Jurnal cu aniversări şi vise

Astăzi… nu, nici mâine, duminică. Da, duminică, împlinim 8 ani. Eu şi bloguleţul. De fapt, numai bloguleţul, io-s majoră, am 18. Dar aşa se spune, nu? Aşa ne alintăm. Împlinim, păpăm, facem… ce facem după ce păpăm, din astea. Hai, gata, vă puteţi reveni, n-am băut nimic, nu m-a lovit soarili-n creştet, sunt tot eu numa’ că am glumit. Ştiu că am vorbit ca o mămike. Chiar, oare câte luniţe sunt în 8 ani? Că ştiţi doar că în ziua de azi copiii nu mai au luni, au luniţe până la vreo trei ani. Ei au 17 luniţe şi o săptămână, 24 de luniţe şi două zile, ţe dlăguţ!
Gata, tac! Altfel voi fi linşată, tăiată cu săbiuţe, atacată cu toporaşe şi castronele de ciorbiţe sau supiţe şi pireuţ de morcovel, mi-mi-mi-mu-mu-mu.
Adevărul e că, trăiască FB-ul, nu m-aş fi gândit chiar azi la asta. Nu uit de obicei, n-am uitat în anii ăştia, dar chiar azi nu m-aş fi gândit. Dar, cum şi pe contul de fb al blogului am pus la ziua de naştere 1 august, când am deschis blogul, mi-a zis că „it’s almost your birthday”, deci numai bine că mi-a amintit. Nu mai ştiu ce an am pus. Zău. Ştiu că am pus ceva să nu fie ca şi cum aş fi minoră, dar mai departe nu mai ştiu. Poate-mi zice tot el.

Nu ştiu ce să zic. Dacă m-aş apuca să scriu despre toţi anii ăştia, m-ar prinde aniversarea de 16 ani, că despre 8 ani, scrii 8 ani, aşa ar fi normal.
Nu ştiu cât am crescut (şi nu la cifre mă refer, nici la kilograme, că-n centimetri oricum nu mai am şanse) sau cât m-am prostit, dar eu sper în continuare că nu am supărat sau nu prea rău cu toate trăznăile care mi-au trecut prin cap.
Şi pe lângă faptul că vă mulţumesc vouă că sunteţi aici, ştiţi cât contează, nu mai insist, vă mai mulţumesc pentru ceva la care ţin enorm şi vreau să o spun: pentru că m-aţi ajutat să nu am cititori, ci un fel de gaşcă, un grup la care vin aşa cum aş merge acasă, în familie sau prieteni vechi, cărora le poţi spune şi despre vise şi despre micile supărări şi de la care eşti sigur că vei primi răspunsuri sau măcar şansa de a te face auzit. Nu vreau cititori. În sensul că nu vreau să ajung să spun despre voi că sunteţi cititorii mei. Pe blog, nu vorbim de cărţi, e altceva acolo. Eu, despre mine e vorba. Nu vorbesc despre nimeni altcineva acum.
Aici vorbesc despre voi 😀 : la cei mai mulţi dintre voi am văzut acelaşi lucru şi asta mă face să cred că nu-s defectă. Sau dacă sunt, nu-s singura 😀 😛

Afară… să mai zic? Ca în cazul celor mai mulţi dintre voi, căldură mare, mon cher! Eu sunt la răcorică. Nu e cu executare, măi! Aşa e la mine la muncă. Şi e răcorică naturală, nu-i cu aer condiţionat. Deci nu mă plâng deloc, deloc. Dar relatez că afară-i cald tare.
În rest, e vineri şi pe-afară. Şi e aproape final de lună. Deci aproape toamnă, gata, ce mai e? 😀

Mă gândesc… să vă întreb ceva. Aşa, la modul general, o discuţie la o limonadă, la umbră: Voi cât aţi fi dispuşi să investiţi într-un vis? Timp şi resurse, zic. Şi sănătate. Dar să luptaţi şi să munciţi pentru şi la el? Ştiu, depinde. Normal că depinde, de aia am zis orientativ. Aţi renunţat la un vis pentru că părea prea greu de realizat, prea scump, poate, prea solicitant? Sau că aţi fost descurajaţi şi astfel visului i-au fost tăiate aripile din faşă?
Ce-aţi zice de 33 de ani în care, zi de zi, noapte de noapte, să vă clădiţi propriul vis cu mâinile goale?
Pare ireal? Dacă aveţi câteva minute libere, căutaţi povestea lui Joseph Ferdinand Cheval şi a „Palatului Ideal”. Nu pun linkuri, e plin de pagini interesante care spun acelaşi lucru.
Azi noapte am văzut filmul care spune povestea asta şi mi-a plăcut mult. „Palatul ideal” se numeşte şi filmul, iar nu vreau să pun linkuri, cine are HBO îl găseşte acolo, cine nu, îl găseşte cred pe net, la liber. E din 2018. Oricum, nu e recomandare de film, deşi mie mi-a plăcut, dincolo de tot tragismul din el. E poveste reală, n-aveau ce-i face să trăiască fericiţi până la… cum vrem noi să vedem în filme, fugind de viaţă. Fiind poveste reală, e fix cum a fost.

