Jurnal de încă mai

Azi… da, ştim cu toţii că e luni. Încă luni. Şi încă mai. Luna, zic. Că dacă mai strănutăm de două ori, staţi, nu-i bine cu strănutat. Dacă mai căscăm de două ori, se face iunie. Dar e încă mai, mai e încă timp până vine iunie şi tot aşa. În afară de faptul că nici nu m-am bucurat bine că am scăpat de ploi şi iar se anunţă averse, nu a fost nimic spectaculos. Că ce poate fi mai spectaculos decât faptul că a început săptămâna cu soare? De aia zic.

Afară… soare, cald, frumos. Numa’ că eu-s înăuntru. Asta înseamnă că nu-s afară. Şi dacă nu-s afară, pot spune că-s în afara a ceea ce-i afară? Adică eu sunt afară, de fapt? Sau sunt pe dinafară? Mda, se poate şi aşa. Mă joc şi eu cu cele câteva cuvinte pe care le ştiu, nu râdeţi. Ce vreţi, să vă zic despre izotropi? Nu ştiu acum ce-i ăia, ştiu cuvântul. Şi azi n-am chef să par deşteaptă, aşa că nu scriu pretenţios. Scriu aşa cum îmi vine şi chestia e că fac încă trei lucruri pe lângă scris şi mă pregătesc să ies şi săptămâna trecută m-am forţat să scriu mult şi am făcut ceva scurt prin minte şi acum sunt în beznă, că-s arse circuitele şi până se repară mai durează şi ştiu că deja v-aţi enervat dar dacă mă iubiţi, mă suportaţi şi aşa, dacă nu, nu, iubire cu forţa nu mai e iubire şi eu nu forţez pe nimeni şi vreau o prăjitură din aia cu cremă şi ah, da, am făcut o prăjitură sâmbătă şi a ieşit numai cremă, fără blat, voi puteţi ca mine? Cred că nu puteţi şi asta nu e lipsă de modestie e pur şi simplu prostie, cred că mai trebuia făină şi eu nu m-am prins şi a ieşit o chestie, bună chestie, nu zic, dar cum să vrei să faci prăjitură şi la final să ai doar cremă? Am pus şi la cuptor, regulamentar, am respectat reţeta dar cred că mai trebuia făină, da.
Deci vreţi reţetă de prăjitură cu cremă şi blat dar fără blat? Nu o mai ştiu. Cred că am pus cu vreo 100 de grame de făină mai puţin şi să ştiţi că 100 de grame, deşi pare puţin, e de fapt foarte mult când vorbim de prăjitură. Şi când vorbim de altceva, dar acum era despre prăjituri. Deci nu a ieşit.
Data viitoare, pun cu 100 de grame de făină mai mult, să-mi iau revanşa. Şi va ieşi numai blat, tare blat, dar măcar voi avea sufletul împăcat că i-am dat prăjiturii blatul care i se cuvenea. Că e mai important să ai sufletul împăcat decât şi blat şi cremă la o prăjitură pe care oricum o mănânci, câte puţin, dar pe toată, şi pe urmă te plângi că şolduri şi burtă şi chestii care-ţi strică zenul şi dai vina pe prăjitură deşi ea, săraca, ce vină are că s-a pus în calea ta în drumul spre iaurtul light din frigider?

