Să comentăm… comentarii

Aveţi chef de poveşti? Dacă da, vreau să vă întreb ceva. Am mai vrut, dar am rămas cu vrutul. Nu ştiu cum să împart discuţia, sunt două aspecte pe care aş vrea să le evidenţiez şi n-aş vrea să fie nici chiar ghiveci, mai ales că sincer, nu mă prea dau în vânt după el, prefer salata.
Vreau să vorbim despre comentarii. Despre un anumit tip de comentarii. „Fitilul” a fost aprins de un comentariu lăsat pe un grup de FB. Se glumeşte pe grupul ăla, se discută lejer. Cineva, nu persoană publică, a pus o poză cu o geantă care avea un preţ astronomic. A scris că dacă soţul ei nu vine cu aşa ceva acasă, licitează şi, cine i-o cumpără, va fi alesul. Era, evident, o glumă. Geanta aia, habar n-am ce era cu ea, costa undeva la 350 de mii de euro. Cineva a scris „se vede ce poamă eşti dacă îţi place kitsch-ul ăsta. Şi dacă aş fi eu soţul tău te-aş lăsa în secunda asta de bip bip ce eşti. Şi ăştia care îţi spun că le place ce primesc de la tine? Sau sunt toate cu fuste colorate şi de aia le place”.
Mi se pare mie sau începem să înţelegem foarte greşit nişte teorii, nişte concepte, nişte termeni şi nişte drepturi? Şi nu cumva exagerăm? Şi oare nu cumva tocmai cel care de obicei are cuţitul în mâna pe care o ţine la spate strigă cel mai tare că se simte în pericol pentru că e liber la arme albe? Şi nu cumva e trist, extrem de trist, că ni se pare suspectă normalitatea sau o atmosferă calmă în care nimeni nu înjură pe nimeni? Le iau pe rând.

Lăsăm FB-ul că acolo e clar că e o lume aparte, şi revenim pe aici. Că, din păcate, şi pe aici se mai întâmplă. Să dau un prim exemplu şi deşi nu e vorba de locul ăsta, mă leg totuşi de ceva, să mă pot face înţeleasă.
Unii dintre voi sunteţi aici de la început. Ştiţi deci cam ce scriu şi ştiţi că rar scriu despre subiecte care ar putea împărţi oamenii în tabere. La început nu scriam mai deloc aşa ceva. Tot ca acum, o ţineam printre nori şi fluturi şi doruri şi floricele. Nu spun că e bun sau frumos ce scriu, spun că nu-s texte care să fie dezbătute în tabere, să se lase cu păruială. Am spus-o şi o repet, locul ăsta e pentru altceva şi n-am pretenţii să fie numit blog. Şi tot ca acum, mă feream pe alte bloguri de discuţii aprinse, şi atunci eram aia care cerea scuze că deranjează prin comentariu. Dacă asta înseamnă că-s proastă sau prefăcută, e în regulă, să fie alţii sinceri, cer în continuare iertare dacă lovesc din greşeală pe cineva pe stradă sau calc persoana care se lipeşte de mine la o coadă şi n-o văd, aşa că nu pot fi altfel aici deşi, nu-i aşa, aici putem fi cine sau ce vrem. Dacă vrem.
Ei, s-a întâmplat să primesc mail în care mi se spunea mai pe ocolite sau mai pe faţă că „ştii, nu ştiu cum să îţi spun, dar am primit un mail de la…  că i se pare suspect că toate comentariile sunt bune, nimeni nu înjură şi crede că tu le scrii şi vreau să zic să ai grijă cu ea/el…”. Nu ştiu exact ce-a fost, nu m-am obosit să dezbat, doar mi-am amintit.
Acea persoană despre care se spunea că pune grav la îndoială veridicitatea comentariilor era activă pe blog şi nu a scris niciodată nimic de rău şi niciodată vreun comentariu nu i-a fost nici măcar în moderare. Dar se îndoia de cei care scriau la fel cum de altfel scria şi ea. Unii dintre voi eraţi şi atunci pe aici şi îmi pare rău că vă dau vestea atât de brusc, dar nu existaţi. Voi sunteţi eu, cum ar veni 😀

Bun. Să revenim la general. Mi se pare normal să existe păreri pro şi contra atunci când subiectul permite asta. Şi, dacă luăm o persoană publică, un politician, dacă vreţi, care scrie că „e o idee bună ca salariul minim pe economie să fie de mâine 800 de lei, nu?” şi toate comentariile sunt în genul „vai, Măria Voastră, era să aveţi o scamă, desigur că e o idee extraordinară, sunteţi sclipitor, vă iubim” eşti îndreptăţit să îţi pui semne de întrebare şi să ai trei variante: ori alea care-i spun ce merită, şi pe bună dreptate, sunt şterse, ori toţi sunt de la el din familie sau partid sau plătiţi, ori le scrie el.
Dar când omul care scrie e un om şi atât şi ce scrie el nu afectează pe nimeni şi ce scrie el nu e o părere despre ceva, ci e o fotografie cu un răsărit, de ce ne mirăm că nimeni nu-l împroaşcă? Şi de ce-i bănuim pe cei care spun că le place fotografia că ar fi ori „de-ai lui”, ori că-s pupincurişti?
Concret, ce-aş avea de câştigat dacă-l laud pe x că a luat un cadru excelent? Deci de ce aş spune că-mi place când mie de fapt nu-mi place? Culmea, dacă aş spune că e naşpa, aş fi crezută. Adică, dacă spui de bine eşti prefăcut sau ai tu vreun interes, nu se poate altfel, dacă eşti nasol şi jigneşti şi înjuri eşti sincer şi liber. Nu vi se pare că undeva avem o problemă?
Dar, pe de altă parte, sigur, e foarte posibil să nu ne placă acea fotografie. Şi da, avem toată libertatea din lume să o spunem. Dar…

