Şi noi, de mâine, iar vom sta-n tăcere…

Ce facem iar cu ţara asta tristă
Ce-a transformat spitale-n cimitire,
În care moartea-i show jucat „cu casa-nchisă”
Şi drama-i un deliciu pentru ştire?

Se urcă iar flămânzii pe cadavre
Şi rod nenorocirea pân’ la os
Cât scuipă cu atâta nepăsare
Discursuri şi lozinci fără de rost

Se cer demisii, ca şi cum prin ele
I-aducem lumii fiii înapoi,
Mimează toţi şi groază şi durere,
Râvnind să-ajungă-n rolul de călăi

Schimbăm miniştri, parcă-ar fi fulare
Pe care le-asortăm imaculat,
Lăsaţi odată funcţii şi dosare
C-avem, prin ţară, de făcut curat

Mi-e frică, Doamne, dar îmi e şi silă
De circul ăsta plin de umilinţă
Cu jonglerii făcute doar de milă
Şi acrobaţi dansând pe suferinţă

Ard alte lumânări pe trotuare,
Ne plângem iar părinţi, bunici sau fraţi,
Dar toată drama-n drama asta mare
E că de mâine toţi vor fi uitaţi

Şi noi, de mâine, iar vom sta-n tăcere
Şi iar vom crede că e totul bine,
În timp ce pe ascuns se-ascut pumnale
Ce vor tăia speranţa-n carne vie

Mi-e silă, Doamne, dar mai mult mi-e frică
Şi nu ştiu, după colţ, ce va mai fi,
Ce alte săbii-n praf se mai ridică
Să se înfigă-n alte tragedii!

Foto