Ia-mă de mână să-ncercăm să fugim
Undeva unde nu e miros de pieire,
Unde-n oameni mai e încă timp de trăit,
Unde ceru-i senin, chiar de ora-i târzie
Să alegem un loc într-un colţ de pământ
Unde nu e pustiu, ca prin vieţile noastre,
Unde nu e război, nici pe străzi, nici prin gând
Şi-unde nu se întâmplă niciun fel de dezastre
Pe aici pe la noi nu mai poţi să respiri,
E un aer greoi ce te arde în piept,
Un amestec de praf, amăgiri şi striviri,
Şi-s ruine prin tot ce-a fost sfânt şi-a fost drept
Pandemia de ură ne cuprinde pe toţi
Şi ucide încet ce mai e de ucis,
Ne transformă pe rând chiar în proprii călăi
Care-şi calcă-n picioare orice urmă de vis
Lupi flămânzi şi-au găsit adăpostul în noi
Şi rânjesc aşteptând să găsească o pradă,
Am rămas nişte umbre rătăcite în ploi,
Păpuşarii ne scot zi de zi la paradă
Să plecăm aşadar cât mai e încă zi,
Noaptea muşcă pe-afară şi ne-ntoarce din drum,
Cât mai e încă timp, cât sunt gările vii,
Să n-ajungem şi noi nişte urme în scrum.
Am ajuns să mă-ntreb dacă numai în noi înșine mai putem pleca 🙂
Dar vreau să fiu departe de a concretiza frumoasa ta reverie ❤
Cîntecel n-avem azi? 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu sunt convinsă că numai în noi mai e un astfel de loc. Bine, pentru cine ştie cum să ajungă la el… 🙂
Mulţumesc mult, Issa!
Cântecele avem la jurnale, acum nu am ascultat nimic. 😳
Dar îmi iau revanşa, nu mă las 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cuvintele tale: versuri, muzica, dans, pictura! Arta completă, complexă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ale Issei, nu?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Potecuț, te răsfeți ❤❤❤ sînt ale tale cuvintele; o să te „iert” de bănuială la prima melodie 😀😀💚💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Issa, comentariul e la tine şi oricum nu e deloc departe de adevăr, din contră 😉
Dacă e pentru mine, mulţumesc mult, mult, sunt copleşită!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 am găsit eu o melodie, pînă la a ta: https://youtu.be/oofSnsGkops
ApreciazăApreciază
E la fix! Da, da, sună bine și nu-l contrazic pe artist 😀 😀
Mulțumesc, Issa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred ca e cea mai frumoasa (daca se poate spune asa) descriere a realitatii planetare pe care am citit-o. Am doar un mic amendament, daca-mi permiti, eu nu as vrea ca cei care vad realitatea asa cum este ea sa fuga, sa plece, sa renunte, eu mi-as dori ca acestia sa lupte, sa se ridice in picioare si sa nu le fie teama sa spuna ceea ce au de spus, chiar daca deranjeaza, chiar daca vor fi pusi la zid, chiar daca fac nota discordanta, chiar daca nu vor fi „la moda”, etc.😊
Cui foloseste fuga? Nu se va schimba nimic prin abandon/fuga….societatea tot mizerabila o sa ramana.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Îţi mulţumesc mult, Sticri!
Nu despre situaţia actuală e vorba. De oameni în general, de noi toţi. De cum am ajuns să ne urâm cu patos.
Şi uite, aş vrea să vină o zi în care semenii noştri să nu mai vorbească despre cei care tac ca despre nişte laşi. Mi-e silă, de aia nu vorbesc despre asta. Nu de frică.
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Asa este, unii au ales tacerea pt ca au obosit si le e sila de ceea ce este in jurul lor, in special oamenii…
E trist dar din pacate adevarat …
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Inspiraţie de frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc foarte mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că mi-ar plăcea să locuim mai aproape și să facem parte dintr-un cenaclu literar. Cred că ar fi interesant să discutăm acolo despre o astfel de poezie, să o întoarcem pe toate fețele, să-i „pritocim” toate înțelesurile posibile.
Abia la sfârșit să te întrebăm: da autorul, oare ce a voit să ne transmită prin versurile sale?
Minunate versurile!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mno, de asta mi-e frică, Mugur. Că nu-s sigură că ştiu ce-a vrut să zică autorul 😀
Îţi mulţumesc tare, tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu cum se amestecă ideile, mai ales atunci când e vorba de versuri. Dar sunt convins că știi măcar de la ce idee ai pornit.
În rest, discuții, care uneori pot deveni creative.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, la din astea mi-ar plăcea să particip. Dacă nu mă ceartă nimeni. Că la ceartă nu rezist, plâng ca un copil 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e de ceartă atunci când se dezbat opinii literare, zic eu. Am asistat cândva la un cenaclu și era o atmosferă tare plăcută.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa este, ruine au rămas… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe ici, pe colo… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumeeeeesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos si bun poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt onorată! Mulțumesc din suflet!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecuță, când găsești locul ăsta, te rog, îmi spui și mie? Te rog! 😍
Minunate umbre, felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Promit! Nu plec până nu vă iau cu mine 🙂
Mulţumesc mult, Aura!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
“Un amestec de praf, amăgiri şi striviri”
intitdeauna gasesc la tine ceva care ma rascoleste.
pentru ca tu le numesti,scriindu-le, atat de bine,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te pup cu drag, draga mea!
Tu mereu ai fost o scumpă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să căutăm mereu a găsi acea cale și acea destinație dinăuntrul nostru. Eu o fac cu ”Occident Expresul”, tu o faci prin versuri expresive, alții prin visuri optimiste. E bine când găsim parteneri de călătorie ca tine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne face bine asta, tare bine! Să facem deci acea călătorie cât mai des.
Îţi mulţumesc, Petru! Şi pe mine mă bucură compania ta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În afară de actualitatea poeziei… practic exprimi atât de frumos și sfâșietor ❤️ ceea ce simțim cu toții de luni de zile și, din păcate, nu vedem luminița de la capătul tunelului, am o singură remarcă: încearcă să nu te mai uiți la telejurnal. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc mult, Jo!
Aş vrea să pot să nu mă uit…
Dar din păcate, nu e vorba de asta. Da, ştirile, unele dintre ele, sunt făcute să te ţină acolo. Şi ce-l face pe om să stea acolo? Drama. Sau dulapul altora. Ne place să vedem suferinţa altuia şi ne place să-i căutăm prin sertare, să-i aflăm secretele. Şi asta se oferă pe tavă.
Dar, să revin, nu doar la ştiri se vede mizeria şi răutarea şi ura din oameni. Se vede la orice pas. Eu aici, de exemplu, îmi găsesc refugiul. Vă citesc pe voi şi-mi iau toată energia şi speranţa că se mai poate. Dar şi pe aici am văzut reacţii în genul ăsta. Şi fug cât pot de ele. Nu le vreau pur şi simplu.
Deci ar fi bine dacă le-am vedea numai la tv. Pe ăla îl stingi şi gata. Dar…
E sâmbătă, e soare, e frumos, hai la o cafea! 🙂
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, înțeleg ce vrei să spui. Și la mine la serviciu (nu lucrez in domeniul medical) se discută foarte ”doct” despre coronavirus și vaccin, cu atâta vehemență de parcă persoanele respective ar avea cel puțin un PHD în medicină. Așa îți dai seama la ce posturi TV se uită colegele. 🙂 Vrei nu vrei îți ajung la urechi toate cele. 😦 La noi nu este soare, dar invitația la cafea sună bine pe orice vreme. Mulțumesc. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu reusesti sa vrajesti emotiile chiar si prin aceste versuri inspirate din teatrul de umbre care ni se infatiseaza drept realitate. E trist ca sarim unii la gatul altora atat de usor, ca atatia imbratiseaza exgerarile, ca nici ratiunea, nici sentimentele nu mai conteaza. E trist, dar nu e nou. Omenirea nu isi invata lectiile, de aceea ne blocam mereu si nu reusim sa construim o societate mai civilizata, in adevaratul sens al cuvantului. Altfel zis, ramanem blocati in distopie, cand am putea fi mult mai mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, Ana, cât de bine, de exact şi de frumos ai exprimat ceea ce simt şi gândesc şi nu aş fi reuşit să o spun aşa!
Îţi mulţumesc din inimă pentru cuvintele tale frumoase!
Da, asta mă doare şi mă miră. Sunt lucruri care se întâmplă şi care nu depind de noi. Şi nu-s puţine. Unele ne trântesc la pământ. Altele ne afectează mai puţin la nivel personal. Dar a lua de piatra de jos e un gest pe care încă îl putem controla. Dacă vrem. Şi se pare că nu doar că vrem, dar ne şi uităm bine în jur să căutam piatra cea mai mare şi mai ascuţită. Nu mai acceptăm păreri diferite, avem colecţie de etichete pe care le lipim fără ruşine pe fruntea oricui îndrăzneşte să spună ce gândeşte. Dacă nu gândeşte ca noi, îl transformăm în duşman şi îl facem bucăţi. E foarte trist că ne pierdem stropul de omenie care încă pâlpâie timid în noi…
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai reusit sa o spui prin poezie, eu doar am tradus in limbaj prozaic. ❤ Weekend placut, departe de lumea dezlantuita!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel îţi doresc, draga mea! Mulţumesc mult de tot!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Minunate gânduri izvorâte din Sufletul Omului frumos !
Asteapta-Ma la miezul noptii, când cerul e senin lipsit de nori. la casa de pe stânca-n fata portii, cu-a tale minunate, dragi surori. Caci am sa vin fara zabava, cu slujitorii Mei cei devotati, am sa va iau cu Mine-n slava, daca aveti lumina si vegheati. Eu vin pe norii necredintei lumii, iar stelele si luna se ascund, de zgomotul si urletul furtunii, de fulgerul si tunetul profund. Eu vin sa Îmi rapesc mireasa, ce Ma asteapta de milenii suspinând, s-o duc la Tatal Meu acasa, s-o fac regina-n cer si pe pamânt. Sa-mparatim etern în fericire, sa fim cu Tatal una-n Spirit Sfânt, tu gingasa Mireasa si Eu Mire, sa Fim în cer la fel ca pe pamânt.
Un weekend minunat, binecuvântat, cu bucurie, pace, dragoste adevarata si Lumina învesmântat, draga Potecuta !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Iosif!
Weekend frumos şi cu bucurii îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cei doi lupi din noi – unul alb si unul negru – se lupta sa puna stapanire pe sufletul nostru (legenda a nativilor americani); va castiga lupul pe care il hranim mai mult: cel alb – al puritatii – sau cel negru, al urii.
In viata (inca) nu e pustiu, dar chiar de ar fi n-as fugi prea departe; m-as ascunde in mine un timp, sa-mi vindec ranile, si-as trai mai departe in aceasta lume plina de ingeri si demoni. 😊
E tare frumos poemul tau. ❤️
Weekend frumos iti doresc, Potecuta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Voi fi mai atentă la cei doi lupi, nu m-am gândit la asta 🙂
Îţi mulţumesc mul, mult, Diana!
Weekend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că ne găsim într-o situație deplorabilă, asta este Mi-a plăcut răspunsul lui Dan Puric fiind întrebat de Oana Zamfir pe acest subiect. Ce să facem. Am mai trecut prin așa ceva și o să mai trecem , dar poporul român , de fiecare dată a învins greutățile în toată istoria lui zbuciumată și nu se va da bătut nici acum , cam în felul acesta a răspuns el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă ne-am regăsi și credința și bunătatea… ce bine ar fi!
Mulțumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poezia este minunată! Îți mulțumesc pentru că ai pus-o aici și pentru mine! O seară plăcută, Potecuța!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu îţi mulţumesc, Silviu!
Zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Cred ca Diana a spus o idee importanta: cumva devenim ceea ce hranim mai vartos!
