Cui şi de ce îi dăm unfollow?

Vremea de ieri, nici aşa, nici aşa, mi-a dat o stare poetică de nu vă pot explica. Aş fi scris texte melodramatice şi versuri dă inimă halbastră, să curgă râuri-valuri. Noroc că duminica nu scriu. Că nu vreau, nu că ar fi blogul meu într-o formaţie/orchestră/gaşcă din asta care are interzis la taste în vreo zi anume. Când voi vrea, voi scrie. Că sunt berbec şi fac fix ce şi cum vreau, şi duminica mi-e lene să stau în poziţie de drepţi pe lângă laptop, orice-ar spune orice mari îndrumători în materie de când avem voie să ne luăm liber de la social media. Dar aş fi scris. 😀
Mi-a trecut starea poeticistă şi aş fi scris apoi despre cine mămicuţa ei de telecomandă m-a pus să-mi pierd două ore la un film tâmpit despre una care-i scriitoare şi… şi. La început, am crezut că-i despre altceva, pe urmă m-am uitat din inerţie, cred că de aici şi expresia cu boul şi poarta cea nouă. Pe cuvânt că vă povestesc filmul, vă zic finalul, numai să fiu sigură că nu vă uitaţi şi voi. Iluzii mortale se numeşte şi am dat play pentru Kirsten Davis pe care nu am mai văzut-o în alt film în afară de Sex and the City şi am vrut să văd ce face. Deşi mult diferită de cum o ştiam, face foarte bine, rolul e mişto, dar filmul e prost. Avem scriitori printre noi, zău că nu cred că… bine, hai, tac. Dar dacă ziceţi că vreţi să-l vedeţi, vă zic finalul, parol!

Noroc că am mai avut nervi de un film, şi bine-am făcut, că minunăţia asta m-a făcut să uit de timpul pierdut cu primul. Ăsta se numeşte Paper Lives şi m-a terminat. Mvaaai, dar ce actor frumuşăl şi ce copil absolut bestial şi ce film frumos! Deşi e turcesc, cu ăsta mi-au trecut definitv toate prostiile din cap, prostii în care credeam că tot ce-i turcesc e telenovelă. Issa, oare şi tu ai zis despre filmele turceşti, nu? Nope, nu e. Am mai văzut eu vreo două dar am crezut că-s excepţii. Nu, gata. Nu mai zic veci aşa tâmpenii, turcii ştiu să facă filme şi au nişte actori… vai, vai. Nu mă credeţi? Fetili, ia daţi un click aici. Pot da şi domnii, nu e interzis, nu fac discriminări, dar ei nu vor găsi nimic interesant. Ei? Io v-am zis. Ăla e personajul principal. Şi gata, despre ăsta nu vă zic decât că merită văzut, că mi-a plăcut mult şi că atât.
Gata despre filme, Jo, iartă-mă, nu mai fac 😀

Am crezut că revine starea de ieri, cu melancolii, cu floricele şi valuri înspumate. N-a venit. Aşa că vă întreb ce-am vrut să întreb de anul trecut. Dar na, ardeleanca din mine abia acum a reuşit: ce v-ar putea face să nu mai urmăriţi un blog?
Am mai vorbit aici despre ce ne face să nu mai comentăm pe un blog şi mulţi mi-aţi spus că dacă nu primiţi răspunsuri, dacă simţiţi că sunteţi ignoraţi, nu mai comentaţi. Dar citiţi în continuare. Ei, dar poate fi ceva care să vă facă să nu-l mai urmăriţi deloc? Cam ce?
Vă amintiţi că am vorbit aici despre operă şi artist şi despre cum şi în ce condiţii ar trebui să le delimităm? Unii aţi spus că nu puteţi trece peste. Că dacă aflaţi că interpretul x a făcut ceva, nu-l mai puteţi asculta. Şi că nu mai puteţi citi cărţi scrise de y dacă aflaţi că e nu ştiu cum. Avem exemple celebre cu poeţi şi scriitori care-s puşi la zid, cu tot cu operele lor, pentru că au avut cândva opţiuni politice cu care noi nu am rezonat. Se aplică asta şi-n cazul blogurilor? De ce nu s-ar putea? Sigur, nu e vorba acum că am afla ceva despre acel om care scrie pe un blog. Tocmai de asta vă întreb pe voi. Ar putea fi ceva care să vă facă să daţi unfollow? Ce? Şi de ce atunci când aţi dat follow a fost ok şi pe urmă nu a mai fost? Cine s-a schimbat? Bloggerul? Noi, cu tot cu opţiuni, preferinţe? Sau se poate o… să zicem atitudine mai altfel care v-a făcut să nu mai puteţi vedea ansamblul?

Revin la cazurile celebre: dacă atât de mult ne poate supăra un scriitor pentru că-n viaţa personală a făcut ceva cu care nu suntem de acord încât nu-i mai înghiţim opera, când un necunoscut are faţă de noi o atitudine care ne supără, putem trece peste? Sigur, el scrie la fel de frumos, interesant etc… dar putem? Păi şi scriitorul scrie la fel, ce ar avea una cu alta, am spune, nu? De aia întreb.
S-a întâmplat să daţi unfollow? De ce? Nu vreau nume, evident, nu se bârfeşte aici. Discutăm liber. Şi dacă nu se poate, nu-mi spuneţi nici motivul. Doar atât: a avut legătură cu ce a scris sau cu atitudinea faţă de voi? Asta v-ar putea face să staţi departe? O atitudine nepotrivită, să zic? Treceţi peste, citiţi, comentaţi în continuare? Dar cum faceţi?
Na, sunt şi eu curioasă, deh 😀

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

200 de răspunsuri la Cui şi de ce îi dăm unfollow?

  1. stela9 zice:

    M-ai pus pe gânduri potecuțo🙂 oare am dat unfollow la un blog? Nu, nu cred. Dar nici nu urmăresc multe bloguri. Dacă aș da? Nu cred, de obicei pe bloguri lumea scrie din pasiune și dacă rezonez cu ceea ce scrie, îl urmăresc.

    Apreciază

  2. Issabela zice:

    Ehh… eu n-am generalități, fiecare e separat 😁 am rămas cu follow la cîțiva, de ex, din inerție, deși sîntem hăis și cea, dar, în ciuda atitudinii, feelingul meu zice că sînt doar niște oameni care vor și ei niște răspunsuri – total diferiți de agresivi. Deci aș da unfollow la agresivitate verbală, gen nostrastella, la pedofilism și criminali (dacă aș afla, în speță la actori, scriitori, vedete). În rest… omul și locul/scrisul.
    Cît despre filmele turcești… 😁😁 da, cînd nu-s musulmani (și n-am văzut pîn-acum unul care să-mi scoată ochii cu asta, precum cele evreiești), au o duioșie atît de neeuropeană, încît o să-l caut și pe paper lives musai!
    Acum am găsit o serie, ultraviolet, ceh/polonez (nu-mi dau seama exact și eu dau skip la generice), care chiar îmi place.

    Apreciază

    • Issa, comentariul tău era la spam 😯
      Şi cum azi am stat numai pe telefon, că abia acum a revenit curentul, acum l-am găsit. Nu ştiu de ce, tu nu ai mai fost în spam. Numai tâmpenii se întâmplă, zău.
      Eu cred că îţi va plăcea filmul. Aşa cred eu, sper să nu mă înşel 😉
      Îţi mulţumesc!
      A fost o vreme-n care credeam că treaba aia cu asumatul e valabilă oriunde şi acceptam absolut orice. Erau pe aici oameni care-mi spuneau că nu e cazul, că ce fac, că de ce, că să şterg, că să nu las. Şi eu nu şi nu. Până când am zis stop. Nu şterg comentarii, nu e cazul aici de mulţi ani. Dar zic pas la agresivitate când o depistez şi mă retrag frumos, nu-i de mine. Am eu altele, ca azi, fără curent 5-6 ore, nu să le înghit altora frustrările. Deci nu pot sta pe bloguri unde e cu ceartă şi cu replici tăioase, doar să ne aflăm în treabă, să se vadă cine-i şăfu’. Nu mă interesează 😀

      Apreciat de 1 persoană

  3. Dana zice:

    Îmi place mult cum si ce scrii! Te-am zărit de mult până ți-am dat follow, doar pentru că eram prea încântată si prinsă de fe citeam, nu că am ezitat. Cu acest articol, imi arăți o față nouă, plină de umor, care îmi place mult. Dinspre mine, nu vei avea unfollow. ❤️ De altfel, nu am acest obicei, pentru că urmăresc doar bloguri cu care rezonez si pe care îmi face placere să le citesc.

    Apreciază

  4. Iosif zice:

    Din fericire nu am blog, asa ca…vorba Anidei Lasto (ZUZU) LIBER pe Tinder ! Eu când vreau să fluier, fluier ! 🙂 😀 )))
    O seara frumoasa si o saptamâna binecuvântata, miraculoasa, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  5. sticri zice:

    Am dat unfollow la unele bloguri atunci cand am realizat ca persoana care e in spatele blogului respectiv e destul de falsa. Prefer o persoana agramata, mai putin pregatita dar oarecum sincera. Am mai dat unfollow atunci cand am vazut ca unele bloguri participau la un fel de concurs unde le erau date niste produse pt care faceau niste articole/reclame foarte frumoase la adresa acelor produse. Mie asa ceva nu-mi place, e posibil sa n-am dreptate, dat astea-s toanele mele. Imi amintesc ca la un asemenea blog care lauda niste aspiratoare am intrat si am ‘facut misto” de niste imagini postate acolo unde erau prezentate niste doamne care aratau bine, zambitoare, fericite si cu aspiratorul in mana..😂😂😂😂, adica…..😂😂😂, ma scuzati….
    Eeeee, la astfel de bloguri am dat unfollow, eu consider asa ceva „p…..tuare intelectuala”

    Apreciat de 1 persoană

    • Aha, deci la tine ţine şi de conţinut, am înţeles. E normal să fie aşa, alegem ce citim, când citim. Cine poate spune dacă ai sau nu dreptate? Ai dreptatea ta şi asta contează, nu există un manual cu reguli. Aşa că da, ai dreptate 🙂
      Mulţumesc pentru răspuns, Sticri!

      Apreciat de 2 persoane

    • Camelia zice:

      Sticri e cam dură exprimarea ta. Hai totuşi să zicem că o părere nu-ți strică dacă arunci un ochi peste un astfel de articol. Niciodata nu-ti strică să afli pentru ce se foloseşte un aspitator.😜😜😜😛

      Apreciat de 1 persoană

      • sticri zice:

        Nu despre tine era vorba mai sus, chiar daca stiu ca si tu participi la „campionatul acela”. Chiar si azi sau ieri ai pus un articol/reclama la ceva, nu mai stiu exact la ce. Referitor la exprimare, imi apartine si am spus mai sus ca e parerea mea si ca pot gresi, dar nu mi-o schimb pt ca asa gandesc si …. asta sunt.
        Referitor la aspiratoarele alea sa stii ca stiu cum.sunt pt ca o sa razi dar eu dau cu aspiratorul la mine in casa … din anumite motive.
        PS: Niciodata nu achizitionez electrocasnice dupa reclame ci compar preturi si caracteristici tehnice, adica cum pot cumpara tehnologia cea mai buna/trainica la pretul cel mai mic.

        Apreciat de 1 persoană

    • multumesc pentru unfollow sticri, sa stii ca nu am primit produse in schimbul articolelor din competitie. sincer, nici nu am stiut ca se dau premii. m-am bagat in competitia aia pentru ca am trecut prin cea mai proasta faza a vietii mele si incercam sa ies din starea aia.
      imi esti simpatic, oricum!
      stii ce-am invatat in ultimele trei luni? recunosc, nu am fost cea mai buna si fara de pacat fiinta din lume. am invatat sa nu mai judec pe nimeni! e intelepciunea de dupa.
      😊

      Apreciat de 1 persoană

      • sticri zice:

        Din cate stiu tu nu mai puneai acele reclame, parca renuntasei, nu inteleg de ce te deranjeaza pt ca am spus cu subiect si predicat ceea ce tu nu ai putut spune dar ai actionat in sensul acela, adica ai renuntat la acel „campionat”. Nu am spus nicaieri ca cineva primea produse sau alte bunuri, am spus ca mie-mi parea total „aiurea” acele articole care nu aveau nimic in comun cu „spiritul blogului”.

        Apreciat de 1 persoană

    • ce inseamna prostituare intelectuala, sticri? sincer, imi pare teribil de rau ca la Potecuta pe blog se scriu astfel de cuvinte.

      Apreciat de 1 persoană

    • Oooook! Sticri, tu vorbeai de super blog? Am înțeles că e vorba de bloguri făcute numai pentru reclame. Mă rog, părerea e părere, nu asta e ideea.
      Vă rog însă mult de tot, mult, nu vă certați și nu vă jigniți, da? Nu fac pe profesoara, e ultimul lucru pe care l-aș face, știți că aici e liber la orice. Dar m-aș simți eu foarte prost dacă la o postare a mea, oameni care-mi sunt foarte dragi s-ar supăra și s-ar naște o atmosferă care nu are nimic de-a face cu ce e aici de obicei. Vă rog!
      Așa cum am tot spus, asta e sufrageria în care stăm toți pe jos, pe covor, vorbim, râdem și glumim. Dacă e vreo gazdă care în condițiile astea stă deoparte când musafirii ei nu sunt toți tratați la fel, ba îi lasă pe alții să se ia de fiecare-n parte, e treaba fiecăruia. Nu e cazul de față, am zis și io, că sunt cazuri. Eu nu pot așa. Deci vă rog! E voie la orice, dar nu la supărări.
      Și îmi cer eu scuze că de la piticii din capul meu s-a ajuns aci, mai bine scriam despre valuri înspumate.
      Revin dimineață cu celelalte răspunsuri, e musai să și dorm.
      Vă pup pe toți!

      Apreciat de 6 persoane

  6. Chiar m-ai pus pe gânduri, însă mi-am amintit. De obicei, cu greu dau ,,follow”, din această cauză rar ajung la ,,unfollow” 🙂 A fost un caz când mi s-a părut atât de drăguță persoana și ce face ea, chiar ,,aducea” a patriotism și inteligență, dar… Cu regret, călătorind pe acel blog, am depistat falsitate, aroganță și chiar prostie.
    Despre alt caz chiar scrisesem undeva. Urmăream pe youtube un așa-zis blogger care făcea interviuri cu diferite personalități notorii (câteva) și cu ,,fufe” și,,fufușori” care, cu siguranță îl plătesc ca să îi promoveze. Nu prea scriu comentarii pe youtube, dar odată chiar m-am indignat ( nu doar eu, ci și mai mulți urmăritori) de faptul cum poți promova așa persoane fără valori. Și mamă-sa (a celui care face interviuri) când m-a luat la trei parale…Offf… Și încă până la urmă a ieșit că noi, urmăritorii suntem niște,,nimeni”, niște proști și nu avem noi ce-i spune lui fiu-său ce să promoveze. Zic, dapoi el dacă a vrut să fie ,,văzut ” să-și asume și niște responsabilități, plus la toate să fie gata de a înfrunta și niște critici, mai ales că unele chiar sunt utile, dacă sunt facute cu bun-simț și fără hate ( așa cum am făcut eu), doar cu scopul de a optimiza ,,materialul” care ni se oferă pentru ,,consum” .
    În fine, mai bine sunt rezervată la follow, decât pe urmă să simt un gust amar și să,,apelez” la unfollow.

    Apreciat de 2 persoane

    • Uite o metodă bună! Să nu dai ușor follow, pentru a nu da ușor unfollow 🙂
      Da, îmi amintesc de cazul ăsta povestit de tine, știu că ai scris de el. Nu știu ce să zic. Sunt persoane care nu acceptă păreri în contradictoriu. Dacă nu zici ca ei, ești prost și multe altele. Acum, că a venit mama lui, ce să zic, mama e mamă și-și apără puii, orice ar fi. Dar cumva fiecare are dreptul să își spună părerea. Și dacă nu există jigniri, nu văd de ce să nu o accepți. Dar fiecare reacționează în funcție de mulți factori.
      Mulțumesc, Emilia! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

  7. Ana zice:

    Cand nu mai gasesc interes comun in subiecte . Sau, ca am patit, era blogul unei tioe, simpatica de altfel, care cerea ajutor la fiecare postare( sau asta dadea de inteles) ca era neinteleasa in dragoste si avea depresii…Si dupa un timp m-am plictisit…si am unfollow…ca nah, era un fel de a eu sutez, eu dau cu capul.
    De obicei nu dau unfollow si ce am scris mai sus chiar trebuie sa ma motiveze puternic sa fac asta, dar cand nu am ce comenta, nu comentez…si daca nu imi place postarea, trec mai departe…
    Oare asta ai dorit sa sti?! 😁Sau am luat-o pe aratura?! 🤪

    Apreciat de 2 persoane

    • Ești o scumpă! 😀
      Tu nu o poți lua pe arătură, orice ai zice. Și crezi că știu ce am vrut să știu? 😀 😀
      Am înțeles perfect! Îmi amintesc și eu de cineva care m-a speriat în sensul ăsta. Am comentat ceva, în stilul meu, dar nu în glumă, și nu știu, ori m-a confundat, ori ceva a fost, că a reacționat ca și cum vreau să îi fac rău sau ceva. Și da, cerea o părere și ajutor. Și am plecat repede, nu am avut cum să explic, ea o ținea că îi sunt dușman sau ceva în genul ăsta. Of.

      Apreciat de 2 persoane

  8. Florina zice:

    Da, da, exact, ala turcesc Paper lives, am plâns juma de oră după ce s-a terminat. E genial totul la el: TOTUL, unul dintre cele mai bune filme văzute vreodată. Super, l-ai găsit singură! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Florina zice:

    Ca să răspund: aroganța titularului de blog m-ar sictiri și mi-e greu să urmăresc (știi tu, tipele alea care se cocoață acolo pe piedestal și ca ele „nu mai e nimenea” și vorbesc de parcă oamenii care le citesc ar fi supușii lor.
    Ar mai fi, recunosc, poate snobismul meu, bloguri în care limba română e pocită… rău și în mod repetat. Nu le pot urmări!

