Aici e prietenul vostru, Ștef, de la Verde cu Ștef.
Just a girl and their thoughts. Enjoy.
blog de tavernă
-un blog pentru toți iubitorii de cărți, cafea și filozofie
Frânturi de fraze, cioburi de cuvinte / În mintea mea se-nvălmăşesc, / Încerc să le înşir pe foaie, / Dar nu ştiu de-o să reuşesc...
împărăția
Dragostea pentru un barbat este asemena unei opera de arta netermintata, doar muza poate termina piesa.
blog cultural: diacritic & creativ
Cea mai teribilă sărăcie e singurătatea și sentimentul că nu ești iubit ...
Pas cu pas prin viață
talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
De ce sa, NU, cind as putea sa, DA?
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
Carpe diem
Idei, opinii, versuri, trăiri scrise
Copilă, tu crede poeții ce scriu, Căci lor li s-a dat o putere Întreagă a lumii durere. S-audă mai bine, să simtă mai viu *George Coşbuc
Verzi și uscate
-the funny side of stories-
cuvinte, poeme, poezii, scrieri
Lifestyle & blogging
Tare faine și interesante…deși sunt cumva…neterminate …îmi plac!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai neterminatul ăsta le dă farmec. Asta e ideea 🙂
Mă bucur că îţi plac! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iată cum până și detaliile dintr-o poveste spun… atât de multe povești! Completăm cu mintea și fiecare dintre noi își spune sieși o altă poveste. Visăm și ne imaginăm diferit, nu? 🙂
Interesante tăceri ne-ai împărtășit și azi, Potecuță! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa-i, draga mea! Putem construi alte şi alte poveşti. Şi totuşi, mi se pare că imaginea se completează foarte uşor, având aceste amănunte esenţiale.
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Potecuță, se completează de la sine. 🙂 Am uitat să îți spun că am și o preferată: ultima. 😉 Nu cred că a existat fetiță care să nu încerce pantofii cu toc ai mamii. Și-i chiar amuzantă sculptura, fiindcă îmi imaginez cât de grea trebuie să fie geanta mamei sale, pe care dânsa o cară cotidian. Vezi că se chinuie, dar nu o desprinde de la pământ. 😀
ApreciazăApreciază
Exact, dar exact aşa văd şi eu şi fix, dar fix la asta mă gândeam. La cât se chinuie să ridice geanta aia.
Vrei să fiu sinceră? Nici geanta mea nu-i mai uşoară şi nici eu nu-s chiar mare deci un fel de chinuială zilnică duc şi eu 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi amintesc că ne povesteai asta într-un articol de acum vreun an și mă gândeam, pe atunci, că aici nu semănăm. Gentuța mea este minusculă. Am, însă, atât la serviciu, cât și acasă, tot ce aș putea avea nevoie, sau îmi va trebui… cândva. 😀😀 E soluția pe care am găsit-o, ca să nu mai car, zi de zi. O colegă de-a mea a renunțat și la geantă, dar are buzunare. Multe. 😀
ApreciazăApreciază
Nu mă îndur să scot nimic deşi nu folosesc aproape nimic. Dar dacă scot ceva din ea, cum ies din casă, cum mi se pare că fix chestia aia mi-ar fi fost de mare folos 😀 😀
ApreciazăApreciază
Știu ce spui, mai ales când vine vorba de vreme. Luăm sau nu umbrela? 🙂 Ieri, aplicația Meteo din telefonul meu îmi spunea că nu va ploua 4 zile, deși vor fi nori. Iar eu azi nu am luat umbrela și acum plouă. 😀 Bine că am două umbrele la serviciu, așa că azi, una se va întoarce acasă. Unde mai am două (doar ale mele). Sunt oare prea prevăzătoare? 😀😀
ApreciazăApreciază
Eşti bine, nu-ţi face griji!
Am avut şi eu umbrelă-n geantă luni întregi. Şi iarna, că deh. Am scos-o anul trecut, în perioada în care am stat închisă-n casă şi a rămas scoasă deci nu face ca mine. Bine, eu am pelerină-n geantă. Din aia care se face mică-mică dacă o strângi 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E perfectă aceea, fiind ușoară și-ți ocupă loc puțin în geantă. 🙂
Acum, a ieșit soarele la mine…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trimiţi şi la mine câteva raze? 😀
ApreciazăApreciază
Trimit, Potecuță, cum să nu? Uite: 🌞 Plus un 🌈 . Le vei primi, în curând, pe amândouă.
P.S.: Dacă va fi soare și pe la 4, când plec eu azi de la muncă, voi trece prin parc și voi imortaliza începutul acestui iunie. 😘
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, draga mea!