Iar poezia este minunata si parca radiografiaza realitatea inconjuratoare!
Multumesc, draga Potecuta!
Noapte buna si o duminica placuta! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, foarte frumoasă şi interesantă ideea Dianei. Ar fi bine dacă am ţine cont de asta.
Îţi mulţumesc mult, mult, draga mea!
Să ai o săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază
Mental, am plecat, dragă Potecuță, demult… Și, uneori, m-am refugiat în câte o poezie de-a ta. 🙂 Cât de frumos ai surprins trista realitate! Dar poate că vom alege conștient să o tot facem un pic mai frumoasă, cotidian, prin miracolele strecurate în cuvintele scrise, citite, spuse, împărtășite. 🙂 Mie deja îmi e mult mai bine după ce te-am citit, acum! ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi face bine să ştiu că am putut aduce şi numai un strop de bucurie sau un loc în care să te poţi retrage! Îţi mulţumesc din toată inima, draga mea!
Da, vreau să cred că putem face asta! Trebuie să putem 🙂
Te îmbrăţişez şi îţi doresc să îţi fie bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet, Potecuță!!🤗🍀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Terapie poetică | adropofinspiration
Superbă!
Când găsiți colțul acela de lume, anunțați-mă și pe mine, vă rog!
Săptămână excelentă, dragă Potecuță! ♥
ApreciazăApreciază
Nu plecăm fără tine, promit! 😉
Mulţumesc mult, Zina dragă!
Săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
câteodată-ți fur… inspirația. vis-a-vis de ce mi-ai zis tu mie 🙂
ApreciazăApreciază
Nu mă supăr 😀
ApreciazăApreciază
:))) poetic vorbind, ești o adevărată muză. în viața reală însă ne spui că bați! ciomăgești!!! (la remi!!!)
ApreciazăApreciază
Numai la remi. 🙂
ApreciazăApreciază
:)))
ApreciazăApreciază
Minunată poezie, dragă Potecuță! Așa de bine ai ilustrat în versuri lumea de azi, cu „pandemia de ură”, cu „păpușarii” acestei lumi, cu aerul apăsător ce ne arde în piept, cu lupii flămânzi ce și-au găsit sălașul în noi… Atât de trist și atât de adevărat! Și ne întrebăm, pe bună dreptate: oare când s-au stricat toate atât de tare? Parcă nu așa știam lumea asta! Sau… poate nu am băgat noi de seamă că de fapt așa era mai demult?
E visul fiecăruia de a găsi acel refugiu minunat, „undeva unde nu e miros de pieire”… Un loc al liniștii, al armoniei, al iubirii dintre oameni…
Îți mulțumesc din suflet pentru acest minunat moment de poezie! Să ai o zi cât mai bună! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiu de ce am devenit atât de răi sau, cum spuneai, de ce nu am văzut până acum asta.
Mai bine să nu ne mai gândim la asta şi să ne bucurăm de acele locuri pe care le avem fiecare şi din care ne putem culege speranţa şi bucuria şi încrederea!
Îţi mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, Alex!
Zi bună îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oameni in care mai e timp de trăit.. ce frumos ai zis
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc frumos, Gia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atât de mult strigă cugetu-n mine că mă întreb de ce toate-n jur îmi tac.
Atât de mult-autonvinovățire, că mă cred că n-am suflet, că-s drac.
Aștept răspuns cu suflet la gură că mă simt cu el pe-arătură.
Cum scap de libertate că mi s-a urât de-atâta din imn!
Știu că nu-s patriot zicând asta, dar mă umple de venin!
Am simțit să revin pe blogul tău cu aceste versuri. Un răspuns m-ar ajuta căci iar trec printr-o perioadă dificilă.
Numai gânduri bune!
ApreciazăApreciază
Silviu, răspunsul e în fiecare din noi. Pentru că acolo e puterea. Nu trebuie decât să găseşti acel ceva care te face să te simţi mai bine. Nu e greu deloc.
Alt răspuns nu am la îndemână.
Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană