Cărţile, acest monstru care ne fură inocenţa

Vreau să vă întreb ceva. Iar. Ce să fac şi eu? Dau frâu liber curiozităţii şi dilemelor. Au mai fost tratate subiectele astea, dintr-un anumit unghi, chiar zilele trecute am citit pe două sau trei dintre blogurile voastre, s-a scris la subiect şi foarte bine, s-a comentat la fel de bine, aşa că eu voi pleca de la un exemplu concret şi, eventual, putem discuta la modul general, dar păstrând proporţiile, adică traiectoria. Nu de alta, dar altfel ar fi greu de discutat, fiind un subiect foarte vast şi cu o mulţime de ramificaţii.
Despre cărţi e vorba, generic vorbind. Se publică prea mult? Prea prost, în unele cazuri? E rău că e aşa? Şi cine e de vină? Autorul, că şi-a permis să scrie o astfel de carte? Editura? Sau cei care o cumpără, încurajându-l pe autor să mai publice şi pe alţii să îi urmeze exemplul? Dar de ce trebuie să căutăm vinovaţii? Unde e răul şi de ce trebuie găsit un rău în asta?
Să ne imaginăm o librărie, una foarte mare. Gata, nu a fost greu de imaginat, nu cred că e cineva care să nu fi intrat măcar o dată într-una. Acum, să ne imaginăm un supermarket. Sunt în acel supermarket sute de mii de produse alimentare. Mergem cu intenţia de a cumpăra un kil de mere şi punem în coş ciocolată, chipsuri, sticksuri, foietaje, creme, bomboane şi pe urmă arătăm cu degetul spre producători că alea îngraşă şi nu-s sănătoase şi strigăm să fie scoşi din magazine, să le fie închise firmele şi ei să fie închişi?
Sau vorbim despre moralitate că, ce să vezi, mergem cu copilul de mână şi nu e bine să vadă ciocolată, că îi face rău asta, că ciocolata îi strică dinţii şi dacă vede ne cere şi dacă cere noi îi dăm şi uite aşa nenorociţii ăia ne strică nouă copiii deci să fie interzise produsele astea din orice supermarket?

Vi se pare ciudat să se întâmple asta? Dacă da, care e diferenţa dintre a strica un trup şi a strica o minte sau un suflet? Şi dacă asta cu interzisul produselor care ne pot face rău pentru că noi singuri nu putem ocoli standul ăla şi ne purtăm ca şi cum cineva ne-ar obliga să le mâncăm e ciudată, de ce nu e ciudată şi asta cu „interziceţi cărţile alea că ne strică”?
Bun, e drept, există cărţi pe care eu nu le-aş citi. Asta nu înseamnă nimic, am zis-o doar aşa. Dar de aici şi până la a spune că o carte, oricare ar fi ea, ar putea face rău, mi se pare cam mult. Şi vă dau acum exemplul care m-a făcut să scriu asta.

Nu ştiu câţi dintre voi îl ştiţi pe Mihai Bendeac. Nu aţi pierdut nimic, ideea era că am zis că vorbim pe exemplu concret. Băiatul ăsta e actor, nu l-am văzut la teatru, dar ştiu că asta e, şi apare pe la TV prin diverse. Că e enervant sau nu, nebun sau nu, talentat sau nu etc. nu contează absolut deloc în discuţia noastră. Omul ăsta a adunat nişte amintiri şi a scos o carte în care îi povesteşte mamei lui episoade din viaţă şi cred că mama lui îi spune din punctul ei de vedere cum a văzut acea întâmplare. Cred. Nu am cartea, n-am citit-o, nu o voi citi. De ce? Pentru că nu sunt curioasă.
Mi-a apărut pe FB reclama acestei cărţi şi mi-a sărit în ochi un comentariu în genul: „este incredibil că se vinde o aşa carte! Mă gândesc cu groază cam ce învaţă un copil din asta. Păi să vină copilul meu la mine să îmi spună ce i-ai spus tu mamei tale, în fragmentul ăla pe care l-am citit pe net… ce învaţă copiii dacă ajung la cartea asta?” şi tot aşa. Ideea asta era, că dacă un copil o citeşte poate fi influenţat să facă la fel.

Întrebarea mea e în primul rând: cine e responsabil să ne educe nouă copiii?
A doua întrebare: niciodată, nimeni de aici nu a „şutit” din biblioteca părinţilor sau a prietenilor vreo carte nepotrivită vârstei lor? Vreo Sandra Brown, ceva? Nu, nimeni nimic? Şi? Cei care totuşi aţi făcut ca mine aţi păţit ceva? Ce rău v-a făcut cartea aia?
Şi dacă, nu ştiu, poate cineva a încercat totuşi, nu dintre voi, zic la modul general, trebuia pusă la zid Sandra Brown sau editura?

Am înţeles revolta multor părinţi legată de desenele animate pline de violenţă sau limbaj nepotrivit. Şi pe aia legată de manuale. Şi pe aia legată de nu ştiu ce caiete speciale pline de greşeli şi prostii.
Dar cu cărţile destinate adulţilor sau mă rog, nu cele pentru copii, că nu vorbim acum de literatură erotică, care e problema?
Ce facem? Eliminăm absolut orice potenţial pericol pentru copii? Păi nu se poate. Şi nu ar fi sănătos, cred. Nu putem interzice toate prizele din lumea asta şi nu putem aresta toţi producătorii de prize. Zic eu, e mai sigur să ne învăţăm copiii că la priză există un pericol, să le explicăm pe limba lor că nu e deloc bine să bage un cui în priză.
Nu cumva ne subestimăm copiii crezând că îi poate tâmpi orice adiere de vânt? Dar educaţia noastră nu mai contează? Adică noi i-am educat perfect şi la 14 ani citesc cartea lui Bendeac şi gata, se prostesc? Doamne!
Nu îi iau apărarea lui Bendeac şi nici cărţii lui. Despre asta am spus, că acel comentariu m-a îngrozit. Făcând aluzie la cenzura „de pe vremea aia”, aş spune că din păcate, atunci nu s-au cenzurat cărţile de slabă calitate. Din contră, cenzura vremii a fost despre altceva.

Bun. Că se publică orice, nu zic nu. Aşa e. Ce nu pricep eu: unde e răul ăsta care ne pândeşte la colţ să ne tâmpească? Nu au fost arse cărţile alea deştepte şi frumoase şi bune. Şi sigur, noi, adulţii, le avem în bibliotecă, nu? Mă gândesc că doamna aia are toţi clasicii frumos aşezaţi, are ce-i da copilului să citească, nu va trebui bietul copil să citească din lipsă de altceva tocmai cartea asta. Şi pentru că a fost educat aşa, nici nu va fi interesat.
De ce nu avem loc de cărţi şi de ce înfierăm atât de mult? Cine ne obligă să le citim?
Da, am şi zis. Se publică absolut orice. Dar ăsta e răul nostru cel mai mare? Bine, dincolo de salvaţi pădurea şi balenele, asta e altă discuţie.
Că se vinde o astfel de carte în sute de mii de exemplare? Da, chiar aşa se vinde. Tot autorul e de vină că poporul ăsta are sute de mii de oameni care sunt curioşi de viaţa lui?
Ok, să-l împuşcăm şi gata. Ne deşteptăm brusc şi avem iar cultură la fiecare masă, în loc de peşte?
Oare nu-i mai mare bucuria când vine copilul şi deşi are mii de posibile alegeri, felul lui de-a fi şi educaţia îl fac să aleagă un Jules Verne în loc de Bendeac? Şi nu, n-ar fi meritul lui Jules Verne aici 😉

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

142 de răspunsuri la Cărţile, acest monstru care ne fură inocenţa

  1. ioansperling zice:

    Oricum e o problema fara rezolvare; indiferent cum il educi acasa societatea e de obicei mai puternică! Daca colegii lui il gasesc „cool” pe Bendeac asta si copilul tau vrea sa fie acceptat o sa-l citeasca! O sa-l si strice? Daca cartea „strica” fara urmari nu ramane!

