Povestea din spatele poveştii

Ieri, vorbind cu Suzana despre tăcerile din flori, mi-am amintit, aşa cum i-am şi spus, de stereograme. Nu există neaparat o legătură, animăluţele alea din flori sunt din altă poveste, e drept. Dar m-au dus cu gândul la ele şi pentru că îmi era dor să-mi pierd privirea în ele, ieri am căutat imagini şi m-am pierdut cu totul până târziu. Şi azi am făcut la fel. Mi-a fost puţin greu la primele două imagini, apoi totul a decurs firesc şi am reuşit să intru în profunzimea lor fără să-mi mai resetez privirea. Deşi se schimbau imaginile, le vedeam ca pe un film.
Azi, după multe imagini incredibile pe care le-am văzut, când am încercat să citesc ceva pe telefon, am constatat că privirea se străduia să „străpungă” ecranul, literele erau puţin în ceaţă, albul din spatele lor parcă se adâncea şi eu aşteptam să apară povestea. Să apară imaginea în spatele rândurilor. Chiar şi acum, cu privirea pe tastatură, am impresia că tastele plutesc şi că-n spatele lor e o lume. O altă lume, inaccesibilă privilor „de suprafaţă”. Cine poate citi stereogramele, înţelege ce spun.
Ce senzaţie fantastică e aia-n care, din nimic, apare un univers. Ce experienţă imposibil de explicat când te uiţi la nişte puncte, la ceva ce o altă persoană aflată lângă tine percepe a fi un haos şi tu vezi un peisaj în care simţi că intri ca printr-un perete de gelatină. Se deschide o fereastră spre o poveste pe care numai tu o vezi, numai tu o înţelegi şi o trăieşti. Şi e uşor să te pierzi în peisaj. Şi e şi mai frumos când ştii că în acel moment s-a deschis numai pentru tine.

Şi da, în spatele acelui text pe care încercam să-l citesc cu privirea pierdută, chiar exista o poveste. Aşa cum există în spatele multor rânduri pe care le citim la repezeală uneori şi nu le înţelegem sau nu le acordăm timpul necesar înţelegerii lor, le judecăm la rece, dacă o facem, şi trecem mai departe, limitându-ne, cel mult, la ne place sau nu ne place acel text. E poveste în poveste, iar cea care stă în spate, de multe ori, poate de cele mai multe ori, e mai frumoasă decât cea care s-a lăsat cuprinsă de priviri. Şi poate că uneori, povestea asta tăcută, nu aşteaptă decât o privire mai pătrunzătoare, atât. Sau o mai mare deschidere spre cunoaşterea sensului.

Dar ce ne facem cu oamenii? Ştiţi expresia „parcă te uiţi prin mine” care duce spre dezinteresul persoanei din faţă, spre absenţa omului căruia îi vorbim. Eei, poate că, din contră, dacă am lăsa puţin deoparte privirea aia de suprafaţă şi am acorda puţin mai multă atenţie poveştii din spatele aparentului haos pe care-l afişează, voit sau pentru că nu au de ales, am găsi imaginea aia care ne face să exclamăm precum nişte copii în faţa unui lucru pe care adulţii, în preaplinul lor, nu mai au timp să-l observe.

Îmi veţi spune că nu toţi oamenii merită asta şi că atunci când descoperi că nu au meritat e ori târziu, ori prea dureros. Şi aveţi dreptate. Despre stereograme vorbeam deci. Am găsit câteva stângaci făcute. Nu am pierdut nimic. Şi am găsit câteva pe care le-am ocolit pentru că mi se părea că, după aparenţe, nu e mare lucru de capul lor.
După ce le-am văzut pe celelalte, m-am întors şi la cele abandonate. Şi au fost unele dintre cele mai frunmoase. Sau vorbeam despre oameni? Poate…

Sursă foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Povestea din spatele poveştii

