La umbră de cuvânt…

Se scutură petale din tot ce-am fost odată,
Un tu şi-un eu ce-n taină credeam că-nseamnă noi,
În primăvara asta ce nu mai vrea să-mpartă
Nici înfloriri, nici visuri şi nici tristeţi la doi

Aşa a vrut să fie, nu-i căuta vreo vină,
A obosit probabil de-atâtea rătăciri
Între tăceri absurde, menite să ne ţină
La adăpostul şubred al falsei fericiri

Ce-mi pare totuşi simplu în toată întâmplarea,
Pe care fără voie încerc să o complic,
E tot pustiul ăsta şi toată depărtarea
Ce şi rămâi cu bine! mă-mpiedică să-ţi zic

Rămâne o poveste sau simplă întrebare,
Nu căutăm răspunsuri, nici nu mai are rost,
Un tu şi-un eu, rămase cumva în suspendare,
Şi-un noi ce niciodată nu cred că ar fi fost

Se scutură petale din ce-ar fi fost odată,
Le-mprăştii peste vise şi le adun în gând,
Şi totuşi mi se pare că n-a fost niciodată
Mai simplu să mă vindec la umbră de cuvânt.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

50 de răspunsuri la La umbră de cuvânt…

  1. Issabela zice:

    Subscriu la nostalgia ce în versuri pare senină… Umbra cuvîntului vindecă cel puțin clipa în care a fost scris 🙂 Și, cu cît cuvîntul e mai frumos, cu atît, zic eu, vindecă pe mai mulți ❤

    Apreciat de 3 persoane

  2. Mugur zice:

    Frumoasă-nșiruirea
    De versuri și de gând,
    Și blândă amăgirea
    Tristeților curgând.
    Iar dacă doi odată
    Au fost și nu mai sunt,
    S-o risipi, ciudată,
    Tristețea din cuvânt.

    Apreciat de 4 persoane

  3. Ecoarta zice:

    O clipă m-am regăsit în cuvântul tău…şi tu, şi eu şi niciodată noi! Poate şi pentru că a fi „noi” trebuie sau ar trebui să ieşim din cămaşa umanului şi să ne îmbrăcăm cu cea celestă! Doar că suntem atât de oameni şi tratăm iubirea simplu, omeneşte, dar visăm mereu la una ce-i scrisă între stele…
    Tare, tare mi-a plăcut!🤗

    Apreciat de 3 persoane

  4. Jo zice:

    Cuvântul care m-ar vindeca (cel puțin temporar) pe mine nu poate fi scris. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ce frumos le mai așterni tu, Potecuță! 😊
    La umbră de cuvânt orice este posibil. De la nostalgii la făurirea de noi visuri îndrăznețe.

    Apreciat de 1 persoană

  6. silviubogan zice:

    Cerșim bani, inflaționiști, trecători.

    E mai frumos decât un basm prin ochii cerșetori sau hotărâți.

    Amintirile se scurg ca niște lipitori, din armăsari se fac țânțari.

    Și ne regăsim alții la final, mai dependenți ce se vede, mai puțin copii, dar oare cu scopuri de visători atinse?

    Cumva încerc să zic asta…
    Numai gânduri bune, Potecuța!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Diana zice:

    Sunt frumoase versurile. Imi fuge gandul la ce-a zis dr. Seuss candva, si pentru ca nu ma descurc asa de frumos ca altii, citez: „Nu plange pentru ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat” – si vindecarea vine repede. 😊

    Saptamana minunata sa iti fie, Potecuta draga! ❤️

    Apreciază

  8. Florina zice:

    Vai, ce potrivită e că uite cât de repede a trecut perioada copacilor înflorți și acuș vine perioada trandafirilor. O încântare poezia ta! 🙂

    Apreciază

  9. Floare de mai zice:

    Așa vindecare superbă să ne tot fie.Potecuța,ești minunat de genială !. Felicitări !!!!.Te pup 😘!

    Apreciază

  10. Suzana zice:

    Frumoasa curgere de cuvinte. Bine ca tristetile s-au topit intr-un final cumva optimist.
    Ca doar tu asa spui: ca tristetile sunt aparente. Asa sa fie, draga Potecuta!
    Zile senine si aromate iti doresc cu drag! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  11. iti sunt versurile ploaie de primavara, Potecuta! pentru suflet…
    ♥️

    Apreciat de 1 persoană

  12. Aura B. Lupu zice:

    Nici nu știu ce să mai scriu, am citit comentariile și e totul deja scris.
    Minunate versuri. Atât. 💖

    Apreciază

  13. tink3rbe11 zice:

    La umbră de cuvânt
    Tare ,tare frumos…

    Apreciat de 1 persoană

  14. N-ar mai fi umbră dacă n-am avea parte și de soare, atât în natură, cât și în cuvinte. Eu percep acea lumină în versurile tale și de aceea mă pot bucura și când nostalgia e profundă.

    Apreciază

  15. anasylvi zice:

    Minunat, nostalgic dar si un frumos joc lumini si umbre. Atmosfera mi-a adus aminte de Blaga si de ale lui „paduri ce ar putea sa fie, si niciodata nu vor fi”. Multumesc pentru versuri! ❤

    Apreciază

  16. Dana zice:

    Direct in inima si in stomac! :*

    Apreciază

  17. Iosif zice:

    Magnifique ! Merci !
    Felicitari sincere, pentru expunerea versificata a sentimentelor si starilor… de altadata…(?) în care o magica entitate, „un tu si-un eu” încrezatori si iubitori de Dumnezeu, formam 0 (999)Noua unA faptura, de puterea Cuvântului AAAE, atemporal aliata, legata… sudata, Stânca de granit din legendarul infinit *SION*, de neânvins în spatiu-timp, de zei si dumnezeii din Olimp.
    Zile magice, senine, minunate, binecuvântate, împrimavarate, cu multe bucurii, pace, sanatate, libertate, draga Potecuta !

    Apreciază

  18. Alex zice:

    Minunate versuri, dragă Potecuță! La „umbră de cuvânt” (minunat ai spus!), purtăm în suflet nostalgii, amintiri, oameni dragi, momente care au fost și care au rămas întipărite…
    Îți mulțumesc mult pentru momentul de poezie! O zi cât mai frumoasă! 🙂

    Apreciază

  19. Ana May zice:

    Câtă trăire răsare la umbră de „cuvânt”!
    Frumusețea versurilor a diluat tristețea transmisă, transformând-o într-o acceptare neumbrită de sentimente!
    🌺❤

    Apreciază

Lasă un comentariu