Nu tulbura tăcerea dintre noi!

Şşşşt, nu mă striga!
Inspiră cuvintele care-şi deschid acum aripile,
nu le da voie să-şi înceapă zborul,
ar fi prea târziu,
abia atunci ar fi prea târziu,
acum încă se mai poate salva ceva
din liniştea asta fără de sfârşit
aşternută între mine şi tine,
care-ar fi putut deveni noi,
dar n-a fost nicicând mai mult decât
un tu şi-un eu
visând, separat, la numărul pereche.
Inspiră-le,
lasă-le să-ţi umple plămânii,
să-ţi circule prin vene
şi să-ţi zvâcnească apoi la tâmple,
ca o uşoară bătaie de cap
care nu-ţi face rău,
dar nici nu te lasă să o uiţi.
Vezi, le-am lăsat inima îndrăgostiţilor
aflaţi la început de drum,
e dreptul lor să o folosească
în fiecare şoaptă, fiecare vers
sau fiecare pas,
mie oricum nu-mi rimează cu nimic
convenabil.

Taci, mai bine taci!
Nu-mi rosti numele,
strânge buzele şi nu le lăsa nici să şoptească,
gustă literele,
lasă-le să se lipească de cerul gurii
şi să rămână acolo,
dar nu le da voie să prindă glas.
Dacă te-aş auzi,
ţi-aş răspunde imediat
şi aş tulbura cu o tresărire
liniştea care stă între noi
de la începutul lumii,
poate şi înainte de asta.
Nu le săruta, e prea banal,
lasă şi asta pentru cei care
încă visează mână-n mână,
până-n clipa-n care şi ei vor căuta
alte sensuri
şi o vor da mai departe,
şi tot aşa, până la sfârşitul lumii
şi dincolo de asta.

Şşşşt, nu-mi mai spune nimic,
ce rost ar mai avea?
Orice mi-ai spune ar fi ca o
zbatere de aripi într-o colivie,
zbor frânt şi răni deschise.
Dar cel mai trist dintre toate,
ar fi… că ţi-aş răspunde.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Nu tulbura tăcerea dintre noi!

  1. Cât de frumos!
    Iar imaginea… fabuloasă!

    Apreciază

  2. În liniște deplină….spun acestea, minunată și nostalgică poezie!❤️👏☺️

    Apreciază

  3. Foarte frumos! Nu mai adaug nimic…nu mai lipsește nimic! (poate că aici: ”să se lipească de gerul gurii”, ai vrut să scrii cerul gurii?)
    Cu drag…eu

    Apreciază

  4. Tatar Lau zice:

    Potecuță, îmi plac foarte tare versurile tale! Sunt atâtea sentimente pe care le simți, le trăiești citind poezia… Simți tăcerea dintre două suflete
    „care-ar fi putut deveni noi,
    dar n-a fost nicicând mai mult decât
    un tu şi-un eu”
    Ca și în celelalte texte pe care le-am mai citit pe blogul tău, a fost o încântare să mă las purtat pe visarea din poezia ta.

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Magnifique ! Merci !
    Cuvintele tacerilor din visele abstracte, ideale,
    Ce reproduc pe cer simboluri alb-stralucitoare.
    Nu se aud decît în soapte si acorduri muzicale,
    Doar pe frecventele înalte, tainice, paradoxale.
    O saptamâna sublima, magica, senina, învesmântata în pace si Lumina, draga Potecuta

    Apreciază

  6. Zina zice:

    Versuri în care se regăsesc toți cei care au iubit… Mulțumesc!

    Apreciază

  7. Cri zice:

    Doamne, cât de frumos, Potecuță! Am citit în șoaptă, imaginându-mi că e glasul tău și am simțit fiecare tăcere, fiecare emoție din gând și apoi, am mai citit-o odată, fiindcă îmi părea rău că s-a terminat o poezie minunată ca o șoaptă de iubire! 🙂
    Îți mulțumesc pentru bucuria dintr-o clipă ce mi-a părut magică!❤️

    Apreciază

  8. Suzana zice:

    Nu vreau sa tulbur atmosfera de pe malul marii, asa ca gandesc doar ca e minunat!

    Apreciază

  9. Issabela zice:

    Șștttt…! N-o tulbur, că-i afurisit de sfîntă. Dar vine toamna și o face praf iar… 🙂

    Apreciază

  10. Diana zice:

    E frumoasa poezia. (stiu ca e banala afirmatia si departe de-a descrie cat de mult imi place) 😊
    Citind, in minte am derulat imagini: fragmente de viata, chipuri cu trasaturi estompate, cupluri care au vrut sa fie si n-au mai fost… Bine-ar fi fost ca toti cei ce mi-au trecut fugar prin minte sa nu fi tulburat tacerea dintre ei. 🙂
    Zile senine iti doresc, Potecuta!

    Apreciază

    • Ooh, Diana, nici nu îţi imaginezi cât mă bucur că am putut transmite asta. Că da, asta e ce vreau, fiecare să vadă sau, dacă se poate, să simtă ceva din propriul „film”.
      Şi nu, nu au cum să tulbure toate astea, din contră, aduc farmec.
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Aura B. Lupu zice:

    Tac, uite, tac, sau dacă spun ceva, o fac în șoaptă: minunat! 💖 Șșșt…

    Apreciază

  12. Ecoarta zice:

    Prima dată am văzut poza şi este atât de asemănătoare cu un colț dintr-un parc, unde de prea multe ori am uitat că exist…tăcerea este legea nescrisă…dar cuvintele ți se învălmăşesc precum furtunile şi ridică din adâncuri perle de vers…aşa este poezia ta: o perlă!🤗

    Apreciază

  13. Acuma mă gândesc că poate de la cuvinte mi se ridică tensiunea, de cele mai multe ori. Nu din cele banale, ci din alea profunde și cu semnificații adânci. Auzite de la alții sau spuse de mine. Așa că ar fi bine să tac măcar eu și să citesc versuri precum cele scrise de tine. Ca o dietă de curățare semnată de Potecuță.

    Apreciază

  14. anasylvi zice:

    Uneori e nevoie de liniste, uneori e nevoie de cuvinte. Trebuie sa invatam insa sa trecem peste bariere, altminteri doar vom alimenta o mare de regrete. Minunata poezia, evoca atat de graitor anumite sentimente…

    Apreciază

  15. Jo zice:

    Eu sunt adepta lui ”shout, shout let it all out!” 🙂 , dar înțeleg că uneori tăcerea e de aur. Câteodată visez și eu la o relație atât de perfectă încât nici nu mai este nevoie de cuvinte. Dar astea sunt vise… vise pe care tu le-ai materializat atât de frumos prin versurile tale. … dar tot cred că cele două personaje din poezia ta au nevoie de terapie. 🙂

    Apreciază

    • Până la terapie, chiar mă gândeam unde-i Jo. Bine că a fost şi finalul, altfel mă gândeam că ţi-au spart contul 😀
      Mulţumesc, Jo!

      Apreciază

      • Jo zice:

        🙂 Orice se publică după ora 17:00 se reportează pe a doua zi… mai ales pe căldurile astea. Când ajung acasa de la serviciu mă scurg ca o plăcintă pe canapea și aștept să se lase înserarea și, implicit, puțină răcoare. În altă ordine de idei, să știi că pot să apreciez lirismul unei poezii, chiar dacă inima mea nu bate la unison. În concluzie, finalul (și da, eu sunt nu mi-a spart nimeni contul 🙂 ) versurile tale au rezonat cu stropul de romantism care-mi curge prin vene.

        Apreciază

        • Na, io, seara, pe răcoare, ies la alergat şi mă încing mai rău decât mă încing alea 37-40 de grade de peste zi 😀
          Stai că n-am zis că nu rezonezi. Dar ai tu un stil aparte, te-aş recunoaşte dintr-o mie, aia ziceam. Finalul ăla cu terapia e Jo style 🙂

          Apreciază

          • Jo zice:

            Super! 😀 Și foarte util dacă cineva îmi fură contul WP. În ziua de azi nu se știe niciodată. Mai bine să fii pregătit. Similar, dacă cineva semnează Poteci de dor, dar emite o răutate am să știu imediat că nu ești tu. ❤️

            Apreciază

  16. Doamne, ce poezie, Potecuță dragă! 🙂

    Apreciază

  17. Aila zice:

    Superba poezia!

    Apreciază

  18. tink3rbe11 zice:

    De câteva zile frământ ideea unei poezii care să exprime ceea ce tu ai scris mai sus….
    Din lipsa totală de timp nu am reușit să incropesc ceva dar mă bucur că m-am regăsit la tine!

    Apreciază

  19. adrianport zice:

    Si totusi, o poezie ca asta ar putea face o dragoste sa traiasca pana la sfarsitul lumii.

    Apreciază

  20. -X- zice:

    Îmi place mult cum „ai gustat” literele 😉

    Apreciază

  21. Doamne cum redai tu un munte de emotii prin cuvinte atat de frumos alese si imbinate. Genial Potecuta!

    Apreciază

  22. Mi-ai mișcat sufletul, Potecuță!
    Tare frumoase rândurile tale!❤️

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s