… şi aici intru în a doua temă, cum o spunem? E musai să o spunem? Adică, să zicem că nu ne întreabă. Pune fotografia şi scrie: asta văd eu acum. Spunem: ce nasoală e, ce naşpa e, ce urât e, ce fotograf prost eşti, dacă ce vede e un răsărit? Dacă nu zicem nimic ce are? Că nu ne-o vinde.
Libertate de exprimare? Deh. Serios? Oriunde, oricum? Dacă omul îşi ia maşină şi ne spune asta, e dreptul nostru să spunem că a făcut cea mai proastă afacere din viaţa lui, că e cea mai urâtă maşină ever? Dar nu ne-a întrebat. Şi dacă ceilalţi îi urează drumuri bune şi să nu aibă niciun incident şi ce se mai urează la asta, înseamnă că ăia aşteaptă să-i plimbe şi pe ei pe gratis? Ce-i asta, dragilor?

N-am păţit nimic, nu m-a supărat nimeni, nu mi-a scris nimeni nimic, deci nu-i vorba de asta. Mi se pare însă trist că am ajuns să punem la îndoială până şi un „La mulţi ani”. „Cum naiba, măi, a fost ziua omului, toţi i-au urat şi nimeni nu l-a trimis înapoi la origini? Nu, ceva e putred aici”.
Păcat! Una e să fie toată lumea de acord cu tine când ai o părere despre ceva, alta să aprecieze toţi o melodie, mai ales când ăia toţi sunt la tine la concert tocmai pentru că ştiu cum cânţi şi le şi place asta. Vom ajunge curând să ni se pară ciudat că nimeni n-a fluierat în Biserică şi să le spunem oamenilor că-s nişte pupincurişti, că nu se exprimă liber. Halal libertate!

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

98 de răspunsuri la Să comentăm… comentarii

  1. Diana zice:

    Deci, eu cred că sunt unele persoane cărora le place să-și facă tot felul de teorii. Probabil au prea mult timp liber. Tot aici intră și cei care vin cu tot felul de comentarii pentru a stârni scandal. Eu una comentez doar când am ceva de zis, ceva bun. Nu îmi irosesc timpul pentru comentariu negative 🤷🏻‍♀️ oricum, la tine nu văd ce poate fi zis de rău. P.S. comentariul acesta e cât se poate de real, venind de la o altă bloggerită ce o citește pe Potecuță din preistorie, dând click pe numele meu, surpriză, ajungeți pe alt blog! (Asta pentru cei care cred că te autocomentezi, la naiba, cât timp să ai și tu!!!)

    Apreciat de 2 persoane

    • Diana, aia a fost demult şi pe aici nu au mai fost astfel de reacţii, suntem noi de noi. Dar văd pe FB, pe siteuri, pe bloguri, diverse reacţii. Nimic despre postarea în sine, numai asta e marea problemă, că de ce toată lumea e de acord, că ăia-s plătiţi sigur. E o nebunie-ntreagă. Şi nu e vorba, cum am zis, de persoane publice care vând ceva sau vor să convingă de ceva. Păi, dacă mie-mi place cum scrie x şi merg pe blogul lui, e normal că-s acolo că-mi place. Nu? Mă rog.
      Îţi mulţumesc!
      Eşti sigură că eşti reală? 😀 😀

      Apreciază

  2. Iosif zice:

    (999)Noi unA, fara acces pe facebook, fara proprietati de casuta virtuala (blog sau alte sisteme), liberi, independenti, rebeli, calatorim, zburdam, “polenizam” precum albinele din floare-n floare, lasând câte o parere, melodie sau un cuvânt de încurajare, (acolo unde avem susa deschisa) adeseori observam aceste aspecte (subtile, poate de putini sesizate) prezentate de tine în acest articol.
    Felicitari pentru curajul de a scoate în evidenta acest aspect trist si dureros, tinând cont ca niciodata nu putem cunoaste problemele cu care se confrunta necunoscutul autor din spatele postarilor.
    Un Weekend linistit, magic, minunat, în toate aspectele binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 3 persoane

  3. Cri zice:

    Potecuță, eu prefer ghiveciul salatei și, de aici, e clar că suntem două persoane diferite. 😉 Deși, dacă mă gândesc mai bine, după întrebarea adresată de tine Dianei, nu sunt sigură că sunt reală. Dacă sunt un vis de-al meu, căci -uneori- sunt chiar coșmar (pentru mine însămi). Dar în ultimul timp, mi-am fost numai vis frumos și știi cum am reușit? Am păstrat distanța socială… chiar și în virtual, față de unele persoane, ce-mi comentau (sau îmi scriau pe mail) și-mi transformau visul meu cu licurici și zâne bune în d-ăla cu Bau-Bau… 😀😀
    Te îmbrățișez cu drag!!

    Apreciat de 2 persoane

    • Ce frumos ai zis!! Păi să fie numai vis! 😉
      Nu știu ce să zic, Cris. Da, poate e mai bine așa și e și recomandat. Dar na, uneori mai și vrei să înțelegi…
      Pe mail? Auoleu.
      Te îmbrățișez și eu! Deci eu salată, tu ghiveci 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Cri zice:

        😀 Da, și mi-ai făcut poftă. Am o rețetă de la bunica, de te lingi pe degete, nu alta, așa de bun iese. Mi-l gătesc azi. Sper să nu-ți fi făcut și ție poftă, Potecuță dragă, dar zici că nu-ți place 😘

        Apreciază

        • Aşa de bun e? 🙄
          Mno, aş cam vrea… nu rezist 😀

          Apreciat de 1 persoană

          • Cri zice:

            Bunica făcea mâncare nu bună, ci foarte bună, Potecuță, însă curios este că nu de la dumneaei am învățat eu să gătesc, ci de la fiica surorii dânsei (și nu încerc să te amețesc, ci chiar așa este 😀) dar învățătura s-a transmis în familie, de la un strămoș comun, cu siguranță. Mă gândeam acum să adopt obiceiul Anei de a publica și rețete pe blog, dacă ți-am făcut poftă, și online nu pot să-ți trimit mai mult decât poza și, eventual, rețeta. 😘

