Sondaj de opinie

Am o rugăminte la voi. Dacă vreţi, desigur. Fac sondajul ăsta doar pentru mine, nu e cu miză, nici cu mită 😀 nu e cu premii, nu va apărea în altă parte şi nu e sondaj în adevăratul sens, cum sunt alea făcute pe eşantioane de x persoane, din x categorii de vârstă etc. Nu, e doar pentru mine pentru că vreau să înţeleg un fenomen şi pentru asta am nevoie de răspunsurile voastre, doar cu al meu nu am ce face, mai ales că, în situaţia dată, al meu nu ar mai putea conta.
Nu vă pot promite, dar e posibil ca, în urma unei concluzii, să vă şi scriu de ce l-am făcut. Dacă nu, sper să nu vă supăraţi prea tare pe mine, nu ştiu dacă voi putea formula o părere de un articol, să vă şi explic. Ştiu, frumos ar fi să pot, dar voi mă iertaţi, ştiţi că-s ameţită de felul meu. 😀
M-ar ajuta mult, dacă vreţi, să vă întrebaţi şi colegii, soţii, soţiile, copiii mai mari, pe oricine aveţi lângă voi când citiţi sau scrieţi răspunsul. Nu vreau numele lor, nici alte detalii, puteţi răspunde cu: eu aş… colegu-colega, y, z a spus că… E suficient şi aşa, răspunsul mă interesează şi, cu cât mai multe, cu atât mai relevant ar fi.

Altă mare rugăminte: nu vreau răspunsuri ingenioase. Adică vă rog mult, nu vă străduiţi să răspundeţi cât mai poetic, cât mai amuzant, cât mai creativ, cât mai … să dea bine. Cum am spus, din păcate nu am premii şi nici nu există un răspuns corect deci nu mă ajută nimic altceva decât sinceritatea. Şi vă mai rog să nu spuneţi: Doamne fereşte, nici nu vreau să-mi imaginez. Ba da, să ne imaginăm. Că nu e ceva rupt din filmele SF deci vreau să ne imaginăm.
Şi nu, nu am păţit eu deci nu cer sfaturi despre ce să fac. Sincer vă spun, chiar e doar pentru mine, să înţeleg eu ceva deci aveţi încredere-n mine că e vorba de un pitic din capul meu şi atât, da? 😉
Nu vă dau mai multe detalii pentru că dacă e să se întâmple, se întâmplă fără detalii şi vreau să fim cât mai aproape de realitate. Şi ştiţi că se râde mult pe aici şi putem fi pe arătură oricând. Dar de data asta vă rog ca arătura să fie după răspuns. Adică răspunsul să fie ăla sincer. Vă mulţumesc din toată inima mea!

Deci: să ne imaginăm că sunteţi pe stradă, în magazin, la gară, oriunde vreţi şi cu cine vreţi voi. Dacă vreţi singuri, aşa să fie. Se apropie de voi o persoană. Vă spune ceva-n genul: „Bună ziua, nu vă supăraţi, unde e instituţia x?” Şi în timp ce-i explicaţi sau după ce i-aţi spus cam în ce direcţie e, înjură. Mulţumeşte, înjură. Să zicem că zice „mulţumesc, să-mi… , să-ţi…”
Cum reacţionaţi? Şi, mai important de asta, ce gânduri vă trec prin cap? Şi ce faceţi?
Aş vrea ca la posibilul răspuns: plec şi-l las în pace, să îmi spuneţi şi asta cu ce v-ar trece prin cap.

Vă mulţumesc încă o dată mult, mult!

Foto