era prea proaspătă, au amândoi probleme. Copiii de azi nu ar mai avea cum să înțeleagă acele trăiri și sper să nu ajungă vreodată într-o astfel de situație…
    Ideea este să nu uităm trecutul, ca să ne putem bucura de viitor, fără să repetăm erorile înaintașilor.

    Apreciază

    • Foarte interesant ce spui! Dar care trecut? Cel trăit sau cel despre care am învățat? Pentru că e, cred eu, o mare diferență. Știm cu toții că de multe ori, trecutul e puțin sau mai mult modificat, nuanțat, în funcție de… multe aspecte.
      Și mi se pare iar foarte interesant ce ai zis legat de carte: am citit de la începutul pandemiei multe păreri legate de asta și asocieri cu cartea, cum că asta e, despre asta era scris, e contextul perfect. M-am abținut să spun ceva, nu intru în polemici pe tema asta, dar nicio secundă nu am fost de aceeași părere. Faptul că spui că-n anul ăla ai simțit, găsit, părți de realitate acolo mă face să cred că părerea mea nu-i atât de greșită. 🙂
      Mulțumesc!

      Apreciază

      • Tatar Lau zice:

        Nu am intenționat să asociez cartea cu pandemia, ci cu perioada R.S.R.. Despre pandemie nici eu vreau să spun nimic. Fiecare are dreptul să-și aleagă cale, să-și hotărască soarta, să se vaccineze sau nu. Riscuri sunt pentru ambele decizii, de aceea trebuie să fie o alegere individuală.

        Apreciază

        • Știam eu că pot vorbi cu tine, de aia am și scris asta. Da, e fix ce cred și gândesc și eu. Și nici eu nu intru în subiect deci gata. 🙂
          Revin la carte: cred că și peste 10-30-50 de ani, cineva va găsi asemănări cu acel prezent.

          Apreciază

  18. anasylvi zice:

    Ufff, da’ asta-i din alea grele… La literatura, e clar, nu as vrea sub nicio forma ca lumea sa uite de Blaga. M-am straduit sa il mai traduc si aici, pe blog, pentru cei care nu cunosc limba romana. Intra multi poeti aici, dar el in principal, si nu, nu mi-as insusi creatiile lui, le am eu pe ale mele, asa imperfecte cum sunt… La muzica, este si mai si… As vrea macar sa curga piesele, chiar daca n-ar mai sti cine, ce si cum, macar sa fie ele, piesele, cantate in continuare, de oricine ar fi in stare sa le reproduca mai bine. E tare greu sa alegi din arta, fiindca e diversa si frumoasa si inefabila. ❤

    Apreciază

    • Așa e, Ana, e greu tare!
      Spuneam de însușit pentru că-n film, să fie film, tipul, neavând succes cu piesele lui și văzând că ajunge mare de tot cu Beatles, evident că până la un punct a spus că el le-a compus. Dar nu asta e ideea, cum ai spus, oamenii au auzit piesele și a fost suficient.
      Blaga nu trebuie uitat, da. Of, noi zicem de filme acum, zicem că ne jucăm, zicem că ne imaginăm, dar oare știe acum toată lumea de Blaga? 🙄
      Am văzut un podcast cu cineva, nu contează cine, și nu auzise de Pittiș, habar nu avea cine e. Ideea era și că a luat-o cumva, nu știu, ca și cum mi-ar zice cineva acum să merg cu căruța prin oraș, nu cu taxi. Mie mi-ar plăcea, nu-i bun exemplul 😀
      Parcă i se părea normal să nu știe, doar el e tânăr și e pe hituri, nu pe vechituri…

      Apreciat de 1 persoană

  19. Irina zice:

    Eu am văzut Otto Barbarul acum 2 zile și postarea ta mi-a dat idei despre cum aș putea să scriu fără să fiu prea dură. Oare am zis cât de mult îți admir perseverența?! (insert hug emoji here) Cred că tu ar trebui să fii responsabilă să ne aduci aminte de frumusețea poeziei în orice context… poate nu responsabilă… mai blând și cu mai puține obligații.