Mă gândesc… că sunt o norocoasă. Una la 1000 sau la 100000, cum se calculează şi asta cu incidenţa. Deci: voi ştiţi că eu am talentul ăla rar de a mă pierde şi-n sufragerie, da? Ştiţi, v-am mai zis. Ştiţi că eu, dacă merg de 19 de ori într-un loc, a 20-a oară ştiu să merg, clar, dar numai şi numai pe ruta pe care am mers de primele 19, da?
Ei, spuneţi voi: ce şanse sunt ca una ca mine să urce într-un taxi cu un domn care nu vorbeşte bine limba română, nu ştie adresa şi ţie nu-ţi răspund la telefon oamenii care te-ar fi putut ghida? Sunt norocoasă? Io ce v-am zis la început? Nu m-aţi crezut.
Da, măi. Iau un taxi de unde n-am mai luat până acum şi nu în direcţia aia. Şi îi zic adresa, domnul, săracu’, cere scuze într-o română puţin stâlcită şi mă roagă să-l ajut. Io 😯 ăăăă, nu ştiu. Măi, nu ştiam. Ce să-i zic? Cam în ce zonă, să-i dau un reper. Păi… na, e parc pe stânga şi în jos 😀 Asta era varianta pe care o ştiam eu, dar nu din punctul ăla. Şi pe jos. El zice o zonă, mie mi se pare că-i zonă din aia de ieşire din oraş, zic nuuuu, nu aşa departe, nu ajungem acolo, el iar cere scuze, eu sun, stăm pe loc. În final, mi se răspunde, cer detalii şi aud: spune că-i zona… şi da, fix zona la auzul căreia eu mai că m-am închinat şi am scuiptat în sân de Doamne fereşte, cum să fie acolo? Na, am cerut eu scuze, i-am zis că eu numai de acasă şi numai pe jos ştiu ajunge, el a râs, eu am râs, am ajuns cu bine şi aia e.
Vă e ruşine cu mine, aşa-i? Bine, puteţi să ziceţi că nu ne cunoaştem, eu vă înţeleg, să ştiţi.

AscultASTA. Şi tac. M-am făcut destul de râs. Bine. Tac. Gata, am tăcut. Cine are un GPS de pus pe cap? Taaaac.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

92 de răspunsuri la Jurnal de încă mai

  1. stela9 zice:

    Sigur sunt neam cu tine!😄😄😄 chiar azi m-am pierdut, căutând un loc. Noroc că am prieteni care răspund la telefon și m-a ghidat, altfel m-aș fi învârtit și acum căutând locul cu pricina. Și da, nici rețetele nu le respect, mereu mă mir și eu de ce fac😄

    Apreciat de 3 persoane

  2. Cristina zice:

    Potecuță, am râs cu lacrimi și nu de tine, ci de mine, fiindcă mă tot regăseam în text, și știi ce plăcere ne face să ne regăsim așa, încontinuu, nu? 😀 Mi-a sunat foarte deștept cuvântul izotropi, dar sper să nu mă întrebe cineva ceva despre.., iar dacă da, să reușesc să îl fac să uite ce m-a întrebat, povestindu-i așa, despre altceva, cam ca tine. Și de prăjitură știu bine ce zici, am făcut și eu d-aia și d-ailaltă (apropo, pe a doua n-am putut s-o mănânc, deși am îmbrăcat-o în frișcă) și de rătăcit prin … de fapt, pe oriunde… 😀
    Mi-a plăcut și melodia, o reascult acum. 🙂

    Apreciat de 4 persoane

  3. Foarte frumos, bravo!!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Issabela zice:

    Izotrop îmi sună a chimie 😀 Doar sună, atît!
    Și subscriu și eu cu Cris și Stela și la prăjituri, și la orientări… sînt varză :)))
    Oricum, taximetristul era de vină, că trebuia să știe, doar e meseria lui…!!
    P.S. Super Billy Idol ❤

    Apreciat de 4 persoane

  5. Diana zice:

    Draga mea, și eu am aceeași problemă cu datul indicațiilor. Mai nou, atunci când comand ceva prin Food Panda și văd că mă sună vreun număr necunoscut în timp ce aștept mâncarea, îi pasez imediat telefonul lui Andrei 😆 Iar când merg cu taxiul spre casă, nici nu zic să mă lase în fața blocului pentru că eu stau pe o alee, nu la principală, îi zic să mă lase la poșta din cartier, așa mai fac și eu 100 de pași, dar știu că sunt cu mintea liniștită și onoarea intactă 😆

    Apreciat de 4 persoane

  6. sticri zice:

    Eu zic ca e o chestiune care tine de functionarea putin diferita a creierelor celor 2 sexe. E cunoscut faptul ca femeilor le este mai greu sa se orienteze in spatiu, sa citeasca si sa se orienteze cu ajutorul hartilor si altele asemenea. Dar asta nu inseamna ca un sex e bai bun decat altul.
    PS: Nu vreau sa ma apuc sa scriu ce le este mai greu sa faca barbatilor pt ca nu stiu care este limita maxima de caractere acceptata de wordpress 🙈 si ma tem ca nu termin.😜😜