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu știu ce să zic. Sigur, anturajul contează. Dar eu nu cred că ceea ce știe copiul de acasă și ce judecă el singur nu contează deloc. Nu pot fi eliminate toate sursele de rău. Ce facem, închidem toți copiii până fac 18 ani?
      Am plecat la 18 ani de acasă, la facultate. În chirie, cu alte 3 fete. Nu aveam oră de venit, de plecat, nu aveam mobilele ca acum, nu ne putea controla nimeni, eram fix de capul nostru. Sigur că am mai sărit o zi sau un curs, sigur că am făcut chefuri în apartament. Dar am avut limite. Pentru că aveam „bagajul” bun și nu eram cu nimic speciali, am fost copii normali, așa cum sunt și cei de azi. E drept, ei au provocări mai mari. Dar un copil nu e o marionetă, știe să aleagă.

      Apreciat de 4 persoane

  2. stela9 zice:

    Nu le-am interzis copiilor mei nici o carte. De fapt i-am încurajat mereu să citească. Imi aduc aminte că citeam tot ce-mi pica în mână sau sub ochi, inclusiv și eticheta de la sticla cu oțet de pe masă😄

    Apreciat de 4 persoane

    • Hahaha, eu și acum citesc etichete, dar nu zic unde 😀 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • stela9 zice:

        Mi-ai adus aminte de o întâmplare cu fiul meu când era clasa a XII-a, citea la o oră care nu-l interesa, Cioran, iar profa i-a zis că-i aruncă pe fereastra cartea. N-am aflat intâmplarea de la el ci de la altă profesoară care îmi spusese indignată: ,,Cum poti sa-i spui unui copil că-i arunci cartea pe geam? Ar trebui sa te bucuri că citește.” Acasă i-am spus fiului meu că sunt bucuroasa că citeste, dar să citească în timpul liber🙂
        Și ar mai fi una cu fiică-mea, in clasa a V-a eram cu ea la librărie și pentru ca dorea să-i cumpăr ,,Mizerabilii” și i-am spus că nu e o carte pentru vârsta ei și nu i-o cumpăr a început să plângă în librărie, așa că să nu mă facă de râs, i-am luat-o😄

        Apreciat de 3 persoane

  3. sticri zice:

    Interesanta aceasta chestiune cu cartile. Referitor la copii eu am observat ca ei nu prea citesc si nu am observat doar la al meu dar am observat aceasta chestiune cam la toata generatia actuala.
    Am avut tendinta de a-i blama si a-i considera inculti dar am observat ca acele lecturi „obligatorii” pe care le au ii plictisesc de moarte datorita faptului ca din anumite puncte de vedere si-au pierdut actualitatea si nu mai au vreun farmec pentru ei. Copii nostri citesc „obligatoriu” Creanga si alti autori romani, nu comentez calitatea textelor lui Creanga dar povestea in sine nu e deloc interesanta pt un „pusti cu smartphone” care stie sa „butoneze” un PC mai bine decat profesorii de la scoala.
    Eu zic ca daca o sa le tot impunem sa citeasca Amintiri din copilarie a lui Creanga, atunci copii vir capata o repulsie fata de lectura. Ca sa nu mai vorbesc despre Morometii (tot lectura obligatorie) si altele…
    Repet, nu discut calitatea operelor literare ci oportunitatea de a le impune copiilor.
    Deci, prin urmare, as lasa copii sa citeasca ce doresc, daca rezoneaza cu Bendeac, atunci sa citeadca Bendeac…🤣, pana la urma cati Bendeaci are tara asta si cate carti e capabil Bendeac sa scrie…🤣
    Eu sunt adeptul ca fiecare e liber sa citeasca ce doreste, e ca si cu TV, unii se uita la A3 iar altii la TVR la teatru TV.
    Cine sunt eu sa-i judec? Fiecare e liber sa faca ce vrea, chiar sa nu citeasca…..
    Eu fac parte din aceia care urau sa intre intr-o biblioteca(nu ca as intra acum 🤣🤣) dar „imi place sa citesc si citesc ce-mi place” , acum mai e o pb si anume cat inteleg din ceea ce citesc…🤣🤣🤣, dar asta-i alta poveste..🤣🤣🤣
    PS: Pun pariu ca acea „carte a lui Bendeac” nu e ieftina deloc.
    PSS: Cred ca in vara asta, in nordul statiunii Mamaia, atunci cand se dau jos din masini scumpe ca sa meaega la terase/club, pe langa telefoanele scumpe, „unii” o sa puna pe masa si cartea lui Bendeac 😂😂😂

    Apreciat de 3 persoane

    • sticri zice:

      Recitind am vazut ca mai trebuie un i la copii, deci Copiii nostri citesc ..

      Apreciat de 1 persoană

      • Stai liniștit, se înțelege 😉

        Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Ia unul de la mine de mai jos, că a scăpat în frenezia i-urilor. 🙂

        Apropo, îmi place la nebunie că anagrama nick-ului tău poate fi citită atît ‘cristi’ cît şi ‘sictir’. 😆

        Apreciat de 2 persoane

        • sticri zice:

          Pai ai dreptate, asta a fost ideea cand am pus acel nick. E numele blogului meu si e anagrama numelui meu real Cristi dar care are si un sictir de ….. mai multe care-l inconjoara.
          PS: Acum vad ca ai si tu un blog, merg sa vad ce e pe acolo … 😉

          Apreciat de 2 persoane

          • Drugwash zice:

            Am intuit eu bine, deci. Mă bătea gîndul de multă vreme dar nu voiam să apar ca nesimţit sau altcumva din cauza remarcii respective. În copilărie rezolvam careurile şi alte jocuri din Rebus-urile mătuşii aşa că mintea îmi zboară uneori departe, poate mai departe decît ar trebui. 🙂

            Cîănd treci pe la mine, ia-o pe sărite, că „sărit” sînt şi eu. 😀

            Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Stai linistit, nuu stiu care-i mai „sarit” dintre noi doi. Tie-ti par normal ? 😂😂

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Suficient de, aş zice. După definiţia „veche”. Că altfel intrăm în corectitudini „pulitice”. 😆

              Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Stai asa sa nu se supere Potecuta pe noi.

              Apreciat de 2 persoane

            • Cine, io? Să mă supăr pe voi că de ce?
              Sticri, cred că vrei să mă-nervez. 😀
              Vorbiți liniștiți, nu vă deranjează nimeni. Vă las fursecurile pe masă și cafeaua la fel, vă simțiți ca acasă, nu mă bag între voi 😀

              Apreciat de 4 persoane

            • sticri zice:

              Eeee, totusi aici era vorba despre carti si altele de genul acesta iar noi am iesit bine de tot pe aratura..😂😂

              Apreciat de 1 persoană

            • A fost o vreme-n care, pe multe bloguri, tocmai arătura asta era cea care conta 😉
              Şi la mine, şi la alţii de pe aici. Postarea era despre panseluţe, noi vorbeam despre cum a apărut pe lume zeama de la salata de roşii care nu se compară cu nimic în galaxie 😀 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              E adevarat ceea ce spui, am vazut ca tu esti mai toleranta dar am intrat pe unele bloguri unde dupa ce am pus un comentariu „la misto” sau am mai adaugat alte chestiuni pe langa subiectul general, am observat oarecum o iritare a celor de acolo. Mie nu-mi plac comentariile „scortoase” si care sunt frumos scrise si corecf dpdv gramatical dar care nu emana ninic, sunt goale dpdv al energiei emise.
              Nu ai patit sa citesti comentarii foarte frumoase si din care nu percepi/simti nimic?
              E acum la moda o replica, ii multumesti cuiva pt un serviciu si acea persoana zambeste (uneori fals – gen casiera de la supermarket) si-ti raspunde „Cu drag”…😂😂😂
              Acum la toate supermarketurile si benzinarii prim.aceasta replica – Cu drag.
              Pe mine ma enerveaza teatrul asta ieftin si de asta eu comentez ce-mi trece prin cap, sar si accept tot felul de comentarii pe blog. E cineva care ma critica aproape la fiecare poezie pe care o traduc si nu am nici cea mai mica urma de rautate pt ea, nu e blocata, etc.
              Iti multumesc Potecuta pt ca lasi discutiile libere..

