Jurnalul unor module

Azi… o zi care va intra în istorie. A intrat deja. Se va vorbi despre ziua asta şi peste mulţi ani, unii vor avea poate ca subiect la vreo teză sau examen o întrebare legată de asta, şi noi vom putea spune că… că ce? Ne vom aminti, vom putea poate spune ce făceam, puţin probabil şi ce simţeam, cum eram, cât de tineri sau obosiţi, cât de entuziasmaţi sau fără de viaţă eram. Dar ce-am făcut n-am putea spune. Ce-am făcut? Ne-am trezit, am muncit… ce facem în oricare altă zi, de multe zile. Şi nu, n-are legătură cu nicio restricţie. Să nu ne mai tot amăgim că am mutat câte un munte în fiecare zi până în 2020, că ştim prea bine că nu-i aşa. Am pe birou un calendar tip carneţel, cu filă separată pentru fiecare zi, cu evenimente importante petrecute-n timp. Dacă am avea unul personal, ce-ar fi scris la ziua asta? Nu-mi răspundeţi mie, faceţi-o pentru voi, e destul. Dar acum 2 ani, într-o zi de 9 aprilie, ce-aţi făcut? Ce-am făcut? Vedeţi, despre asta e vorba.

Afară… cred că-i primăvară. Sau aproape vară. Sau nu ştiu ce e şi nici ce cred. Pentru mine, nu mai prea contează şi nu ştiu dacă a contat vreodată cu adevărat. A contat aşa cum contează pentru toţi cei care încă se bucură de o ninsoare, de o ploaie, de o zi cu soare. Când a nins zilele trecute şi eram afară, în drum spre casă, am reuşit să stric o filmare cu telefonul cu bucuria exprimată cu voce tare. Atât de incredibil de frumos ningea, că nu m-am putut abţine. Deci da, mă bucur, şi atunci contează cum e pe afară. În rest, e simplu: plouă, deschid umbrela, e soare, mai las o haină în cuier.

Mă gândesc… cât de străine-mi sunt „dedesubturile” blogului meu. Diana mi-a spus cum pot face ceva ce nu credeam că se poate sau că e nevoie sau că ar fi bine sau ceva. De fapt, nu mi-a trecut niciodată asta prin cap, că nu ştiam. Nu m-aş fi gândit veci la cât de multe broken links se pot aduna în timp şi nici că poate exista aşa ceva. Mulţumesc, Diana! Am rezolvat, cred, ce era de rezolvat.
Şi din click în click, după ce-am făcut treaba asta, am ajuns şi pe la module şi am constatat că nu poate fi instalat nimic, fiind varianta simplă, cea mai simplă, făcută doar pentru a avea un loc în care să mă las cât sunt ocupată cu viaţa. Cine s-ar fi gândit că până şi locurile astea au lista lor de „trebuie”? Am râs, desigur. Ce poate face una ca mine când aude, vede sau citeşte cum ar trebui să arate locul în care-ţi laşi bucăţi de suflet, fără să-ţi pese de statistici? Normal că nu trebuie nimic. Sau nu vreau eu nimic din ceea ce trebuie, nu ştiu care e varianta corectă.

N-am putut deci să fac nimic în sensul ăsta, dar m-aş fi jucat. Că aveam chef şi că am vrut. Dar am descoperit chestii despre care nu ştiam nimic. Ori nu le-am văzut eu, ori nu erau pe blog. Nici acum nu ştiu la ce-mi folosesc, nici nu le bag în seamă.
Dar, cu ocazia asta, am ajuns la articole foarte vechi şi am găsit urme ale unor oameni despre care ştiu că nu mai sunt. Şi m-a înfrigurat asta. Şi altele, ale unor oameni despre care doar bănuiesc că. Dar nu vreau să ştiu. Ele, urmele, rămân. Şi ei, oamenii urmelor, la fel. Pentru că aici, şi pe unde au mai fost, au lăsat frânturi din ei.
„Back”-ul pe care l-am dat apoi m-a dus în panoul de control unde, rece şi nemilos, o linie albastră, lângă alte linii albastre, se apropia de o oarecare cifră. Şi atât.
Cum ar putea conta aşa ceva? Urme şi oameni rămân. Şi emoţii rămân. Şi cuvintele, mai ales cuvintele, cu lumina sau umbrele lor, rămân. Nu dungile albastre. Deci nu, nu trebuie nimic.

