Vrei? Ba vrei!

Eu ştiu că sunt defectă. Am mai spus-o şi o voi mai spune. În multe situaţii, la multe capitole, punctual dar şi la modul general. Dar am o chestie pe care vreau să mi-o lămuresc cu ajutorul vostru, să-mi spuneţi voi dacă problema e la mine sau nu, într-o chestiune punctuală: vizitele şi „servitul” cu forţa. Dar înainte de a spune exact ce vreau, fac o mică paranteză legată de subiect şi vă spun că la mine-n casă e o regulă bătută-n cuie când e vorba de mâncare: nu există nicio regulă. Şi asta se aplică oricui, indiferent de. Regula aplicată şi musafirilor e aşa: fiecare mănâncă ce vrea (din ce am, ce n-am se comandă sau se rabdă) când vrea, cât vrea. Sau nu vrea. Nu contează ce am, eu dau cu tot dragul. Dar la fel accept şi refuzuri şi la fel de bine le spun că nu e absolut nicio supărare dacă nu le place. Am două variante: ori caut repede altceva, ori sunăm şi comandăm. Nu vă imaginaţi că am zilnic invitaţi la masă. Nu am. Dar se mai întâmplă să fie ori o aniversare, ori ceva, o vizită prelungită care impune şi ceva de papa. Le spun tuturor că îi rog ca nu cumva de ruşine să mănânce ceva ce nu le place. Nu mă supăr deloc şi chiar nu aş vrea să se forţeze. Prefer să fie sinceri şi să ronţăim pufuleţi decât să nu le pice bine ceva.
La băutură e şi mai clară treaba: întreb o dată pe fiecare ce vrea, dacă vrea, pe urmă scot sticlele cu ce am şi le las la îndemâna lor, fiecare să-şi pună ce vrea, când vrea. Eu nu insist. Cui îi e ruşine, aia e. Dar oricum, cum am zis, dacă vrea, se serveşte. Dacă nu, nu. Dar pe mine nu mă auziţi cu nu vrei lichior? Deloc? Hai, cum nu? Puţin, hai, aşa-i că vrei? Nţ. Aşa ceva nu fac.

Ei, problema se schimbă când merg în vizitele alea mai… de protocol, să zic. Nu vorbesc de vizitele la prietenii care mă ştiu bine. Zic de alea pe care le faci de Crăciun şi de Paşti. Ca frecvenţă, nu neaparat la astfel de sărbători. Alea la care te simţi cumva încorsetat, la care se impune o ţinută, nu stai tu cum vrei, nu faci mutre, că stai, fată, lasă că imediat mănânc, nu mai pune-n zece farfurii, dă castronul aici, că mă descurc eu, tu vrei să ai ce spăla după?
Am noroc că nu am probleme cu aproape niciun aliment deci mănânc orice, oricum, nu-s deloc fiţoasă deci aici nu există probleme. Singura chestie e că mănânc încet, dar aia e.
Eu n-aş putea spune că nu-mi place. Că nu pot. Dar, cum spuneam, nici nu am probleme. Dacă nu miroase (şi nici nu are cum, nu am păţit asta niciodată, la nimeni) mănânc şi pietre deci singura problemă ar fi să nu-mi fie foame şi să mănânc forţat.
Am însă o problemă cu băutura: nu beau. Nu, nu zic că nu beau deloc. Dar beau rar şi de obicei la chefurile cu prietenii. Sau când am musafiri dragi şi ciocnesc cu ei ceva. Nu chiar orice, că bere nu beau deloc, aia chiar deloc, ţuică-pălincă-rachiu la fel şi… nu le mai înşir.