              Apreciat de 1 persoană

            • Am intervenit şi voi interveni, deşi sper să nu mai fie cazul, persoana respectivă e blocată aici de câţiva ani, şi sper să nu intre pe fereastră, când se aduc jigniri celor care comentează. Asta nu mi se pare ok şi nu voi lăsa pe nimeni să se păriuască aici, atunci rog frumos să se facă asta afară, să nu-mi spargă mie peştele de pe televizor sau balerina şi pescarul de pe mobilă 😀 😀
              Nu intervin, ai văzut, nici când doi sau mai mulţi musafiri vorbesc între ei şi nu cu mine, nu mă bag în gura nimănui. Când tu m-ai amintit aseară, am răspuns, când a zis Dragoş de mine am făcut la fel. În rest, v-am lăsat să vorbiţi. Şi nu mă deranjează deloc asta, nici faptul că un comentariu vorbeşte despre altceva.
              Bine, dacă de fiecare dată acel comentator vorbeşte numai despre altceva, şi de obicei acelaşi lucru, fără legătură cu postarea, la un moment dat obosesc şi răspund numai la salut. Că-s om şi eu. Nu cert, nu cenzurez nici atunci, dar obosesc. Atât.
              Deci da, potecile-s libere şi blogul ăsta nu e despre cenzură şi reguli. Ce, dacă va fi să facem o întâlnire cu toţii cândva, vine cineva şi ne spune ce să vorbim între noi, ce să bem, ce să mâncăm? Nu. Atunci de ce fac eu asta aici când e cam acelaşi lucru?
              Eu îţi mulţumesc! Zi frumoasă să ai!
              P.S. Cu drag! 😛 😀 😀
              Să ştii că o mai spun şi eu. Trebuie să încerc să scap de el.

              Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Daca o sa fie sa ne intalnim undeva, candva, propun sa nu vorbim absolut deloc despre bloguri 😂😂😂
              O zi fumoasa si tie!
              PS: Cu drag…😂😂😂😂😂😂😂😂😂

              Apreciat de 1 persoană

            • Ar fi culmea. Aici vorbim despre orice, nu despre bloguri, şi atunci să vorbim ontopic… nu se face aşa ceva 😀 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              😂😂😂
              N-am uitat de sushi….😂😂

              Apreciat de 1 persoană

            • 😀 😀
              Nici eu. Deci vezi cum faci, nu plec fără să gust. 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              😂😂😂
              Gata, s-a aranjat, daca ma.gandesc bine il sunam si pe Gigi Dumitrele sa ne cante la chitara. (E un om de milioane …)
              Asa o sa mearga mai bine sushi.

              Apreciat de 1 persoană

            • Daaaaaaaaaa! Vreau! Scaunele goale e preferata mea! Deci gata, fără sushi şi nea Gigi nu discut. Îl ştiu numai de pe net, nu l-am întâlnit, dar îmi place de mor.

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Uneori isi mai ia chitara si merge pe faleza la.Cazino, acolo se aduna si alti artisti, pictori, unii care fac portrete dar Gigi e un fenomen, canta orice vrei, zici ca e tonomat.
              😊

              Apreciat de 1 persoană

            • L-aş asculta o zi întreagă.

              Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              Atîta-i trebuie, că-i tai nasu’. 😛 😀
              Fii pe pace, sîntem”copii” cuminţi. 😉

              Apreciat de 2 persoane

            • Cei mai copii cuminți 😀

              Apreciat de 2 persoane

            • Drugwash zice:

              *muah*, Potecuţa lu’ tata! 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • Laudă-mă, așa! 😁 😚

              Apreciat de 2 persoane

    • stela9 zice:

      În clasa a II a invătătoarea alor mei le dăduse să citească ,,Amintiri din copilărie” și asta îi spusesem și eu învătătoarei, Creangă e greu de citit cu atâtea regionalisme. ,,Măcar exersează cititul” mi-a spus, avea dreptate într-un fel🙂

      Apreciat de 2 persoane

    • Am avut Moromeții la BAC, scris, am luat 10, te rog nu te lua de Ilie 😂
      Ai mare dreptate, Sticri! Ar trebui adaptată. Nu excluse astea, cumva au nevoie și de asta, eu așa cred. Și rău nu le face, e totuși istorie și e literatură. Dar să fie și o balanță, sau măcar să fie altfel predate. Tot pe comentarii dictate se merge? Tot așa, cu ele învațate ca o poezie? Că nu știu.
      Hahahahaha, cred că da. Cu cartea asta pe bordul mașinilor de lux 😂

      Apreciat de 2 persoane

      • sticri zice:

        Daca ai citit 2 volume (parca atat are) Morometii si ai luat si nota 10…asta inseamna ca esti tare si-ti place literatura foarte mult.
        Nu stiu de ce dar eu numai cand vedeam cele 2 volume cat sunt de groase ma apucau ametelile. La BAC am invatat comentariiile alea ca pe poezii..😂 pt ca era si proba orala, iar la scris a fost „BAC comunitar”, mi-a fost jena sa copiez chiar tot pt ca ma speriam si eu de cat de destept devenisem in acea teza de BAC..😂😂

        Apreciat de 1 persoană

        • Cum să copiezi la BAC?? Vai, nu se poate 😀
          Nu sunt tare, am avut noroc. Pe asta și pe Ion le-am citit în vacanțe la bunici și faptul că eram cumva pe teritoriu comun, adică găseam repede corespondent în sat, m-a făcut să înțeleg altfel și să îmi placă mult. 🙂
          De pica Pădurea Spânzuraților eram mâncată 😳

          Apreciat de 2 persoane

          • sticri zice:

            Pe mine in vacante nu ma prindeai in casa, alerga bunica dupa mine ca sa vin sa maninc iar eu nimic…. zburdam toata ziua, jucam fotbal eram un fel de Bumbescu, adica mingea trecea dar adversarul nu, era pe jos … 😂😂😂. La basket insa eram bunicel, am jucat pana si in echipa facultatii….
            Eu am facut liceul de marina din Cta, acolo am facut ” scoala vietii” , nu carte🤣🤣🤣 si nu imi e rusine. Nimeni nu invata la lb rom, manualele miroseau „a nou” Bine, mi-a venit mie mintea la cap la facultate, nu a fost prea tarziu …

            Apreciat de 1 persoană

            • Nu mă puneau la nimic. Bunicii mergeau la câmp, eu rămâneam acasă. Întâlnirile din capul satului, cu gașca, pentru chefuri sau mers în satul vecin, 7km pe jos, erau la ora 20. Ce să fac să treacă vremea, mai ales că în a 11-a și 12-a am avut drăguț? Citeam, să zboare timpul, să se facă ora 20. Mno, acum am mărturisit tot. Deci nu știu dacă dragostea de cărți sau aia din sat era mai arzătoare 😂

              Apreciat de 3 persoane

            • sticri zice:

              Atunci era moda cu reuniunile intre licee si pt ca noi eram singurul liceu de baieti, eram foarte cautati de lic. sanitar, pedagogic si economic.
              Cele mai „de viata” erau de la economic iar cele mai „tinute in frau” erau cele de la pedagogic….
              PS: In clasa a 11-a aveam deja experienta cu mandrutele… 🤣🤣, nu e lauda, asa era, bine eram totusi cam „ciumpalaci” dar … asa era atunci.