Nu ştiam absolut nimic despre asta, am căutat azi şi am găsit multe fotografii şi informaţii deci cred că numai eu nu ştiam.
M-a impresionat îndârjirea lui. În ciuda tuturor celor care îl credeau nebun, în ciuda tuturor celor care râdeau şi nu-i dădeau nicio şansă sau a celor care, poate, au râs şi după.
Nu contează cum arată rezultatul, oricum doar în ochii noştri e urât sau frumos, deloc impresionant sau magnific. Contează că omul ăla nicio clipă n-a ascultat de nimeni şi a cărat, în buzunare sau cu roaba, fiecare pietricică sau bolovan de acolo. Asta contează, nu cum ni se pare nouă.
Şi dacă ne vine să spunem că „să pierzi 33 de ani din viaţă pentru asta e cam mult…” poate că ar fi bine să ne mai gândim o dată. Fie la faptul că fix în momentul ăsta, e cineva care ne judecă nouă o luptă, fie ea şi de-un minut, pentru o dorinţă a noastră, fie la faptul că nimic nu ne îndreptăţeşte să spunem asta. A fost visul lui, a pierdut tot, nu a renunţat la el, l-a realizat.
Noi cu ale noastre ce facem? Renunţăm pentru că sunt unii care stau pe margine şi strâmbă din nas? E în regulă şi asta, decizia ne aparţine. Dar asta nu ne conferă dreptul de a râde de cel de lângă noi care aleargă în continuare sau de a-i striga, tot de pe margine, că e absurdă dorinţa lui de a termina cursa.

Ascult… să ne veselim, să ne consolăm, noi, ăştia care încă trudim în câmpul muncii, cu un şef… mă rog care nu-nţelege că eu trebuie să… omul plajei, style

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Jurnal cu aniversări şi vise

  1. Roximoronica zice:

    La cât mai mulți ani inspirați! Se pare că blogurile noastre sunt de-o seamă, diferă doar lunile. Te îmbrățișez, Potecuța!

    Apreciat de 1 persoană

  2. La mulți ani, Potecuță, ție și blogulețului tău!
    Vis?
    Investiții?.
    Pffff!
    Totul!
    Că de fiecare dată!
    In visul meu am depus totul!
    Întotdeauna

    Apreciat de 1 persoană

  3. scântei zice:

    Deja au trecut 8 ani? La mulți ani și ție să-ți trăiască și blogul🙂
    Da, m-a impresionat și pe mine îndârjirea de-a construi palatul ideal, visul lui.🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Iosif zice:

    La Multi Ani cu sanatate ! Mult succes pe mai departe, pe Poteci înmiresmate de cuvinte minunate ! Superbe gânduri exprimate-n rânduri ! Merci !
    Înca din copilarie am investit si continuu sa investesc si acum (tot ce am) în vise, convins fiind înca din primii ani ai perceptie vietii, ca, adevarata, absoluta, atemporala traire autentica, pragmatic-obiectiva, liber aleasa, este exclusiv rezervata celor mai mari visatori din toate timpurile istoriei cunoscute, înca de la GenEza omului primordial, Adam&Eva. 🙂
    Un weekend magnific, cu vise frumoase, binecuvântate, experimentate, îndeplinite obiectiv în toate aspectele si dimensiunile perceptiilor, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  5. La mulți ani fericiți, draga mea! Cum mai trec anii! Blogulețului tău îi doresc să crească mare și voinic. Eu detest în general diminutivele, dar de două săptămâni, am și eu un șoșo-moșo, ciki-briki! Așa că, petrecere frumoasă! Sper să ajung la limonadă și la prăjituri. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Aila zice:

    La multi ani Potecuță. Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  7. ecaleopi zice:

    La multi ani, voua! Va multumim pentru ca ne bucurati sufletele!
    Cu visele… greu, cu ele… Cu alte altora, le am respectat, intotdeauna si, atunci can a fost cazul, le am incurajat.