    Apreciază

    • Iar mă faci să mă bâlbâi și să nu știu cum să îți mulțumesc.
      Nu știu dacă aș face o treabă bună, dar știu că având oameni ca voi alături, tare ușor ar fi. Îți mulțumesc mult, Irina!
      Dură acum sau în general? Eu zic că ai un fel special de a fi sinceră-n scris, de a fi tu, fără floricele. Dar nu dură.

      Apreciază

  20. Bună dimineața, potecuță! 🙂
    La întrebarea ta aș avea multe de scris, eu fiind cam ”volubilă”-n exprimare, dar mă voi rezuma doar la câteva lucruri pe care nu le știe oricine. 😉 În perioada-n care eram elevă, nu prea aveam timp de citit, fiind îndrăgostită de matematică, lucram foarte mult să rezolv culegeri întregi de probleme și exerciții, le cumpăram cum apăreau, nu mi-a lipsit niciuna din acea perioadă… Pe lângă ele cumpăram și cărți de literatură, pe care le puneam în bibliotecă cu gândul că la timpul potrivit le voi citi, dar mereu rămâneau necitit în întregime, citeam introducerea, începutul și sfârșitul, să nu fiu neinformată. 🙂 În timpul liber făceam sport, nu doar unul, mai multe, așa era pe-atunci, dacă erai bun la sport erai captat în mai multe. Obosită după antrenamente, cui îi mai venea să citească de drag o carte? Totul a decurs așa până-n anul patru de liceu, când rațiunea și-a pus piciorul în prag și mi-a impus să citesc tot ce nu fusese citit, în primul rând pentru bac și în al doilea rând, mă gândeam că voi ajunge la facultate și nu voi avea capacitatea necesară de a comunica corect în noua perioadă a vieții. Mi-a fost cam aglomerată perioada anului patru, dar am renunțat la sport, rămânând doar cu unul singur, am renunțat la matematica pe pâine și am citit. M-am pregătit pentru bac și facultate, restul a rămas pe locul doi. Nu tu filme, nu tu ieșiri prin oraș, doar citit și învățat. Am reușit la final să citesc tot ce amânasem, am luat și bacul, fără nici-o problemă. După acea perioadă am început să citesc tot ce cumpăram. Îmi place să-l citesc pe Minulescu, îi admir poeziile, un alt poet român pe care nu-l prea înțelegeam era Nichita Stănescu, pe care în timp citindu-l cu mai multă atenție și maturitate am ajuns să-l admir. O carte care mi-a plăcut este ”Muzica inimii” scrisă de Jane Lovering. Îmi plac filmele de acțiune, cu mistere și umor, unul din ele fiind ”Explosive encounter” ( Întâlnire explozivă ) l-am văzut de multe ori și dacă aș avea posibilitatea l-aș mai vedea. 🙂 În rest sunt o fire cam zurlie pentru vârsta mea, nu că aș fi fost mai liniștită și la locul meu, mereu am trăit în armonie cu mine însumi, rațiune-romantism-nebunie. 😉
    O zi de duminică frumoasă! 🙂

    Apreciază

    • Bună dimineața, Aurelia!
      Îți mulțumesc mult pentru răspuns!
      Mi-s dragi tare oamenii care nu țin cont de vârstă pentru a fi așa cum sunt, cum simt să fie, cum vor să fie. Până la urmă, unde există scris cum trebuie să te porți în funcție de ce scrie-n buletin? 😉
      Și da, e foarte important să fim mereu în armonie cu noi!
      Recunosc, matematica nu mi-a fost prietenă și, evident, nu e vina ei. Așa că te admir mult că ai reușit să le îmbini atât de bine!
      Să ai o săptămână frumoasă! Tare mult mi-a plăcut comentariul tău!