              Apreciat de 1 persoană

            • Fericiților! Ce viață grea ați avut 😀
              Vai, vai. 😀

              Apreciat de 2 persoane

  4. Drugwash zice:

    Pe la opt-zece ani (cred) am citit „Delirul” lui Marin Preda. Groasă carte. Nu ştiu dacă mi-a rămas ceva în minte din ea, memoria mea nu s-a împiedicat niciodată de imbecilitatea numită copyright.
    De-a lungul copilăriei am citit tot ce mi-a picat în mînă din biblioteca alor mei şi a mătuşii. De la „1001 de nopţi” la”Ramayana şi Kalevala”, de la „Biblia hazlie” la „Amintiri despre viitor”, de la „Cei trei muschetari” la „Ce le pasă damelor”. Am băgat în mine informaţie la greu.

    Apoi, cu viaţa, am început să discern între fantezie şi realitate, între ce-ar trebui (sau ar putea) să fie şi ce este. Am început să înţeleg că lumea în care trăim e o mizerie distopică ce n-are absolut nici o legătură cu fanteziile utopice prezentate în diverse poveşti/eseuri/romane/etc. Şi aşa m-am trezit la realitate.

    Aşa că, lăsaţi copiiii să citească absolut tot. Mai tîrziu ei vor discerne ce au acumulat în timp şi vor înţelege de care parte a vieţii vor vrea să se afle. E alegerea lor, dar trebuie să aibă de unde alege.

    Apreciat de 4 persoane

  5. Suzana zice:

    Mi-e absolut neclar cat citesc copiii astazi. Oricum, daca pana la sase ani au avut in ‘vizor’ adulti care citesc cu pasiune si aici ma gandesc la parinti – bunici, sunt sanse sa o faca si ei. Pana la urma ajungem la biblioteca din casa si nu la cartile din librarii si la ideile din casa si nu cele din mediu. Ceea ce este important este ca ei sa discute despre… orice cu ai lor. Altfel, o vor face cu altii. Am vazut candva o fetita de patru ani care recita Luceafarul si un pusti prin clasa a doua care facuse un robotel. Lucrurile oricum le-am rasuci se rezuma la ceea ce vad copiii in primii ani de viata si cum sunt indrumati sa exploreze lumea. Copiii trebuie invatati sistemul de selectie al ideilor, pentru a le utiliza pe cele utile.Eu asa cred.
    Numai bine draga Potecuta! Si lecturi cat mai interesante! 🙂
    Un weekend fain!

    Apreciat de 3 persoane

    • Și eu cred asta, Suzana! Mi-e greu să înțeleg asta cu drobul de sare la lucruri cu adevărat inocente. Să pretinzi să fie scoasă o carte din librării că ți-ar putea strica propriul copil e cam cu virgulă. Păi tu ce discuți cu el? Tu ce l-ai învățat? Și ok, hai, o elimini le aia. Rămân alte mii. Nu?
      La fel îți doresc, draga mea și îți mulțumesc mult!
      Weekend frumos îți doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Issabela zice:

    Aș zice că era mult mai relevant să alegi, în loc de Bendeac, cartea aia de care am râs nu mai știu unde, parcă și tu, scrisă de o vedetă trecută prin toate, am uitat cum o cheamă… care costa 80 de lei la reducere 😀😀 Ana Maria Prodan??? Deșși cred c-ar fi degenerat subiectul :)))
    Sincer, văzându-i pe-ai mei, cred că e cam fifty-fifty influența familie/anturaj, e o vârstă anume și inevitabilă în care anturajul, cum a apucat el să fie, e prioritar.
    Dacă treci de vârsta asta și mai e și fondul bun… e ok 🙂
    Dacă nu… nu 😦
    Oricum, după mine e multă loterie la mijloc, iar cititul e o parte mică din ea. Fii-mea n-a pus mâna pe carte (așa, cu părinți intelectuali etc.) neam până la 15 ani. N-a vrut, n-am silit-o, nu ne-am plâns nici măcar între noi. Apoi le-a devorat și acum e studentă la filo. Fii-meu… e într-a 7-a și citește tone de termeni și condiții la chestii tehnologice. În rest – nimic… Asta e. Nu știu ce va urma din acest pdv.

    Apreciat de 5 persoane

  7. Diana zice:

    Din punctul meu de vedere copilul trebuie sa citeasca ceea ce il atrage, chiar daca nu e o „carte pentru varsta” X. Poate nu intelege nimic, poate va intelege mai tarziu sau… se va intreba mai tarziu de unde stie el una sau alta? 😊 Am fost copil si n-am uitat prea multe din copilarie, deci nici despre citit – citeam pe rupte. Am citit haotic, mult timp, apoi am inceput sa aleg. Azi, cand aleg, nu as alege carti despre viata cuiva ca cel amintit de tine, desi s-ar putea sa fi avut o copilarie interesanta. In fond, din absolut toate cartile invatam ceva ce, poate, n-am experimentat si nu vom experimenta in veci, dar vom sti ca exista si ce n-am trait/vazut noi.
    Sunt tamaie la gramatica (nu ma laud, dar nici nu ma ascund), dar daca scriu mai mult corect decat gresit este pentru ca am citit mult – e o parere ferma. Citind am inteles exact cand se scrie „miau” si cand „mi-au” si tot asa. Degeaba-mi spuneau ca se scrie „mi-au” in cazul cutare – era nevoie sa-mi explice ce e „cutare”, apoi sa-mi explice si altele si… nu tineam minte totul. 😊 Prin „repetitie” (citit) mi-a fost usor sa retin)
    Pentru cativa copii care pot lua (si iau!) ad litteram vreo tampenie nu trebuie interzise anumite carti. Tampenii pot afla la tot pasul, mai ales cei care au acces neingradit la jungla care-i Internetul.
    Pentru ca ai amintit de „raul” ciocolatei si cel al cartii: de la ciocolata poti face diabet, dar nu se altereaza creierul – de la unele carti se poate altera creierul unora (chiar daca nu mai sunt copii), dar tot nu mi se pare firesc sa fie interzise. Un creier needucat se poate „strica” de la aproape orice. Unde am ajunge cu interzicerea a tot ceea ce poate „strica” pe cineva?
    Fiecare scrie si publica… Cumpar/citesc doar daca vreau, daca e ceva care ma intereseaza, imi place etc..
    Ups! As fi ipocrita sa ascund ca sunt unele scrieri despre care cred ca ar fi fost mai bine sa nu fie publicate, dar aceasta e o chestiune de gust, inainte de orice, si are mai multa legatura cu salvati copacii si balenele (dar si cu „accesul” unora in Uniunea Scriitorilor si cu stimulari financiare pentru toate formele literare, indemnizatii de merit…) Imi amintesc de poetesa-scribareata fosta „primarita” la Bucuresti – pfooooa! asa talent, profunzime, mai rar! Daca arunci cu pietre spre mine te rog sa fie dintre cele cum ai prezentat la MFC. 😊
    ooof! Iar am uitat degetele pe tastatura si m-am pierdut in… truisme! (sau retorica?)

    Weekend frumos iti doresc, Potecuta! ❤️

    Apreciat de 4 persoane

    • Mă simt foarte prost că tu mi-ai alocat atât de mult timp şi îţi mulţumesc din suflet pentru asta, şi eu voi răspunde mult prea scurt. Dar ce să fac dacă sunt de acord cu tot ce-ai scris şi nu aş face decât să repet ce deja ai scris tu? 🙂
      Da, chestia cu ciocolata e aşa cum ai spus tu. Eu am dat-o ca exemplu în sensul că uite, tu ştii că nu face bine. Dar dacă mergi la magazin, deşi ştii asta, o cumperi doar pentru că o vezi, doar pentru că e acolo? Nu. Aşa şi cu astfel de cărţi. Deşi da, din fiecare se poate învăţa ceva, şi numai nişte reguli de scriere, cum ai spus, reguli pe care degeaba le toceşti în şcoală dacă nu există exerciţiu.
      Să ştii că am citit o carte scrisă de madama. Nu ştiu câte are în total, am citit forţat cumva, dar asta e altă poveste, una cu trei doamne… nu mai ştiu. Nu mai ştiu nimic din ea. Am autograf pe ea, oare se vinde scump? 😀 😀 😀
      Te pup, Diana! Să ai o zi frumoasă şi îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 2 persoane

      • Diana zice:

        La chestia cu ciocolata am uitat sa pun un zambaret. :)) Eram asa de „prinsa” in idei incat… creierul a cam pierdut controlul asupra degetelor care loveau in tastatura. 😊
        Persoana in cauza are doua carti de poezie si un „roman” de vreo suta de file – fix cat trebuie pentru a-si face loc in uniunea mai sus mentionata: 3 carti publicate (sigur, mai trebuie unele recenzii pozitive si alte laude publice, recomandare… maruntisuri pentru cineva cu „istoricul” si banii ei). N-am idee! Poate peste ani sa valoreze mai mult decat pretul hartiei pe care a fost tiparita (mai ales daca va fi retrasa din biblioteci si nu-s prea multe exemplare vandute – si pastrate de cei care le-au cumparat). 😊
        Potecuta! ❤️ Nu trebuie sa-mi raspunzi cu mult la mult doar asa… pentru ca am scris mult!
        Multumesc! Weekend frumos in continuare iti doresc! Pupici!