    Apreciat de 1 persoană

  8. anasylvi zice:

    Blogul meu e mai micut, abia face si el 5 ani, in cateva zile. La multi ani si la mai mare! E o placere si o bucurie sa te ascult (stii cum zic eu, ca „vorbesc”, nu scriu, asa si mai degraba „ascult”, decat citesc, cred 😀 ) yaaaayyy petrecereee! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  9. Issabela zice:

    Potecuț, nici n-ai idee ce bune-s piureurile de fructe pasate… Am mîncat atîtea, că, la căți bani dădeam pe ele, trebuia să le mănînce cineva… 😀
    Și cu visul mi-e greu să răspund. Cred că treaba e individuală, ca în multe altele, și că lupta acerbă sau îndîrjirea nu-i rețetă compensată. Dar nici de lepădat. Habar n-am. Eu pe-ale mele, cele împlinite, le-am luat ca pe ceva unde, privind în urmă, trebuia să ajung. Chiar dacă ani lungi am renunțat. Deci… nu știu. Dar sînt curioasă de film și vreau să-l văd – nebunii sînt, prin definiție, promotorii lumii 🙂
    Acum ce-i mai important: LA MULȚI ANI! La mulți ani de blog, de scris, de gașcă, de tot cu ce-ți dorești să-i umpli tu ❤❤❤

    Apreciat de 2 persoane

  10. Floare de mai zice:

    La mulți ani Bloguleț !!!!.👏👏👏.Suntem zodia leu amândoi😊,de august.Tu dai startul aniversării,eu mai pe 14😊😊.Să creşti maaare şi vesel ca şi până acum şi să-ți îndeplineşti toate visurile🎁🎁🎁.Pupici cu drag şi să primeşti cadouri-idei şi versuri multe !❤❤❤🎂🎂🎉🎉🎉🎈🎈🌹🌹🌹

    Apreciat de 2 persoane

  11. Suzana zice:

    La Multi Ani plini de inspiratii, tie si blogului tau. Imi pare ca te citesc, ca ne citim. Poate e asa cum ai spus, o gasca de prieteni si e tare bine asa!
    Visele? E musai sa le avem si sa si realizam ceva din ele. Nu cred ca important este timpul ci drumul spre destinatie. Daca ne gandim la timp, ne speriem un picut…asa ca sa schimbam registrul. Fiecare zi sa ne mai aduca o bucurie in realizarea lor. Doar sa fim sanatosi.
    Iti urez cat mai multe impliniri, draga Potecuta! Sa fie bine si frumos!

    Apreciat de 2 persoane

    • Mulţumesc mult, draga mea! La mulţi ani şi vouă, ţie şi blogului tău!
      Asta simt. Sigur, prietenie în limitele impuse de virtual, limite pe care le putem depăşi fără probleme. Dacă aş spune că am cititori, aş avea impresia că m-aş situa cumva deasupra voastră şi asta nu e deloc adevărat. Nimic nu mă îndreptăţeşte nici măcar să o gândesc, apăi să o şi spun. Sunt mulţi alţii care au fani şi cititori, eu mă încăpăţânez să am prieteni şi mi-e atât de bine aşa că n-aş schimba asta.
      Câtă dreptate ai! Da, dacă ne gândim la timp sau la sacrificii am renunţa de la început şi n-am mai face nimic.
      Aşa să ne fie tuturor, Suzana! Doamne ajută!
      Weekend frumos să ai!

      Apreciază

  12. Ana G. zice:

    La mulți ani! Te citesc de ceva vreme… La cât mai mulți ani, la fel de inspirați ca până acum. Îmi amintesc ce fericită am fost când am redescoperit un stil de a scrie care îmi era atât de drag!

    Apreciat de 1 persoană

  13. Roxana Neguț zice:

    La multi ani frumosi si inspirati!Cat mai multe visuri împlinite 🌹Multumesc pentru recomandarea de film. Te îmbrățișez draga mea si weekend frumos!

    Apreciat de 1 persoană

  14. Ecoarta zice:

    Draga mea, să ai timp încă de vreo opt ori pe-atât să tot scrii pe blog. Eu voi fi mereu la un click distanță de tine! Mereu aproape cu sufletul, dar atât de departe în spațiu! Am spus şi eu cândva că mă simt onorată să fac parte din „gaşca” noastră (eu i-am spus comunitate!)
    Cât despre vise frânte!? Am povestit cândva despre visul meu…dar l-am ascuns adânc în speranța că-ntr-o vreme, poate îi voi putea pune aripi să zboare…iar azi puiul meu de vis are aripi!
    Îmbrățişări!🤗🤗🤗❤❤❤