Mno, şi merg eu într-o astfel de vizită, mă întreabă de cafea, zic că da, de suc, zic da, de mâncare nu întreabă, pune direct pe masă. Iau şi mănânc, bun, chiar bun, zic că e bun, aduce desert, mănânc, şi ăla bun, zic că e bun, întreabă de ceva dulce, cu alcool. Zic nu şi mulţumesc. Ei, nu. Cum nu? Nu, nu vreau, mulţumesc. Ba vrei, trebuie să vrei, mă supăr dacă nu vrei. Dar vă rog, nu îmi pică bine, e suficient, mulţumesc, Hai, cum nu, trebuie măcar puţin, cum să nu bei ceva, trebuie, ce-i aia, chiar mă supăr. Explic că nu vreau, că nu pot, ba vreau, ba pot, trebuie să pot.
Şi mie mi se blochează mintea. Înţeleg ospitalitatea, o apreciez, înţeleg că s-a străduit şi că vrea ca musafirii să se simtă bine. Dar dacă nu am refuzat nimic din ce a întrebat înainte şi am şi apreciat, pe bună dreptate, e jignire că refuz băutura? E motiv de supărare? De ce?
Înţeleg că poate omul se gândeşte că poate îţi e ruşine să spui că vrei şi insistă (vedeţi, io nu mă gândesc aşa cu musafirii mei, eu renunţ la primul „nu” 😀 ) dar dacă nu am refuzat cafeaua, sucul, mâncarea, mai poate fi vorba de ruşine?
Şi cum să îi explici omului mai bine de atât? Nu ar fi suficient refuzul pe motiv de „nu vreau, mulţumesc!”. Ştiu, ar fi varianta cu antibioticele. Numai că eu nu pot minţi cu asta. Mi-e frică. Puteţi râde, nu mă supăr. Orice, dar nu cu boli şi pastile. Deci pentru mine nu-i o variantă.

Voi cum procedaţi cu musafirii? Insistaţi? Dar când sunteţi musafiri şi se insistă, ce faceţi? Cedaţi sau faceţi ca mine, berbec, şi numai de-al naibii n-aţi mai gusta, şi să vreţi? 😀 😳

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

91 de răspunsuri la Vrei? Ba vrei!

  1. stela9 zice:

    Potecuțo, la fel procedez și eu. Întreb odată, nu insist. La fel și când sunt oaspete. Spun nu, mulțumesc și cam asta e.🙂 Cât despre băutură, beau vin, cel mult un pahar jumate, atât îmi pică bine. Pot să beau un pahar o noapte întreagă dacă e cazul😄

    Apreciat de 1 persoană

    • Sâmbătă am fost la chef. Prelungit chef. Am băut o jumătate de pahar de vin şi restul orelor am băut socată. A fost bestială. Şi cheful la fel. Au fost şi chefuri la care am băut două pahare de vin. Sau chestie din aia… stai aşa… cum îi zice? Proseco, sirop de soc, gheaţă multă, mentă… nu mai ştiu. Oricum, nu recomand, n-a fost bun 😀
      Depinde mult de stare. Dar orice ar fi, mă agită insistenţele şi forţat mai bine nu.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Issabela zice:

    Potecuță, și eu sînt bufet suedez (parc-așa-i zice celui de iei ce vrei, cînd și dacă vrei) 🙂
    Cu treaba cealaltă, am devenit mult mai tranșantă cu vîrsta 😀 zic probabil un așa nu, că mai bine nu insiști :)))
    Dar nu, nu e despre tine acolo unde te îndoapă, că ți-ar fi ție jenă etc. E tot despre cel care te îndoapă – validare, apreciere maximă, intoleranță la refuz. Nu văd politețe sau bunăvoință pe-aci 🙄😀

    Apreciat de 4 persoane

  3. sticri zice:

    Cei care ma cunosc in general nu insista ptvca stiu ca nu au cu cine. Eu nu oblig pe nimeni sa manince si in general imi intreb prietenii inainte de a manca ceva, adica nu prea le ofer surprize. Uneori sunt mese in care vorbim intre noi fiecare ce aduce si ne strangem la unul si „dezbatem problema”.
    Urasc mesele „obligatorii”, cum.ar putea sa fie muntile, botezurile, inmormantarile, etc.
    Cand ma duc la nunta si am 3 tacamuri pe dreapta, 2 pe stanga si unul in fata, dar nu e tot, am si vreo 3 pahare in fata, plus vreo 2 farfurii una peste alta…😂😂😂, ……
    NUUUUUU, e un chinnn, pt ce naiba imi trebuie atatea. Stiu, sunt „un cioban” 😂😂😂 si nu stiu sa maninc civilizat…
    Cu atatea ustensile de mancat, isi pierde tot farmecul actul in sine, nu mai are gust..
    Dar de departe no.1 pe care-l urasc e sa „maninc frumos” pestele cu acel cutit special pt oase……pt mine e un chin, mai bine rabd de foame….😂😂
    Deci, nu maninc ce nu-mi place si nu oblig pe nimeni sa manince ceea ce nu doreste.
    Aaaaa, si inca ceva, nu ma formalizez pestele il maninc cu mana, niciodata cu cutitul, cui nu-i place sa se mute de laasa mea… 😂😂😂