    Apreciat de 3 persoane

  10. Diana zice:

    Inca nu am reusit sa depasesc prejudecata turcesc=telenovela. Am incercat… Am gasit un film cu punctaj maxim: 10, si-am zis sa-l vad. Era cu razboi, actiunea se petrecea in munti, era o trupa de tipi izolati pe acolo si… nu mai incepea actiunea! Dialogurile erau atat de insipide incat, dupa 30 de minute (20 minute e max. pe care il acord unui film ales dupa „nota”) nu intelegeam de ce e asa de fain filmul! Am mers pe repede inainte, am vazut impuscaturi, ambuscade, dialoguri de doi lei… Si gata. Va trece ceva timp pentru a ma incumeta iar. 😊

    Online, „ca pe viu”: cunosti un om, iti face o impresie buna/iti place – sau nu, dar nu vrei sa mergi pe „prima impresie” si vrei sa „aprofundezi”… Apoi alegi: ramai sau pleci. Greu ma hotarasc sa nu mai urmaresc un blog. Un blog devenit „privat”, de exemplu, n-are rost sa-l mai urmaresc (poate bloggerul e intr-o pauza; nu stiu, pentru ca n-a spus – nu-i obligat sa anunte, evident, dar daca e privat… asta e). Am renuntat sa urmaresc un blog pentru ca autorul a jignit prea des, pe blogul meu, anumiti oameni. Si mi-am pierdut interesul pentru un blog cu un administrator care crede ca poate spune orice, oricui, da’ replici la fel nu suporta. 😊
    Sa nu uit! 😊 Mi s-a intamplat sa fiu intrebata de ce nu mai urmaresc blogul X – habar nu aveam ca nu-l mai urmaream (era „defectiune tehnica” si nu era vina mea; la fel mi s-a intamplat pe FB la un moment dat)

    Acestea fiind scrise, te las cu bine! Saptamana frumoasa iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 2 persoane

    • Am fost ca tine deci nu încerc să te conving de nimic. Eu însă regret că am avut impresia asta. Va veni, poate, și la tine un moment. Sau nu.
      Eu nu înțeleg de unde știu oamenii că nu mai sunt urmăriți. Că și Ana a zis că a fost întrebată asta. Apare când dai unfollow? Și mie mi se întâmplă să îmi dispară blogurile de la urmărite și nu înțeleg de ce, e tare aiurea și sper să nu mai facă din asta.
      Pe asta cu jignirile în comentarii nu o pricep deloc. Mai ales când blogul nu e al tău. Nici când e al tău nu o pricep. Dar să te trezești tu un fel de zeu, măria ta, care taie și spânzură peste tot e dovadă de frustrare maximă sau ceva probleme pe la scăfârlică.
      Mulțumesc, Diana! Săptămână frumoasă îți doresc și eu!

      Apreciat de 2 persoane

      • Diana zice:

        N-am decat o vaga idee cum stie cineva ca nu mai e „urmarit” de persoana X. Si pe FB si pe Blogspot, singura metoda la care ma pot gandi (cand nu mi se spune clar: „nu te mai urmaresc”) 😊 este numarul de prieteni/urmaritori (care scade, evident, cand cineva renunta), dar cine anume a renuntat eu as sti numai daca ar fi o persoana care-mi e apropiata (al carei nume lipsa mi-ar sari in ochi sa zic asa), si numai daca as deschide „lista de prieteni” (pe FB) si lista „persoane interesate” (pe Blogspot).

        Va veni, cred, si acel moment – in legatura cu filmele – dar trebuie sa fie un film „de actiune” (altele nu prea am rabdare sa urmaresc – exceptie: filmele „de Craciun”, dar numai iarna!) 😊
        Multumesc, Potecuta!

        Apreciază

        • Aha, credeam că mi-a scăpat mie ceva. Cine ar sta să caute? Sau poate sunt, eu ştiu? Eu prefer să nu ştiu cine nu mă vrea aşa că nu mi-a trecut prin cap să mă uit la urmăritori 😀 😀
          Seară faină, Diana!

          Apreciază

  11. Camelia zice:

    Când iau o decizie mă gândesc mullltttt şi pun în balanță toate posibilitățile. Dacă nu-mi răspunde într-un timp mai apropiat mă gândesc că e reținut cu altă treaba. Iar ca să dau unfollow trebuie să mă fi supărat foarte tare. Nu sunt o persoană supărăcioasă. Dacă ar fi un blog care îmi place mult ce scrie dar persoana din spate mi-ar displace, probabil l-as citi din umbra fară sa las urme. Iar despre filme…mi-e dor să mă uit la unu……bun. Chiar şi telenovelă. Te îmbrățisez dragă Potecută….eşti potecuta pe care mereu mă întorc.😅🥰🤩

    Apreciat de 2 persoane

    • Aha. Deci suntem la fel. Să îți zic un secret? E un blog pe care se scrie demențial. Citesc fără să respir. Dar mi-e frică să comentez. Și nu spun mai mult.
      Din păcate, cum i-am spus Anei, are grijă wp-ul să mă dezaboneze aiurea de la unele bloguri, el știe de ce, eu doar mă trezesc că parcă nu a mai scris omul de ceva timp și când intru, văd că a scris tot timpul dar eu nu mai urmăream. Asta e nasol!
      Să știi că e fain de tot filmul ăsta. Fain, fain!
      Mulțumesc mult, Camelia dragă!
      Mă bucură fiecare întoarcere a ta!
      Te îmbrățișez!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Potecuta, am dat unfollow unui blog care vorbea cu aroganta despre bloggerii care fac dintr-un blog un jurnal public.
    ps. m-a suparat sticri.
    pup, Potecuta!

    Apreciat de 2 persoane

    • Ce-i aia jurnal public? Cred că toți facem asta. Nu? 🙄
      Nu am apucat să văd ce se întâmplă, văd comentariile invers și eram pe drumul spre somn. 😦
      Of, mă uit acum.
      Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

      • persoana respectiva numea notiunea de blog ca fiind altceva decat transpunerea publica a unor emotii si sensibilitati personale.
        nu am prins ideea, dar m-am simtit atinsa pentru ca eu scriu suta la suta despre si pentru mine.
        scriu din 2013 pentru o singura persoana care acum nu mai este in viata. cand am inceput sa scriu nu am avut habar ca exista optiunea follow si ca altcineva decat acea persoana m-ar putea citi. am ascuns blogul in optiunea privat de zeci de ori.
        imi asum tot ce scriu acolo

        Apreciat de 2 persoane

        • Eu sunt sătulă de experți din ăștia care știu ei ce trebuie și ce nu trebuie să scriem, când, cum, unde, ce să simțim și ce nu, ce să ne placă și ce nu. Da, ok, dacă un blog înseamnă articole despre înmulțirea viermilor din cireșe și cum să cucerești lumea în 3 zile, prefer să zic că eu nu am blog, dar să fiu lăsată-n pace, că nu cer nimănui nimic și să scrie fiecare ce crede. Ei, hai că m-am enervat!
          Draga mea, îmi pare tare rău că ai avut o asemenea experiență, sincer!
          Există două sexe: femei și bărbați. După unii, femeie e aia care se îmbracă după ultima modă, are grijă de copii, are grijă de soț, e masa plină când apare el acasă, ea miroase a levănțică, copiii sunt cu temele făcute, spălati, culcați, casa lucește și ea îi șoptește din Cărtărescu în timp ce-i face flori din sosul pus peste piureul aburind.
          Deci eu sunt ce? Dacă nu le fac pe astea, potrivit lor, nu-s femeie, deși în certificat scrie F. Deci ce pisici sunt? Ok, sunt o musculiță de oțet. Am și eu dreptul să trăiesc?
          Așa și cu blogurile. Așa se numește asta pe care scriem, nu mă interesează nuanțele. Că al lor e mai blog decât al nostru, foarte bine. Din cauza asta stăm noi închiși în case? Păi până când atâtea mironosițe pe metrul pătrat? E plin de experți în ale blogăritului și câmpurile stau în paragină. Ia să ne mai scutească.
          Hai la o țigară că mi-a sărit și somnul!

          Apreciat de 3 persoane

          • hai la o tigara ca am avut cea mai proasta zi din viata me! si nu s-a sfarsit! al naibii job de noapte! te pupic! ♥️

            Apreciază

          • Diana zice:

            Stii ce mi se pare „ciudat”? „Expertii” care-si dau cu parerea despre ce se scrie sau nu pe un blog au uitat „istoria blogurilor”. Platformele de gen au fost „inventate” pentru a fi „jurnale online”, locuri unde oamenii sa-si spuna tristetile, bucuriile, dilemele etc., sa scrie despre ceea ce-i preocupa, deranjeaza, sa puna intrebari si sa caute eventuale raspunsuri, sa se inconjoare de oameni asemenea lor, de oameni total diferiti de ei, sa gaseasca ajutor, sfaturi pentru una alta interactionand prin intermediul comentariilor.
            Pe scurt: blogul este ceea ce vrea administratorul sa fie; e personal.

            Multor oameni le place sa scrie reclame: vor sa castige bani, vor sa fie „influentatori” – e treaba lor! – dar stau departe. Chiar si blogurile unde se scriu reclame sunt personale – nu-mi place sa citesc astfel de articole dar cand e un „blog prieten” participant la vreun concurs sunt acolo si-l sustin. Sunt mai multe bloguri unde se scriu mai mult articole-reclama; sunt povesti frumoase, unele reale, dar e „strecurata” reclama si atunci nu citesc, dar nu ma dezabonez de la acel blog, astept un articol fara reclama (si mereu apare).
            Un blog unde sunt numai reclame nu urmaresc, dar daca persoana care are un astfel de blog lasa un comentariu pe blogul meu atunci ii intorc vizita si las un rand (neutru) in comentarii (unde exista „rubrica” de comentarii) 😊

            Apreciază

            • Foarte bine ai spus, Diana: blogul este ceea ce vrea fiecare să fie! Excelent! Şi nu există „aşa da” şi „aşa nu”. Există însă îmi place sau nu, vreau să citesc sau nu. Asta nu se discută şi nu se negociază. Absolut fiecare scrie fix ce şi cum vrea. Dar da, apar experţi care ştiu ei ce-i aia blog şi numai alea-s bune.
              No, în sfârşit! Exact despre asta vorbeam eu când am zis de bloguri doar pentru reclame. A fost acum ceva anişori o tipă care scria când şi când câte ceva. Făinuţ. Şi pe urmă, timp de luni de zile, nu posta decât pagini din cataloage avon sau oriflame. Niciun cuvânt, nimic. Era reprezentant şi în fiecare zi punea câte o pagină cu un produs şi numărul ei de telefon. No, dacă ăla nu e blog pentru reclame, ce e? Despre asta vorbeam eu în comentariul lui Sticri şi la astea am crezut eu că se referă el.
              Una e să scrii advertorial şi alta e SB şi alta e ce-am zis mai sus. Nu e rău deloc ce a făcut tipa aia, bravo ei că îşi promova produsele. Dar eu aveam un reprezentant în oraş deci nu am mai intrat pe acel blog, că nu se mai scria, era doar reclamă. Şi evident că i-am dat dreptate lui Sticri dacă şi eu m-am dezabonat de la un astfel de blog. Numai că se pare că am citit eu greşit comentariul lui şi s-a înţeles foarte greşit totul. Dar e încheiat subiectul, s-a lămurit.
              Nici eu nu am răbdare să citesc cum crema x i-a făcut tenul perfect nu ştiu cărei vedetuţe. Mai degrabă aş citi un articol scris de cineva necunoscut, adică nu vedetă cu sute de mii de abonaţi şi milioane de vizualizări. E mai credibil.