    Apreciat de 2 persoane

    • Mulţumesc mult, mult, draga mea! Simt apropierea asta, să ştii. Şi, în cazul ăsta, spaţiul parcă se dizolvă. Şi eu voi fi aproape, mă simt tare bine în căsuţa ta şi vin cu mare plăcere!
      Să zboare cât mai sus puiul ăsta şi să se facă mare şi împlinit!
      Te pup cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  15. 8 e o cifră frumoasă, oricum o întorci. La mulți ani blogului și ție, pentru că mergeți mână în mână și o faceți foarte frumos! Despre vise, pot să spun că am cărat și eu multe roabe pline cu speranțe, pentru a le împlini. N-am renunțat la niciunul, doar că le-am înșirat în altă ordine.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Cri zice:

    La mulți ani blogulețului tău, Potecuță dragă! La mulți ani și ție! 🤗 😘 Mulți ani înainte de bucurie prin cuvinte, izvorâte ca o lumină din spiritul tău cald și de o bunătate infinită…❤
    Cât despre visuri, și eu le cresc aripi… adevărate. 🙂 Iar dacă e scris în stele să zboare spre împlinire, ele vor zbura… Zic astfel fiindcă mai sunt și visuri care își retează singure aripile, atunci când întâlnesc o barieră ce le revelează efemeritatea. Dar acestea nu sunt dintre cele importante, nu, ci sunt născute anume pentru a ne ajuta să creștem, să ne maturizăm… 😉
    Te îmbrățișez cu drag!!

    Apreciat de 2 persoane

    • Cri, draga mea, îţi mulţumesc mult de tot! Eşti o bucurie, ai fost aşa de la început şi tare mult mă bucur că ne-am găsit aici!
      Cred că un vis tocmai a prins aripi acum, după ce-am citit cât de frumos ai scris despre zborul lor! Îţi doresc să cunoască împlinirea toate cele importante!
      Te pup!

      Apreciat de 2 persoane

  17. imaginarycoffee zice:

    La mulți ani și inspiratie! Fiecare postare a ta are entuziasmul și pasiunea inceputului, ceea ce e minunat. 🌹

    Apreciază

  18. Jo zice:

    Vai de mine! Sper că n-am pierdut tortul aniversar. 🙂 Că la mine vinerea-i scurtă. La mulți ani, Poteci de dor… că numai azi nu e mâine. 🙂 Eu sunt mai nouă în viața ta, dar vreau să știi că mă bucur de fiecare dată când văd că Potecuță a mai postat un articol aici, la tine. ❤️ Cât despre întrebarea articolului de față, deși nu-i frumos să răspunzi la o întrebare cu o altă întrebare, aș vrea să știu: Nu cumva Ferdinand și-ar fi petrecut mai bine timpul alături de familie în loc să construiască acel Palat ideal? Înțeleg că a construit fizic Palatul, nu metaforic, nu?

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc mult, Jo! N-ai pierdut nimic, nu. Oricum, porţia ta ar fi fost pusă deoparte, nimeni nu se atinge de ea, am zis! 😉
      L-a construit cu adevărat, el există şi acum. Din punctul de vedere al cui? Al nostru, da, poate că da. Al lui? Păi o dată: palatul e-n curtea casei lor deci cumva era pe acolo cât muncea.
      Încă o dată 😀 : hm, nu ştiu ce să zic. Hai să o luăm altfel: sunt oameni care muncesc prin corporaţii, stau o zi întreagă la muncă pentru că-s bani mulţi şi vor astfel să le ofere copiilor absolut orice îşi doresc. Poate pentru că ei n-au avut. Îi condamnăm că nu-şi petrec timpul cu familia? Le spunem că un copil are nevoie de prezenţă, nu de bani? Le explicăm că mai bine să nu aibă copilul nu ştiu ce cameră, dar să fie lângă ei? Poate că noi avem dreptate. Dar poate că şi eu au când spun că nu pot renunţa la confort.
      Şi încă o dată 😀 : iar hm, iar nu ştiu, dar da, există oameni care renunţă la ei şi la visele lor pentru a fi în permanenţă unde cred că e nevoie de ei. Unii îl numesc eroism, alţii devotament, alţii compromis. Depinde.
      El a fost susţinut. Şi până la un punct, fiica lui se imagina prinţesă deci…

      Apreciat de 1 persoană

  19. Diana zice:

    La mulți ani, Bloguleț drag! Când oare au zburat anii ăștia? Oh, Doamne!

    Cât despre vise… eu zic că merită orice! Un vis împlinit nu poate fi egalat de nimic la capitolul senzații!