        P.S. Am scris cu drag, asa ca… la „multumesc” raspund: Cu drag! 😊

        Apreciază

        • Ştiu, doar din poveştile altora, că e mare zarvă prin cercurile astea. Se întâlnesc şi prin cenacluri şi, în ciuda a ceea ce ar putea crede unii, eu, de exemplu, e mare ceartă şi invidie în unele. Eu credeam că e ca-ntr-o poveste acolo, că se recită şi că e totul roz. Îhî… 😀
          Aseară m-am răsfăşat cu ciocolată. Asta după ce am mâncat fructe şi legume, că cică slăbesc 😳 😀
          Să ai o zi frumoasă, draga mea!
          Da, tot cu drag! 😉

          Apreciat de 1 persoană

  8. Ileana zice:

    De câțiva ani, copii citesc tot mai rar. Depinde de cum ne educăm, comunicăm cu ai noștri copii. Dacă vorbim deschis și le explicăm, e posibil să meargă spre bine. Însă sunt multe cărți mult mai…, decât cea a lui Bendeac 😉
    Multe cărți sunt copi paste/ și… Așa cum merg la magazin pentru produse alimentare, tot așa și cu, cărțile, cumpăr ce doresc.
    În zilele noastre e greu să gestionăm multe lucruri. Bine punctat, Felicitări! 👍🕊️
    Seară frumoasă draga mea! 🤗❤️

    Apreciat de 2 persoane

    • Aşa e, Ileana, alegerea ne aparţine. Şi asta nu ne poate fi luată, alegem în funcţie de nişte factori cultivaţi şi învăţaţi.
      Îţi mulţumesc tare mult! Să ai o zi frumoasă, te pup!

      Apreciază

  9. Și noi, la un moment dat, am citit carţi poate nepotrivite vârstei, dar n-au fost un pericol. Faptul că am citit nu a însemnat că trebuia să repetăm experienţa, mai mult, am învăţat de ce să ne ferim.
    Doamna aceea trăia încă în epoca cenzurii, de care cred (și sper) că am scăpat de vreo 30 de ani.

    Apreciat de 1 persoană

    • Asta m-a mirat şi pe mine. Ce o fi gândit doamna aia? Păi nu poţi ţine copilul închis în bol de cristal o viaţă-ntreagă. Cum să elimini tot ce crezi că l-ar putea afecta? Nu îl pregăteşti deloc pentru viaţă, cerţi viaţa că nu e cum ai vrea tu? Mda… oameni şi fapte 🙂
      Şi din ce am înţeles, nu era vorba de faptul că Bendeac ar fi încurajat ceva negativ în fragmentul ăla. Era vorba de o discuţie despre sex. Deci cu atât mai mult mi se pare ciudat comentariul acelei doamne.
      Mulţumesc, Constanţa!

      Apreciat de 2 persoane

  10. Viața e o multitudine de alegeri de tot felul. În ce privește mâncarea, mai mult sau mai puțin sănătoasă; anturajul, îmbrăcămintea, stilul de viață și, nu în ultimul rând, lectura. Educația stă la baza percepțiilor noastre, iar unele lucruri le putem învăța și din cărțile controversate. Cum ar fi concluzia ”așa nu!”.

    Apreciat de 3 persoane

  11. ina02s zice:

    Cum bine ai dat exemplu cu mâncarea, se vede clar că pot fi tone de cărți și nu-i o problema. Un prieten spunea „fiecare marfa are cumpărătorul ei” și se referea la cele foarte scumpe. Parafrazând, fiecare carte are cititorul ei. Ca și muzica, tinerii pot și trebuie să asculte ce vor ei. Este de presupus că educația și cărțile citite ii ajuta sa discearnă, sa înțeleagă. Citesc cărți cum pot și nu poți cenzura, și pe telefon și din librărie. Știi sau nu, asta e. Am găsit prin cărțile Piticii diverse cărți. Cumva aruncate la întâmplare, cumpărate de ea sau primite cadou. Nu-i prea ordonata. Când află că vreau sa o citesc pe vreo una din elea avertiza ” e dulceaga, adolescentina, dar te va oripila amorul lor”.. etc. Eu cred că filtrează chiar și ei după ce citesc.
    Urăsc însă cenzura și arderea cărților in piața publică. Deci sa fie carte și să avem parte! 😘❤️

    Apreciat de 4 persoane

    • Fix, dar fix asta cred şi eu. Şi mă gândesc la noi. Nu fac comparaţie între copiii de azi şi noi, asta mi se pare o prostie. Existau şi la noi pericole. De altă natură, la alt nivel, dar existau. „Nu vorbeşti cu străini, nu deschizi uşa nimănui, nu spui nimănui străin că părinţii nu-s acasă, nu dai adresa, nu dai cheia, nu pleci din cartier, nu iei nimic de la străini…”
      A încerca să cenzurezi cărţile, să nu-i afecteze pe copii, ar fi echivalentul cu a încerca să arestezi toţi „străinii”, să nu cumva să ne fi luat pe noi de mână să ne fure. E imposibil şi nu asta e soluţia. Cum am spus, nu scoţi prizele din casă, îl înveţi pe copil să nu umble acolo.
      Aşa cum ai spus, dacă are baza aia solidă şi sănătoasă, pe care tu, ca părinte, i-o dai, copilul va fi capabil să discearnă şi să aleagă şi să înţeleagă.
      Mulţumesc, Ina! Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 3 persoane

  12. Diana zice:

    Nu de Bendeac e vorba. Nici de Sandra Brown. Cel puțin nu pentru mine. Dar, în ultima vreme au apărut tot felul de edituri mai mici care publică anumite cărți cu un conținut extra-sexualizat pe sistem 50 shades, cărți ce nu sunt măcar corectate din punct de vedere gramatical. Chiar am văzut pe FB, într-un grup, cum cineva vorbea despre o astfel de carte a cărei acțiune se petrecea în SUA, eroina se ducea la „țară'” unde totul era ca în satele din România (ceea ce e o greșeală gravă). Emergența unor platforme precum Wattpad a dus la emergența unui trend de a scrie povești fără miez, iar succesul de pe platformă a făcut unele edituri să închidă ochii. Mai rău e că persoanele în cauză se pun pe picior de egalitate cu Dumas sau alți mari clasici. Din acest punct de vedere pentru mine, da, se publică prea mult. Dar, nu ai ce să faci, frivolitatea vinde, indiferent că e scrisă corect gramatical și corect factual sau nu. ☹️

    Apreciat de 2 persoane

    • Diana zice:

      P.S. Am un mic typo, te rog să corectezi ❤️

      Apreciază

    • Înţeleg perfect ce spui şi ai dreptate.
      Dar sunt şi pe plan muzical, de exemplu, oameni care nu s-au născut cu talent muzical şi totuşi se cred cel puţin Pavarotti. Dar, din moment ce încă există vocea lui Pavarotti înregistrată pe atâtea şi atâtea dispozitive, şi există oameni cu voci incredibile, cui ar trebui să îi imputăm faptul că acel cineva care doar se crede are publicul lui?
      Deci ei se pot crede cine vor, până la urmă eu decid dacă îi acord sau nu credit. Şi aici, „eu” sunt publicul, la asta mă refeream.
      Nu ştiu, aş face un exerciţiu de imaginaţie: oare câte dintre cărţile din librăriile de acum nu ar exista dacă toate editurile din lumea asta ar publica exclusiv după criteriul calităţii?
      Mai bine nu stau să analizez.
      Tu ai perfectă dreptate: există cărţi care chiar au greşeli foarte grave. Dar aici e un lanţ întreg care e defect. Uite, să zicem de Selly. Am scris bine? Dacă băiatul ăsta ar scoate o carte, editura care o va scoate se va putea închide liniştită şi cei de acolo ar trăi regeşte tot restul vieţii. Ar vinde milioane de exemplare. Doar pentru că e Selly, nici nu contează subiectul cărţii. Nu cred că există în ţara asta cineva care ar zice nu, stai să trecem cartea prin comisii.
      Şi nu va fi vina lui dacă acea carte ar fi proastă. Oricum, băiatul nu e deloc prost, dar el ar vinde orice, oricum.
      Aşa cum Cărtărescu are loc lângă cartea lui Selly şi e evident că niciodată nu vor fi pe picior de egalitate.
      Ei: când un om intră în librărie şi între cele două o alege pe prima… problema nu e nici la Selly, nici la editură, dacă chiar vrem să vedem o problemă aici.
      Eu cam aşa văd lucrurile. Şi cu toate astea, încă nu mă gândesc să public, tocmai pentru că mi-e frică de reacţii în genul: uite şi pe asta, se crede mare poet, păi frate, ce face săracul Eminescu… se răsuceşte în mormânt… 😀
      Mulţumesc, draga mea! Zi faină să ai!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Iosif zice:

    Asa cum nu exista oameni nascuti pe acest pamânt perfecti, desavârsiti, (cu exceptia Fiului omului Hristos) tot asa nici o carte nu este absoluta si desavârsita, cu exceptia Cartii Cartilor (Biblia) iar cine acuza si judeca o carte, indiferent de autorul ei, îsi (pre)judeca propriile gânduri si idei, care nu pot întelege si accepta diversitatea paradoxala, fascinanta, minunata, infinita a perceptiei vietii proiectata si creata de catre Cel Ce Este Unic,Sfânt Dumnezeu Creator.
    Un Weekend magic, minunat, binecuvântat, în Cuvântul Vietii învesmântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  14. Florina zice:

    Înțeleg la ce te referi, înțeleg și replica femeii. Trebuie să înțelegem cu toții că e cerere și ofertă asta pe de o parte, educația se face mai întâi în familie așa că, dacă copilul nu are acces la revistele de pe tarabă, cu ce-l afectează că a mai ieșit o carte pe piață? Eu, sincer, sunt nu pasionată, eu sunt ahtiată după biografii, dar mi le selectez și eu ca omul, aleg cu atenție pe ce dau banii și mai ales pe ce dau TIMPUL MEU, că ăla-i cel mai important. Te îmbrățișez!
    P.S.: poate cumpăr o carte proastă o dată la nu știu câți ani, dar pe viitor, acel autor pe mine mă pierde dacă simt că e o carte comercială, scrisă așa doar ca să fie sau are un conținut neinteresant. Eu însămi n-aș publica în veci până nu m-aș asigură că am corectat și ultima virgulă, iar despre conținut, la ăla aș șlefui… înțelegi idee, proababil că nu voi publica în veci fiind așa perfecționistă, dar măcar nu-mi bat joc de cititori scoțând ceva să fie acolo, (nu are legătură cu cartea despre care vb tu, ci vb la modul general!) Spor să avem, spor la citit, la ce ne place nouă! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi eu zic la fel, Florina. Fiecare alege ceea ce i se potriveşte şi ceea ce vrea.
      Un copil, hai să zic până în 14 ani, nu va putea cumpăra singur o carte nepotrivită. Deja, după vârsta asta, ar cam trebui să fie capabil, datorită educaţiei, să priceapă nişte lucruri.
      Dacă o găseşte în casă şi o citeşte pe ascuns e altceva. Atunci, vin şi întreb: tu aveai cartea în casă şi acum tragi în autor că a găsit-o copilul şi l-a efectat în vreun fel?
      Deci e aberant să dăm vina pe autori, indiferent de ce au scris.
      Da, aşa cum ai spus, poate o dată te păcăleşti. Dar dacă e şi a doua oară… 😀
      Mulţumesc, te pup!

      Apreciat de 2 persoane

  15. Daniel zice:

    Eu am o nebunie personală cu cărțile despre zona Țării Dornelor (monografii, studii, cercetări etc.). Zona asta a Țării Dornelor cuprinde un oraș și vreo 7-8 comune. Iar cărțile publicate sunt destul de puține la număr, apar destul de rar și sunt tipărite în puține numere dedicate, de obicei, locuitorilor și atât. Iar pe piața de anticariat apar destul de puține, iar dacă apar au niște prețuri de te doare mintea. Dar asta nu mă împiedică să cumpăr tot ce găsesc și îmi lipsește din bibliotecă. Ca o idee, în cel puțin cinci ani am reușit să cumpăr cel mult 20 de volume pe tema asta. Așadar, din punctul meu de vedere se publică prea puțin. Iar informație de dat mai departe prin intermediul cărților este destulă pentru că zona a fost sub ocupație austro-ungară sute de ani, a trecut prin două războaie și a deschis calea Bucovinei către o mulțime de domenii, de la căile ferate, la minerit și până la construirea de clădiri care astăzi au devenit monumente istorice.

    Apreciază

  16. Jo zice:

    Mein Kampf, anyone? 🙂 Sunt lucruri mai grave pe lume decât experiența sexuală a lui Bendeac. Și sunt de acord că educația din primii ani ar trebui să fie primordială, dar unii n-o primesc. Alții o primesc, dar degeaba. Sunt slabi de înger și se lasă purtați de val. Aș avea o sugestie pentru un articol viitor… dacă ai discutat deja asta, te rog să mă îndrepți spre articolul respectiv. Este vorba despre ideea unor părinți că n-ar trebui să se studieze Miorița la școală pentru că relatează o crimă. Și Liviu Rebreanu ar trebui scos din programa școlară pentru că-i deprimant or something.

    Apreciat de 1 persoană

    • Perfeeeect, cum am putut uita de asta? Da, Jo, despre asta e vorba, despre educație.
      Mi se pare mie sau nu mai există „prevenție” și se merge numai pe a acuza efectul?
      Eu nu îmi amintesc să fi scris de asta. Dar parcă s-a discutat. Dacă nu mă înșel, a scris și Issa ceva în genul ăsta, nu despre Miorița, dar la subiect. Parcă.
      Lasă, până la Miorița au Capra cu trei iezi, au Scufița, au Cenușăreasa. Cică și astea la afectează personalitatea. Chiar, oare nouă de la astea ni se trage? 😀
      Nu pot scrie eu. Eu nu am copii și na… mai bine tac. 😉
      Mulțumesc, Jo!

      Apreciat de 1 persoană

      • Jo zice:

        Adică sunt defectă și nici măcar nu știu? 🙂 Că bine zici, Capra cu trei iezi. Am auzit și de aiureala asta. Și de bieții copii obligați să citească Amintiri din copilărie. Că e plin de regionalisme și li se scurcircuitează creierul. Cum să știe copilu’ ce înseamnă curechi? Hello! De dicționare ați auzit?!!!