  1. Suzana zice:

    Atunci cand vorbim cu cineva chiar e musai sa ascultam. E vorba de respect pana la urma. Si pentru acea persoana si pentru noi. Insa sunt mai multe sanse sa vedem imaginea ascunsa dintr-o stereograma decat dintr-o poveste a unui om. Sunt multi cei care isi ascund povestile sau le distorsioneaza din varii motive. Cred insa ca fiecare face ce vrea cu propriile povesti, cata vreme nu afecteaza povestile din jur….
    Stiam ca am o carte cu stereograme. O sa o caut, ca s-a ascuns bine…
    Weekend placut, draga Potecuta! Spor la descoperit povesti! ❤

    Apreciază

    • Sigur, Suzana. Însă eu mă gândeam mai mult la obiceiul nostru de a judeca omul la o primă vedere superficială. Ca la stereograme: vezi un haos şi spui că-i o tâmpenie.
      Am avut un teanc şi eu, copii xerox. Le-am aruncat anul trecut când am întors casa în izolare 😀 😀
      Weekend frumos îţi doresc şi eu şi îţi mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  2. Florina zice:

    Așa este, e minunat să descoperi povestea aia din spatele oricărei povești. Alergătura noastră însă ne împiedică uneori să cunoaștem cu adevărat oamenii și așa putem pierde ființe dragi. Și reciproca e valabilă, desigur, și ei ne pot pierde pe noi.
    Eu sunt mereu curioasă când citesc cărți sau chiar bloguri să descopăr omul din spatele scriitorului și povestea lui de viață, ca să văd ce anume l-a inspirat să scrie capodopera respectivă, cum e, de exemplu, Germinal.
    Foarte bine ai punctat, să ai o vară minunată! Mă duc la odihnă! 🙂

    Apreciază

  3. Issabela zice:

    O parte dintre ideile tale e aidoma uneia pe care am auzit-o chiar azi, despre o carte a altcuiva: ce a avut de scris, a scris și se vede; ce e dincolo de scris, descoperă fiecare, în liniștea lui… 🙂
    Cît despre „dacă”… am văzut cum arată „parcă te uiți prin mine”. Poate și eu m-am uitat prin cel din fața mea uneori… Ar fi frumos dacă. Și, pentru că în mod sigur nu vom putea asculta toate poveștile lumii, ar fi frumos să le ascultăm măcar pe acelea unde inima ne spune: stop, oprește-te puțin și ascultă 🙂 Poate nu ne ies degeaba-n drum.
    Dar știi și tu bancul cu dacă și cu parcă :))

    Apreciază

  4. Jo zice:

    OMG! Stereogramele au defectat-o pe Potecuță! Kidding! Cred, însă, că atunci când te uiți prin cineva, nu-l vezi pe el. Pur și simplu te-au furat problemele tale și nici măcar nu-l vezi pe cel din fața ta – nici la exterior, nici la interior. Dar înțeleg ce vrei să spui. Întrebarea este: ai timp pentru toate poveștile? Ce te faci cu vampirii energetici? Mi-a plăcut cum m-ai amețit în ultimul paragraf. Atât de mult, încât te rog să dai click pe următorul link:
    https://www.litera.ro/blog/participa-la-concursul-de-debut-literar-primul-roman-si-castiga-marele-premiu-oferit-de-ideabank-romania/
    Sigur ai tu ceva la sertar. 🙂

    Apreciază

    • Uai, Jo… mulţumesc tare, tare mult! Faptul că tu ai considerat că aş putea e ca şi cum aş fi câştigat acel concurs!
      Pe cuvântul meu de om că n-am nimic scris. Nimic, nimic. 😳 Şi într-o săptămână n-aş putea scrie un roman. Nici nu m-am gândit că eu aş putea face asta vreodată, sincer. 🙄
      Am fost defectă dinainte de stereograme 😀 😀 😀

      Apreciază

  5. stereogramele si iluziile optice sunt una si aceeasi? ah, imi dau dureri de cap si privire in ceata. cred ca e nevoie de o relaxare sa patrunzi imaginea de dincolo.
    povestea din spatele povestii? ramane intotdeauna in forma si esenta ei reala. de cele mai multe ori nu se lasa spusa.
    ah, Potecuta, mi-e dor de experimentele tale sociale! 🤗
    te imbratisez! ♥️

    Apreciază

    • Pfuu, mi-ai dat greu de data asta că nu ştiu ce să răspund. Nu aş pune totuşi stereogramele în aceeaşi oală cu iluziile optice. La stereograme există o imagine ascunsă care se formează din ceea ce vezi, adică din formele sau culorile alea. De exemplu, dacă e ascuns acolo un măr, va avea culorile din imagine, nu va fi roşu dacă imaginea e verde. Mai există unele în care nu e ascunsă o altă imagine, dar peisajul devine 3D. La prima vedere e o poză cu palmieri, dar pe urmă o vezi ca şi cum eşti acolo şi poţi lua o frunză din ei.
      Privirea trebuie să fie ca şi cum ai ceva în spatele monitorului şi vrei să vezi acel ceva din spate. Deci nu te concentrezi într-un punct anume, ca şi cum ai căuta ceva ascuns, ca la jocurile alea cu găseşte pisica în imagine, practic ca şi cum tu acum când citeşti, te uiţi la albul din spatele literelor. Trebuie să cuprinzi toată imaginea deci să nu fie foarte aproape de tine.
      Şi eu cred că povestea aia va rămâne nespusă. Dar măcar să nu judecăm ceea ce e la suprafaţă cu aşa mare uşurinşă.
      Mulţumesc tare, tare! Te pup, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ecoarta zice:

    Stereogramele îmi dau bătăi de cap pentru că eu sunt puțin „chioară”😁. Sunt interesante dacă reuşeşti să-ți formezi o tehnică de privit şi dacă ai răbdare. Eu nu am răbdare, deci tehnică…ioc!
    Foarte interesantă tema!

    Apreciază

    • A fost horror prima dată când am avut în faţă aşa ceva. Erau trase la xerox, evident fără nicio culoare şi puţin şterse că la a nu ştiu câta copiere. M-am enervat rău, mai ales că toţi cei din jurul meu le vedeau şi mă simţeam tare aiurea, mi se părea că-s singura de pe pământ care nu-i în stare să vadă. Greu a fost. Am încercat toate tehnicile, inclusiv pe aia cu pus foaia pe geam şi încercat să văd afară prin foaie, că aşa trebuie să fie privirea. Şi cum nu aveam răbdare, nu ieşea nimic. La un moment dat, a ieşit imaginea practic instant şi a fost… nu pot descrie cum 🙂
      Îţi mulţumesc, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Recunosc că la stereograme sunt corigent, poate contează și incapacitatea mea de a distinge anumite culori. Dar pe oameni îmi place să-i pătrund, să le citesc povestea și să mă bucur de cele frumoase. Pentru că există mulți semeni care merită să fie admirați, iar asta compensează pe deplin timpul pierdut cu cei opaci.

    Apreciază

  8. anasylvi zice:

    Pentru asa ceva cred ca imi trebuie o stare anume. Nu stiu daca am mai incercat sa privesc prin ele, dar in mod sigur nu merge cand esti ocupat sau grabit. La fel si despre opere de arta, texte sau oameni – e nevoie de contemplatie, macar un pic. Prinsi in vartejul actiunilor, e clar ca nu vom putea discerne mare lucru. Weekend placut si relaxat! ❤

    Apreciază

  9. Cri zice:

    Mi s-a întâmplat să vorbesc cu cineva și ceva din ce-mi spunea acel om să mă ducă departe cu gândul, în lumea mea și printre amintirile mele. Iar apoi, întrucât povestea lui avansase, iar eu -la trezirea din „vis”- nu mai înțelegeam nimic 😀 să nu mai știu cum să îl opresc și să îi spun asta, rugându-l să mă ierte că mintea mea s-a desprins cu totul de vorbele sale. 🙂 Tot așa și cu stereogramele, Potecuță, dacă ne prinde povestea lor, uităm pe moment de realitate, iar apoi -pentru un timp- nu reușim să mai revenim cu mintea în contextul real, fiindcă am pierdut șirul acțiunii, pe de o parte, iar pe de alta, nu prea am vrea să ne desprindem nici de acea fantezie… 🙂 Îți mulțumesc pentru ideea bună de a plonja într-o lume fascinantă, cum e cea a stereogramelor! ❤