              Apreciat de 1 persoană

        • Ecoarta zice:

          Fată dragă, tu scrie în continuare ce-ți trece prin căpşorul tău că eu sigur te citesc. Chiar dacă nu trec zilnic pe la tine…da’ şi când trec!😁😍🤗

          Apreciat de 1 persoană

  13. Ana G. zice:

    Am făcut-o o singură dată, mă hotărâsem eu să urmăresc mai puține, pe motiv de timp lipsă. Bloggerul nu e de doi bani, e chiar bun(din punctul meu de vedere), nu știu de ce am ales blogul lui atunci. După un timp, am primit de la el un mail, în care mă întreba dacă a greșit cu ceva, de m-am dezabonat. Voia să remedieze, în caz că greșise cu ceva față de mine. Nu era cazul, omul e decența întruchipată. Să mai spun că îl citesc și în ziua de azi? Poate un mod jignitor de adresare m-ar face să nu mai urmăresc vreun blog… Am și unele pe care le citesc fără să le dau follow. Nu mă întreba de ce, că nu știu. E cazul blogului lui Petru. Și îl citesc de niște ani.

    Apreciat de 2 persoane

  14. Drugwash zice:

    1. E vorba de Kristin Davis şi Deadly illusions (2021) – mă omoară neconcordanţele.
    2. Cînd e vorba de advertoriale sau orice fel de reclame comerciale acţionez din principiu şi nu iert pe nimeni. Nu mă interesează motivaţiile lor – am fost la viaţa mea (şi sînt) în situaţii oribile dar mai degrabă mor decît să mă cobor la acel nivel. Aşadar da, am dat definitiv şi irevocabil cu flit celor care au muşcat din mărul otrăvit, chiar dacă au făcut-o doar din pură curiozitate. Îmi respect principiile.
    3. Nu suport habotnicia şi fanatismul religios. Am o bază solidă pentru asta şi e un alt principiu de la care nu mă abat. Poţi fi chiar preot şi să discutăm (virtual sau real) în condiţii decente despre miriadele de subiecte posibile, dar dacă la fiecare trei cuvinte îmi bagi zei şi sfinţi şi citate din „cărţi sfinte” atunci du-te învîrtindu-te! Fiecare cu-ale lui, nu-i judec (public), dar eu mă delimitez de ei. Aşadar da, am renunţat a urmări persoane care s-au dovedit în timp – uneori scurt – a fi pe „alte frecvenţe”.
    4. De douăzeci de ani scriu corect româneşte pe computer, adică cu diacritice şi – sper eu – cît mai puţine greşeli gramaticale şi de exprimare (lăsînd deoparte alegerea personală a folosirii lui î în detrimentul recomandatului, dar nu obligatoriului, â). Ceea ce dovedeşte că e posibil, atunci cînd vrei. Dacă chiar şi acum în secolul 21 oamenii nu sînt capabili să-şi asume o exprimare corectă conformă alfabetului limbii lor naţionale – fie ea nativă sau nu – atunci extrem de rar ajung în lista mea şi destul de repede dispar de acolo dacă şi conţinutul publicat scade sub un nivel acceptabil. Un alt principiu de-al meu.

    Or mai fi şi altele dar am obosit să tot formatez textul cu coduri HTML ca să apar mai uşor lizibil. Şi cu toată situaţia de rahat în care mă aflu – adică să plătesc impozitul pe casă sau să mai supravieţuiesc cu banii ăia încă o lună de zile – totuşi prefer să lucrez la ceva free/open source pentru comunitatea globală. Aşa că mă retrag cu scuzele de rigoare.

    Apreciat de 5 persoane

    • Subiectul postării nu erau filmele și știu eu sigur că dintre cei care intră aici oricine ar găsi filmul deci de aia nu am considerat necesar un link în plus, mai ales că-i un film pe care nu-l recomand.
      În rest, nu pot spune decât că îți mulțumesc pentru răspuns! E vorba de păreri aici deci nu există dezbatere, chiar dacă ne diferă părerile.
      Spor în ce faci!

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Ideea era că ai greşit numele actriţei, iar titlul tradus al filmului nici IMDb nu-l găseşte, ceea ce zădărniceşte căutările. Nu era nevoie de link dacă datele erau corecte – indiferent dacă e vorba de „aşa nu” sau „aşa da”. Dar dacă pe antetul blogului scrie „lăsaţi deoparte curiozitatea cei ce intraţi aici” atunci mea culpa.
        Mulţumesc, acum merg la somn.

        Apreciat de 1 persoană

        • Aşa a fost tradus filmul. Ok, mea culpa pentru numele actriţei, nu am văzut. Nu e nevoie de antet, cei care intră aici ştiu deja cam ce găsesc şi ce nu vor găsi niciodată.
          Somn uşor.

          Apreciat de 1 persoană

        • Dragoş, ai habar dacă, unde şi cum poate fi raportat un site? Nu blog. Site. Cu vânzări. Da sau nu, deocamdată, teoretic dacă ar fi posibil.
          Mulţam fain!

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Raportat în sensul de a reclama neplăceri/probleme/etc? Probabil la OPC, pe site sau telefonic. Nu m-am lovit niciodată de aşa ceva, n-aş cumpăra ceva „orbeşte” online – cel mult am intrat pe asemenea site-uri ca să văd orientativ preţurile şi eventual dacă există în depozitele din magazinele fizice ale firmelor respective. Acum, de cînd nu mai am bani nici pentru mîncarea de zi cu zi (a mea şi a „copiilor”) m-am liniştit. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

  15. Ecoarta zice:

    Metodic, ca la şcoală!
    1. Deşi am mai spus asta într-un comentariu la Issa, nu pot să mă uit la filme turceşti mai bine mă uit pe pereți. De curiozitate am tras cu ochiul, dar (ştiu c-o să spui că nu-s normală şi poate şi ai dreptate!😂) nu mi-a plăcut niciunul din ce-am văzut acolo! Asta e!
    2. Nu cred că am dat unfollow cuiva, la blog mă refer. Dar! Dar sunt câteva bloguri pe care nu pot să intru şi să citesc nimic, oricât de documentat şi corect gramatical ar scrie! Este vorba despre ce scrie! Dar am „uitat” să mai urmăresc câteva bloguri pentru că niciodată, dar absolut niciodată nu au răspuns la comentarii. Acum tu mă ştii de ceva vreme, dat-am cu parul în capul cuiva!? Spus-am vorbe urâte cuiva!? Nu cred! Am respectat şi voi respecta părerea fiecăruia exprimată pe blog sau în comentarii. Dar să nu zici nimic!? Respectivele persoane nu răspundeau nimănui, nu doar mie!
    3. Nu este normal, logic să ştii părerea celor care citesc ce scrii? Dar dacă cel care a citit îți lasă două vorbe, tu nu poți măcar să-i mulțumeşti!? Greşesc!? Da, este posibil să greşesc!
    4. Răspunsul la comentarii!🙈Dacă vă răspund târziu, nu vă supărați prea tare pe mine! Mă metamorfozez!😂 Serios, no! Toate-mi merg pe dos de la o vreme!

    Apreciat de 4 persoane

    • Tu știi părerea mea despre răspunsul la comentarii deci nu are sens să o mai zic o dată. Normal că e normal dar poate că normalitatea asta nu e a tuturor 😀
      Draga mea, te aștept de câte ori poți tu! Sper să îți fie bine, să se așeze toate! Te pup!

      Apreciat de 2 persoane

  16. Nici nu mai știu de când am dat unfollow, dar nici motivul pentru care am făcut-o. Trebuie să fi fost un motiv grav, pentru că nu-mi place să fac așa ceva dacă nu folosește cuvinte jignitoare. Măcar schimb de like-uri facem, chiar dacă sunt bloguri în limbi străine și nu le citesc.

    Apreciat de 2 persoane

  17. Cri zice:

    Mi-am dat timp de gândire, Potecuță, fiind mult de scris, dar încerc să sintetizez. 🙂 Uneori, nu îmi mai apar în noutăți articole ale unor bloggeri ce-mi plac și atunci, doar cu unfollow și follow știu eu să remediez. Alteori, e ca în viața reală, cum scria și altcineva mai sus, adică ne place cineva, până scrie ceva de neiertat (în mintea noastră), iar atunci, nu mai putem nici măcar vizita acel blog, dacă suntem supersensibili, așa ca mine. Și mi s-a mai întâmplat ca să dau unfollow la bloggeri ce-mi plăceau, dar care începuseră a scrie despre lucruri ce mă atingeau la inimioară într-un mod dureros, de vărsam și lacrimi, ori pe aici eu caut să mă relaxez, binedispun. Te îmbrățișez cu drag! ❤

    Apreciat de 3 persoane

    • Ești fix pe sufletul meu cu tot ce spui. Da, supersensibilă și eu și mi s-a și spus asta. Și ce dacă? Nu mă schimb, asta sunt. Și da, dacă mi se pare că se sare calul, nu mai pot fi la fel față de acea persoană și teatru nu joc, nu am de ce. Că aici nu e ca la muncă unde poate e nevoie să acceptăm oameni din obligație. Cum ai zis, aici e cu relaxare și stăm lângă cine ne place.
      Mulțumesc, draga mea! Te pup!

      Apreciat de 3 persoane

  18. tink3rbe11 zice:

    Am citit de două ori ,dar nu aveam tolba de cuvinte cu mine…nici acum nu e plină dar,să încerc.
    De ce am dat,dau,voi da unfolow…păi…am dat folow citind un articol care mi-a plăcut. Apoi,restul poate nu au mai fost interesante,sau nu au mai fost deloc. Dacă mă uit pe blog ,cred că sunt care nu au mai scris de foarte multă vreme.
    Sau,de curând am dat folow și la 2 zile unfolow…erau articole care chiar nu mă interesau și îmi umplea zilnic inboxul de notificări.
    Dacă e de rău, îmi asum,dar uneori simt nevoia de „curățenie „.

    Apreciat de 1 persoană

    • Și eu dau follow repede, dacă îmi plac două, trei articole 😀
      Vai, ai zis de curățenie și eu nu am făcut asta niciodată. Nu vreau să știu câte bloguri sunt inactive din cele urmărite 🙄
      Mulțumesc frumos, draga mea!

      Apreciat de 2 persoane

      • Diana zice:

        Potecuta, daca ai in lista bloguri a caror adresa nu duce nicaieri = au fost sterse sau mutate „fara sincronizare” poate ca ar trebui sa-ti faci timp sa le stergi. Mi-a zis cineva ca astfel de „legaturi” pe un blog incurca nu stiu ce la „goagal” si blogul care are prea multe „legaturi rupte” pierde „vizibilitate” pentru ca „robotii” G sunt nemultumiti ca cei care ajung la tine (la mine, la oricine) ar putea ajunge sa piarda timp mergand „spre nicaieri”. Sunt sigura ca nu te intreseaza vizibilitatea in mod deosebit, dar nici n-o ignori total. Nici pe mine (n-o ignor total), dar am sters cat de multe astfel de „legaturi rupte” am reusit. 😊 Blogurile pe care nu s-a mai scris de ani sunt altceva (pe acelea nu le „scot”).

        Apreciază

        • Vai, asta presupune muncă, nu glumă. Dar îți mulțumesc mult pentru sfat, voi încerca să remediez și asta, cu timp și răbdare!

          Apreciază

          • Diana zice:

            E ceva munca, dar merge destul de repede. Am utilizat programul:
            https://www.brokenlinkcheck.com/
            e gratis numai pentru 3000 de pagini (parca). E un program de gen in „magazin Go-o-g-le”, dar nu l-am incercat.
            Dupa ce sunt identificate legaturile intrerupte poti merge direct la ele.

            Apreciază

            • Mulţumesc tare mult! Acum mă duc la el, să văd dacă mă descurc.

              Apreciază

            • Diana dragă, îţi mulţumesc tare mult! Am făcut treaba asta, am muncit mult, că am două articole în care am pus link către toţi cei pe care îi urmăream deci îţi cam dai seama… 😯
              Se pare că deocamdată e ok. Mai am de rezolvat blogurile pe care le urmăresc şi care între timp au fost şterse. Pe alea nu le-a afişat, poate şi pentru că nu am blogroll afişat deci linkurile alea nu-s la vedere.

              Apreciază

  19. Jo zice:

    Nimic nu merge mai bine decât o bârfă la cafeluța de dimineață. 🙂 Iar tu zici că aici nu-i loc de bârfe. Păi dacă nici ăsta nu-i motiv de unfollow, nu știu ce ar fi! 😀 Kidding. Motivul pentru care mă bate gândul să dau unfollow unora este că publică și re-publică un articol de vreo cinci ori în aceeași zi, la diferite ore, pentru maximum de impact. Like-uri adică. Eu ce vină am??!!!! Timpul meu e prețios. Nu vreau să mă ciocnesc de 5 ori de același articol, indiferent de cât de interesant ar fi.

    Apreciat de 2 persoane

  20. Diana zice:

    Draga mea, citind comentariile nu pot decât să fiu tristă daca ție ți se pare că blogul meu e făcut doar pentru reclame. Credeam că tu știi bine că nu e așa. SuperBlog e despre content marketing, nu despre reclame. Niciodată nu a câștigat nimic din competiție cel care a venit doar cu reclame. Fiecare probă are o anumită cerință, nu trebuie lăudat niciun produs (ceea ce unii nu înțeleg) care trebuie integrată într-un mod creativ și aproape de specificul fiecărui blog, de asemenea sunt și niște criterii tehnice (pe care iarăși unii nu le-au înțeles) iar printre ele se numără și integrarea unui link (practic tu ajuți sponsorul pe parte de SEO). Dar, repet, tu nu lauzi sponsorul niciun 🤷🏻‍♀️ asta nu înțelegeți mulți. Un blog ca al meu presupune costuri, evident, trebuie să și merite investiția (ca o idee, 100 de euro m-a costat doar tema) și. Așa că nu văd nimic rău în a monetiza un blog, atâta timp cât faci asta cu cap și nu umpli blogul de reclame seci! Există și advertoriale bune, nu doar chestii de duzină care laudă un produs de la cap la coadă (pentru că acelea nu se numesc advertorial și îi rog pe toți să se documenteze înainte de a spune ceva). Există și bloguri literare, dar și bloguri informative (hai să nu uităm asta, până la urmă acesta e scopul principal al blogurilor dacă ne luăm după manual). Revenind la întrebarea ta, singurele bloguri la care dau unfollow sunt cele pe care le observ inactive de mult timp.

    Apreciat de 2 persoane

    • Diana zice:

      Scuze pentru cele două cuvinte în plus, am un telefon nou și asta îmi ocupă tot timpul 😟

      Apreciat de 1 persoană

    • Stai așa! Eu cred asta? Doamne, draga mea, unde am scris asta, mai ales despre blogul tău? Mă întristează tare ce spui. Te rog să îmi indici comentariul în care am spus eu asta!

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        In ultimul comentariu in care i-ai răspuns lui sictiri, ori poate am înțeles greșit eu. Dacă e așa, îmi pare rău 😦

        Apreciat de 1 persoană

        • Te asigur că niciodată nu m-aș fi gândit la blogul tău. Și vorbeam de ce a zis Sticri, nu era părerea mea.
          Nu aș putea niciodată să spun ceva de niciunul dintre voi, mai ales așa, pe la spate, adică vorbind cu alții. Și știu foarte bine ce înseamnă SB, am făcut 3 ani de master în publicitate deci știu și ce înseamnă o reclamă și până unde se poate merge. Știu extrem de bine.
          Mie îmi pare rău că m-ai crezut în stare de așa ceva. Dar se mai întâmplă, asta e, trecem peste.
          Încă o dată, te asigur că nu sunt genul care să citească un blog, să laude un articol și pe din dos să spună că e prost. Asta e una dintre cele mai de jos forme ale caracterului uman și cu toată modestia din lume, nu mă caracterizează.
          Repet: blog de reclame e altceva și eu nici nu m-am prins din prima că el vorbea de SB.

          Apreciat de 2 persoane

        • sticri zice:

          Atunci cand cineva se aboneaza la un blog are niste asteptari de la noile postari care apar pe acel blog. Spre exemplu, daca pe un blog, o persoana posteaza zilnic articole despre moda sau filme si mie-mi place acel continut, il voi citi zilnic. Atunci cand apar articole „stangace” de marketing despre aspiratoare, piscine, gel de buze, parchet si mai stiu si eu ce sponsori v-au mai contactat, eu ca si cititor al acelui blog de moda sau filme incep sa am indoieli si daca aceasta chestiune continua, eu dau unfollow deoarece daca vad ca persoana respectiva se lasa atrasa in astfel de jocuri, incep sa am indoieli si asupra articolelor despre moda si filme, care anterior imi placeau.
          Administratorul acelui blog are doar vina ca a cazut intr-o capcana comerciala, in sensul ca prin participarea la astfel de concursuri care in fapt reprezinta publicitate mascata, ei fac jocurile de marketing ale celor care au interese in a promova respectivii sponsori. Totul este foarte abil disimulat sub forma unor concursuri, pe cand in realitate sunt niste campanii de marketing. Atunci cand ceri unui bloger sa puna in articol un link la un anumit produs, asta se cheama publicitate, mai mult sau mai putin mascata.
          Acei blogeri sunt in toata aceasta ecuatie niste victime inocente in mana celor care organizeaza in mod „mascat” acele campanii de marketing.
          Nu am nimic cu postarile promotionale dar ar trebui sa se puna un semn de (P) adica publicitate atunci cand sunt publicate, exact ca-n presa scrisa sau online.
          Pe cei care organizeaza astfel de campanii nu-i intereseaza efectele „adverse”, ci doar ca un anumit link sa ajunga pe cat mai multe bloguri si sa fie citit de cat mai multi cititori….iar astfel ei isi ating „targheturile” promise in fata sponsorilor.
          Acesta este purul adevar, fie ca place sau nu.

          Apreciat de 1 persoană

          • Diana zice:

            Sunt de acord cu faptul că toți au așteptări când se abonează la un blog. Cu altele nu sunt de acord:
            1. Eu una știu prea bine ce e o campanie de marketing, nu mă simt păcălită! Cine se simte, probabil nu s-a informat în prealabil!

            2. Cum eu nu scriu „articole stângace de marketing” v-aș ruga să vă cântăriți mai bine cuvintele. Am respect pentru cititorii mei și nu vin cu astfel de articole, pentru un „advertorial” lucrez între 6 și 12 ore (documentare, redactare, creare de elemente grafice, corectare) astfel încât la final, cel care citește să rămână și cu ceva, nu doar cu o reclamă seacă! Poate de aceea am și două bloguri destul de citite, ambele cu peste 4000 de abonați. Sunt blogger de 14 ani deja, am o disertație fix pe blogging și comunicare online (notată cu 10) și jobul meu are destul de multe tangențe cu partea de comunicare, deci știu prea bine ce scriu, spun și fac! Haideți să nu băgăm pe toată lumea în aceeași oală.