AscultASTA. Şi da, tac.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

79 de răspunsuri la Jurnalul unor module

  1. Mishuk zice:

    cred că m-am rătăcit

    Apreciază

  2. tink3rbe11 zice:

    Asta duce la articolul din urmă…cel cu unfolow, unde îți scriam despre cei care nu au mai activat și fără să vrei le dai…
    Dar…una peste alta,acum fix un an? Sau …în oricare altă zi…cred că dacă aș fi făcut un calendar ,mic de birou…cum ai tu…sigur aș fi scris în fiecare zi ceva. Carantina mi-a fost benefică, am profitat de ea Apoi…toată vara …am circulat,toamnă..la fel. Până și iarna și de sărbători…și tot așa.
    Da,să spun că toate „stările de alertă, de restricții ” sau orice altceva,le-am privit diferit și am ales să fac orice altceva încât să nu… mă închid, să nu mă plafonez.
    Am trăit la fel ca oricând aș putea afirma.

    Apreciază

    • Nu le-am eliminat, nu alea erau broken links. Erau bloguri șterse sau linkuri care nu mai duceau la nimic.
      În blogroll nu am intrat deloc. Dar da, din păcate, sunt și din cei care au plecat…
      Foarte bine! Am făcut la fel, mai puțin cu circulatul. Că na, munca a fost la fel și nu am prea putut. Dar da, și mie mi-a făcut bine. Mai ales starea de urgență cu stat acasă. 🙂
      Pe calendarul ăla îmi scriu programările la unghii, la tuns… 😀

      Apreciat de 1 persoană

  3. „Urme și oameni rămân…” trist, totuși atât de frumos; ar putea fi un vers dintr-o poezie caldă ca pâinea abia scoasă din cuptor.

    Am simțit… să las o urmă. 🙂

    Apreciază

  4. Diana zice:

    Imi place cantecul foarte mult! Nu-l stiam, dar acum… eheeee… o sa-l tot ascult. 😊 Uneori am sentimentul ca inot pe apa sambetei (pe sub apa – deasupra nu stiu). Multe vin (roz sau negre), toate trec. Inca vad un bufon cu nas verde si-as vrea sa fiu serioasa si nu-mi iese. 😊
    Ma pricep si eu la ce face blogul de numa’! Nici rabdare nu am, nici pricepere, dar nici un interes deosebit – daca-mi da cineva un sfat il ascult, daca nu-mi prind urechile in ceea ce trebuie sa fac.
    Ooof! Ma incearca un sentiment de tristete cand ma gandesc la oamenii care au lasat „un semn” pe aici si acum ii pot regasi numai in cuvintele deja scrise… Poate nu-i tristete; nu stiu ce e. Urme pe nisip suntem – uneori o urma se „fosilizeaza” si ramane pe mai departe.
    Ce-am facut in 9 aprilie anul trecut nu stiu – deci nu-i important – dar stiu (in linii generale) ce-am facut in 12 aprilie 2018 si multe alte date care au insemnat ceva (de bine sau mai putin bine).
    Cu placere, Potecuta! Si multumesc! Citind randurile tale imi dau seama cat de mult poate insemna un blog unde oamenii isi lasa gandurile.
    Weekend frumos iti doresc! ❤️

    Apreciază

    • Ce frumos curg cuvintele tale, Diana!
      Eu nu pot și nu știu decât pe la fundul apei, așa 😀 Nu știu să înot. Sau știu, dar mi-e frică, nu e clar. Am reușit, prin clasa a IV-a, să fac un bazin pe spate. Apoi, o joacă nevinovată m-a făcut să nu mai pot și să îmi fie teribil de frică de apă.
      Ce mult mă bucur că ți-a plăcut melodia!!
      Să știi că m-ai ajutat mult și am îndepărtat multe astfel de linkuri. Să fie curat, că nu știu cât de friendly e blogul pentru google, eu pentru oameni sper să fie prietenos, asta contează. Dar m-ai ajutat mult!
      Așa, da… urme pe nisip…
      Îți mulțumesc mult! Să ai un weekend frumos tare!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Aura B. Lupu zice:

    Nu trebuie nimic, așa e, Potecuță. Cuvintele rămân. Ele-s urmele noastre din lumea asta. Te îmbrățișez!