            Apreciază

            • Oh, ce frumos. Da, e o „moştenire” de preţ asta.
              Ar fi chiar interesant! Tu oare ai participat la rubrica Anei cu reţete? Dar cred că ar fi tare fain să ai şi tu pe blog. Tu ştii mai bine, eu aş veni cu telefonul la pozat. Mda, mai nou nu mai scriu reţetele, fac poză 😳

              Apreciat de 1 persoană

            • Cri zice:

              Nu am participat la rubrica Anei, Potecuță. Dar am să îi vizitez acum blogul să citesc mai multe despre asta. 🤗😘

              Apreciat de 1 persoană

  4. tink3rbe11 zice:

    Despre FB nu discutam, eu o consider „o tarla”…în fine!
    Despre aici…dacă, cineva consideră că tu îți scrii singură comentariile (cu iertare fie),eu consider că nu merită să citească…fie și cea mai proastă postare a …oricui.
    Eu una,cred că sunt una dintre cei care îți scriu comentarii și nu pică mereu pe „zen” și de multe ori nu înțelege nineni(poate) ce am vrut să spun (nici eu)…nu mai zic de tine,de câte ori ai rămas cu semne de întrebare legat despre ce am comentat eu.
    Posibil și acum?!🤔
    Mulți ne dăm cunoscători, atotștiutori, pricepuți, etc dar de fapt dacă ne analizează mai de aproape un expert ,nici românește corect nu știm să vorbim ori scrie.
    Am fost rea???
    Scuze…🤗

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu știu dacă merită sau nu. Dar eu, de exemplu, dacă nu e ceva care îmi place sau nu e în zona mea de interes, nu citesc. Cum ar fi blogurile sau siteurile despre mașini. Deci nu zic: nu îți place, taci. Nu. Dar nu mai citesc. Și una e critica aia constructivă, alta e asta.
      Deci nu înțeleg de ce se merge pe ideea că numai ce e negativ e real.
      Tu nu ai jignit niciodată. Că se mai întâmplă să avem păreri diferite sau să înțelegem greșit ceva, e una și e normal, doar suntem oameni, nu mobilă 😀
      Ai fost rea? Eu nu creeeed! 🙂
      Îți mulțumesc mult!

      Apreciază

  5. Ideota69 zice:

    Foarte interesant, Potecuto, si din pacate si adevarat! Parerea mea e ca tu esti foarte sensibila si dai foarte multa importanta chiar si la lucruri si oameni care nu merita! Nici mie nu-mi plac polemicile, darnici n-am par pe limba cand e necesar. Daca tu ai reusit, intr-o epoca in care rautatea ne iese prin toate orificiile, sa tii lumea „buna” pe pagina ta, e chiar de laudat. Din cate citesc, imi dau seama ca pentru unii e si de invidiat, ca de aia vulpea cand n-ajunge la struguri e…curva, ori isi scrie comm. singura ori cine stie ce altceva, ca imi pare ca libertatea de exprimare e prost inteleasa si in multe cazuri vine la pachet cu rautate, cu lipsa de bun simt, cu jigniri ecc. Solutia e una singura, lumea virtuala e nelimitata, nimeni nu-i obligat nici sa te citeasca, nici sa te accepte, daca-i place bine, daca nu, si mai bine, usa e deschisa in ambele sensuri! Mai zic doar atat, ca mie imi place pagina ta! Imi place de mor fix pentru ca aici se respira pace! Si daca cuiva nu-i convine, e fix problema lui! Hai sa ne imbratisam, ca sa moara invidiosii de ciuda!

    Apreciat de 6 persoane

    • Știi cum e? Eu mă enervez și mă revolt dacă pe stradă un dement înjură pe cineva doar pentru că l-a atins din greșeală cu cotul. Nu pricep și gata.
      Deci și aici. Și da, mai pun și la suflet, că așa sunt eu. Uite: la muncă sunt cu nasul în realitate zi de zi, de zi, de zi. Am nevoie să și „evadez”. Și o fac aici. Nu aș rezista să aduc realitatea și aici, scriind despre subiecte la zi. Aici respir, aici mă distrez, aici învăț, aici mă relaxez. Asta când sunt aici, că am și viață în care merg la chefuri, văd filme, citesc cărti, merg în concedii.
      Ei, nu-mi trebuie și aici hoție, mârlănie, ipocrizie, nepotisme, prostie. Nu spun că vreau prefăcătorie. Dar nu pricep de ce, la o poveste a cuiva, de exemplu, trebuie să aruncăm mizeria din noi doar pentru că „asta e părerea mea, e treaba ta dacă nu-ți convine”? Na, ok, și părerea mea e că ești idiot. Ok așa?
      Asta spun, de ce? Omul a scris pe blogul lui ceva ce i-a trecut prin minte, a inventat o poveste. Îl tocăm mărunt că așa ne place nouă?
      Și zău, chiar nu e vorba de mine. Dar nu înțeleg de unde atâta nevoie de atenție?
      Îți mulțumesc din suflet! Hai să ne îmbrățișam, da! 😉

      Apreciat de 6 persoane

  6. silviubogan zice:

    Dragă Potecuța,

    Acest mesaj face haz de necaz și nu intenționează a dezbina!

    Eu sunt sigur că sunt real. Poate generat automat dar real. Și unele lucruri mă dor. Mă gândeam că dragostea vindecă oamenii de haosul mental amestecat cu dezbinare și tristețe. Dacă urmează să pice Facebook rămân blogurile. Mă bucur că am reușit să-mi fac un blog al meu dar s-ar putea să-l distrug din greșeală când fac o modificare la temă (câți dintre programatorii zilei de azi își cunosc bine uneltele? asta s-a pierdut de când cu super-viteza asta care vine în moment de criză a Umanității). Super mesaj! Mulțumesc pentru că te exprimi astfel și pe înțelesul tuturor. Efortul tău sper să nu fie dat uitării. Scuze pentru tristețea din mesaj.