            3. Cred că fiecare are îndatorirea de a judeca și de a refuza dacă e cazul anumite colaborări dacă nu li se par oportune pentru publicul lor, eu numai în săptămâna aceasta am refuzat două (și e abia marți) din (și repet) respect pentru cei ce mă citesc.

            4. În concursul SuperBlog, articolele trebuie semnalate la final sau la început ca fiind advertoriale – lucru menționat în regulamentul concursului, dar și în detaliile tehnice ale fiecărei probe. Nu știu dacă bloggerii pe care îi citiți dvs fac asta, dar eu o fac și nu doar pentru cele din concurs.

            5. Repet din nou: haideți să nu mai băgăm pe toată lumea în aceeași oală, suntem destule persoane care ne facem treaba corect inclusiv când vine vorba de advertoriale fie că vă place, fie că nu. Și cu asta am încheiat.

            Apreciază

            • sticri zice:

              Eu nu va citesc blogul si nu m-am referit la acesta atunci cand am spus despre articole stangace. Eu m-am referit la.acele bloguri care au ca tema „moda si filmele” si care postau acele articole care mie-mi pareau stangace.
              Nu stiu regulamentul concursului si din cate inteleg acum, sunt destule chestiuni care nu sunt respectate de multi si asa este, nu trebuie bagati „toti intr-o oala”.
              Repet, nu va citesc blogul si nu am scris acest comentariu ca pe un atac la ce e postat pe blogul dvs. Chiar m-ati facut curios si o sa intru, o sa citesc, macar sa-mi fac propria parere.
              O zi buna!
              PS: Nu am absolut nimic cu publicitatea in articole/postari atunci cand este asumata.

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Mulțumesc, tocmai de aceea v-am rugat să nu generalizați pentru că am simțit că asta ați făcut. Desigur, fiecare sponsor din acel concurs vrea reclamă, dar sunt și anumite reguli ce trebuiesc îndeplinite (și cerința trebuie să fie citită până la capăt), unii chiar spun că poți veni și cu o poveste fictivă (de exemplu eu în ultimul articol am venit cu o povestioară despre un cuplu plictisit care își dorește o piscină, în penultimul am creat o poveste pentru copii în care am inclus și un joc tip rebus…).

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              E adevarat ca nu am dorit sa spun exact pt a nu se simti cineva cu „musca pe caciula” dar din pacate, vad ca s-a inteles ca o generalizare si ca s-au simtit foarte multi vizati. Nu asta a fost intentia mea.

              Dar hai sa lucram putin cu materialul „clientului”..:))

              Am intrat pe blogul dvs. si am citit articolul despre acele aspiratoare. Bunnnnnn….

              La punctul 4 din comentariul dvs de mai sus este scris „articolele trebuie semnalate la final sau la început ca fiind advertoriale – lucru menționat în regulamentul concursului, dar și în detaliile tehnice ale fiecărei probe. Nu știu dacă bloggerii pe care îi citiți dvs fac asta, dar eu o fac și nu doar pentru cele din concurs.”
              Cu parere de rau pot sa spun ca nu am vazut nicaieri in articolul dvs vreo mentiune ca acest articol este „advertorial”, publicitate, marketing, etc….
              Doar la sfarsitul articolului apare o propozitie unde se afirma ca „Articol scris cu drag și spor pentru proba nr. 1 din Spring SuperBlog”.
              Trecand peste toate acestea, sa le denumim „detalii”, va pot spune ca eu cunosc foarte bine marca respectiva si pot spune ca ei produc niste echipamente profesionale de curatat cu apa calda sau rece la presiune f mare (sute de bari) care sunt recunoscute pe plan mondial. Nu le gasisti pe siteul lor de RO.
              Va urez succes in activitate!

              Apreciază

            • Diana zice:

              Pentru cine cunoaște competiția, acea mențiune este suficientă pentru a ști că este vorba despre un articol publicitar, dar vă mulțumesc pentru remarcă. Și eu cunosc foarte bine marca, chiar dețin 2 dintre cele 3 produse pe care le-am menționat și, de asemenea, pot spune că știu și de aparatele lor profesionale, departamentul unde lucrez eu in cadrul Grupului Renault deține și acele aparate de care menționați dvs. Însă în cadrul probei respective nu era vorba de gama profesionala la care dvs faceți referire, ci la cea de uz casnic. O zi bună!

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Nu e asa, dar e parerea mea, din miile de abonati pe care-i aveti, pun pariu ca majoritatea habar nu au despre „termenii si conditiile” de la un concurs sau altul la care participati dvs. Simpla mentionare a unui concurs nu inseamna publicitate, oamenii ar trebui informati si abia apoi sa se presupuna ca ei ar trebui sa stie niste „termeni si conditii”, dar astea-s detalii….;))
              Majoritatea intra si citesc un articol sau altul si cam atat.
              Apropo de Renault, abia astept pe cineva de la aceasta firma sa ma faca sa aleg un Logan nou si decent echipat in loc sa cumpar un Golf sau Passat de 5 ani vechime si sa-l duc la mecanicul meu de incredere care-i schimba unele componenete in valoare de approx EUR1,500 si apoi am masina sigura si buna pt cativa ani, la un pret putin sub cel al Loganului……;)) si astea tot detalii sunt..;))

              Apreciază

            • Diana zice:

              Majoritatea cititorilor mei sunt recurenți, deci știu despre ce este vorba. Și am spus Renault, nu Dacia, adică strict pe mașinile Renault.

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Eu nu ma refeream la cititori recurenti dar nu mai insist ….
              Dacia Logan este construita pe platforma CFM-B, cea folosită de modelele Clio și Captur de la Renault. Adica este exact aceesi masina dpdv tehnic dar imbracata/echipata mai saracacios pt a se putea reduce pretul la nivel de low-cost. Renaul nu e singurul care face asta, VW face asta cu Skoda, dar cehii nu prea accepta ….;))

              Apreciază

  21. Jo zice:

    Ah, și în legătură cu filmele, consider că ți-ai primit pedeapsa pentru că te-ai uitat la alte filme decât cele pe care le recomandă blogul meu 😀 , cu filmul acela care nu ți-a plăcut și care ți-a răpit două ore din viață. A fost simpatică mențiunea numelui meu. 🙂 ❤️ Mă simt ca un guru cineanimator. 🙂

    Apreciază

    • Oare de aici mi se trage? Așa-mi trebuie, data viitoare mă uit numai la ale tale 😀 😀
      Care nume? Al actriței? 🙄

      Apreciază

      • Jo zice:

        Potecuță, azi nu ne sunt aliniate planetele. 🙂 Mă refeream la faptul că m-ai menționat în articol. Citez: ”Gata despre filme, Jo, iartă-mă, nu mai fac”. 🐞 Trebuie menționat aici faptul că blogul meu este 90% Hollywood. Admir cinematografia europeană, nu exclud faptul că cea asiatică are și ea filme bune, dar pur și simplu nu există timp pentru toate filmele. Deci când spuneam să iei blogul meu drept referință, chiar glumeam. 🙂

        Apreciază

        • Aaaaaaa, gata, m-am prins! Am înțeles că e un nume pe acolo 😀
          Păi cum să nu menționez, Jo? Că dacă e film, e Jo. Am zis! 😀

          Apreciază

          • Jo zice:

            Varianta engleză pentru acel ”Am zis!” este ”Word!” Nu știu de ce mi-a venit să te învăț asta. Ah, ba da! Știu! Vorbesc tot timpul păsărește, juma română, juma engleză, așa că ar trebui să-mi cunoști ticurile verbale. 🙂 După cum vezi, plănuiesc să mă conversez cu tine până la sfârșitul blogurilor… sau sfârșitul lumii… care vine primul. 😀

            Apreciază

            • Dar păsăreasca aia din copilărie o știi? Cepe fapacipi? Eupeupu apamâp nepervipi căpă nupu apamâp cupurepentâp!

              Apreciază

            • Jo zice:

              Normal! Ce fel de filolog aș fi eu dacă n-aș încerca toate limbile pământului. Adevărate sau inventate. 😀 Dar ce-ai scris tu acolo pare să fie un dialect ardelenesc. M-a pus în încurcătură ultima frază. 😀 Eu am nervi că n-am curent??!

              Apreciază

            • Da. Ardelenească? Păsărească ardelenească? Adică nopo iopo… 😀
              Da, Jo. De la 7, de când am venit la muncă, până la 8 jumate, am stat fără curent. Și de la 9 jumate iar. Și nici acum nu e. Și semnal prost, net prost fără wireless, stau degeaba practic.

              Apreciază

            • Jo zice:

              Imi pare rău pentru tine… mai bine v-ar trimite acasă… ❤️ dar cât de încântată sunt că am înțeles ce-ai spus. Filologul tot filolog. 😀 Fac mișto de mine. 😀 Ți-am zis că sunt binedispusă azi. Btw, dacă tot veni vorba de condiții de trai improprii… În miercurea fără cuvinte când m-am certat cu Cristi (Sticri) pe tema RADET-ului din București și ce primar e de vină, tocmai depășisem cu greu, 8 (opt!!!!!) zile fără căldură și apă caldă, în condițiile în care temperaturile ajungeau până la 0 grade noaptea. A fost ingrozitor!!!! De aceea am sărit la gâtul lui Cristi ca un mamba snake. Scuze că am făcut panaramă pe blogul tău. 🌼

              Apreciat de 2 persoane

            • Vai de mine! Jo, întreb și eu, nu te supăra, te rog! La voi merg multe centrale de cartier, așa-i? În orașele mici, le-au paradit pe toate, oamenii de nevoie și-au pus centrale proprii și acasă la mama, pfu, sunt zeci de ani de când s-a închis centrala. Mă miram când am auzit de problema din capitală, nu știam că mai funcționează alea. Și ei vor să le interzică pe alea proprii, ce ticăloși.
              Nuuuu, nu cere scuze, sunteți mari, vă descurcați, eu intervin numai dacă se aprind spiritele și atunci rog să nu fie cu ceartă 🙂

              Apreciat de 1 persoană

            • Jo zice:

              Da, Potecuță, a fost oribil. Partea cea mai dureroasă este că sunam în fiecare zi să aflu când se repară și mă duceau cu vorba: că se repară azi la nu știu ce oră, mâine la altă oră etc. Măcar dacă aveau bunul simț să-mi spună de la început că-i o avarie extinsă și durează câteva zile. Din păcate umblă zvonul că asta a fost numai prima din multele viitoare defecțiuni asemănătoare, că instalația este invechită etc. Și, într-adevăr, nu ni se permite să ne debranșăm și să ne instalăm centrală de apartament. 😦 Mă așteaptă vremuri grele.

              Apreciază

            • Incredibil! Bătaie de joc la adresa voastră. Îmi pare rău! Sper totuşi să nu mai fie probleme!

              Apreciază

            • Jo zice:

              ❤️ Doamne ajută!

              Apreciat de 1 persoană

  22. Eu nu dau niciodată unfollow nimănui. Nici nu caut cine se ascunde în spatele blogului. Adică nu caut neapărat să-i găsesc defecte. Citesc ce scrie, doar din plăcere. Din plăcerea mea. Dacă scrie ceva ce nu-mi trezește interes, trec mai departe. Nici dacă-mi răspunde sau nu la comentariu, nu urmăresc, pentru că și eu răspund anevoie. Am acest blog să mă descarc de preaplinul meu, mi-e egal dacă place cuiva sau nu. E locul meu de relaxare nu de corvoadă. Ooo, da! Pleacă mulți, dar nu mă supăr. De multe ori când mă uit în oglindă, îmi dau seama că sunt momente în care nici eu nu m-aș alege. Ce pretenții să am de la alții? Sunt ciudată? Ție, Potecuță, văd că-ți plac. Asta-mi este important! Te îmbrățișez.

    Apreciază

  23. Marina Costa zice:

    Lamine unfollow are legatura exclusiv cu cescrie omul. Daca ma plictiseste, ma supara sau nu rezonez cu el, sau nu a mai postat de un an, unfollow.

    Apreciază

  24. Madi zice:

    Eu nu cred ca am dat vreodată unfollow unui blog. Cel mult n-am mai citit articole, daca l-am considerat a fi, la un momentan, ne-aducator de valoare/informație sau măcar divertisment. Probabil ca as da unfollow dacă as fi genul de om foarte ordonat, care obișnuiește sa isi șteargă toate mailurile care nu ii mai trebuie, contactele prietenilor cazuti in dizgrație si așa mai departe . Dar nu sunt 🙂

    Apreciază

    • Madi, nici eu. Deloc. Am mai spus azi, nu am făcut curat în bloguri niciodată deși știu că sunt multe șterse, inactive etc. Dar cine are răbdare pentru asta?
      Dar mie îmi mai dispar de la urmărire fără să fac nimic. Asta nu mai e bun 🙂
      Îți mulțumesc!

      Apreciază

  25. Irina zice:

    La bloguri nu cred ca am dat unfollow până acum, în schimb ultimul an a însemnat o curățenie generală în lista de Facebook. Din motive lesne de bănuit, legate de atitudinea așa-zișilor prieteni față de pandemie și tot ce a implicat aceasta. Au căzut multe măști, mi-am dat seama că suntem pe drumuri complet diferite, că nu m-aș putea baza vreodată pe acei oameni sau comunica la modul real cu ei, deci mai bine fără ei. Și da, cam acestea ar fi motivele pentru care aș da unfollow unui blog sau pentru care aș scoate un om din viața mea, în real: divergențe mari de opinii, de stil de viață, de concepție despre lume și viață. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Oiioioi, ai atins un punct sensibil tare. Da, sunt perfect de acord! Accept orice părere. Dar dacă eu o accept, am pretenția ca și altul să facă la fel. Când eu spun: ok, nu crezi în asta, nu porți masca, nu păstrezi distanțe, e perfect, e dreptul tău, viața ta. Eu știu să stau departe.
      Ei, când mi se spune că sunt sclavă, prostă și plătită de ocultă că am și eu dreptul la viața mea, deja ne spunem la revedere.
      Și când dreptul tău e mai drept decât al meu, la fel. Deci da, înțeleg perfect ce spui! 😉
      Mulțumesc, Irina!

      Apreciat de 3 persoane

  26. Fabiola Ion zice:

    De 6 ani de când scriu, n-am dat unfollow la nimeni. Îmi place de la început, dau follow, atât. Ce-i drept, nu prea mai îmi rezerv mult timp pentru citit. Aș face asta dacă ar jigni alți oameni, în scris. În rest, putem avea opinii diferite.

    Apreciază

  27. Mugur zice:

    Uneori am ales să urmăresc un blog pentru că mi-a plăcut ceva, dar nu am avut timp să răscolesc acel blog, așa că am așteptat noile apariții ca să îmi formez o părere cât mai corectă. În astfel de cazuri am pățit să dau unfollow dacă nu s-au confirmat așteptările inițiale, da rar.
    Am mai pățit, cred că de două ori, ca autorul, după o perioadă lungă, să schimbe tematica scrierilor, iar eu să nu mai rezonez cu acele noutăți.
    Cam atât aș avea de zis.

    Apreciază

  28. rofstef zice:

    Po, eu foarte greu apăs butonul de abonare.. Prima dată inspectez blogul și dacă găsesc ceva relevant acolo, mă abonez, iar dacă nu prezintă interes pentru mine, atunci renunț. Asta este valabil și pentru cei care se abonează la mine. Adică, dacă vine un blogger nou și îmi dă follow și așteaptă s-o fac și eu, dar mie nu-mi place conținutul lui, atunci eu n-o fac doar așa, de viceversa.
    Cât despre unfollow, eu n-am făcut-o până acum. Dacă bloggerul respectiv la care sunt abonat, încarcă 20 de articole din care doar unul, sau două mă interesează, atunci doar pentru alea îl urmăresc.
    Sunt și bloggeri care mă enervează cu postările lor, pentru că se țin de niște subiecte și chestii aiurea, dar din când în când mai exagerează și cu calitatea, 😅motiv pentru care rămân abonat în continuare.

    Eu nu m-am dezabonat de la nimeni, pentru că dacă eu am hotărât să urmăresc pe cineva, asta înseamnă că acel cineva e bun pentru mine.

    Numai bine îți doresc, și tuturor bloggerilor, să fim sănătoși să mai putem scrie. 😇

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc frumos pentru răspuns, Ştef!
      Da, aşa e, dacă nu dai follow doar pentru că l-ai primit, e mai greu să te răzgândeşti din moment ce ai dat pentru calitate 🙂
      Doamne ajută! Să fim cu toţii sănătoşi! Ai şi tu zăpadă, da? Dacă nu, trimit eu, nu te las fără 😀

      Apreciat de 1 persoană

  29. Ești ardeleanca?????

    Apreciază

    • Eu? Pare că întreb ca prostu, știu. Dar sunt pe telefon și nu văd dacă e reply la altcineva sau la mine. Dacă de mine e vorba, da. Nu pare? 😀

      Apreciază

      • E la tine comment direct.. cred.. sper …
        Ziceam ca ai scris :”Dar na, ardeleanca din mine abia acum a reuşit”… îmi place stilul tai, dar nush de ce nu ma gândisem pana acum ca ai fi ardeleanca.. ma bucur super mult… ps nu e discriminare sau ceva , e doar amuzant sa văd oameni din toate colțurile țării pe wp:)

        Apreciază

        • Gata, am revenit la PC. Tu ai scris unde trebuia, aplicaţia însă le arată la grămadă.
          Da, Gia, ardeleancă mi-s. Naturală, nu vopsită 😀
          Adică 4 bunici ardeleni şi tăt aşe, sânje pur.
          Ce discriminare ar putea fi? Eu nu am nicio problemă cu asta, poţi spune ce vrei. Ai văzut doar că râd de mine oricând. Păi na, a ajuns wepeul şi-n Ardeal. Mai greu, da’ o ajuns 😀 😀

          Apreciat de 1 persoană

  30. Eu am dat unfollow la două bloguri. Din cauza atitudinii bloggerilor care aveau impresia că (ei) dețin cheile împărăției, că doar punctul lor de vedere contează, că nu ai dreptul în comentariul tău să susții altceva.

    Apreciază

  31. Floare de mai zice:

    Potecuță,eu n-am blog dar te citesc şi sigur nu-ți dau unfollow,mai ales că stând cu ochii pe ce scrii uit şi să mănânc/beau sau să fac vreo treabă sau ceva ce se întâmplă să mă roage mama😀😀..Deci fii sigură că sunt fan nr 1 al Potecuțelor,nici o şansă să scapi de mine😊😊.Te pup !

    Apreciază

  32. Floare de mai zice:

    Mi-eşti dragă tare,nici nu ştii ce mult rezonez cu ce scrii,râd,plâng,sunt fix cu sufletul pliat pe gândurile tale.Nu plec nicăieri.Deşi în perioada asta sunt mai tristă,peste doar trei săptămâni se vor împlini 31 de ani de când tata a murit…😢😢.Jumătate din sufletul meu e Acolo,cu el….😢😢

    Apreciat de 1 persoană

  33. condeiblog zice:

    Sunt genul care dă credit cu ușurință, recunosc. Stau și la filme care nu îmi plac, numai pentru că am început să privesc puțin și să intru apoi în lumea lor. O lume (nu neapărat frumoasă) care înseamnă viață pe undeva și nu îmi pot permite eu să o ucid. Știu că e o tâmpenie ce spun, nu am argumente, ci doar simțăminte în sensul acesta. La fel se întâmplă și cu lecturile. Citesc tot ce îmi intră sub privire. Mă risipesc, știu, în condițiile în care nu am niciodată timp suficient și mă simt foarte obosit la final. Am dat follow cu aceeași ușurință dacă mi-a plăcut cândva ceva (excepție fac cazurile în care nu m-am priceput cum să o fac 🙂 ) și am rămas chiar dacă am descoperit ulterior că autorul nu avea foarte multe puncte în comun cu gustul meu. Nu vreau să rănesc. Sigur, el poate nu ar ști. dar eu tot m-aș simți cumva vinovat. Am dat și like de multe ori, i-am zis eu de încurajare, cu toate că n-ar fi fost cazul… Și tot un simplu like am dat din păcate și la articole care mi-au făcut inima să vibreze, iar asta mi se pare a fi și mai incorect. Trebuia ceva mai mult, inventat un alt simbol de supralike. Ăsta sunt! Și mă doare când trece timpul și se adună în listă materiale pe care aș fi vrut să le văd, foiletoane pe care îmi tot spun că o să le reiau odată și odată chiar de acolo de unde am rămas… Sunt vizitat adesea (mai ales când pun capul pe pernă) de propriile mele inspirații. Amân, amân… Și s-ar putea ca tocmai această grijă de a nu deranja pe nimeni, dând eu însumi unfollow, să mă aducă în starea de a fi scos de pe lista altora. Nu? Am citit că ar fi și acesta un motiv: neprezența prelungită 🙂

    Apreciază

    • Comentariul ăsta, pe lângă frumuseţea şi căldura lui, m-a făcut să mă întorc la mine, cea de acum ceva timp. Şi la ceilalţi de atunci. Cumva, cam în stilul ăsta scriam la alţii şi deşi au existat voci care mă puneau cumva separat de ceilalţi, în stilul „suntem noi şi… tu”, pentru că deh, „tu niciodată nu zici nimic de rău, tu lauzi pe oricine”, ca şi cum ăsta era marele meu defect sau eu nu aş putea fi obiectivă, am fost surdă şi mi-am văzut de drumul ăsta anevoios printre valurile făcute de moda controverselor care nu trebuie să lipsească de pe niciun blog care se respectă, dacă e să ne luăm după „specialişti”. Nu m-a interesat asta niciodată.
      Am stat ani de zile sub umbrela cuvintelor mele care nu dezvăluiau mai nimic din ceea ce-mi alcătuia „exteriorul”. Şi mi s-a spus şi că am „aplaudaci” şi „pupători”, doar pentru că pe aici nimeni nu avea nimic de rău de spus, nimeni nu se certa, nimeni nu înjura. Mă durut cum n-am crezut că se poate. Pentru că, pe de-o parte ştiam că nu am şters păreri care nu mă lăudau deci alea erau, pe de alta pentru că mi se părea nedrept să fie pusă la colţ o astfel de atmosferă. Am analizat apoi mai bine şi am înţeles că nici nu s-ar fi putut să fie altfel, ţinând cont de ce scriam. La ce să se certe oamenii când textul nu e de natură a crea polemici? Şi dacă nimeni nu îmi spunea că scriu prost, nu însemna decât că cei care credeau asta se abţineau.
      În timp, am început să mă deschid, aşa cum fac şi cu persoanele abia cunoscute. Sunt retrasă şi tac în preajma lor. Apoi, după ce mă simt acasă, sunt eu cu totul, nu mă mai reţine nimic. Am început şi aici să vorbesc ca şi cum sunt în gaşca mea de prieteni. Am început să scriu şi articole ca ăsta, în care credeam că se poate vorbi, la o cafea, se spun păreri, se contrazice, se dezbate. Şi mi-a fost bine să ies din zona mea de visare.
      Dar nu o voi mai face. Suntem obosiţi, suntem speriaţi, suntem stresaţi, nu mai avem răbdare să ascultăm şi să înţelegem, nu mai avem încredere în nimeni, nu mai avem încredere în noi şi toate astea ne fac să nu mai putem discuta şi accepta păreri diferite de ale noastre. Şi eu, când se întâmplă asta, simt că e din vina mea. Că doar de la mine a pornit. Şi am obosit şi eu să mă simt vinovată.
      Comentariul ăsta m-a întors la mine şi mi-a arătat cum ar trebui să fie. Şi voi face tot ce pot şi ştiu să fie din nou aşa. Şi mulţumesc cu tot sufletul şi cer iertare că e atât de lung şi atât de… despre mine răspunsul ăsta!
      Sunt bloguri pe care nu s-a mai scris de 5-6 ani. Cred că despre alea e vorba, nu despre pauze între articole 🙂

      Apreciază

  34. Mishuk zice:

    vreau să scriu ceva, dar nu prea îndrăzbesc… o să zic așa. acum un an, am primit niște mesaje, comentarii, oarecum… răutăcioase. apropouri și aluzii la modul în care comentam eu… prin unele locuri. ideea e că în aparență puteau fi doar „în glumă” doar că… caracatița se întindea și asupra unor oameni care nu aveau vreo vină. am stat și m-am gândit și am ajuns la concluzia că poate ar fi mai bine să mă opresc cu comentariile. și m-am oprit. și au apărut alte semne de întrebare… nu e ușor… de multe ori vreau să scriu, să fie veselie și ziua mai senină. dar a ajuns să-mi fie teamă. îmi lipsesc comentariile acelea… blogul meu e groaznic de trist. încerc să mă exprim cât mai general, dar înțelegi tu 🙂

    Apreciază

    • Mishuk!!! Nu-mi vine să cred ce spui! Înțeleg că eram cumva vizată și eu? Nu ar fi prima dată. Am fost cuplată și cu alți domni pe aici. Știi ce? Pe mine mă onorează să știu că unii sau unele își umplu timpul cu scenarii, analizând comentarii și trăgând concluzii.
      Da, e trist! E foarte trist că dacă vorbim prietenește și glumim, înseamnă ori că avem ceva în spatele blogului, ori că ne cunoaștem, că suntem prieteni vechi și de aia. Unora e le imposibil să înțeleagă că mai există oameni care, în ciuda anonimatului, nu au de aruncat mizerii în alții.
      Îmi pare rău că atât de tare te-au afectat. Am mai văzut un like de la tine, dar dacă am văzut că taci, am crezut că așa vrei tu, că nu ai nimic de spus. Dacă nu dădeai nici like, te strigam eu cumva, măcar să știu că ești ok.
      Nu știu ce să zic. Pe mine bârfele mă lasă rece și în viața aia reală, în care văd oamenii cu care vorbesc. Aici cu atât mai mult mi se par irelevante, insipide, incolore, inodore… dtai, asta e apă 😀
      Îmi strânesc milă față de cei care le generează și atât. Îi compătimesc pe cei care nu au o viață a lor.

      Apreciază

      • Mishuk zice:

        eu m-am gândit să nu te pun pe tine într-o situație penibilă. așa că am zis că mai bine, fac un pas în spate. citeam mereu, mă mânca degetul… să tastez. dar mno, am fost și de vreo două ori pe la sibiu… și atunci :))) m-am enervat, am șters, am blocat… și din prostia din capul meu am zis că mai bine stau cuminte să nu mai dau fân de rumegat la botul multor vite. să mă ierți, te rog… eu vreau să-ți scriu, dar nu vreau să fii tu subiect de glumă proastă

        Apreciază

        • Mă amuză tare asta!
          Mishuk, hai să îți spun ceva: viața fiecăruia, cu tot ce înseamnă ea, e mai importantă decât blogul, asta e clar. Dacă cineva drag ție, cineva care contează mult, ar fi să zicem gelos sau deranjat de tonul familiar pe care îi ai pe blogul fetelor, femeilor, atunci da, evident că evităm să le facem rău celor pe care îi iubim. Dar dacă acel cineva e un simplu călător prin virtual… avem posibilitatea să alegem ce contează.
          Nu, sub nicio formă nu zic de mine, ca tu să alegi să scrii la mine, nu de astfel de alegere vorbeam. Ci de blogul tău, că spuneai că e trist.
          Pentru mine, blogul înseamnă mult, cu voi toți cu tot. Dacă cineva de aici mi-ar bate apropouri din astea, aș râde și mi-aș vedea de treaba mea.
          Cum vorbesc cu tine, vorbesc cu Petru, cu Mugur, cu Dragoș, cu Alex, cu Sticri, uneori cu Castanman. Sunt cuplată cu toți? Dă-mă-ncolo, ce șmecheră sunt! Sunt măgulită că cineva ar putea crede despre mine că aș fi putea fi pe placul atâtor domni.
          Să mă ierte domnii enumerați că mi-am permis gluma asta, dar zău, cum poți reacționa la o astfel de gândire limitată?
          Da, sunt atât de deschisă cu toți tocmai pentru că știu că cei cu care vorbesc sunt domni în toate sensurile cuvântului și limita aia invizibilă între bun simț, glumă și altceva nu a fost, nu e și nu va fi încălcată.
          Și mie îmi pasă doar de cel cu care vorbesc. Și știu că toți cei cu care vorbesc știu, la rândul lor, foarte bine ce e dincolo de comentarii. Adică nimic altceva decât respect. Ce cred unii de pe margine despre dialogul nostru, pentru mine nu contează.
          Repet: cât timp cel de pe margine nu face parte din viața nimănui. Dar asta numai tu o știi, eu nu am de unde.
          Mulțumesc pentu grijă, chiar apreciez!

          Apreciază

  35. Da, am renuntat la vreo doua. Pentru ca tipau de platitudine. (Scuze, nu am diacritice de pe tel, am o problema cu el si nu ma duc la laptop ca e tarziu si mi-am pus Paper Lives – te cred 😉 ).

    Apreciază

  36. Nici măcar unfollow, mutat DIRECT la marele SPAM 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s