    Apreciat de 4 persoane

  4. Ana G. zice:

    Eu sunt la fel. Ai venit la mine, te întreb. Dacă zici nu, păi nu rămâne. Nu bag eu nimic cu de-a sila pe gâtul oamenilor, să mănânce sau să bea doar ca să scape de gura mea! Ca musafir sunt la fel. Dacă mă întreabă și vreau, zic da. Dacă nu vreau, păi nu vreau! Iar alcool, deloc, nimic ce conține alcool.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Tu îţi răsfeţi musafiri, eu îi servesc cu ce au adus 😀

    Apreciat de 6 persoane

  6. tink3rbe11 zice:

    Și la mine regula este de fapt fără regulă, vezi ceva,iei,vrei ceva,iei…nu aștepta să te servesc că ai de așteptat mult și bine.
    La vizitele de protocol, eu spun rece și direct,nu mersi dar nu beau decât vin roșu și gin….(rata de probabilitate de a avea cineva fix ce spun eu ,este de 1%).Asta în cazul în care chiar nu vreu să gust ceva.
    Dar,mă cam feresc de vizite protocolare,și lumea m-a învățat…eu când vreau,vreau ..când nu ,nu!
    Sinceritate mea uneori lasă urme.

    Apreciat de 3 persoane

  7. Diana zice:

    In acord cu tine.
    Pentru mine, ca gazda, „bufetul suedez” e perfect. Fiecare ia ce-si doreste, fiecare stie ca nu fac nazuri daca nu ii place. Nu insist, n-am insistat niciodata; eventual spun „daca te razgandesti stii de unde sa iei”.
    Cand sunt in vizita… De foarte multi ani cunoscutii stiu ca n-au cu cine, nu insista. Daca am zis „nu”, mor cu „nu” in brate. 😊 Mai nimeresc si la unii care ma cunosc mai putin; dupa doua refuzuri tac si incep sa zambesc ca o tâmpă (nu muntele din mijlocul orasului). Nu-mi place sa se insiste, mi se pare nepoliticos. Daca-mi ofera chestii care se uita la mine din farfurie e nasol: fac grimase! :))
    Poti spune ca nu vrei sa „strici” gustul bucatelor de pana atunci. 😊
    Sa insiste cineva cu alcoolul mi se pare chiar deplasat.

    Seara frumoasa, Potecuta!

    Apreciat de 2 persoane

    • Uite cum facem noi echipă faină!
      Hmmm, să știi că n-am pățit să primesc ceva încă în viață. Vezi? Eu am zis că mănânc aproape orice, dar eu n-am fost în vizite la oameni care mănâncă treburi din alea ca ouă clocite, șerpi, moluște etc. Acolo nu știu cum aș face. Sper să nu ajung în situațiile alea, că nici să jignesc oamenii nu vreau, nici să mă descompun eu n-aș prea vrea 😀
      Seară bună, Diana! Îți mulțumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  8. VREAU să fiu musafirul tău. Se poate ?

    Apreciat de 2 persoane

    • Bun venit pe poteci!
      Vrei o cafea? O bere, un suc, un vin? Nu? Bine, eu am întrebat. 😀
      Glumesc! Aici toți sunt musafiri, dar mai mult de-ai casei deci pun pe masă ce am și vă descurcați.
      Cărtile Ploieștiului, pui în pahare? 😀

      Apreciat de 1 persoană

  9. CARE MUSAFIRI DOMNE, CINE I-A INVITAT?

    Apreciat de 1 persoană

  10. Florin zice:

    „Da’ ce le dăm?” este întrebarea clasică la români.😀

    Apreciat de 2 persoane

  11. Suzana zice:

    Si? Mai mergi pe acolo alta data? Sincer, nu tin minte sa mi se fi intamplat ca la un refuz, acesta sa nu fie acceptat. Si obisnuiesc sa spun motivul. Si daca nu ma simt bine undeva, nu vad de ce as recidiva cu vizita! 🙂
    Mereu ma surprinzi cu subiectele astea, draga Potecuta!
    Noapte buna si buna dimineata! Sa-ti fie placuta cafeaua! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  12. Aura B. Lupu zice:

    La mine întreb de două ori. Nu vrea, nu mai insist. La alții, dacă nu vreau, pot să insiste cât au chef, că-i degeaba. Dar știu cum e, mai ales cu „Numa’ gustă!” și în special la alcool. Ăla tre’ să mi-l torni pe gât, când am zis nu, apoi nu rămâne.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Jo zice:

    Ce antibiotice?! Doar nu iei tot timpul antibiotice. Am o idee mai bună, pe care poți s-o folosești toată viața de acum înainte. Zi-le că ești alcoolică și n-ai voie să pui gura pe băutură. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  14. Floare de mai zice:

    Potecuță draga mea,eu stric mâncarea omului😃😃. Adică nu mănânc mult,mă depășește meniul pe mine.Și cum am avut de onorat mai mult niște parastase decât altceva,(oricum pt mine toate sunt la fel,tot atât de mult mănânc),am făcut pagubă,că la restaurant meniul se plătește iar când se făcea acasă tot se arunca mâncarea.De asta nu mă mai invită nimeni nicăieri 😃😃.Iar dacă găsesc niște musafiri care spun că nu mănâncă doar din politețe,rămân nemâncați,că eu nu insist 😃😃.Au zis nu,nu rămâne 😃😃.

    Apreciat de 1 persoană

    • Hahahaha, bun aşa! Nici nu faci pagubă mare, că nu mănânci, nici nu insişti cu alţii 😀 😀
      Acum na, la restaurante unde se plăteşte meniul, ce să faci? Nici eu nu mănânc la nunţi. Mănânc aperitivele şi pe urmă gata, nu mai pot. Cred că voi începe să bag prin buzunare. Că de multe ori am păţit să ajung acasă dimineaţa, după nuntă, şi să rup frigiderul 😀 😀
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Drugwash zice:

    Cine m-a pus să intru aici… Mîncare, băutură, vizite, chefuri… Ehei, ce amintiri frumoase!

    Şi la mine e cum s-a spus mai sus: îi servesc strict cu ce-au adus de acasă, că nu-mi permit să dau din conservele de fasole care mi-au rămas. De băut doar apă de robinet, plină de calcar şi rugină – dacă n-au adus altceva. Da’ cine să mai vină la mine, dacă şi prietenii de-o viaţă mă evită?

    Iar dac-ar fi să merg eu în vizită – fie ea protocolară sau nu – le-aş spune clar de la bun început: nu pune pe masă dacă vrei să-ţi mai rămînă! 😆 Păi ce-s prost să fac fiţe, la cît de nemîncat şi nebăut şi ne…simţit sînt!? 😀

    Acu’ în legătură cu gazda din articol, am oarece părere că voia să te ameţească oleacă în ideea de a te stoarce de informaţii „sensibile”. Cine ştie ce serul adevărului era-n băutura respectivă… Sau poate era un sedativ puternic şi urma să te opereze pe creier, să-ţi introducă un BMI (Brain-Machine Interface) sau cine-ştie-ce alt experiment. Se vede că urmăresc „Fringe” zilele astea. 😆

    Apreciat de 1 persoană

    • Stai, Dragoş, că n-am zis de mâncare. Sticri face din astea, eu am fost cuminte, n-am zis 😀
      Hahahaha, nu m-am gândit la varianta cu operaţia aia. Că de secrete nu poate fi vorba. Deci asta avea de gând… pfuai, ce am ratat, eu, ca tuta, am refuzat. 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash zice:

        Ce roboţică faină ai fi devenit! 😛 😆

        Acu’ ce mai contează cine-a comis-o cu potolu’ – foamea s-a trezit ca balauru’ şi scuipă foc prin stomac. De-aş avea nişteapă de foc s-o sting… 🙂

        Apreciat de 2 persoane

  16. Marina Costa zice:

    Am fost îndopată și, ca atare, cam îndop la rândul meu. Guilty as charged. Încerc să mă reeduc, dar de la o vârstă, mai greu. Totuși, încerc, pentru că am cunoscut și câțiva pentru care DA sau NU este din start.