    Numai bine!

    Cu drag,
    un Silviu care trece prin zile mai proaste

    P.S. sper să am atâta minte să mă dau cu capul de ecran când afișează blogul tău ca să scriu ceva, să comunic.

    Apreciat de 2 persoane

    • Silviu, hai, capul sus.
      Eu sunt praf la tehnologie, cum să pice, nu pică. Eu nu știu ce să fac de pică.
      Tu ai blog?? E voie să vin? 🙂
      Da, ai grijă, am citit că au pierdut unii cu modificări. Fă back-ul! 😉
      Îți mulțumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

      • silviubogan zice:

        Mulțumesc pentru entuziasm și energie, Potecuța!

        Blogul meu este la adresa https://silviubogan.ro. Încă nu i-am pus posibilitatea de a-l urmări altcineva prin email. Și lipsesc link-uri la categoriile de postări cu excepția articolelor fără categorie și a categoriei „programare”, dar dacă faci clic direct pe „Blog” în meniul de sus vezi lista cu toate postările, nu doar cele mai recente.

        Și eu îți mulțumesc!

        Cu drag,
        Silviu

        Apreciat de 1 persoană

  7. Drugwash zice:

    Sta să citesc ce-ai scris şi după aia trag cu 7,62.
    Voiam să zic, de fapt, că-s beat. Nu complet, că vezi că scriu mai corect gramatical decît mulţi dintre comentatorii tăi „smartfonişti” care se scuză/acuză cu autocorectarea, da’ suficient cît să fiu al dracu’ de direct. Ca de obicei, de fapt.
    Deci, revin. Sper. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  8. Issabela zice:

    „Era să aveți o scamă” – nu știu dacă tu ai simțit potențialul acestei expresii când ai scris-o, dar pe mine mă fascinează. E titlu de orice, nu aș pierde-o prin text 🙂
    Cât despre comentarii… nu mai am puterea să-mi mai pese.
    Și melodia…? Unde e melodia? Mă obișnuisem cu acorduri la sfârșit… Îți las eu, până una, alta, ceva hard ❤

    Apreciat de 3 persoane

  9. Suzana zice:

    Pe cuvant daca stiu ce sa scriu, altceva decat ca astfel de subiecte sunt in afara lumii mele.
    Daca insa ne analizam cu sinceritate libertatile, am senzatia ca sunt din ce mai putine.
    Ceea ce este grav de tot.
    Iar la libertatea de exprimare cred ca se lucreaza din greu pentru a fi, hai sa zicem intr-o metafora,
    aliniata la matrix! Cred ca starile de spirit generate de astfel de reactii merita sa ni le reanalizam.
    Asta daca vrem sa avem neuroni sanatosi! 🙂 Dar ce roman ai putea scoate pe astfel de subiecte, cu o intriga pe seriale! 🙂

    Un weekend placut, draga Potecuta! Ti-am dat vreo idee? 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • Şi la mine e la fel, Suzana! Dar mă mai apucă câteodată şi mă războiesc cu personaje imaginare 😀 😀
      Foarte bine zici. Şi oooo, cât am de lucrat la stările alea. Aşa aş vrea să pot să-i trimit la… munte pe unii. Dar nu prea pot. Încă.
      Îţi mulţumesc mult! Weekend frumos îţi doresc!
      Hmm, ar fi greu, sunt multe, prea multe de spus, nu ştiu de unde să încep.

      Apreciat de 1 persoană

  10. Diana zice:

    Oh. Nici nu ma straduiesc sa inteleg de ce unii fac ce fac (sau nu fac). Iau totul cum vine. Nu-mi place sa ma cert, dar asta nu inseamna ca nu stiu s-o fac 😊 Personal, nu pot sa afirm (as minti) despre o poza ca e nereusita (daca nu-i facuta de mine!) sau sa exprim (pentru ca nu simt!) ceva negativ despre ceva scris de cineva – stiu ca a pus suflet in ceea ce a facut/scris si acesta e motivul pentru care-mi place in mod real (chiar daca nu sunt de acord cu opinia, cu viziunea etc. – o pot spune si fara s-o iau pe aratura sau tac; sa nu crezi ca nu sunt si situatii cand dau cu batul in balta!).

    Legat de chestiunea cu geanta. Unii oameni se iau atat de in serios incat sunt bulversati (in mod real, unii) cand cineva face glume pe anumite teme, si reactioneaza coleric.
    Despre acel e-mail primit: X a zis ca… In astfel de situatii tind sa cred ca vine critica de la persoana care-mi spune ca cineva ma critica, iar daca am posibilitatea imediat confrunt persoanele – indiferent ce iese din asa ceva. Nu-mi plac situatiile echivoce.

    Orice ar fi, nu lasa pe altii sa-ti strice armonia, pentru ca nu e vorba despre tine, este vorba despre „Grinch”. 😊 Stiu ca e imposibil sa nu simti „fierul rosu” in primele clipe, dar alunga gandul-replica ce s-ar putea contura. Incearca sa intelegi „de ce?” numai in cazul celor care sunt aproape de tine (fizic, mai ales). Gata! Ma opresc! Daca incep sa dau sfaturi e clar ca trebuie sa merg la culcare!
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta draga!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nici nu ştiu ce să zic. Da, o critică e constructivă şi da, un text, o poezie, o poză, o melodie, nu pot plăcea tuturor. Dar oamenii nu-şi scot la licitaţie ideile. Şi atunci oare chiar suntem datori să-l aducem pe calea cea bună şi să le demontăm fiecare rând? Mda, e de discutat şi de analizat. Sau nu. Că facem fix cum simţim şi pe ăia care simt numai junghiuri n-are rost să-i includem, ei sunt specie aparte 🙂
      Îţi mulţumesc, Diana dragă! Să ai un weekend frumos şi tu!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Ecoarta zice:

    Draga mea, te îmbrățişez!

    Apreciază

  12. E bine că ți-ai spus oful, care este comun multora dintre noi. Doar că, din păcate, unii ne-am obișnuit într-atât cu astfel de răutăți, încât a ajuns să ni se pară normal. Ba chiar să-i bănuim pe comentatorii de bună credință de complicitate în laude de complezență. Parcă am aștepta critici, pentru a ne convinge că trăim într-o lume ”normală”, chiar dacă acele unele sunt răutăcioase și nicidecum constructive. Pe de altă parte, recunosc că atunci când aș avea ceva de criticat, mai bine nu comentez decât să intru într-o polemică nesfârșită cu autorul. Am pățit-o și m-am lecuit, dar accept cu responsabilitate criticile oricui, așa cum am făcut-o și până acum. Numai să fie făcute cu bun simț și fără atac la persoană.

    Apreciază

    • Exact, Petru! Criticile sunt bune, chiar ajută. Dar una e să îi spui omului că o poveste scrisă nu respectă să zic toate „datele”, că n-are introducere, cuprins şi încheiere, că aia sau că aia, alta e să te trezeşti vorbind despre cât de prost e cel care a scris şi pe urmă să dispari, să aştepţi reacţii şi să vii iar să înjuri.
      Să ai o zi bună!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Adriana zice:

    Eu citesc comentariile. Nu din curiozitate dar dupa ce citesc un articol ma intereseaza reactiile. Fac o comparatie intre ce inteleg eu si ce scriu si ceilalti. Eu comentez la subiect, fac asocieri cu experientele mele de viata si caut sa inteleg cat mai bine ce mesaj a vrut sa transmita autorul. La inceputurile mele in WP eram surprinsa. Multe comentarii nu le intelegeam. Am descoperit si multa rautate chiar daca nu imi era adresata mie in mod direct. Multe polemici fara rost, jigniri, arogante. In fond fiecare scoate din el atat cat poate sub camuflajul mediul online isi poate descarca usor din el frustrarea fiindca nu il stie nimeni. Nu poti decat sa accepti libertatea de exprimare a fiecaruia atat cat poti tu fiindca daca te simti deranjat nu poti decat sa ignori iar daca te jigneste il blochezi. Eu sunt pentru dialogul fara rautate si fara atac la persoana. Un schimb de opinii este benefic.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştiu ce spui, Adriana. Dar care sunt limitele acelei libere exprimări? Că aici mi se pare mie că se greşeşte şi se exagerează. Dacă cineva se simte liber să îţi spună că eşti prost, că eşti nebun, că e vai de capul tău, tu nu ai libertatea de a nu accepta asta? Şi dacă nu accepţi, nu înseamnă că-i îngrădeşti lui acea libertate?
      Părerea mea e că s-a ajuns ca nesimţirea să fie camuflată sub această libertate a exprimării. Şi au şi tupeul să îţi spună că au murit nişte oameni pentru libertatea asta. Doamne fereşte! Se aduce în derizoriu totul şi ajungem să acceptăm toate mizeriile pentru că suntem liberi.
      Uite: eu sunt fumătoare. Dar nu fumez decât pe balcon. La mine acasă sunt liberă să nu îmi împut pereţii şi perdelele de fum.
      Foarte rar se fumează în bucătărie: când e foarte frig şi nu-mi pot scoate musafirii pe balcon.
      Dar dacă vine x la mine şi-şi aprinde ţigara-n sufragerie pe motiv că e liber… nu înseamnă decât că e doar liber. Numai că libertatea asta fără puţină educaţie şi bun simţ e fix degeaba. Şi dacă-l rog să o stingă sau să meargă-n balcon, el va traduce că e gata, huuuooo, cenzură, huuooo, comunism, huooo, îngrădirea libertăţilor. Aşa zic ăştia care sar calul de fiecare dată şi la un moment dat reacţionezi şi le spui să se mai potolească. Sunt liber, zic ce vreau eu. Bine, dar fă asta la tine acasă, nu la mine. Nu? Na, cam fix asta e şi cu blogurile, zic.
      Da, e fix cum ai spus tu, dialogul fără răutate mi se pare cel mai sănătos.
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciat de 2 persoane

  14. Aura B. Lupu zice:

    La început, și aici, și pe Facebook, dacă am primit un comentariu, am răspuns, am mulțumit frumos, poate am mai continuat cu câteva replici; ce m-a uimit însă a fost când am constatat că alții au început să comenteze la comentariile noastre. Apoi mi-am dat seama că asta-i muncă cu normă întreagă pentru unii, care asta fac, nu-i interesează textul neapărat ci povestea care pot s-o iște, scandalul, polemica. Chiar zilele trecute am citit că pentru unii, care nu au trafic, prin comentarii acide și stârnit discuții asta fac, atrag cititori, e un fel de reclamă pentru ei, pentru că, punând un comentariu nașpa, răutăcios, atrag atenția asupra lor, astfel devenind „celebri”. Potecuță, nu te stresa, nu merită. Io tare mă bucur că am opțiunile „block” și „delete”, nu mai pierd timp și energie cu așa ceva. E inutil. Te pup!

    Apreciază

    • Asta cu traficul mă depăşeşte tare! Ştii cum am tot zis? Sigur, nu-i deloc sănătos să gândesc aşa, dar pentru blogul meu e bine: decât să ştiu că au venit 3000 de oameni la mine din greşeală, că cine ştie ce le-a afişat googelul, au intrat, mie mi s-a învârtit contorul ăla, pe unde o fi el, că nu ştiu unde e, şi au ieşit, prefer să vină 5 despre care ştiu sigur că vin pentru că vor şi vin special să citească.
      Dar să munceşti atât, cum spui de genul ăsta de oameni, pentru trafic, să murdăreşti totul în cale pentru nişte vizite, mi se pare aproape de patetic. Dacă nu chiar…
      Te pup, Aura! Şi îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  15. anasylvi zice:

    Ha! Zici ca nu mai e pe aici insul care crede cai verzi pe pereti si are teorii conspirationiste ca tu ai comenta in locul nostru? Pacat, dar in caz ca isi mai baga nasul pe aici sa stie ca unii oameni nu VOR sa isi piarda vremea cu lucruri care nu sunt constructive, nu genereaza valoare si sunt atat de slab argumentate uneori, ca te plictisesc. Asadar suntem in cautare de chestiuni care aduc valoare, iar daca vorbim de o controversa, cum fac si eu azi la mine pe blog, o fac ca sa aduca un strop de echilibru acolo unde oamenii tind sa o ia razna pe campii.
    Treaba cu catalogarea parerilor negative drept „sincere” (deci automat, trecerea celor pozitive in zona dubiului) imi provoaca o combinatie de dezgust si amuzament, daca e posibil asa ceva. De parca cineva nu poate fi pus tocmai ca sa rascoleasca drojdia si sa faca tam-tam ieftin.
    Imi place acest blog tocmai fiindca aici e despre frumos, despre arta, ocazional o discutie pe o tema atinsa in mod obiectiv, echilibrat, zic eu, frecventat de oameni care stiu sa vorbeasca, sa aduca un argument fara sa apeleze la istericale. Simt o infratire cu acest blog, chiar daca eu scriu diferit, asa cum e si normal,ca nu, chiar nu suntem clone, he he.
    Nu te urmaresc din era preistorica, dar cred ca sunt deja niste ani, asa ca stiu ce zic.
    Daca mai exista dubii, rog a se vizita blogul meu – cred ca ar fi foarte dificil ca Potecuta sa tina mai multe bloguri in acelasi timp, in plus sa faca si versuri intr-un stil diferit de al ei, sa vorbeasca si despre fotbal, eventual. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu ştiu de ce, dar comentariul tău mi-a amintit şi de cei care se dădeau peste cap încercând să mă convingă să-mi pun poză sau nume la blog, că altfel aş da ocazia unor suspiciuni. Suspiciuni că ce? Că sub un pseudonim se poate ascunde oricine. Ok, foarte adevărat. Dar care e totuşi problema? Acum ţi-o spun ţie, ca o bârfă mică, doar suntem la cafea, între fete, au fost curioase şi curioşi care vorbeau între ei, încercând să afle cine sunt, cum mă numesc, am sau nu iubit, am sau nu soţ, am amant, din astea de can-can ieftin. Le-aş zice că am şi iubit şi soţ, am şi soţie şi amantă. Că nu discriminez, sunt cum trebuie să fim în secolul ăsta al corectitudinii.
      Nu am înţeles niciodată asta. Citesc multe bloguri fără nume. Cum e al tău. Tu nu ne convingi să cumpărăm nimic, nu ne vinzi, nu ne ceri, ce contează cum te numeşti şi cum trăieşti? Da, dacă aş fi venit să vă spun să îmi daţi bani că vreau să construiesc ceva pentru copii, evident, nu puteam asta cu pseudonim. Dacă aş fi scris cu atac la persoană, iar ar fi fost de condamnat anonimatul, dacă v-aş fi spus că produsul x mi-a făcut părul absolut fabulos deci luaţi-l acum, dar poză nu, nume nu, ar fi fost ciudat. Dar aşa?
      Argumentul: să ştim cu cine vorbim. Cu mine vorbiţi. E bine? 😀
      Am deviat. Revin.

      Ştii ce am citit des în astfel de comentarii? Nu la mine, eu am avut doar o perioadă cu comentarii în sensul ăsta: blogul e public deci îţi asumi. Ce-mi asum când eu nu afirm nimic? Dreptul de a mă face cineva proastă sau ce?
      Cum ai spus tu, la o postare cu dezbatere e normal să fie şi păreri diferite. E normal. Dar se discută subiectul, nu persoana.
      Şi da, unii respiră răutate şi cred că au o nevoie stringentă de atenţie. Dar există o limită până la care pot fi înţeleşi. Că şi psihologia asta are limitele ei. Traumele nu se rezolvă aşa şi nu suntem datori să suportăm un om care are grave probleme de personalitate.
      Despre fotbal ştiu: Steaua, Dinamo, fault, şut, gol. Mă pricep sau ce? 😀 😀
      Mulţumesc mult, Ana!

      Apreciat de 3 persoane

      • anasylvi zice:

        Cum, si penalty? Sau ofsaid? 😀 Identitatea unui om sta deci in nume si prenume, iar nu in ceea ce ii place, ceea ce crede, ceea ce are de spus? Il cunosti pe X daca ii vezi cartea de identitate, nu dupa ce anume transmite in spatiul public sau nu? Cat de absurd!
        Imi asum ca unii nu vor fi de parerea mea, e logic. Nu imi asum manifestarile prostesti ale altora, nu atat ca ma deranjeaza, dar ma plictisesc si nu ma intereseaza, iar a presupune ca in spatele comentariilor se afla autorul blogurilor denota… ei bine, prea multe lucruri ca sa le insir aici. In plus, nici nu sunt de meserie, un psihanalist ar scoate ceva material de aici. Eu sunt un om simplu si imi pastrez afirmatiile cat de simple cu putinta.