    Apreciază

  6. Issabela zice:

    Broken links… e prima oară cînd aud. Știam doar sintagma broken hearts 🙂
    Asta ca să nu zic nimic de ultima ta parte… Deși încă nu mi s-a întîmplat, e tare tristă. Dar se va întîmpla într-o zi. Inclusiv cu mine…
    Iar de pe net nimic nu se șterge pentru totdeauna. Orice cuvînt sau poză, de oricînd, sînt undeva, într-o arhivă 🙂 O conștiință colectivă alternativă.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Mugur zice:

    Mulțumesc! Nu știam melodia.

    În ce privește link-urile stricate, nu știu metode rapide, ci doar să le verific rând pe rând.

    Apreciază

  8. Jo zice:

    Când m-ai luat cu azi… o zi care va intra în istorie, gândul mi-a fugit la decesul prințului Philip. Dar văd că sunt tristeți mai personale în articolul tău. ❤️ O inimioară roșie pentru tine. Optimistă cum sunt, însă, plec de pe pagina ta cu bucuria pe care ai simțit-o datorită fulgilor de nea. ❄

    Apreciază

    • Fix la asta m-am gândit când am scris, nu la istoria personală. Personal a fost restul. Dar se aplică tuturor, nu doar mie.
      Mulţumesc mult, Jo! Sper să fie aşa de fiecare dată, să pleci mereu cu bucurie de aici. Bine, nu vreau să şi ningă tot timpul, să mai fie şi puţină vară totuşi 😀
      Zi frumoasă să ai!

      Apreciază

  9. Diana zice:

    Da, și eu mai verific broken links, la ambele bloguri și la fel mă înfrigurez când văd oameni ce nu mai dau prin blogosferă, oameni ce îmi erau dragi…

    Apreciază

  10. Ideota69 zice:

    Potecuto, eu nu-mi amintesc nici ce am facut ieri d’apai acum 2 ani! Cred ca e o idee aia de a scrie intr-un calendar actiunile cele mai importante dar ma tot gandesc ca pentru mine lucrurile cu adevarat importante sunt putine: sa ma bucur de fiecare moment impreuna cu fiul meu, sa traiesc linistita, sa-mi fac treaba bine, sa ajut cand si cat pot, sa rad, sa citesc, sa scriu, sa stau in natura si aproape de cei care au nevoie de mine dar si de cei cu care chiar imi place sa stau, cam astea sunt lucrurile din care incerc in fiecare zi sa fac cate ceva, indiferent ca-i 5 decembrie ori 20 august, fara sa frantumez timpul in zile, date, actiuni fixe… o fi bine, o fi gresit, eu nu stiu, stiu doar ca atunci cand nu masor lucrurile si oamenii si situatiile ma simt cel mai bine. Cat despre lumea din spatele blogului, trebuie sa zic ca si eu am uneori senzatia de a fi pierdut ceva ori pe cineva, un gol aproape inconstient care-si face aparitia la amintirea cuiva care acum ceva timp era prezent, din pacate si aici e ca si in viata, oameni vin, oameni pleaca. Vreunul ramane. Despre partea tehnologica nu vorbesc pentru ca nu-i cea la care ma pricep cel mai bine. Ceea ce pot sa zic, in schimb, e ca tu te pricepi sa rascolesti profunzimile oamenilor, sa-i faci sa gandeasca, sa-si controbaie inauntru, sa simta… Multumesc! O seara minunata iri urez!

