Din pragul serii

Mi-e dor, mi-e simplu şi mi-e primăvară
Păstrată-n buzunarul de la piept,
Să o presar, din loc în loc, pe-afară,
Să ştii să-mi vii, când afli că te-aştept

Mi-e soare şi un strop de curcubeu
Rămas într-un sertar cu amintiri
În care, din frânturi de tu şi eu,
Renasc, în taină, fostele iubiri

Mi-e cer senin, lăsat pe dinafară,
Şi-s stele multe undeva prin gând
Ce îmi veghează, dintr-un prag de seară,
Chemările ascunse în cuvânt

Mi-e adiere şi-mi mai sunt şi ploi
Ce-şi scutură plecările pe rând,
Dar le-mpărţim pe toate iar la doi
Şi se vor pierde-ntre îmi eşti şi-ţi sunt.

Foto

Publicitate