Neputinţa unui vers

Dacă-aş putea, ţi-aş scrie în fiecare zi,
Eşti parte din esenţa şi sensul lui a fi,
Dar ce mai este oare de spus despre iubire
-Poveste-nchipuită de mine şi de tine-?
S-au spus aproape toate, s-a plâns aproape tot,
Aş inventa cuvinte, dar ştii că nu mai pot
Să-ţi spun ceva ce nimeni vreodată n-a mai spus
Când literele toate se-ndreaptă spre apus.

Şi m-aş zidi-n cuvinte dacă aş şti că-aşa,
Silabă cu silabă, şi mâna ta-ntr-a mea,
Te-aduce mai aproape, ne duce-n depărtări,
Ne-adopsteşte-n umbra atâtor aşteptări.
Aş scrie despre oameni, de vară şi ploi,
Despre-nfloriri şi vise, despre mirări şi noi
Dar n-au mai rămas multe de spus despre iubire
Aşa că, printre rânduri, mi te zidesc în mine.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Neputinţa unui vers

  1. sticri zice:

    Cat de frumos si cat se sensibil 😊

    Apreciat de 3 persoane

  2. Aura B. Lupu zice:

    Sublim! 🙏💙🙏

    Apreciat de 2 persoane

  3. Cri zice:

    „Eşti parte din esenţa şi sensul lui a fi” e cea mai frumoasă definire a sentimentului cu numele iubire! Foarte-foarte frumos ai compus, dragă Potecuță, și de astă dată!!

    Apreciat de 4 persoane

  4. Sugestiv titlul!
    Superb versul, superbă trăirea lui!
    Felicitări!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Eu îți mulțumesc și oarecum mă regăsesc în aceste gânduri transpuse atât de frumos!

    Apreciat de 3 persoane

  6. Iosif zice:

    Profunde si frumoase versuri, ca de obicei, transmiti prin ele gânduri, sentimente si idei… 🙂 Merci !
    Cu astfel de iubire reala, sacrificatoare,
    s-au construit cetati si templele sub soare.
    Constructii milenare, din lut ars si din pietre,
    vorbesc despre iubirea dintre barbati si fete.
    O seara magica, sublima,o saptamâna plina de pace, bucurii si Lumina Divina !

    Apreciat de 1 persoană

  7. Roxana Neguț zice:

    Superbe versuri, draga Potecuta! 🌹O săptămână minunată!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Superb, sublim, minunat!

    Apreciat de 1 persoană

  9. Suzana zice:

    Este minunat ceea ce ai scris!
    Oricum, daca versurile devin neputincioase, tacerile privirilor sunt mai puternice.
    Eu asa cred!
    O saptamana minunata, draga mea! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  10. Diana zice:

    E frumos. E ca o soapta adusa de vant, de ploaia care tocmai a-nceput – si-apoi dusa mai departe.

    Iti doresc zile senine, Potecuta! ❤️
    (a-nceput sa ploua si la voi?) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Diana! Sper să ajungă şi mai departe, să fie primită şi-n alte cotloane de suflet!
      A plouat toată noaptea, acum stă. Dar norii dau semne că ar mai vrea să se scuture puţin. Foarte bine, era nevoie şi de asta.
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Issabela zice:

    Păi da. Te citeam și devenea tot mai evident. Ai, am și s-au scris și spus atîtea despre iubire, încît poate că a venit vremea să iubim, în sfîrșit 🙂

    Apreciat de 4 persoane

  12. condeiblog zice:

    Versurile tale sunt minunate, ca de obicei. Și tot ca de obicei, te ridică în scări pe bidiviul năzdrăvan și te duc, ca gândul bineînțeles, peste nouă mări și alte nouă țări. Și unde ajung? Acasă, de bună seamă, în vatra strămoșească! Desigur știi de acum că sunt de pe plaiuri argeșene. Iar vestita Mănăstire a lui Manole este locul unde mi-am petrecut foarte mult timp, anii de liceu. Citeam și învățam pe băncile din apropiere. Este un semn undeva care marchează locul unde ar fi fost zidită Ana. Acum, de!… Legendă, legendă, dar un sâmbure de adevăr cică există în oricare astfel de scriere. Acel sâmbure l-am socotit a fi realizarea minunăției de edificiu. Și dacă totuși a existat o Ană (i-am pus acest nume fetei mele, poate nu tocmai întâmplător) care atâta a putut să iubească încât s-a lăsat zidită? La vremea aceea credința creștină lupta din greu cu superstițiile locale și multe dintre ele au rămas și astăzi în picioare. Dacă… Zic și mă cutremur! Dacă Ana aceea în loc de „Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Zidul rău ma strânge, Trupuşoru-mi frânge!” ar fi rostit poate „Şi m-aş zidi-n cuvinte dacă aş şti că-aşa, Silabă cu silabă, şi mâna ta-ntr-a mea, Te-aduce mai aproape, ne duce-n depărtări, Ne-adopsteşte-n umbra atâtor aşteptări.” și s-ar fi lăsat jertfită din dragostea ei fără de margini pentru acest Manole, care nu știu dacă o putea păcăli ca în legendă: „- Stai, mândruţa mea, Nu te speria, Că vrem să glumim Şi să te zidim!” sau și-o fi exprimat fățiș intenția: Că bine zici tu, Ană Dar eu ca să-mplinesc Cuvântul de la Vodă Te pun și te zidesc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu-i aşa că, păşind, crescând, învăţând în jurul a ceva ce face parte din cultura, istoria, sufletul nostru românesc, acel ceva parcă e mai uşor de înţeles şi de iubit? Am crescut şi învăţat pe urmele lui Blaga. Şi mi-a fost parcă mai uşor să înţeleg liniştea şi să ascult razele de lună bătând, cu buricele degetelor, în geamul meu, seară de seară. Şi cum iar m-aţi lăsat fără cuvinte şi m-aţi emoţionat peste măsură, mă faceţi să fac destăinuri nefăcute până acum. Şi le fac doar aici, sperând să nu vadă chiar mulţi deşi nu e nimic spectaculos, e doar ceva ce n-am mai spus. Ana ceia din legenda care şi eu cred că ascunde un adevăr a fost zidită şi-n cuvinte. Şi uite aşa, generaţii după generaţii, vorbesc despre dragostea ei atât de mare, că nouă ne e poate imposibil de înţeles. Ana asta (iar poate deloc întâmplător) … nu face decât să scrie scrie ce găseşte prin suflet şi speră să bucure, măcar puţin. Şi cum nu prea ştie cum să cântărească ce scrie, se bucură ca un copil când i se spune că… aşa ca acum.
      Mulţumesc mult! Rămân o potecuţă 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • condeiblog zice:

        Și cum e de neînțeles fereastra aceasta care ni se deschide atunci când scriem, poate că inspirația este un fel de racordare la ceea ce îndeobște numim conștiință universală. Ai văzut că atunci când te afli în procesul creativ, ești parcă doar un simplu martor… Le iei de acolo, dintr-un loc unde toate existau deja. Și de-asta nici nu știm să cântărim. Și de-asta ne și bucurăm așa. Atunci parcă ne coborâm și noi din șaua visului înaripat, îmbătați de aerul tare al văzduhului. Iar alții ne spun pe unde ne-au văzut zburând, că noi am fost prea puțin conștienți în această stare de vistrezie.

        Apreciază

  13. -X- zice:

    Bună dimineața !
    Îmi pare bine să te regăsesc la fel de în vervă și la fel de inspirată 😉

    Apreciază

  14. Eu zic că ai spus ceva ce n-a mai zis nimeni despre iubire, în felul tău inconfundabil. Mai sunt atâtea fețe care nu au fost văzute, cam câte combinații sunt posibile în șah.

    Apreciază

  15. Jo zice:

    N-am putut să nu zâmbesc la ideea ”m-aş zidi-n cuvinte”. În funcție de cuvinte ar putea fi la fel de letal ca pentru Ana lui Manole. Dar finalul sugerează trăinicie și îmi alungă gândul fugar de mai înainte. Whew!

    Apreciază

  16. Frumoase versurile tale!💐

    Apreciază

  17. imaginarycoffee zice:

    Ai un stil atât de cald și de plăcut. Versurile curg atât de fiiresc încât par scrise dintr-o suflare. Fain rău! ❤️

    Apreciază

  18. Versuri frumoase, pline de sensibilitate! Continuă, Potecuță!

    Apreciază

  19. Ecoarta zice:

    Despre iubire s-a spus totul şi aproape…nimic! Iubirea generează cele mai uimitoare sentimente pe care noi, oameni, reuşim cumva să le transpunem în cuvinte! Ştii cât de mult mi-a plăcut!? Atât de mult că după ce-am citit-o, am ieşit tiptil fără un cuvânt…pentru că m-ai amuțit! Am revenit cu forțe proaspete, am recitit şi…da, e minunată poezia ta!

    Apreciază

  20. au o usoare doza de resemnare versurile de data aceasta

    Apreciază

    • Da? Nu ştiu, Gia. Ştii cum e, dacă asta se simte în mintea sau sufletului celui care citeşte, nu pot spune că nu-i aşa. Una e ce am simţit eu scriind, alta ce s-a transmis. Deci dacă asta spui, aşa e 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Corect, cred ca ai dreptate și doar nu am realizat pana acum ..
        Oricum faine versuri! O zi minunata!

        Apreciază

        • Amândouă avem, Gia! Tu asta ai simţit, asta ţi-au transmis versurile. Şi eu nu pot spune nu. Ah, pot spune că nu eram tristă când am scris, că nu mă gândeam la ceva în genul resemnare, că aşa a venit inspiraţia. Dar zău, să zicem că luăm o poezie la nimereală, nu ştim cine a scris, putem şti ce a simţit sau gândit cel care a scris? Nu. Dar putem spune ce ne-a transmis nouă. Deci tu ai dreptate şi chiar mă bucur că ai spus asta, e important să ştiu cum se vede „din afară”. 😉
          Zi frumoasă şi mulţumesc tare!

          Apreciat de 1 persoană

  21. Absolut geniale versurile!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s