    Apreciat de 4 persoane

  7. tink3rbe11 zice:

    🤣🤣🤣 chiar îmi era dor de tine astfel!!!
    Măi,la prăjituri nu mă laud a fi o cofetăreasă fapt pentru care nici nu încerc a le face decât odată pe an,cu orientarea în spațiu stau cam paralel, însă indicații mă descurc să dau nițel.
    Cât despre taximetrist….m-ai bine s-ar lăsa de meserie.În principiu,un taximetrist știe cam tot,mai ales adresă, dar na…să nu fiu rea ( că așa sunt).
    🤣🤣🤗 deci nu-ți face scenarii grele…suntem multe cu aceleași „simțuri defecte”

    Apreciat de 1 persoană

  8. ecaleopi zice:

    Esti minunata! Mda, eu ma orientez, cel mai bine, in tr un oarecare oras, dupa… gara. Așadar, daca nu stiu prea bine unde ,,se lasa”, merg la gara…

    Apreciat de 1 persoană

  9. Suzana zice:

    Potecuta, esti de milioane! GPS-ul meu interior a fost mereu defect. Eu nu stiu nici strazile din cartier. Asa ca am inteles perfect situatia, extrem de… naturala! 🙂
    Iar a face un blat este o actiune SF pentru mine, recunosc cu sinceritate. Cand am nevoie de el iau piscoturi…! 😀

    Multumesc pentru buna dispozitie, chiar daca nu stiu exact cum a fost la tine…
    Seara frumoasa si o saptamana la fel! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc tare mult, Suzana! Ştiam eu că tu mă poţi înţelege bine şi mă vei susţine!
      Ştii care e culmea? Că asta era prăjitură din aia deşteaptă care se separă singură. Altfel, de unde să ştiu eu să fac blaturi? Dar se pare că nici măcar ea nu-i aşa deşteaptă cum se laudă, că blatul nu a apărut 😀 😀
      Eu îţi mulţumesc mult! Te îmbrăţişez! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  10. Florina zice:

    Ești super feminină cu stângăciile tale, eu așa te percep, nici eu nu sunt mai bine orientată.
    Aaa și mi-a plăcut și asta cu „Asta înseamnă că nu-s afară. Şi dacă nu-s afară, pot spune că-s în afara a ceea ce-i afară?” 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  11. Ana May zice:

    În ce privește dezorientare, te înțeleg perfect! Dacă facem echipă, ne rătăcim sigur! Măcar noi recunoaștem!!!😅😅😅

    Apreciat de 1 persoană

  12. Diana zice:

    Ascultand melodia m-am ratacit si printre amintiri. 😊
    M-am amuzat! Si-ti multumesc pentru asta. 😊 Tot e bine ca nu-ti iei ca punct de reper o masina parcata, pentru a reveni la o adresa. Cat despre prajitura… Buna si numai cu crema.

    Cantecul se potriveste ca „soundtrack” (sa stie lumea ca stiu ceva engleza; „coloana sonora” suna prea… banal, dar cu engleza evit cacofonia mai usor) 😊 pentru omul „din fumul de tigara”.

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă-ţi spun ce punct de reper aveam eu în facultate, în primele… săptămâni… mai bine nu. 😀 😀
      Nu aveam ce punct să-mi iau aici, eram cumva în necunoscut, cu taxiul spre punctul ăla. Deci gheaţă la mal 😀
      Ce idee bună pentru a evita o cacofonie, să ştii că voi ţine minte, e tare util 😀
      Pfuuu, câtă dreptate ai! Chiar că i se potriveşte bine de tot omului de acolo. 😉
      Îţi mulţumesc mult, Diana!