    Apreciază

    • Lucrurile alea importante de care spui tu sunt şi ale mele şi îmi place să cred că sunt ale multora. Că ar fi frumos să fie aşa.
      Am scris asta cu făcutul a ceva important într-o zi anume, gândindu-mă la acele momente în care ne place să dăm mereu vina pe altcineva sau pe altceva: ce nasol că plouă, of, ce-aş mai fi făcut dacă n-ar fi plouat! Ce-ai fi făcut? Ieri n-a plouat. Ce-ai făcut? Şi tot aşa. Nu intru şi-n problema actuală că nu vreau să stric atmosfera.
      Când avem clipa-n palme, de multe ori o lăsăm să treacă. Şi nu ne pasă. Când ceva din exterior pare că ne împiedică, ne războim de parcă fix, dar fix atunci am fi răsturnat lumea.
      Îţi mulţumesc mult, mult, draga mea! Zi plină de bucurii îţi doresc!

      Apreciază

      • Ideota69 zice:

        Hai mare dreptate, omul daca-i bun farà indoiala la ceva, e bun la gasit scuze pentru ceea ce nu face dar si pentru ceea ce face; daca mai aveam vreo indoiala, situatia actuala ne-a demonstrat-o clar! Eu iti multumesc!

        Apreciat de 1 persoană

  11. Vrei nu vrei, transmiți o oarecare nostalgie, de fiecare dată când scrii o pagină de jurnal. Măcar în unele pasaje, pentru că din altele am mai prins câte ceva din ce se poate face cu noul editor wordpress. Puțin câte puțin o să ne obișnuim și cu el.

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Petru!
      Să ştii că eu tot pe ăla vechi scriu. Sunt o căpoasă, ce nu vreau nu fac şi gata. Cât se poate cu ăsta, nu-i dau drumul 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Irina zice:

        Cum faci, Potecuță, să scrii tot pe cel vechi? Că eu nu îl mai găsesc. Nu reușesc să instalez niciun modul pentru că am tot varianta gratuită. Am înțeles că asta ar fi fost o soluție. Așa că scriu în noul editor, alegând blocul clasic.

        Apreciază

        • Irina, încerc să explic cum găsesc eu. Dacă nu merge așa, după comentariul ăsta caut și comentariul lui Dragoș în care ne explica și altă variantă.
          Intru în blog, dar în panoul de control, adică acolo unde în partea stângă am coloana cu setări, module, meniu etc, în mijloc vezi articole și ultimele comentarii și în dreapta articol nou, ciorne, statistici etc. Ei, eu am câteva ciorne făcute în joacă. Dar trebuie cam 3-4, altfel nu apare. Acolo deasupra am „vezi toate ciornele”. Repet, când aveam doar două, nu apărea ăla să le văd pe toate. Am două cu linkuri de poze și două în care am scris bau, numai să fie 😀
          Când dau pe vezi toate ciornele, undeva sus apare articol nou și săgeată-n jos. Dacă dau pe ea, am editor nou, editor clasic. Și ăla e.
          În panoul de control mă duce direct la logare dacă mă loghez așa: scriu blogul în google și jos de tot de pagină am „autentificare”.
          Sper să găsești. Dacă nu găsești, mâine dimineață fac poză și pun aici să vezi exact. Azi nu pot intra la PC și de pe tel e greu.
          Revin cu linkul de la ce a zis Dragoș.

          Apreciază

          • Irina zice:

            Mulțumesc mult! O să încerc mai târziu cu ciornele, eu nu am, ce-i drept. Sau cred că am doar una. 🙂

            Apreciază

            • Vezi cum e mai ușor. Și varianta lui Dragoș e simplă și tare utilă, dar eu intru de la muncă mai mult și pe acolo, cum șefu meu tăt schimbă la ele calculatoare, nu prea salvez că salvez azi și mâine am sculă nouă și e degeaba 😀

              Apreciază

  12. Drugwash zice:

    Prin 2010 mi-am construit un progrămel de jurnal, MyDiary, criptat cu parolă. Nu c-aş fi avut nevoie de criptare, nu era nimeni în jur care să răscolească, dar ca întotdeauna m-am gîndit că l-aş putea împărţi şi altora care şi-ar dori oarece intimitate.
    Citind acum articolul tău mi-am adus aminte de el şi am deschis baza de date numită 2006-2012. Da, am acolo intrări din 2006 care iniţial fuseseră scrise simplu într-un fişier text de pe desktop-ul Windows98SE. Unele în română, altele în engleză, după cum îmi era starea de moment. Cred că aş fi uimit dacă m-aş apuca acum să citesc totul, la cît de distrusă mi-e memoria. Ar fi o idee bună să m-apuc să scriu din nou. Asta dacă aş mai avea zile, dar…
    Poate ar fi mai bine să verific dacă funcţionează pe sistemele noi de 64biţi. Cine ştie, poate l-o vrea cineva. Să rămînă ceva în urma mea barem.

    Despre WP nu prea mai sînt multe de spus. Ei au pîinea şi cuţitul. Cîndva demult era un program care construia ad-hoc un server WP pe propriul computer. Practic îţi puteai găzdui singur blogul, singura problemă era că trebuia să ai acces extern direct şi un domeniu cumpărat ca să rămîi vizibil permanent în ciuda IP-ului dinamic. Ah şi un abonament de net suficient de bun ca să poată ţine traficul. Dar chiar dacă nu puteai sau voiai să faci asta, un mare avantaj era că puteai face liniştit(ă) teste acasă la orice: teme, setări, articole etc. pînă găseai combinaţia perfectă şi abia apoi făceai modificările, scurt şi dintr-o bucată, la blogul online de pe WP (sau propriul domeniu, pentru cine are bani de aruncat).
    Probabil că încă există acel program, însă acum în mod sigur conţine o variantă recentă de WP, mizeria aia cu ‘blocuri’ şi centralizare de date. Versiunile vechi – ar trebui să am cîteva pe vreun HDD vechi dar naiba mai ştie de ele – aveau varianta clasică. Totuşi poate ar fi util şi ăsta nou pentru cine vrea – eu nu – să se acomodeze cu modificările noi necerute de nimeni şi urîte de toţi. Asta ca să nu vă apucaţi să faceţi bălării pe blogul „bun”, să vă înjure clienţii… pardon, vizitatorii fideli. Căutaţi, care doriţi, InstantWP şi vedeţi dacă-i daţi de cap.

    Altfel, urme de oameni am şi eu la mine „acasă” – unii care au dispărut complet, alţii care au revenit după o perioadă de tăcere prin alte părţi dar nu şi la mine… C’est la fuckin’ vie, după cum îmi place mie să spun. Apoi no, într-o zi, probabil curînd, m-oi duce şi io la stele. Cum spuneam într-o poezie mai veche: „tic-tac… tic-tac… tic… şi-odată am să tac”.

    Apreciază

    • Nu dau bani. Deocamdată. Dacă va fi singura soluţie, nu ştiu, mă mai gândesc atunci. Dar pentru ce vreau şi pentru ce înseamnă blogul pentru mine, e perfect aşa cum e. Nu mă interesează aspectul decât atât cât ţine de bun simţ, adică să nu umplu pagina cu chestii care-ţi sar la gât de cum intri sau să-ţi sară de pe undeva vreun balaur care acoperă textul.
      Cea mai mare bucurie este aia că deşi blogul arată fix ca-n prima zi, cu foarte, foarte mici excepţii, fără să fac absolut niciun efort şi doar cu ajutorul vostru, când aveam câte o problemă, voi sunteţi tot aici. Asta mă face să cred că nu pentru aspectul lui veniţi şi că motivul pentru care am făcut acest blog încă există. Şi e la fel de viu ca-n prima lui zi.
      Pentru mine, nicio răsplată nu poate egala asta deci nu mă interesează nicio creştere forţată de motoare.
      Dar, repet, dacă nu va putea merge gratis, ca să nu-l pierd, poate voi apela la varianta cu plată. Dar rămân la căsuţa mea, va fi la fel şi voi fi la fel. Nici pe voi, nici pe alţii nu i-am numit nici măcar vizitatori, cu atât mai puţin clienţi sau fani sau cititori. Din ăştia au vedetele. Eu am prieteni. Şi atât.
      Mulţumesc, Dragoş!

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Evident nu mă refeream la tine şi eventualele posibile alegeri, am scris la modul generic pentru oricine ar fi interesat de subiect. Nici pe mine nu mă încîntă o trecere pe domeniu privat – n-am bani de-o pîine, de unde să plătesc pentru… ce? Ca să m-apuc să scriu reclame şi apoi să pretind că e… artă de marketing?! Fuck that, prefer să mor de foame. Oricum voiam de mult să închei cu blogăreala, simt că nu mai am nimic bun de spus şi am şi răguşit lătrînd degeaba.

        Dar ideea era, cel puţin cu programul ăla, că ai avea şansa să exersezi acasă tot felul de setări fără frica de a strica blogul real. Să înveţi cum să foloseşti noile inutilităţi, unde găseşti ce era odinioară la îndemînă ş.a.m.d. Eu l-am folosit acum ani de zile pentru mine, trecînd în revistă widget-urile disponibile, verificînd şi corectînd aspectul diverselor elemente etc. apoi am făcut modificările necesare în blogul online. Şi desigur, am importat tot blogul de pe WP ca să am o copie de rezervă acasă. Poţi face asta, şi cînd ai timp şi chef răscoleşti prin articole şi comentarii vechi fără să chinui internetul.

        Aspectul are importanţa lui. După cum ştii, şi eu am păstrat tema şi aspectul alese cu ani şi ani în urmă, doar o poză-două am mai adăugat în sidebar şi link-uri către filmările cu „copiii”. Au fost însă bloguri „înghesuite”, cu o duzină de clipuri iutub în sidebar, poze animate sclipitoare şi alte aiureli încît încărcarea unei pagini depăşea baremul meu de răbdare acordat unei asemenea activităţi. După cîteva asemenea experienţe neplăcute a trebuit să renunţ (pff, iar am ajuns la unfollow!) Aşadar trebuie ţinut cont şi de aspect şi funcţionalitate, pe lîngă calitatea textelor. Din nou, vorbesc la modul generic, nu c-aş avea probleme pe aici.

        De SEO nu-mi pasă, ba chiar am bifat de mult descurajarea aşa-ziselor „motoare de căutare” de la indexare, fiindcă nu vreau să-mi aterizeze tot felul de ciupciughezi cu oferte de… diverse, ca să am ce şterge cu spor din spam, că nu mai am timp de pierdut cu de-astea.

        Dacă vrei poţi edita filmarea aia „stricată” – deşi eu zic că nu e, ba dimpotrivă – ca să scoţi pista audio. Un exemplu care-mi vine în minte ar fi mkvtools care poate converti orice fişier media într-un container Matroska (extensie .mkv) şi care permite schimbarea sau eliminarea diverselor componente din fişierul sursă, cum ar fi pista audio din filmarea originală. Poţi chiar crea o subtitrare cu un alt program – spre exemplu Subtitle Workshop – pe care s-o înglobezi în acel container. Am sentimentul că n-o să te „deranjezi” cu toate astea, dar dacă tot am avut informaţia la îndemînă m-am gîndit că nu strică s-o pun aici, pentru oricine ar fi interesat.

        Revenind la articol, pe la începutul lui martie mi-am amintit obsedant de un vizitator mult prea meteoric prin atunci Clubul Psi. În mod ciudat îmi amintesc vag figura lui, îmi amintesc că avea două fete cîntăreţe iar el era compozitor, îmi amintesc chiar data lui de naştere – 7 martie – dar nu-mi amintesc nici acum numele! După vreo lună sau ceva în care a răscolit puţin spiritele prin Club, într-o zi a scris pe blog că nu se simte prea bine. După două zile a plecat pe ceea lume.