    Și recunosc că mă abțin, dar când veneau nepoatele și făceau mofturi după ce eu mă agitasem să gătesc ce era mai bun și ele voiau la McDonalds fără să guste măcar, îmi cam venea să le arunc cratița plină în cap! (Nu am făcut-o, desigur…)

    Potecuță, asta se pare că e cam specific în toată Europa de Est, în special în zone rurale și orășele mici, unde se păstrează manierele de pe vremuri, fiindcă ține de bunele maniere pe stil vechi – trebuia să spui Nu, mulțumesc, nu vă deranjați chiar dacă voiai, și era de datoria gazdei să insiste și să îndoape până voiai. Dacă spuneai da, mulțumesc, din prima, însemna că ești nehalită și prost crescută.

    Apreciat de 2 persoane

    • În cazurile astea, cum ai spus de nepoate, da, e clar, se schimbă situaţia. Şi te cred, aş fi simţit la fel 😀 😳
      Uf, greu cu astea, Marina. Eu înţeleg ce spui. Dar chiar sunt cazuri în care ar trebui să fie clar un nu şi să te înţeleagă. Una e „nu, nu te deranja” şi alta e „nu, mulţumesc, chiar nu vreau”.
      Am fost cu câţiva amici la un chef la care a venit o tipă cu prăjituri făcute de ea. Tipa nu e din gaşca noastră. A pus farfuria pe masă, am luat toţi, mai puţin o prietenă care nu poate mânca nimic cu făină albă şi mai sunt chestii. Are probleme urâte dacă mănâncă ceva în genul ăsta.
      Tipa a luat apoi farfuria şi a trecut pe la toţi, să luăm prăjituri. Prietena asta a zis frumos că nu, că nu poate.
      Şi a început circul: că te rog, dar eu le-am făcut, dar nu se poate, dar numai una, dar să guşti. Ea nu, chiar nu pot, nu am voie, nu te supăra. Ei, nu ai voie, dar sunt de casă, nu au prostii. Deja toţi ochii erau în zona aia. Asta, săraca, s-a făcut ca racul, nu e chiar o mare bucurie să-ţi înşiri bolile în faţa unor necunoscuţi care-s adunaţi la chefuri.
      Eu sunt calmă tare, dar efectiv scena asta m-a scos din pepeni. Cât de… să fii? Îţi spune omul că nu, apoi că nu poate, apoi că nu are voie şi tot insişti?
      Deci sunt şi cazuri când nu e vorba de ruşine sau de bună-creştere. Dar cred că un nu e bine să fie nu, mai ales când nu vorbim de „de-ai casei”. Că aşa cum ai spus, cu cei tare apropiaţi merge şi o farfurie turnată pe gât 😀 😀 😀
      Mulţumesc, Marina!

      Apreciat de 2 persoane

      • Marina Costa zice:

        Hai, că nu le-am turnat-o, doar mi-am imaginat cum ar fi fost… Și da, tigaia aia proverbială și recurentă în capul unor mofturoase ar fi ajuns (nu final – crimă – … doar ca avertisment 😛 ) Însă ai dreptate, în contextul unor probleme de dietă, da, ar trebui înțelese și acceptate. Pe vremea când acest comportament (nu, mulțumesc, și insistat până da) era normă de politețe, acum 100 de ani și mai bine, nu prea se știa de alergii și diete…

        Apreciat de 2 persoane

  17. cred ca aici sunt si eu defecta: ori ma pregatesc de dinainte (gen 10% din cazuri cand am un chef de gatit si apoi ma supar cand nu mananca tot, ca nah cand ma apuc, fac sa fie acolo pt sute de oameni desi vin in vizta 2-3:))) ori lejer (hai ca vine fiecare cu ce vrea sa manance sau sa rontaie sau sa bea si dam comanda de o pizza ceva)..e suficient ca tre sa strang dupa (gen sa dau drumul la robotel si sa duc paharele la masina de spalat – ca nu toti se simt la plecare sa le pune in masina- dar majoritatea au invatat incetul cu incetul)..ca pana la urma ne strangem sa fim impreuna, sa ne distram, sa socializam si nu trebuie sa roboteasca nimeni nici inainte nici dupa…si oamenii continua sa vina:)))

    Apreciat de 2 persoane

  18. Fabiola Ion zice:

    Mwaii, ce amintiri îmi trezești cu postarea asta… Pentru musafiri, fix ca tine, în schimb când am fost eu musafiră, am mâncat și băut forțat, mai că stătea cu biciul pe mine, iar când am ajuns acasă am vomitat tot. De atunci, NU e un categoric NU.