      Apreciat de 2 persoane

  13. Pe lângă faptul că am râs cu poftă (un exercițiu foarte important de dimineață), m-ai făcut să mă simt mai bine și pentru că am văzut că sunt mulți ca mine, adică varză la orientare. Îmi amintesc că, în urmă cu mai mulți ani, era să trec granița în Ungaria, pentru că m-am rătăcit în drumul spre Oradea. Noroc că m-au oprit militarii de frontieră. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  14. Jo zice:

    Trebuia să-i zici să te ducă acasă și de-acolo să mergi pe jos. Ce mare scofală?! Jesus, Potecuță, data viitoare suna-mă pe mine la București și-ți zic eu cum se ajunge acolo. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  15. eu ma amuz acum, dar cred ca in taxi nu erai prea vesela:))))

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ana G. zice:

    Fetelor, eu sunt în aceeași oală! Dar…am învățat să folosesc Hărți de pe Google, și mă mai descurc, că altfel, dacă mă duci cu 5 străzi mai încolo de casă, nu știu să mă întorc singură acasă…

    Apreciază

  17. condeiblog zice:

    Eu mă socotesc norocos că te-am descoperit pe potecile dorului!

    Apreciat de 2 persoane

  18. Printre cuvinte zice:

    Nici nu trebuie să îți bagi capul să știi adrese și pe unde să mergi, de asta a apărut GPS.
    Am și eu o din asta de mi-e rușine cu ea, a oprit odată un nene și m-a întrebat de-o stradă. I-am spus ca nu cred ca e pe acolo, nu auzisem de ea, dar ca ma uit pe maps și ii zic imediat. Am murit de rușine când i am zis ca fix pe strada aia eram și cred ca ori i-am părut proasta ori beata :))

    Apreciat de 1 persoană

  19. daurel zice:

    Citind postarea și discuțiile mi-am consolidat convingea ca trebuie sa cumpăr un telefon deștept pe care sa pot descărca GPS și taxi UBER…
    Multumesc!

    Apreciază

  20. Ecoarta zice:

    Pentru mine, punctele cardinale au fost nişte noțiuni abstracte. Pe teren, că pe o foaie de hârtie ştiu să le fixez! În țară n-am avut probleme, deşi direcțiile indicate de mine erau total opuse realității, însă…Doamne fereşte, ce-am pățit! În Tampa. „My dear” avea treaba lui unde avea! Eu nu aveam altă treabă decât să mă plimb! Şi mă uit la numele străzii, o rețin şi mă tot duc…şi vreau să mă întorc…stupoare! Habar nu aveam în ce parte s-o iau! A, sigur că l-am sunat! Şi sigur că nu mi-a răspuns! Cu tupeu, mizând pe faptul că nimeni nu ştie cine sunt, deci poate râde liniştit de mine, eu să ajung unde doream! Şi întreb: vă rog, în ce parte este intersecția lui Emerson cu …”. Cu amabilitatea specifică acestei nații, mi se răspunde: „spre nord!” Whaaaaaat!? Omul pleacă şi hututuia rămâne mască (aveam şi masca-mască!). Ce-am făcut!? M-a pescuit într-un final, dar şi azi sunt „ținta” simpaticelor ironii ale „celui care ştie de mic punctele cardinale”! Păi şi eu le ştiu, dar nu ştiu unde sunt!

    Apreciază

    • 😀 😀 😀
      Eşti delicioasă! Şi mi se pare absolut corect şi sunt fix ca tine! Păi eu, uneori, deseori, cam de fiecare dată, încurc stânga cu dreapta şi invers, apăi est cu vest? Ca tine, pe foaie ştiu care unde e, că la cât am avut de ghicit în şcoală, le-am învăţat. E simplu: nord sus, sud jos, estul e în partea cu marea, marea ştiu pe unde vine, aproximativ, vestul e la Timişoara, adică în stânga mea, cum mă uit la foaie. Dar când sunt pe stradă, unde-i nordul? Şi ăla culmea, asta-i indicaţie? Auzi la el, spre nord. Obraznic, zău!
      Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ecoarta zice:

        Omul nu a fost deloc obraznic! (Ba chiar m-a întrebat: „are you okay?!”; of course I’m fine!”; la naiba, că nu eram deloc! Iar el ştia că sunt de pe altă planetă!) Aici aşa se orientează. Şi pe indicatoarele rutiere sunt trecute punctele cardinale, dar, no! Eu pot să-ți țin o prelegere despre „orientarea în spațiu”, problema însă e alta: care spațiu!? Că nimeni nu m-a învãțat cum să mă orientez în Tampa sau St. Pete. Că în pădurile de pe Călimani mă descurc! Ştii tu: muşuroaie, muşchiul copacilor, sensul de curgere al pâraielor etc şi etc. Te cred cu Timişoara!😂 Dacă sunt în centrul Tg. -Mureşului şi mă întrebi unde-i Clujul, îți arăt cu mâna direcția, dar, Doamne fereşte, s-o iei pe unde-ți arăt că ajungi în Braşov. Cred! Aici am noroc că nu prea merg mult (singură!😊😂) pe jos. Îmbrățişări! A, să nu uit! Trăiască GPS-ul! Fără el nimeni nu circulă, oricât de bun ai fi la orientare. Doar în zona casei şi a comunității tale. In rest, GPS-ul este extrem de bine pus la punct. Trebuie să-ți spun asta😂😁! Eram în țară şi am făcut o excursie în Moldova! Am vrut sa ajungem la casa lui Sadoveanu. Nimeni nu ne-a dat o indicație corectă. Apelăm la GPS. Am ajuns într-o curtea privată!🤔

        Apreciază

        • Eu am glumit. Am spus asta pentru că, pentru mine, un om care vrea să mă ajute, mă ia de mână şi mă duce unde am nevoie să ajung. Dacă-mi spune nord sau îmi dă indicaţii din alea complexe, e clar obraznic 😀
          Pfuai de mine. Apăi dacă şi GPS-ul face din astea… eu chiar am scuze bune când mă rătăcesc 😀

          Apreciază

    • Alex zice:

      „Hututuia”!!? 😀 😀 😀
      Am râs cu lacrimi!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ecoarta zice:

        „Hututui” (ardelenism!) este un termen pentru o persoană puțin aeriană, ca să nu zic căscată şi care se pierde cam des chiar şi prin locuri cunoscute! Eu recunosc că sunt hututuie, deşi în oraşele astea (St. Pete şi Tampa, dar nu numai!) nu ai cum să nu te mai încurci!) Crede-mă, acum şi eu râd, dar atunci nu prea-mi venea a râde!

        Apreciat de 1 persoană

  21. Aura B. Lupu zice:

    Că-s o văzduhistă și-o tutulucă știe toată lumea, dar în ultima vreme cu rătăcitul stau ceva mai bine, m-am învățat să-mi iau puncte de reper. Bine că v-ați amuzat, hazlie povestea ta, Potecuță, și-mi place că nu te panichezi.

    Apreciază

  22. nu, nu Potecuta! cu Gps nu ai mai fi aceeasi dulce, zurlie, frumoasa bloggerita, si nici aceeasi autoare de proza si versuri cu acel timbru fin al tau.
    ♥️♥️😊♥️♥️

    Apreciază

  23. Alex zice:

    Dragă Potecuță! O să fac aici o propunere, să te votăm „terapeuta” noastră prin râs! 😀 Să văd eu dacă mai reușește vreunul să fie supărat de ceva, după ce citește o filă de jurnal de-a ta!
    Prăjitură cu cremă fără blat (doar cremă)? Recunosc că așa rețetă originală nu am auzit. Dar dacă zici că a fost bună… ce mai conetază? O mănânci cu lingura și la urmă lingi și tava! 😀
    Aia cu taxiul e de pomină. Dar nu mă mir deloc. O am pe Bety „specialistă” în indicații. Dacă îmi sune o adresă, așa cum explică ea… sigur ajung în capătul opus al orașului! 😀 Te rog să o primești și pe ea în „clubul” vostru!
    Abia aștept o nouă pagină de jurnal scrisă de tine, cum numai tu știi! 😀
    PS Am învățat azi un cuvânt: „hututuia”! E mortal!

    Apreciază

    • Eu sunt de acord! Am voie să mă votez şi eu? Că vreau să câştig alegerile! 😀
      Îţi mulţumesc mult, Alex! Tare bine mă simt să ştiu că am adus un zâmbet măcar!
      Bine, râzi tu, dar să vezi de ce suntem în stare noi două! O primesc cu cel mai mare drag, chiar e o bucurie să fac echipă cu ea. Şi să vezi tu cum găsim noi orice. Bine, nu azi, nici săptămâna asta, dar tot găsim! 😀 😀
      Şi eu vreau să ţin minte cuvântul, e bestial! 😀
      Zi veselă, Alex!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s