        Azi, mai devreme, trecînd prin cîteva intrări din jurnal, am găsit una scurtă din 29 decembrie 2006 în care spuneam cum a fost anunţat de un amic că Tony a „plecat” şi el după soţia lui Cristina în seara precedentă. Uitasem complet data, dar n-am uitat că Tony a fost singura persoană cunoscută vreodată născută în aceeaşi dată cu mine. Iar după „plecarea” lui, aniversările mi-au dispărut din calendar. Asta aşa, tangenţial la partea a şasea a poveştii din bar.

        People come and go. Sometimes they come back, sometimes they don’t. Not because they wouldn’t want to, but because they cannot. Life is a one-way street.

        Apreciază

        • Ştiu că n-ai zis de mine, Dragoş. Dar am profitat de ocazie să spun ce simt faţă de voi. Niciodată nu am spus că „cititorii mei, că urmăritorii mei, că…”. Prin simpla exprimare în sensul ăsta, te poziţionezi deasupra acelor oameni şi nu e şi nu va fi cazul meu. Da, cuvântul pentru omul care citeşte e cititor. Dar spunând asta aici, automat se traduce prin ce-am zis. Asta simt eu, asta spun 😀
          Nu, nu voi edita acea filmare, simţi bine, doar pentru că nu e atât de importantă sau nu va fi folosită decât ca amintire, dar îţi mulţumesc tare mult, e foarte utilă informaţia pentru viitor! Aşa cum e şi cea legată de blog! Mulţumesc mult pentru toate astea!
          Of! Nu ştiu despre cine vorbeşti, nici nu cred că aveam blogul pe vremea aia. Dar e foarte trist…

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Cred că majoritatea dintre noi am ajuns deja să ştim cum ne poziţionăm unii faţă de alţii – faţă de tine şi între noi – aşa că probabil nu ne-am aduce tancurile dacă ai folosi descrieri simple şi directe atunci cînd e cazul în locul forţatei corectitudini politice pe care eu o urăsc cu pasiune oriunde şi oricînd. 🙂

            Am căutat de atunci şi abia acum am găsit aici.

            Apreciază

            • Am vrut să întreb dacă nu de el e vorba când ai zis de fetele lui cântăreţe. Dar am zis că poate totuşi nu…

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Îl ştiai, l-ai cunoscut…?

              Apreciază

            • Nu personal. Şi am citit mai multe despre şi de el după ce n-a mai fost. Înainte, ştiam doar vag despre el.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Aha, am priceput. Eu, cel puţin, n-am ştiut nimic înainte; de fapt cred că nimeni din grup nu-l ştia. Şi uite că a trecut pe la noi precum rapidul prin haltă, în drumul lui spre eternitate.

              Apreciază

            • Mai multe am aflat despre de el după ce am început să le urmăresc pe fete. Nu ştiu exact câte sunt, dar două dintre ele sunt tare zuze şi simpatice, şi le mai urmăresc filmuleţele.
              Aşa l-am căutat mai mult şi atunci, după ce-a plecat, şi am găsit blogul.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Eu ştiam doar de două fete, or fi mai multe? Aşa l-am şi găsit la mine: mi-am adus aminte cu greu că pe una dintre fete o cheamă Ana. Dar cum am o grămadă de comentarii de la o Ana care a trecut şi pe la tine de curînd, şi combinaţia asta de litere se găseşte în muuuulte alte cuvinte, mi-a luat ceva vreme să găsesc articolul corect.

              Apreciază

            • Nu ştiu sigur şi nu vreau să vorbesc prostii. De pe net le ştiu pe Ana şi Monica. Nu ştiu de ce ştiam că mai sunt.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              În fine, nu contează. Se pare că ne-am apropiat de acelaşi subiect din direcţii diferite, în perioade diferite. Din partea mea să fie sănătoase fetele şi să aibă baftă în viaţă.

              Apreciat de 1 persoană

  13. Iosif zice:

    (999)Noi unA, îti spunem cu drag…La Multi Ani, indiferent de ce s-a întâmplat în urma cu 2doi ani… 🙂
    În spatele tuturor cauzelor si efectelor universale,
    Este Cuvântul Viu cântat sau scris în mici jurnale.
    E hrana nemodificata pentru Suflete înfometate,
    Sursa de apa vie pentru inimi vestejite, însetate.
    Un weekend minunat, relaxant, binecuvântat, în Cuvântul Vietii vesnice, învesmântat, draga Potecuta

    Apreciază

  14. Iosif zice:

    Totul tine de perceptia, deslusirea, conjugarea si asimilarea…Cuvântului PRIMordial (Logosul) *Être* ! 🙂

    Apreciază

  15. silviubogan zice:

    Dacă dorești să-ți faci blog mai flexibil, chiar doar să te poți juca alegând diferite module, poți apela la mine. Este gratis pentru prietenii mei. La fel, dacă ai vreo întrebare, poți să mi-o pui. Cu asta mă ocup și învăț continuu.

    Weekend frumos, Potecuța!

    Apreciază

  16. Suzana zice:

    Multumesc mult pentru melodie! Si pentru link. Mereu descopar linkuri cu erori, filmulete care nu mai exista, dar si bloguri referite care si-au transferat postarile. E o munca titanica sa le refac, asa ca mai ma gandesc. Un ajutor pentru memorie cred ca totusi e bun, mai ales pentru ideile principale petrecute cu noi, dar cred ca asta tine de fiecare, daca simte nevoia sa puncteze anumite pietre de hotar. Tu o faci din plin pe acest blog al tau.
    Multumesc pentru aceasta fila de jurnal, draga Potecuta!
    Un final de saptamana minunat! ❤

    Apreciază

    • Mie mi-a găsit multe dintre cele şterse, Suzana. Nu am avut ce modifica, am şters doar linkul şi a rămas numele, trimiterea, fără link. Altfel da, ar fi fost de muncit, să caut eventual noile bloguri ale celor care au trecut la altele.
      Eu îţi mulţumesc ţie mult!
      Să ai o săptămână frumoasă!

      Apreciază

  17. Ce cântătoare sunt cuvintele tale .. “Urme şi oameni rămân. Şi emoţii rămân.”

    Apreciază

  18. anasylvi zice:

    Si eu am auzit recent de broken links, se stie ca sunt o nooba in ceea ce priveste diversele aspecte tehnice ale activitatii, m-am straduit mai ales sa invat ce mi se parea important din punct de vedere estetic si practic, cu modulul acela super simplu de care ziceai. O sa caut si eu linkurile astea broken, sa vad daca am. Multumesc de idee, duminica frumoasa! ❤

    Apreciază

  19. Zina zice:

    Da’ știu că mi-ai dat de lucru… Aproape 900 la un singur blog din patru… Să mai pun linkuri multe…

    Mulțumesc de ajutor și săptămână excelentă! ♥

    Apreciază

  20. Floare de mai zice:

    Melodia îmi place mult😊.Blog n-am,dar şi pe fb,mai dispar prieteni,mai comentarii,uneori şi fără să bag de seamă.Unii îmi dau accept înapoi,unii nu,vin alții…ca şi în viață
    Şi urme şi oameni rămân
    Chiar noi ne întoarcem la noi
    Hai soare,de poți,să amâni
    Tristețea prea recilor ploi…

    Apreciază

  21. Alex zice:

    M-ai făcut să îmi amintesc de începuturile în blogosferă. Eram fascinat de câteva bloguri, unde se încingeau discuții serioase, pe tot felul de teme, dintre cele mai diverse. Nu mai sunt demult… S-a așternut praful pe ele… M-am uitat într-o zi pe un articol de când mi s-a născut fetița. Am pus câteva poze cu mânuțe și piciorușe de bebe. Am recitit comentariile cu emoție. Multe comentarii. Sunt mulți dintre prietenii de atunci care au plecat… spre stele. Nu îmi vine să cred că ei nu mai sunt în viață, dar au rămas cuvintele lor, exprimând sentimente, gânduri frumoase…„Urme” ale trecerii lor prin această lume… Nu poți să nu lăcrimezi, cu gândul la acești oameni minunați.
    Ce va mai fi în viitor? Nu știm… Vom vedea. Așa sperăm.
    Să fim sănătoși! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s