Soare să fie, abia aştept să văd cum se vede parcul prin ochii tăi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frânturile acestea sunt atât de expresive încât tocmai lipsa celorlalte detalii le dă un farmec aparte. Minunate tăceri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta cred şi eu, Petru! Şi asta mi-a plăcut la ele.
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Imaginație bogată, rezultate… cam sinistre pentru gustul meu. 😦
Sper să nu te superi, că doar nu le-ai făcut tu! 🙂
Happy WW, Potecuță! ♥
ApreciazăApreciază
Nu m-aş fi supărat nici dacă le-aş fi făcut eu, Zina. Aşa cum s-a spus şi la postarea cu părerile legate de un ceva, orice, frumosul sau urâtul sunt relative şi depind de cel care le vede.
O părere, indiferent de cum e ea, nu ar trebui să supere. Pe mine nu mă supără 😉
Zi frumoasă îţi doresc şi eu şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sinistru, dar fascinant în același timp. Nu-mi aleg unul preferat. Le detest și le admir pe toate în aceeași măsură. 🙂
ApreciazăApreciază
Mi se pare foarte interesant că aţi găsit şi sinistru în ele. Sincer zic. Eu nu l-am văzut, dar mi se pare interesant că voi îl vedeţi 🙂
Mulţumesc, Jo!
ApreciazăApreciază
Serios? Îți plac personajele astea destrămate, parcă măcinate de o boală fără nume? :O
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Jo, aşa le vezi tu şi, cum am zis de vreo 453 de ori de când am blogul, respect orice punct de vedere. Eu nu le văd măcinate. Eu văd altfel şi da, îmi plac foarte mult, altfel ce-ar fi căutat aici?
ApreciazăApreciază
Shocking factor?! Ca să ofer doar o explicație. 🙂 Dar de ce te necăjește comentariul meu? Exact asta am făcut, mi-am exprimat punctul de vedere și nu ți-am criticat nicidecum alegerea. Îmi pare rău dacă am lăsat senzația asta. Eu însămi sunt democrată, în plus, îți recunosc neîndoielnic dreptul de a posta ce vrei pe blogul tău. ❤️ Culmea e că ce-ai postat este mai curând stilul meu decât al tău. Poate de aici mirarea mea.
ApreciazăApreciază
Of, mama lui de dialog virtual! Jo, nu m-a supărat absolut deloc. În afară de 😀 🙂 nu pot pune alte semne să se înţeleagă că tonul nu e de supărare. Şi zău, n-aş pune la fiecare propoziţie semnele alea.
Nu m-a supărat absolut deloc. Şi n-ar avea cum să mă supere. Tu le vezi aşa, eu le văd altfel. Ce ar fi de supărat aici?
ApreciazăApreciază
Corect! 🙂 Ne-am înțeles până la urmă. 🙂 Eu sunt critică de felul meu, asta-i marele meu defect, dar văd artă în cele mai neobișnuite creații, inclusiv în ce-ai postat azi. Factorul horror m-a înfiorat în mod plăcut.
ApreciazăApreciază
Normal că ne înţelegem. Cum să nu o facem? Păi dacă noi nu… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte interesantă viziunea artistului! Îmi plac toate.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că îţi plac, Ana! Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fanteziste și provocatoare la imaginație: „ce-ar putea (sau ar fi putut) fi acolo unde nu e” ?
11 – preferata mea – unde e trecut și numele artistului😉 – încurajez îmbrățișările, chiar și așa, neterminate, doar ținându-se de mână!🥰🤗💐
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Ana! Îmi place şi mie preferata ta! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Misto treaba asta sa iti imaginezi cine ar fi umanul.
ApreciazăApreciază
Nu? Poate fi orice, oricine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi cum ești tu? Meniul zilei de miercuri… să văd ce-mi mai oferă Potecuță, chiar dacă-ntîrzii la masă, știu că-mi ține loc ❤❤❤
Parcă-s un fel de cuiburi sau din cuiburi, dincolo de faptul că-s neterminate. My fav de azi e tipul cu cărțile de joc. Și am și o zmeurică de aur: mîna care trage pasărea de sfoară 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc tare mult, Issa! Aşa şi e, locul tău e al tău şi aşa rămâne, indiferent de ora la care ajungi 🙂
Hehe, da, seamănă cu nişte cuiburi, zici bine!
Ok, se primeşte zmeurica, se pune pe raft, la vedere. Dar eu pe aia o văd ca pe o jucărie, cred că nu degeaba e din lemn. Ştii cum erau căluţii pe roţi pe care-i trăgeam după noi? Eu am avut unul 😀 şi am avut şi ceva care semăna cu o raţă. Cred că de aia o şi văd ca pe o jucărie. Cred 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 eu n-am avut rață de-aia; în schimb țin minte perfect rațele de plastic ale copiilor: cu rața-mamă cu tot, cinci rațe mai mici, galben pai, care pluteau în orice cadă într-o libertate absolută, și unele mai și zburau, de le-aș fi legat eu însămi cu o sfoară :)))
ApreciazăApreciază
😀 😀 😀
Îmi imaginez!
ApreciazăApreciază
Interesante frânturi. Lasă loc imaginației să zburde, iar alegerea ta mă uimește din nou, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult!
Da, să lăsăm imaginaţia să-şi facă de cap 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu când a început artista, dar de când suntem cu măști chipurile conteaza mai putin…
Happy ww!
ApreciazăApreciază
Poate fi interpretat şi aşa.
Şi da, contează mai puţin. Uneori, o mână care mângâie e tot ce avem nevoie. Şi tot ce poate scrie o poveste…
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Sunt extraordinar de sugestive! Mainile – dar si picioarele – spun multe despre oameni. Imi plac foarte mult si pentru ca am posibilitatea de a-mi imagina expresia de pe chip, din ochi. Un exemplu: copilul care „se lupta” cu galeata plina il pot vedea incruntat, chinuindu-se, dar il vad amuzat, distrandu-se ca a imprastiat apa (sau culoarea).
Excelente!
Zi minunata iti doresc, Potecuta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Diana!
Eu cu ultima m-am jucat aşa şi am văzut că şi Cristina a ochit-o pe aia. Mă gândeam la mimica micuţei 😀
Tare mult mă bucur că îţi plac!
Zi frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Vad ca ai pe aici pareri pro si contra. Mie-mi plac, chiar e de admirat munca depusa de artist. E foarte greu sa faci asa ceva.
ApreciazăApreciază
Nu ştiu cât e de greu, habar nu am, nici nu m-am gândit mult la procedeu deşi, pe pagina artistei, sunt şi fotografii în genul „înainte şi după”. Dar oricum nu prea pricep 🙂
Mulţumesc, Sticri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vezi, percepţiile alea pe care le-am bătut de-a zburat frişca din ele mai deunăzi…? 🙂 Unii văd întregul deşirîndu-se inexorabil, alţii văd construcţia cum se încheagă şi parcă are viaţă cu mult înainte de completare. Poate că sînt în toane ceva mai bune azi – am descoperit că mai aveam vreo 300 RON pe un card – dar şi eu ca şi majoritatea celor dinainte le văd pe toate drept constructive şi sugestive. Zîmbesc uşor. Şi mulţumesc. 🙂
ApreciazăApreciază
N-a fost intenţionat, aşa s-a nimerit, şi da, poate fi foarte bine legat de postarea aia de care spui. Şi aici se vede foarte clar cât de diferit vedem acelaşi lucru şi cât de diferit percepem totul.
Mă bucur mai mult decât crezi că eşti în partea aia din care se vede constructiv!
Îţi mulţumesc mult, Dragoş!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca la mijloc este si o pelerina de ‘invizibilitate’ 🙂
Foarte ciudate creatiile astea! Ceea ce mi se pare interesant este ca personajele cu au cap.
Se cam potriveste cu vremurile…
Multumesc, draga Potecuta!
Happy WW! 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur există pelerina aia pe undeva… 🙂
Îţi mulţumesc, Suzana!
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Unde nu-i cap, vai de picioare si mâini, iar când inima lipseste, cred ca autorul…patimeste !
O seara faina, relaxanta, integra, binecuvântata, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Autorul n-are nicio vină, lipsa inimii e-n altă parte, nu la el.
Zi frumoasă şi ţie, Iosif!
ApreciazăApreciază
Au ceva tulburator aceste creatii fragmentate… cred ca cel mai mult mi-a atras atentia cea cu rata de lemn, gasesc placut elementul ludic inserat si faptul ca e o rata albastra, nu un cal sau ceva asemanator.
ApreciazăApreciază
Hm, ce interesant. Acum şi eu mă gândesc de ce o fi ales o raţă. 🙂
Îţi mulţumesc, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesante, munca artistului este de apreciat, dar neterminarea lor voită pe mine mă neliniștește, nu-i ceva ce aș alege, îmi pare rău. De data asta zic „pas”.
ApreciazăApreciază
S-a notat, s-a trecut la „pas” 😀
Mulţumesc, Aura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super interesante
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Gia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate idei! Ce talent extraordinar au unii, să facă artă din tot felul de lucruri! Foarte faină ideea de a le lăsa „neterminate”. Un fel de… provocare pentru imaginație.
Mulțumesc mult, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi mie tocmai faptul că au fost lăsate aşa mi-a plăcut cel mai mult!
Îţi mulţumesc frumos, Alex!
Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană