Voi ajunge curând…

Am plecat să te caut, nu ştiam ce să fac,
Vizitul bătrân mi-a vândut un bilet,
Drumul ăsta, mi-a spus, îmi va fi ca un leac,
Vindecarea de viaţă, de o viaţă-o aştept

Mi-a cerut doar răbdare, nu a vrut altă plată,
Ce să fac eu cu banii prin atâta pustiu?,
Şi-a zâmbit a senin înainte să tacă
Şi să uite că lui i se face târziu

Nu mai e nicio urmă, n-a mai fost niciun pas
Pe cărarea aceasta de la capăt de lume,
Numai eu şi tăcerea, din frânturi ce-au rămas,
Ne-amăgim că, la capăt, vom avea ce ne spune

Aş fi vrut să te strig, să te-anunţ că ajung,
Să m-aştepţi undeva la răscruce de seară,
Dar mi-e glasul prea stins şi e drumul prea lung
Pentru-atâta visare ce-ar putea să mă doară

Am plecat să te caut, nu e încă târziu,
Vizitiul bătrân şi-a găsit vindecarea,
Ce să facă cu viaţa prin atâta pustiu?
A-mpărţit-o-n mănunchiuri, să n-o-nghită uitarea

Să m-aştepţi undeva, la un capăt de gând,
Drumul ăsta, ţi-am spus, îi e dorului leac,
Să mă-ntâmpini c-un zâmbet, fără niciun cuvânt,
Doar atât mai visez: să îţi fiu şi să-ţi tac.

Foto