        Apreciat de 1 persoană

        • Au fost dezbateri intense pe poveşti. Că sunt horror şi nu le face bine.
          Nu ştiu, Jo, aşa ziceau mămikile, că da, cică suntem defecţi. Bine, eu nu zic că nu-s, dar n-aş da vina pe poveşti. Am o vagă idee că alta e cauza 😀 😀

          Apreciat de 1 persoană

  17. Iosif zice:

    Alba ca Zapada si cei G7(Sapte) Pitt ici… magnifici… 🙂 😀 )))

    Apreciază

  18. ah, cum am ratat dezbaterea! ce asistenta personala mai sunt si eu! clar, vreau si eu cartea lui Bendeac.
    da, unii din ignoranta, din nimic si din orice, ori false pudori, refuleaza cu vorba sau fapta. sa-i lasam acolo in prapastia nestiintei lor.
    nu mi-am pierdut inocenta si nici nu mi-a fost furata cand ,la 12 ani, am citit, “Groapa” lui Eugen Barbu.
    Potecuta ai legatura!
    💯♥️

    Apreciază

    • Mulţumesc, am preluat legătura!
      Hai că am făcut cafea. Am chestii de ronţăit, îngraşă toate dar ce farmec ar mai avea altfel? Salata am mâncat-o, ţi-aş fi dat şi din aia. Dacă vrei, mai târziu ajung la piaţă şi iau leurdă. Cam asta.
      Ah, vorbeam de cărţi. 😀
      Nici eu. Sau, na, nu din cauza cărţilor citite şi nu la vârsta aia. Bine, de tot-de tot, nici acum nu mi-am pierdut inocenţa, sunt tot cu fluturi roz şi norişori pufoşi în cap 😀

      Apreciat de 1 persoană

  19. Aura B. Lupu zice:

    Potecuță, din punctul meu de vedere, citească ce vor, numai să citească, și cartea de telefoane, dacă așa au chef! Când văd ce citește fiicior-miu ăla mic, mă uit ca mâța în calendar. Ăla mare, nu prea. Diferiți, diferite gusturile.

    Apreciază

  20. Ella zice:

    Cartile sunt catalogate ca foarte bune, bune, proaste si foarte proaste … dar asta depinde de multe lucruri! Nu vreau sa filozofez, dar copiilor nu le poti interzice sa citeasca o carte pe care tu o consideri proasta … daca e obscena este o alta poveste!
    Vrei sa stii cum am aflat eu cum se face sex? Hahahaha … Aveam aproximativ 12 ani, cred, cand am fost cu parintii la mare. Gazda unde am stat avea o biblioteca imensa! Carti … deliciul meu, daca era dupa mine nici la plaja nu mai ma duceam. Am avut voie sa aleg ce vreau de colo oricand vroiam si la orice ora! Din intamplare am dat peste o carte care se descria deci actul sexual! 😮Cred ca mi-a trebuit ceva timp sa pot sa o deschid! Parintii mei au fost foarte pudici si nu se punea problema in casa despre educatia sexuala! Daca zicea cineva ceva se spunea ca este cucuc si invata copilul la prostii! Ma rog, asa era atunci! Deci … uneori este educativ desii este vulgar, dar asta depinde si de alegerea copilului. Mie mi-a fost rusine sa-i spun si prietenei mele cele mai bune despre aceasta carte! Daca am învatat ceva? Da, ca trebuie sa stau departe de „prietenii” care vroiau si … alceva! Ma îngrozea ideea … era dezgustator! Pana am dat peste 🤴 Price Charming. Dar el a fost primul si ultimul! Oops, vorbesc prea mult! LOL 🤪
    Te îmbratisez draga mea! 🤗

    Apreciază

    • Eeeei, uite cum eşti cazul concret pe care îl căutam. Deci nu ţi-a făcut rău cartea aia, nu te-a „stricat” şi nu te-a îndemnat să faci sex deşi nu ştiai înainte de a citi despre ce-i vorba.
      Îţi mulţumesc mult, Ella, pentru povestea ta. E concluzia postării 😉
      Te îmbrăţişez, draga mea şi îţi mulţumesc!

      Apreciază

  21. tink3rbe11 zice:

    A citi o carte…nu cred ca înseamnă a te deștepta sau a te prosti. A citi,înseamnă a te cultiva….doar că în ziua de azi ,a citi nu mai are același rol…
    Am încercat să citesc și comentariile, sincer…nu am ajuns departe,m-am lovit undeva de ceva ce spuneai tu in altă postare.
    Când iei o carte de pe un raft,îi citești titlul, privești coperțile…citești putin din interfață (dacă are) și inevitabil putin din final. Și…o iei, sau…nu.
    Se publica orice,cum ai spus și tu, dar asta nu înseamnă că tot ce se publică are același public,nu.Fiecare om are perechea lui,fiecare nor picăturile sale de ploaie și fiecare carte cititorul ei.
    Poate, ca de fiecare dată m-am departat de subiect….sunt o înaripată …dar indiferent că se publică ce tre,sau nu…important este că încă se publică .

    Apreciază

    • Nu te-ai îndepărtat deloc, ai mare dreptate în ceea ce spui! E important că se publică şi, mai important de asta, că avem de unde şi ce alege. Asta nu va putea face rău nimănui, niciodată, cred.
      Îţi mulţumesc!

      Apreciază

  22. Ecoarta zice:

    Hmmm! Interesantă provocare! Şi imposibil de găsit un răspuns general valabil, deci acceptat de toată lumea!
    Cu siguranță sunt cărți şi cărți! Coperți, pagini scrise, librărie sau bibliotecă, cititori! Cititori avizați sau doar cititori. Câți dintre noi nu am citit/ cumpărat cel puțin o carte „fără noimă”!? Eu una, da! Am cumpărat cărți „ciudate” din punctul meu de vedere, poate altora le-au plăcut. Am inceput doar să citesc, pentru că nu am putut să le termin. Dar cărțile care mi-au marcat existența sunt multe. Le-am citit şi răs-citit! Nimeni nu mi-a făcut listă cu ce să citesc, după cum nimeni nu mi-a interzis vreo carte. Copiii mei au avut o bibliotecă imensă, dar nu s-au mulțumit cu ce era acasă. I-am surprins şi cu alte cărți. Intâmplător. Nu am comentat şi nici nu au ştiut că le-am văzut cărțile! Şi nu s-au „stricat”!
    Cine poate da un verdict unei cărți!? Cine îşi poate asuma un verdict nefavorabil!? Până la urmă un verdict este (din punctul meu de vedere!) pur subiectiv!
    Nu-mi dau seamă dacă se publică mult sau nu nu, nu ştiu, mai ales că nu sunt în țară! Dar cred că tot cititorul va hotărî ce şi cum!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cred şi eu ca tine. Fiecare carte are cititorul ei şi nu poate exista un verdict. Până la urmă ţine de gusturi, de educaţie, de momentul citirii. Nu s-a întâmplat să nu înţelegm nimic dintr-o carte sau să nu ne placă şi apoi, peste ani, la recitire, să ne schimbăm părerea?
      Când sunt deja două sau mai multe persoane e şi mai clar că diferă părerile şi e bine că e aşa. Însă nu ar trebui ca o părere să fie şi verdict.
      Îţi mulţumesc, draga mea!

      Apreciat de 2 persoane

  23. adrianport zice:

    Probabil ca intotdeauna au fost mai multe carti decat poate cineva citi, ceea ce e bine, deci nu m-as ingrijora prea tare pentru faptul ca se publica prea mult sau prea divers. Da, se publica mult mai mult in zilele astea, se publica mult si din pura vanitate si e oarecum mai greu sa alegi ce sa citesti, mai ales daca vrei sa nu-ti pierzi vremea cu chestii fara valoare. Totusi, cineva care citeste – orice – are sanse mai mari sa faca pasul spre cartile de calitate decat cineva care nu citeste nimic. Scoala ar trebui, in principiu, sa stimuleze dorinta de a citi si sa ghideze copiii spre cartile de calitate. Nu prea o mai face…

    Apreciază

    • Of, bine punctat. E destul de trist că e aşa. Aseară am văzut un reportaj despre sistemul finlandez şi cât de departe suntem de el…
      Să revin la cărţi, da. Ai spus foarte bine că cine citeşte are şansa de a putea alege…
      Zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  24. Floare de mai zice:

    Potecuță dragă,io citesc😀.Nu mi-a dat nimeni peste mână să nu umblu la cărți,dimpotrivă.De la 3 ani de când m-am prins,eu singură,cum e cu cititul,tot citesc😊.Şi dacă aş avea copii le-aş lua cât de multe cărți,de tot felul.Cred că s-ar prinde şi ei care le place şi care nu.Mie când mi-a plăcut o carte n-am mai lăsat-o din mână,care nu,doar am răafoit-o.Şi cred că majoritatea cărților au în ele o parte din sufletul autorului.