    Apreciază

  19. anasylvi zice:

    Gata, acum pot sa iau la rand articolele de saptamana asta ale Potecutei, care nu mi-au aparut deloc, dar deloc in news. Nu ca nu stiam ca scrii, dar abia am avut timp sa le incarc pe ale mele, am stat mai greu cu cititul. Deci: nu indemn lumea sa manace sau sa bea cu forta. Le arat ce am, daca cineva vrea ceva special de obicei aduce. In fine, nu sunt o mare amfitrioana, cine ce doreste si pofteste din ce am pe acolo, e bine-venit sa manance sau sa bea. Nu imi place deloc cand cineva imi baga pe gat cu forta, de obicei le servesc un refuz foarte categoric, de nu le mai trebuie. De exemplu, eu din categoria alcool in ultima vreme beau doar bere (daca o bere se poate numi alcool, mai ales ca deseori e radler sau 0 alcool), dar nu beau decat la mine acasa, seara, o doza, daca beau. In afara beau de obicei ceai. Lumea s-a invatat, eu sunt omul bizar si excentric care bea ceai in orice sezon. 😀

    Apreciază

    • Nu mă mai miră nicio fiţă făcută de WP deci nu mă stresez că nu am apărut în reader, ştiu că se va rezolva de la sine, nu-l voi abuza 😀
      Am reţinut, Ana bea ceai oricând. Şi când zice „nu”, e nu. 🙂
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      • anasylvi zice:

        Asta cu „nu” imi aminteste de o poveste veche. Acum vreo mie de ani eram cu fratele meu la plaja si vine un pusti din aia care incepeau cu „nene, nu-mi dai si mie…” la care frate-meu incruntat face scurt „nu!” Pustiul casca niste ochi mari la mine si zice: „E neamt, nu-i asa?” la care m-a umflat rasul de numa-numa. Am ras toata ziua: „Esti neamt, nu-i asa?” 😀 Cam asa fac si eu cu astia: un „nu!” rasunator, hotarat.

        Apreciază

  20. rofstef zice:

    Hmm.. Eu dacă am musafiri prieteni sau apropiați, scot tot arsenalul din dotare și-l pun pe masă, apoi țâp odată la ei: „fraților, serviți-vă nu răbdați ca acasă”!
    Nu insist deloc ca să mănânce sau să bea careva ceea ce nu le place. Nici să mănânce, sau să nu mănânce, nu mă interesează.
    Cum ai zis tu, dăruiesc cu bucurie, iar cine vrea se poate servi, cine nu, nu și gata.
    Nici eu nu suport să fiu pus sub presiune ca să mănânc sau să beau ceva ce nu-mi place, pentru că mă supăr. Dacă insistă a doua oară, atunci ridic tonul și mă fac auzit că poate nu m-a înțeles destul de clar de prima dată..

    Weekend Plăcut iți, PO ! 😇

    Apreciază

    • Se vede că suntem de pe-acolo, aşe-s oamenii pi la noi, măi Ştef. Adică aşa cum suntem noi 😀
      Ce să mai zic, că e ce gândesc şi eu, n-am ce completa.
      Îţi mulţumesc frumos! Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

      • rofstef zice:

        Normal ! Îndrăzneala o avem la noi și nu este nevoie de eforturi suplimentare atyncu când e vorba de arta gastronomică, pentru că avem noi grijă cu degustările 😊
        Numai bine îți doresc, Potecuță dragă !

        Apreciat de 1 persoană

  21. Ana zice:

    Naspa treaba…asta cu dulce plus alcool imi aminteste despre cum am vizitat diverse rude cu un ex si la final de tur mi se limba plimba-n gura dupa cata tuica si vin aveam la bord, ca era blestem sa refuzi.
    Io ca si tine: vrei? Bine. Nu vrei? Rabda sau ia-ti sau zi ce vrei…simplu!

    Apreciază

  22. Ana May zice:

    Cred că aș răspunde „puțin mai încolo, trebuie puțină pauză digestivă, și dacă insistă și insistă, ating cu buzele, ca rujul, și cam atât.
    Mie mi s-a întâmplat invers, la o petrecere cu adus de acasă, în comun, gazda a pus totul în dulap, în frigider, și „apă chioară „- de Revelion 😄- iar dimineața, la plecare, nu mai prididea cu invitație la un tartină cu, caviar și nu mai știu ce scofeturi!…a rămas „gluma anului”: „nu vrei tu puțin caviar?!”😅😅

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s