        Apreciază

        • Pe alea le ştiu numai după nume, nu le pot identifica. Ofsaid, pentru mine, înseamnă când fotbalistul e pe lângă tribune, adică dincolo de linie. 😀 😀
          Da, se pare că aşa înţeleg unii. Dacă nu ai buletinul pus pe blog nu eşti credibil, chiar dacă tu nu scrii despre tratamente miraculoase. Deh… astea chiar mă amuză rău de tot. Dacă mă enervez, şi poate chiar mă voi enerva, scot o broşurică, carte e prea mult spus, eu nu sunt om de carte, fix aşa: Poteci de dor. Să fiu arsă pe rug pentru asta!! 😀 😀

          Apreciat de 2 persoane

  16. Jo zice:

    Jesus, Potecuță, caut ceva negativ de spus să nu zică lumea că te pup în fund 😀 , dar nu găsesc. Ai simțul umorului și ai pus punctul pe i. Și să știi că de regulă sunt Gică-contra. Dar dacă ai dreptate, ai dreptate! 🙂

    Apreciază

  17. Ella zice:

    E „grele rau”, Potecut!
    Nici mie nu-mi place sa particip la discutii aprinse, drept sa spun si eu ma aprind repede si atnci ca sa nu iasa scantei … renunt!
    Desigut ca este foarte normal sa-ti spui opinia, dar depinde si cum o spui! poti rani pe cineva foarte rau desi intentia acelei persoane nu a fost sa te raneasca pe tine sau pe peroana draga ei!
    Ma rog, iti inteleg opinia si o impartasesc!
    Apropo de comentarii … eu citesc din cand in cand ziarele romanesti on line, daca ai vedea acolo ce comentarii sunt … Daca as redactor de ziar le-as scoate …
    Weekend placut draga mea! Te îmbratisez!

    Apreciază

    • E mai sănătos şi eşti mai liniştit aşa, Ella. Chiar dacă ei traduc asta prin: aha, deci am dreptate, de aia nu mai spui nimic sau aha, deci ţi-e frică, eşti un laş, n-ai argumente.
      Îţi mulţumesc! Weekend frumos şi ţie! Te pup!

      Apreciază

  18. Eu, deobicei, nu particip la discuții aprinse și chiar dacă scriu vreo replică, una delicată, fără cuvinte jignitoare, pur și simplu îmi exprim laconic părerea. Sigur dacă îmi place ceea ce citesc, discuția e una sănătoasă, atunci pot să ,,aștern ” rânduri din plin 🙂
    Mi-am amintit ce am pățit eu recent pe youtube. Am privit un interviu. Este un băiat din Republica Moldova care face interviuri cu diferite personalități. În unele cazuri cuvântul ,,personalități ” necesită neapărat ghilimelele. Pe lângă oameni intelectuali, chiar genii, invită el și toate categoriile de ,,influenceri”. Ceva timp în urmă chiar a invitat oameni precum compozitorul Eugen Doga, cîntăreața Adriana Ochișanu etc. ,,Cireașa de pe tort” a fost o fufă cu instagram și care se dă mare vedetă. Din comentarii am înțeles că mulți nici nu au auzit de ea. Dumneaei, adică ,,marea vedetă ” a început a povesti și a convinge spectatorii cât de mult contează ca un bărbat să fie sau bogat, sau frumos, dacă nu e bogat sau frumos nici nu merită de privit în partea lui. Apoi a început ,,marea educație sexuală ” cu studii de caz și tot așa. În fine, nu sunt eu atât de conservativă, trebuie de vorbit pe toate temele vieții, însă când pe ,,toate temele ” vorbește o individă care în afara de bani, silicoane, și haine (nu cumva mai ieftine de 2000-3000 de euro), chiar nu e cazul de promovat. Privesc tineri care nu au încă niște principii formate și ei vor asculta și vor face așa ca ea, ba mai mult vor crede că,,lumea ei roz” e o normalitate pentru toți. Și la urma urmei, în același fotoliu să fie invitat și Doga și fufa X???
    Ok, am vrut să vă spun că mi-am permis sa scriu un comentariu: Nu cred că e cazul de promovat așa fufe. Mai bine de promovat cultură și intelectualitate.
    Măăiii, dapoi ce replici am avut eu! Așa am înțeles că persoana cu replicile era mama băiatului care a luat interviu 🙂 Cel mai interesant lucru e că aveam de-a like-uri la comentariu și îmi scria replici doar ea 🙂 Chipurile cum mi-am permis să o numesc pe tipa aia fufă, că băiatul invită pe cine dorește să invite, că el pe canalul său face ce vrea, mai că noi, publicul suntem nimeni și nu avem ce comenta negativ și tot așa. Normal că nu mi-am pus mintea eu cu dânsa, doar i-am spus că odată ce fiul ei ( sau cine îi este el) și-a asumat să fie persoană publică, vrea like-uri, aprecieri, atunci să își asume și unele comentarii în contradictoriu cu opiniile lui.
    Cel mai mult m-a dezgustat și m-a dezamăgit că și el deja se ține ditamai vedetă, încât noi , publicul ( într-un fel prostimea) nu avem nicio valoare.
    Cand nu am ce spune de bine, mă abțin să scriu, însă în unele cazuri, cred că o replică delicată e necesară. După acest caz pe youtube nici nu voi mai scrie nimic pe youtube, pe facebook nici de rău, nici de bine, unii ,,au înghițit steaua” și nu mai inteleg nimic în viața asta.
    Mă bucur că măcar aici, în lumea blogurilor, mai pot găsi Oameni, nu doar lume.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Emilia, sunt cazuri şi cazuri. Asta cu asumatul e discutabilă. Sigur că nu putem fi de acord cu tot şi cu toţi, cu atât mai mult când se sare calul.
      Dar când e vorba de ceva ce nu poate afecta pe nimeni, ceva ce nu promovează nimic şi nu aduce niciun prejudiciu nimănui, nu mai e vorba de asumare. Aici, în astfel de cazuri, singurul care-şi asumă ceva e ăla care vrea neaparat să-şi arate frustrarea. Vorbesc aici de cazurile în care subiectul nu presupune dezbateri sau tabere.
      Îţi mulţumesc frumos! Da, din păcate, unii influenceri sunt mai degrabă buni de pus la „aşa nu”.