      Apreciat de 1 persoană

  21. Jo zice:

    Dacă tot am ajuns la spartul târgului și am văzut că majoritatea s-a agățat de domeniul propriu de activitate, chiar am putea scrie o istorie a literaturii universale – cu un capitol imens pentru literatura română 🙂 – cu numele care s-au menționat, adaug și eu un nume pe listă: Shakespeare.

    Apreciază

  22. 1lauralaly zice:

    Buna dimineata in zi de duminica cu aer de toamna. Ce carte as alege? Biblia si apoi Vanatorii de zmeie. Din literatura romana Blaga si Eminescu. Daca ar fi o melodie as alege Oameni sau poate Ciocarlia ,iar ca actor Adrian Pintea si Anthony Hopkins. Da, stiu am dat tot raspunsuri duble. Era cat pe ce sa fie triple:))
    Zi frumoasa sa ai, Potecuta draga.

    Apreciază

  23. Floare de mai zice:

    Pânza de păianjen de Cella Serghi,Lorelei,de Teodoreanu, Invitație la vals,Drumeș…doar o carte ????.Multe….
    Cât despre muzică,Ducu Bertzi.Tot ce cântă dar mereu sufletul meu va rămâne la”M-am îndrăgostit numai de ea”.Am amintiri cu TATA pe Melodia Asta.Era Melodia Noastră.❤️❤️❤️❤️

    Apreciat de 1 persoană

  24. Floare de mai zice:

    Nu la regulă mă gândeam,ci doar că îmi era greu să aleg😀😀.Astea mi-au venit în minte,repede.Dar evident că ar fi multe altele.Muzica populară mai puțin,😀îl ascult doar pe Nicolae Furdui Iancu.La filme…mai greu,nu-mi vine nimic în cap acum😊.Te pup cu drag !.

    Apreciază

  25. Alex zice:

    Frumoasă provocare ai ales, dragă Potecuță! Nu demult am văzut un film la TV, cu omenirea după un mare cataclism. Puținii oameni care supraviețuiseră, se întorseseră la „comuna primitivă”, trăiau prin păduri, vânau… Nu mai știau nimic din tot ceea ce fusese omenirea, după mii de ani de istorie. Când au găsit din întâmplare ruinele unui oraș, într-o casă au găsit niște… cărți. Nimeni nu știa ce sunt acelea. Doar unul singur auzise ceva pe la tatăl lui, cum că oamenii scriau și citeau pe vremuri! Mă gândeam ce groaznică ar fi o asemenea involuție a umanității…
    Dacă ar fi să aleg ceva, ar fi tare greu. Dar primul lucru care mi-a venit în gând au fost „Amintirile din copilărie” și „Povestirile” lui Ion Creangă. Adică acele minunății care ne-au bucurat copilăria la toți. Nu trebuie lăsate să piară, ci să bucure și alte generații de copii.
    Numai bine și o săptămână minunată! 🙂

    Apreciază

  26. geofranzblog zice:

    Cred că voi veni cu un exemplu inedit. O serie românească despre care mai nimeni nu știe, deci e ca dispărută. Idolii de aur și Păsări de pradă, de Vintilă Corbul. Le tot spun prietenilor cât de minunate sunt cărțile acestea, iar ei tot uită că există.
    Also, îți recomand un articol care se leagă foarte bine cu articolul tău:
    https://getpocket.com/@a6cgid77pgRmIA6887T53a2T22A6p983d8eHf2n511GeP0qc9635aec8I72JWcFv/share/6670567

    Apreciază

  27. Zina zice:

    Grea treabă ne-ai dat, Potecuță! Cât de nedrept este să alegi o singură carte sau un singur film… Dar hai, să încerc. Romane: Henric al IV-lea de Thomas Mann. Filme: Vânătorul de cerbi, cu Robert de Niro, Meryl Streep. Muzică: modernă – Beatles, clasică – Mozart.

    Să ai o săptămână excelentă!

    Apreciază

  28. oooo sunt o gramada, am o gramade melodii, carti, filme in minte…dar o sa las una singura pe lsita ..”Micul print”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s