    Apreciat de 1 persoană

  20. Diana zice:

    La multi ani lu’ Blogulet! ❤️ Si tie! I-ai facut tortulet?! Vrea sa pape tortulet. 🙂 Si sa bea un suculet vrea!
    *
    Formidabil palatul! Habar nu aveam ca exista aceasta minune! Asa vis! Uau! L-o fi facut pentru el, dar acum e al oamenilor care se bucura si se minuneaza vazandu-l! Super! Trebuie neaparat sa vad filmul! 🙂 Multumesc.
    Stiu ca nu as aloca atatia ani unui vis. Sigur, eu sunt mai lenesa si nu prea ambitioasa, si comoda, prefer placerile zilnice (n-am nici cine stie ce idei sau talent deosebit la ceva) – nu-mi place sa-nghit in sec gandindu-ma ca eheee, mai tarziu… Visurile mele sunt dintre cele care se pot indeplini – sau nu – cel mai tarziu in cativa ani. O fi bine, o fi rau? Nici nu-mi pasa – cat timp sunt santoasa. 🙂
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta! ❤️

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, mult, draga mea!
      Nu ştiu cât de mult ar fi vrut el tortuleţ, dar eu sigur am vrut şi vreau. Nu i-am făcut. De teamă că-l voi mânca eu pe tot 😳
      Am păpat însă ciocolată. 3 bucăţele. E mult, ştiu. Dar gata, săptămâna asta nu mai pap 😀

      Să ştii că sunt fix ca tine. Şi eu mă bucur zilnic de ceva, şi eu visez aşa, pe termen scurt. N-aş putea să duc la îndeplinire ceva atât de măreţ, ceva care se întinde pe atât de mult timp. Merită, sigur că da. Dar nu e pentru mine.
      Aşa că nu contează, cum ai spus, dacă e bine sau rău, nici nu are cine ce spune. Contează cum ne e nouă 😉
      Te îmbrăţişez!
      A pus Issa link pentru film dacă nu ai HBo Go 😉

      Apreciat de 1 persoană

  21. ❤ LA MULŢI ANI !!! ❤

    Apreciază

  22. Tatar Lau zice:

    Felicitări la împlinirea celor 8 anișori!😉
    Referitor la vise, dacă mă întrebi pe mine, cred că o viață fără vise nici nu poate fi imaginată. Cred că am pus mai mult suflet în vise decât în viata reală, dar nu s-au materializat decât cele pe care nu le-am lăsat să-mi domine în totalitate gândirea…

    Apreciază

  23. Irina zice:

    La mulți ani! 🙂

    Apreciază

  24. 1lauralaly zice:

    La multi ani, blogulet. La multi ani si multa inspiratie, Potecuta. De cand am ajuns pe Poteci, am descoperit o oaza, de frumos, imor si sensibilitate care imi bucura sufletul si imi da sentimentul de familiar, de prietenie, de acasa.

    Indarjirea e poate in fiecare respiratie. Dar da, daca ar costa sanatatea nu as investi. De fapt, am ales exact asa la un moment dat. In rest, daca visul a meritatc sau nu cred ca doar la finalul insufletirii luii vom sti.
    Te imbratisez🤗

    Apreciază

  25. La multi ani bloguletului, ca tare fain a crescut!. Acu` nu stiu spune cum era el mititel, ca nu eram pe aici, dar cum cum te stiu pe tine, sunt convinsa ca era la fel de fain. Si, lasa-l sa creasca aici, sub ochii nostri, lunita cu lunita,ca trebuie sa-i serbam si lui majoratul, nu?
    Cu visele… stiu si eu? Dar parca n-as renunta asa usor la ele. Zic si eu…

    Apreciază

  26. Ana May zice:

    La mulți ani cât mai inspirați!💝

    Apreciază

  27. tink3rbe11 zice:

    La mulți ani mai departe,am ajuns putin mai târziu…cei care sunt în concediu nu mai au program și ajung…mai greu!
    Despre vise și realizarea lor…hmmm.
    Atunci când pui suflet în ceea ce faci ,pui de fapt totul.
    Important este ca finalul să fie pe placul inimii tale
    Nu contează” ce și cum sau cât „

    Apreciază

  28. Ana zice:

    Io am un stol de vise si le-as implini, dar n-am bani :))))
    Sa traiesti si multi ani de blog! 🤗☺️

    Apreciază

  29. daurel zice:

    La multi ani blogului!
    In ce privește visele, cred că cei mai multi lucrăm la realizarea ”palatelor” altora…Uneori fără ghilimele.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s