      Apreciază

  19. ina02s zice:

    Exagerările, de orice fel și oriunde sunt dăunătoare. Nu pot înțelege răutățile, nu mai spun de răutățile gratuite. De ce sa crezi sa cineva se „auto”comentează?? De ce sa spui răutăți că nu există decât aprecieri? Eu nu am multi ani de blog, nici putini, dar intru și comentez unde-i place. Când nu înțeleg ceva sau nu-mi place renunț sa comentez, ba chiar renunț sa mai citesc persoana aceea.
    Altfel, îmi place să cred că poți fi autentic și natural și că poti fii citit de cei ce au aceleași valori cu tine. Nu sunt împotriva diversității de opinii, cu argumente, dar nu sunt de acord cu răutățile.
    Nu sunt Potecuță, e mult mai talentata și o admir, deci ii și spun asta in comentarii.
    Uff, obosii! Weekend plăcut, Potecuță! 😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

    • Ai spus cam tot ce n-am reuşit eu să spun. Asta şi e ideea: din moment ce nu te obligă nimeni să citeşti ceva, nu e normal să citeşti ce îţi place şi atunci nu comentezi negativ? Dar se pare că suntem depăşiţi, Ina.
      Îţi mulţumesc mult! E valabilă şi reciproca, te asigur! 😉
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  20. daca nu te faci moderatoare de reality show-ri, nu mai vorbesc cu tine! ♥️🥰! pupa, mama! 🤗

    Apreciat de 1 persoană

  21. adrianport zice:

    Dupa parerea mea trebuie sa existe reguli de buna purtare in orice loc public, inclusiv online. Ca Facebook, de exemplu, este absolut incapabil sa medieze discursul public de pe platforma lor este ceva ce ar trebui sanctionat de cei ce platesc reclama sau folosesc reteaua respectiva. Chestia asta este la fel de valabila si la noi pe WP. Cine nu poate sa respecte niste reguli de minim bun simt ar trebui sa fie blocat. Asta nu inseamna ca i se limiteaza dreptul la exprimare, cata vreme se poate exprima in mii de alte feluri sau locuri care, poate, il accepta. In plus, cei ce incalca si legea, in orice fel, ar trebui sa fie sanctionati. Pare science fiction dar sper sa devina realitate intr-o lume mai buna.

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt de acord cu tine! Dar ştii ce spun cei în cauză? Că e dictatură, că e îngrădirea libertăţilor. Cum să le închizi gura? Eşti comunist, eşti de partea „lor”. Nu ştiu cine-s ăia „lor”, habar n-am, e parte din discursul celor în cauză.
      Adică ei fac ce vor, spun ce vor, e dreptul lor. Şi tu eşti obligat să-i laşi să te scuipe, să latre, să te muşte, în numele libertăţii. Încă nu înţeleg paradoxul din mintea lor. Ei te obligă să le suporţi mizeria, ei au dreptul să o arunce pe tine, tu n-ai niciun drept, că e o lume liberă. 😀 😀 😀
      Au o logică impecabilă, n-avem ce comenta.

      Apreciază

  22. Ileana zice:

    Buna draga mea!
    Rautatea, invidia, egoismul, nu va disparea niciodata!
    Am primit multe comenatrii total aiurea, la inceput am tot ripostat, insa m-am tot gandit ca nu imi fac mie bine si dau satisfactie altora. Asa ca odata ce suntem bagati in seama, avem valoare!
    E urat sa arunci cu pietre cum fac multi, dar atat ii duce capul, nu avem ce face. Si acum am comentarii ce nu le mai dau accept, iar mesaje sau e-mail nu le mai citesc. E bine sa nu bagam in seama, … uneori doare deoarece atata rautate, avem suflet si noi!
    Weekend palcut! Pupicii!

    Apreciază

    • Bună dimineaţa, Ileana!
      Ai mare dreptate că ignorarea e cea mai bună soluţie. Dar putem face asta de fiecare dată? Aşa vrea să pot. Dar uneori mi se pare prea mult.
      Foarte bine faci că nu mai răspunzi, poate se vor potoli.
      Săptămână frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

      • Ileana zice:

        Bună dimineața draga mea!
        Da, ăsta e scopul lor, doar cu așa ceva se ocupă 😠
        Am ajuns la concluzia că răutatea trebuie ținută la distanță, ignorată. Când răspundeam, nu făceam altceva decât să mă hrănesc cu venin.
        Acum că ignor, e foc si pară cei ce așteaptă hrana…
        De multe ori e prea mult, știu, ignor, însă doare.
        Un început de săptămână cu bucurii sufletești 🤗❤️🍀

        Apreciat de 1 persoană

  23. Drugwash zice:

    Uitasem să dau Like. Am remediat. Da’ tot n-am prins substanţa articolului. Să fie tot de la ţuică…?

    Apreciază

  24. cred ca unii se plictisesc si nu stiu cum sa atraga atentia…unii chiar prea prosti si asta ii face rai…si multi sunt si de treaba….. sa nu pui la suflet comentariile rele, dar am vazut ca asta stii deja sa faci….
    alte comentarii pot fi chiar amuzante:))

    Zi faina!

    Apreciază

  25. Zina zice:

    1. Dacă nu îmi place ceva pe un blog, nu comentez. 2. Dacă nu îmi place nici a doua oară, nici a treia oară, nu mai vizitez acel blog. Restul e tăcere.

    Să ai o săptămână excelentă, dragă Potecuță!

    Apreciază

  26. -X- zice:

    In lumea virtuala romaneasca exista foarte multa incrancenare … si nu numai pe subiecte politice.
    E unul din motivele pentru care ma tin departe de FB.

    Apreciază

  27. Pingback: Pe undeva pe aici si eu... – Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s