    Apreciază

  25. imi place tare mult comparatia cu supermaketul.. imi e frica sa spun asta ca poate e adevarul, dar Jules Verne s-ar putea sa nu mai prinda la noile generatii (cei care stau pe telefon de la 2 ani)…
    PS Am citit cartea lui Bendeac, nu a fost asa de rea cum mi-am imaginat (sau am avut așteptări mici rau) si atinge anumite puncte interesant in educatia copilului…

    Apreciază

  26. Iosif zice:

    La Multi Ani… Forever Young !

    Apreciază

  27. anasylvi zice:

    Vai de mine si de mine, cat s-a scris aici! Daca am timp, o sa parcurg si comentariile antevorbitorilor mei, ca sa zic asa. Asa e cand vii la spartul targului. Eu am citit carti deloc pentru copii de cand ma stiu. Nu intru in detalii, nu m-a cenzurat nimeni, iar cu timpul am ajuns sa selectez din ce in ce lecturile mele. Gasesc ca e absurd sa consideri ca o carte poate fi atat de nociva, mai ales cartea lui Bendeac. Nu am citit-o, dar mi-a placut faptul ca el a donat, din ce am inteles, incasarile pentru o cauza caritabila. Omul nu a pretins ca e vreun mare literat sau ca a scris un viitor clasic, deci nu am nicio problema cu el. Cat despre manuale, vreau sa spun ca si aici sunt puncte si puncte de vedere. Eu apreciez multe dintre manualele noi (evident, cele bine facute) fiindca se vede o evolutie in fenomenul de predare care nu poate decat sa ma bucure.
    Revenind la Bendeac si cartea lui, nu cred ca un copil de 12, 13 sau 14 ani o sa dea banii proprii pe cartea asta, iar daca este atat de curios, ar trebui lasat sa o faca, eventual sa citeasca si parintele in tandem si sa discute pe marginea celor citite. Fara comunicare, discutii, putin brainstorming poti sa citesti si toti clasicii de la cap la coada, mai ales la varste fragede tot nu o sa intelegi mare lucru. Abia la o recitire vei descoperi multe chestiuni interesante, vazute dintr-un punct de perspectiva.

    Apreciază

    • Aşa e, Ana, au fost donaţi absolut toţi banii inclusiv partea editurii. Şi am înţeles că au fost depăşite toate aşteptările, parcă a fost o sumă de 100.000 de euro.
      Şi sunt total de acord că nu va putea face niciun rău nimănui pentru că da, totul ţine de comunicarea părinte-copil.
      Îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  28. Roximoronica zice:

    Important e să prindă copiii drag pentru lectură, că gustul și discernământul pentru lecturi de calitate se vor forma ceva mai târziu.

    Apreciază

  29. Roximoronica zice:

    Drag de lectură…Of, corectura asta!

    Apreciat de 1 persoană

  30. Zina zice:

    Soluția a dat-o Floare de mai. Părinții să le cumpere cât mai multe cărți copiilor și cât mai diverse, dar potrivite cu vârsta. Vor alege ce le place, dar faptul că întâi au ales părinții îi va ajuta să-și formeze gustul. Mai târziu, vor ști ce să aleagă din librărie. Întrebarea este: sunt capabili părinții să aleagă corect?…
    La mulți ani, Potecuță! 8 Martie fericit! ♥

    Apreciază

  31. Roximoronica zice:

    Să-mi fie rușine că nu ți-am urat ieri la mulți ani! Pentru câteva clipe, cât am scris mesajul, am plonjat într-un soi de atemporalitate în care am uitat cu totul în ce zi eram. Așa că te rog să primești urările la distanță de-o zi. Te îmbrățișez și cu Sunflowers zilnic mă parfumez.( Asta-i numai pentru cunoscători).

    Apreciază

  32. -X- zice:

    Nu am copii dar îmi pot spune părerea prin prisma copilului care am fost.
    Deci … în copilărie părinții nu mi-au interzis să citesc nici o carte care exista la noi în bibliotecă.
    Dacă o citeau ei, o citeam și eu 😉

    Problema, cred eu, nu e că un copil citește o carte nepotrivită pentru vârsta lui, sau nepotrivită în general.
    Dacă pe lângă acea carte care l-a tentat, din varii motive, citește și alte zece volume cu adevărat valoroase nu văd cum o carte l-ar putea influența negativ la rădăcină.
    Totuși copiii, chiar și cei de șapte ani, au o formă curioasă de discernământ.

    Pericolul cel mare vine din mass-media, poate și din anturaj, care promovează drept modele tot felul de nulități sau chiar oameni cu o bună pregătire care, pentru celebritate și bani, spun, scriu, filmează și fac tot felul de lucruri stupide.

    Cartea lui Bendeac a fost promovată online pe banii cuiva. Așa a ajuns informația la tine.
    Nu te întrebi de ce nu-ți apare pe Facebook sau oriunde altundeva o reclamă care să promoveze un roman scris de Tolstoi, Dickens, Jane Austen sau George Călinescu ? … un volum de poezii de Eminescu, Poe, Pablo Neruda, Wisława Szymborska ?

    Apreciază

    • Chiar, de ce nu-mi apare o astfel de reclamă? Pentru că nu a plătit nimeni reclama? Ce fac editurile? Nu mi-a apărut pe bază de prieteni comuni, nici pe bază de căutări, asta e cât se poate de clar. E reclamă abuzivă.
      Dar nu e oare şi mai curios faptul că eu ştiam de toţi cei enumeraţi când, deşi nu exista FB-ul, se întrezăreau totuşi ispite de aşa-zise modele care nu erau modele? Şi nu doar eu, noi toţi.
      Nu contest rolul presei, nici partea ei de vină. Dar revin la ceea ce cred: dacă ne lăsăm copiii să fie educaţi de presă, nu avem niciun drept să comentăm. Cine are acasă, aşa cum ai spus, de unde să aleagă şi cine primeşte porţia de educaţie necesară nu se lasă condus de alde cum îl cheamă pe ăla? Ţancă? Ţancu, Ţincă?
      Mulţumesc frumos, foarte bine punctat!

      Apreciază

  33. Pingback: Cărţile, acest monstru care ne fură inocenţa – Blogul lui Roman

  34. imaginarycoffee zice:

    Foarte puțini copii citesc „de capul lor”. Ei imită ce văd și ce înțeleg de la părinți, prieteni, profesorii… televizor. Iar adulții sunt puși în dificultate atunci când vor să-i facă pe copii să citească. „Mai pune și tu mâna pe-o carte” – și gata! Copii sunt curioși, dar trebuie să le stârnim această curiozitate, sunt competitivi și mimetici. Butoanele acestea ar trebui apăsate. E perfect să citească cât se poate de mult, dar e bună și o subtilă orientare și apoi o mică discuție pe tema cărții (în joacă și pe limba lor) să verificăm și ce sau cât înțeleg din ceea ce citesc, pentru că analfabetismul funcțional a devenit pandemic (să fiu în acord cu vremurile!). Da, lectura face diferența și, deși e la îndemâna oricui, e ignorată, dacă nu chiar, în anumite medii, este considerată pierdere de timp. Din păcate!

    Apreciază

    • Ai perfectă dreptate în tot ce spui şi ai subliniat excelent. Da, tocmai pe comunicarea aia mă bazam când m-am mirat de reacţia doamnei care cumva avea pretenţia ca exteriorul să-i educe copilul. Nu judec. Dar nu pot să nu mă întreb de ce am rămas la mitul drobului de sare?
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s