Cui şi de ce îi dăm unfollow?

Vremea de ieri, nici aşa, nici aşa, mi-a dat o stare poetică de nu vă pot explica. Aş fi scris texte melodramatice şi versuri dă inimă halbastră, să curgă râuri-valuri. Noroc că duminica nu scriu. Că nu vreau, nu că ar fi blogul meu într-o formaţie/orchestră/gaşcă din asta care are interzis la taste în vreo zi anume. Când voi vrea, voi scrie. Că sunt berbec şi fac fix ce şi cum vreau, şi duminica mi-e lene să stau în poziţie de drepţi pe lângă laptop, orice-ar spune orice mari îndrumători în materie de când avem voie să ne luăm liber de la social media. Dar aş fi scris. 😀
Mi-a trecut starea poeticistă şi aş fi scris apoi despre cine mămicuţa ei de telecomandă m-a pus să-mi pierd două ore la un film tâmpit despre una care-i scriitoare şi… şi. La început, am crezut că-i despre altceva, pe urmă m-am uitat din inerţie, cred că de aici şi expresia cu boul şi poarta cea nouă. Pe cuvânt că vă povestesc filmul, vă zic finalul, numai să fiu sigură că nu vă uitaţi şi voi. Iluzii mortale se numeşte şi am dat play pentru Kirsten Davis pe care nu am mai văzut-o în alt film în afară de Sex and the City şi am vrut să văd ce face. Deşi mult diferită de cum o ştiam, face foarte bine, rolul e mişto, dar filmul e prost. Avem scriitori printre noi, zău că nu cred că… bine, hai, tac. Dar dacă ziceţi că vreţi să-l vedeţi, vă zic finalul, parol!

Noroc că am mai avut nervi de un film, şi bine-am făcut, că minunăţia asta m-a făcut să uit de timpul pierdut cu primul. Ăsta se numeşte Paper Lives şi m-a terminat. Mvaaai, dar ce actor frumuşăl şi ce copil absolut bestial şi ce film frumos! Deşi e turcesc, cu ăsta mi-au trecut definitv toate prostiile din cap, prostii în care credeam că tot ce-i turcesc e telenovelă. Issa, oare şi tu ai zis despre filmele turceşti, nu? Nope, nu e. Am mai văzut eu vreo două dar am crezut că-s excepţii. Nu, gata. Nu mai zic veci aşa tâmpenii, turcii ştiu să facă filme şi au nişte actori… vai, vai. Nu mă credeţi? Fetili, ia daţi un click aici. Pot da şi domnii, nu e interzis, nu fac discriminări, dar ei nu vor găsi nimic interesant. Ei? Io v-am zis. Ăla e personajul principal. Şi gata, despre ăsta nu vă zic decât că merită văzut, că mi-a plăcut mult şi că atât.
Gata despre filme, Jo, iartă-mă, nu mai fac 😀

Am crezut că revine starea de ieri, cu melancolii, cu floricele şi valuri înspumate. N-a venit. Aşa că vă întreb ce-am vrut să întreb de anul trecut. Dar na, ardeleanca din mine abia acum a reuşit: ce v-ar putea face să nu mai urmăriţi un blog?
Am mai vorbit aici despre ce ne face să nu mai comentăm pe un blog şi mulţi mi-aţi spus că dacă nu primiţi răspunsuri, dacă simţiţi că sunteţi ignoraţi, nu mai comentaţi. Dar citiţi în continuare. Ei, dar poate fi ceva care să vă facă să nu-l mai urmăriţi deloc? Cam ce?
Vă amintiţi că am vorbit aici despre operă şi artist şi despre cum şi în ce condiţii ar trebui să le delimităm? Unii aţi spus că nu puteţi trece peste. Că dacă aflaţi că interpretul x a făcut ceva, nu-l mai puteţi asculta. Şi că nu mai puteţi citi cărţi scrise de y dacă aflaţi că e nu ştiu cum. Avem exemple celebre cu poeţi şi scriitori care-s puşi la zid, cu tot cu operele lor, pentru că au avut cândva opţiuni politice cu care noi nu am rezonat. Se aplică asta şi-n cazul blogurilor? De ce nu s-ar putea? Sigur, nu e vorba acum că am afla ceva despre acel om care scrie pe un blog. Tocmai de asta vă întreb pe voi. Ar putea fi ceva care să vă facă să daţi unfollow? Ce? Şi de ce atunci când aţi dat follow a fost ok şi pe urmă nu a mai fost? Cine s-a schimbat? Bloggerul? Noi, cu tot cu opţiuni, preferinţe? Sau se poate o… să zicem atitudine mai altfel care v-a făcut să nu mai puteţi vedea ansamblul?

Revin la cazurile celebre: dacă atât de mult ne poate supăra un scriitor pentru că-n viaţa personală a făcut ceva cu care nu suntem de acord încât nu-i mai înghiţim opera, când un necunoscut are faţă de noi o atitudine care ne supără, putem trece peste? Sigur, el scrie la fel de frumos, interesant etc… dar putem? Păi şi scriitorul scrie la fel, ce ar avea una cu alta, am spune, nu? De aia întreb.
S-a întâmplat să daţi unfollow? De ce? Nu vreau nume, evident, nu se bârfeşte aici. Discutăm liber. Şi dacă nu se poate, nu-mi spuneţi nici motivul. Doar atât: a avut legătură cu ce a scris sau cu atitudinea faţă de voi? Asta v-ar putea face să staţi departe? O atitudine nepotrivită, să zic? Treceţi peste, citiţi, comentaţi în continuare? Dar cum faceţi?
Na, sunt şi eu curioasă, deh 😀

Foto