    Apreciază

    • Excelentă comparaţie! Exact asta se întâmplă! Da, unele dezvăluie o lume din care foarte greu mă las desprinsă.
      Mă bucur mult că îţi place şi ţie lumea asta a lor! Pe pagina de pe care le-am luat, aia de sursă, găsşti cât pentru… mai multe visări 🙂
      Îţi mulţumesc mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  10. Iosif zice:

    Paradoxul EPR
    .Quantum entanglement is a physical phenomenon that occurs when a group of particles are generated, interact, or share spatial proximity in a way such that the quantum state of each particle of the group cannot be described independently of the state of the others, including when the particles are separated by a large distance.
    O vara magica, minunata, relaxanta binecuvântata, draga Potecuta

    Apreciază

  11. Drugwash zice:

    De cînd ştiu stereogramele am uitat de ele, mi-am amintit, iar am uitat şi iar mi-am amintit, de-a lungul anilor. Şi ştii… tot citindu-te, privirea minţii mi s-a dus cumva dincolo de litere, departe, şi mi-am dat seama că privind haosul zilei de azi şi lăsînd mintea să treacă departe prin el putem vedea clar şi tridimensional imaginea viitorului. Se pare că viaţa e doar o stereogramă în continuă mişcare; doar că nu toţi ne putem adapta – la timp, complet, permanent – „privirea” la toate schimbările, mai mult sau mai puţin profunde, din „imagine”.

    Apreciază

  12. Diana zice:

    Singurele stereograme la care ma descurc sunt cele simple – gen „profil de tanara/batrana” – in functie de cum privesti; poate ca nu e vorba despre stereograme in cazul dat. Altfel… nu am incercat foarte serios, dar cand am incercat nu am vazut ce trebuia sa vad.
    In imaginea postata de tine nu vad un obiect anume, vad… tigri! (in partea de sus a imaginii), masca lui Guy Fawkes (din profil), un stadion cu tribunele si terenul arhipline. :)) Ce-ar trebui sa vad? 😊
    Imi place sa cred ca nu sunt la fel in cazul oamenilor, pentru ca pot folosi si alte simturi, nu doar vazul. 😊
    Duminica frumoasa, Potecuta!

    Apreciază

    • Alea de care spui tu, din categoria celor cu bătrâna care devine tânără dacă se schimbă perspectiva, sunt mai degrabă iluzii optice.
      Da, aici, în partea de sus, sunt tigrii, şi eu îi văd aşa, dar asta la privirea aia de suprafaţă. În imagine sunt 5 oameni, 4 duc ca pe un tron un fel de faraon. Imaginea asta iese în relief dacă te uiţi aşa cum am mai spus, ca şi cum ai vrea să vezi în spatele ecranului. Deci nu trebuie să te concentrezi să găseşti imaginea, ca şi cum ai căuta diferenţele între două fotografii. Lasă privirea să se piardă pe ecran. Ceea ce vezi acum, se va duce în spate, va fi ca un decor, şi aia va ieşi în afară, vezi avea impresia că poţi băga mâna după ea.
      Să ai o săptămână frumoasă, Diana!

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        Nu-i gasesc! :)) Am privit de departe, am clipit des, am mijit pleoapele, am privit „intens” si din stanga si din dreapta… Voi mai incerca!

        Multumesc, la fel!

        Apreciază

        • Nu te chinui, nu-ţi obosi ochii. Când ai chef iar, eşti relaxată şi ai timp, intră pe pagina spre care duce sursa mea, sunt acolo foarte multe, poate dai peste una uşoară. Şi după ce o vezi pe aia, va fi tare uşor să le vezi pe toate 😉

          Apreciază

  13. Alex zice:

    Minunate aceste stereograme! Un univers al imaginilor și senzațiilor vizuale. M-ai făcut curios să mai caut despre ele. Îmi aduc aminte, într-un fel, de jucăria caleidoscop, cu imaginile acelea fascinante.
    Dacă vrei să te bucuri și de altceva, caută despre „fractali”. O altă lume fascinantă a formelor, a geometriei „vii” din lumea înconjurătoare.
    Numai bine, dragă Potecuță! 🙂

    https://sites.google.com/site/andresoiumocanu/elemente-de-geometrie-fractala

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s