Am dovezi solide că-s tot eu

Păi nu rămân tot eu şi-n anul care tocmai a început? Chiar îmi făceam griji, sincer. Că na, am citit pe la oamenii mari şi deştepţi cum că trebuie să ne dorim mai mult de la noi, cum că e bine să ajungem să fim cea mai bună variantă a noastră, cum că la început de an e bine să-ţi propui chestii, pe care ar fi bine să le şi faci, cum că nu e rău deloc să lucrezi tu cu tine, să îmbunătăţeşti chestii la tine, să aia şi să aia, ştiţi voi. Şi tot oamenii mari şi deştepţi spun că treaba asta trebuie începută de „azi”. Iar dacă azi e şi început de săptămână, de lună sau de an e mai mult decât perfect. Încetasem să sper când au spus ei asta, gen 😀
Şi să ştiţi că deşi nu mi-am propus nimic, că am văzut eu cum şi-au propus mulţi să răstoarne munţii în 2020 şi ştim toţi că munţii au avut alte planuri, m-a lovit un pui de frică. Dacă schimbarea asta vine fără să-ţi propui, din partea casei? Nu, nu că n-aş avea ce să schimb, nu că aş fi perfectă, perfect-compusă, perfect-simplă, nu. Dar aşa de bine m-am obişnuit cu mine aşa, cu toate zdrăngănelile mele, că mi-ar lua timp să mă cunosc şi să mă accept schimbată şi sclipitoare. Dacă mă fac fiţoasă şi mă enervez? Şi zău că mă gândeam că poate noaptea aia dintre ani a făcut ceva magii, ca-n filmele alea-n care se schimbă locurile şi tata devine fiul şi şeful devine angajatul, şi mă trezesc alta? În 1 ianuarie am dormit cam toată ziua, n-am avut timp să verific dacă-s tot eu, deşi ăsta ar fi fost un mare semn că nu s-a schimbat nimic. Şi azi am avut o revelaţie. Să vă explic.

În martie, anul trecut, am primit un blender în miniatură, din ăla care se încarcă la USB. L-am folosit de vreo 3 ori, atât m-a ţinut băutul sănătos la muncă, l-am abandonat pe un raft, am mutat biroul acasă până hăhă-n toamnă, şi am uitat de el.
Azi m-a apucat hărnicia şi am decis că-i cazul să fac curat prin frigider şi să consum chestiile sănătoase pe care le-am tot mutat dintr-o parte-n alta până acum. Am luat plicurile cu praf de nu ştiu ce, din ăla de shake, le-am primit şi eu, nu dau banii pe aşa ceva, şi cutia cu lapte de soia, primită tot pentru shake. Până aici totul bine, e luni şi început de an, beau prafurile să nu le arunc şi pe urmă trec la cafele şi restul băuturilor pe care nu le scriu aici, să nu dau ocazia nimănui să-mi spună că nu-s sănătoase. 😛

Am deschis pagină nouă de scris aici, aveam o dezbatere-n căpuţ, una care necesita ceva de mâncat/băut (aşa se laudă băutura asta, că ţine şi de foame şi de sete). Dar normal că blendurelul meu era mort. Nefolosit din martie, trebuia pus la încărcat. A blincuit un beculeţ roşu, s-a oprit din blincuit, s-a aprins unul albastru după o oră, a blincuit şi ăla. Şi cum am uitat ce înseamnă asta, am crezut că-i gata, e încărcat. Am pus praful ăla cu nişte chestii prin el, am pus lapte şi am apăsat pe buton. Mort. Hopa, asta nu bun. Am mai apăsat o dată. Tot nimic. L-am dus iar la încărcat, adică la unitatea de la PC-ul din birou. E important aspectul ăsta.  Am mai lăsat o jumătate de oră, timp în care s-au umflat chestiile din praful ăla. Chestii care nu ştiu ce-s. Cred că-s comestibile, nu-s sigură.

Şi acum, să vedeţi că am totuşi o scuză, vă spun că acasă am un blender mare. Are o cană care se scoate de la bază, cu tot cu fundul care ţine cuţitaşele. Ştiţi cum sunt alea. Şi dacă nu fixez bine cana aia pe baza cu motoraşul, nu porneşte. Şi… nu ştiu cum să vă spun, cum să formulez, dar am crezut că aia-i hiba. Şi iar nu ştiu cum să vă spun… nu aia era hiba. Şi iar nu ştiu cum să vă spun, ăsta nu e aşa, dar eu am uitat că nu e aşa. Adică e cu căniţă fără fund, că fundul rămâne într-o mână, căniţa în alta. Şi am rotit şi… da, fundul blendurelului a rămas în stânga, căniţa în dreapta, conţinutul pe… cam peste tot pe jos, în birou. Ce să zic, arăta bine împrăştiat pe jos, cred că e gustos aşa, în general.

Sunt o optimistă de nu se poate şi-n toată treaba asta eu am rămas nemâncată şi nebăută şi cu mop în mână şi cu stropit cam tot pe aici, dar hei, am realizat că sunt eu, tot eu, aia cu care m-am obişnuit şi cu care mă înţeleg tare fain de obicei. Deci m-am liniştit, nu m-a lovit schimbarea şi pot pleca oriunde cu mine, ştiu la ce să mă aştept.
Gata, sper că azi nu mai comit şi altceva, nu mai am nevoie de dovezi că-s eu, aşa cum mă ştiam. 🙄

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

84 de răspunsuri la Am dovezi solide că-s tot eu

  1. stela9 zice:

    Să nici nu-ti treaca prin cap sa te schimbi😄😄😄

    Apreciat de 3 persoane

  2. tink3rbe11 zice:

    😂🤣🤣😅
    Dumnezeule, tare haioasă trebuie să fi arătat tu în secundele alea,cu blendutul în mână și restul….pe jos .
    😅🤣 zău…subscriu…să nu-ți dorești să te schimbi sau să încerci…ești unică așa cum ești și…magică.
    Mă bucur că magia dintre ani nu s-a abătut asupra ta.

    Apreciat de 3 persoane

  3. Fii tu însăți! Așa te știu, așa mi-ești dragă!
    🙂
    Eu nu pot să beau chestii blenduite. Nici lapte de soia, nici nimic din ce se umflă, expandează etc. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  4. Camelia zice:

    Potecuta alti „oamenii mai mari” ar putea spune ca este un semn divin,ca defapt tu nu trebuia sa bei acea ,,licoare”.Divinitatea a fost cu tine!Pesimistii(negativistii) ar spune ca e semn rau,ca ai inceput anul cu stangul si nu e bine deloc.Iar in privinta schimbarii daca nu ai reclamatii inseamna ca esti „the best”.🥰🥰🥰

    Apreciat de 2 persoane

    • Nieeee, a fost azi, e deja 4, nu se mai pune. Și dacă vor zice asta, atunci le doresc negativiștilor ca cel mai mare rău de anul ăsta să fie ăsta: să verse ceva pe ei. Ceva nici rece, nici fierbinte și care nu pătează. Atât și nimic mai mult. Să vadă că nu e nimic rău, să le treacă pesimismul 😉
      Da, rămân la prima variantă 😀
      Mulțumesc mult, Camelia!

      Apreciat de 3 persoane

  5. printrecuvinte01 zice:

    Important este că ai vrut să bei chestii sănătoase. Cică simplul gând ca ai vrut, contează. La ce nu știu, dar se pare că n-a fost sa fie. Eu zic sa nu te apuci și de mâncat sănătos, că acolo e serioasă treaba, se umblă cu cuțite, cu foc cu alte alea. :))

    Apreciat de 3 persoane

    • Aia zic, intenția contează 😀
      Nu mă apuc de aia. Nu că trebuie gătit, dar mâncat sănătos înseamnă un efort mult peste ce vreau eu. Mă refer la toate alea bio care numai bio nu-s. Și-s scumpe în nesimțire. Deci nu.
      Mănânc cum am mâncat o viață și să fie bio cei care vor, eu nu 😀

      Apreciat de 2 persoane

  6. Ella zice:

    Cum sa te schimbi?
    Detest chestiile alea „zgâlţâite”, adica shake … stii tu! icky!!!
    Eu consider ca tot ce e „praf la pachet” este chimic!
    Deci nu te schimba si cred ca daca mananci un fruct asa ne „zgâlţâit” este mai sanatos!
    Gata, ai intrat in program normal … eu nu, suntem in carantina pana pe 28 ianuarie!
    I hate that!
    Imbratisari draga mea!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu le consum des, Ella. De fapt, nu le consum deloc. Am primit acum de la Herbalife și am zis să mă ocoșesc. Otravă nu e, dar sigur nici natural de tot. Dar unul în viață nu cred că mă dă peste cap 😀
      Program normal în sensul că e gata cu programul de sărbătoare. Dar nu merg la chefuri, la cinema, la teatru… deci tot cu măsură e totul și aici.
      Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Iosif zice:

    Nimic nu este întâmplator :Cred ca, Cineva acolo sus te iubeste. Poate continutul îti era fatal si-ti pierdeai din sarmul original ! 🙂
    Sa ai o seara minunata, relaxanta, binecuvântata, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  8. Diana zice:

    Mie mi se întâmplă zilnic chestii genul, cu băuturi, cu mâncare. Andrei deja le numește „nuțicidente” (de la Nuți (adică eu 😆 + accident). Cel mai „nepericulos” a fost când mi-am făcut un latte într-un pahar din acela șmecher cu fund dublu, am pus puțin zahăr, am amestecat înceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeet și s-a spart primul strat, iar tot latte-ul meu s-a dus în stratul acela exterior al paharului. Dar să vezi ce distractiv a fost când mi-a căzut o sticlă de ulei pe jos (o sticlă desfăcută)…

    Apreciat de 1 persoană

  9. Suzana zice:

    M-am hotarat la un moment dat sa nu mai cumpar electrice cu acumulator. Nici mici nici mari. M-au lasat cand aveam mai multa nevoie! 🙂 Nu ca ar fi interesant de spus, dar era o masina de gaurit! 😀
    Am luat candva un mic mixer cu baterii, cica pentru a spuma laptele in cafea. Am renuntat la lapte dupa ce am constatat ca nu reuseam decat sa ma… stropesc. 🙂 Apoi am renuntat la ambele idei: si lapte si mixer! Potecuta, iti doresc sa fii varianta care iti place cel mai mult! Astfel ar fi cam ciudat!
    O seara minunata sa ai! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Suzana, jucărioara asta e mai mult de formă şi pentru când, o dată la câteva luni, vreau să amestec o banană cu un iaurt. Deci nu e aparat de folosit zilnic sau la chestii măreţe. E aşa, să mă joc şi eu.
      Ba e chiar foarte interesant de spus! Maşină de găurit, zici? 😀 Nu-mi da idei, m-aş juca şi eu. 😀
      Îţi mulţumesc mult! Sunt aşa cum sunt, nu încerc şi alte variante, ar fi teatru şi ce-i mai trist decât să nu fim noi aşa cum suntem şi să ne minţim chiar şi pe noi că am fi mai buni, mai frumoşi, mai altfel? Acceptarea e primul pas spre a fi şi mai şi mai. 😉

      Apreciat de 1 persoană

  10. Drugwash zice:

    Ei hai, că nu trebuie să te schimbi complet, ci doar pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale. 😛 (au, nu da, că glumeam doar! 😀 )
    Adevăru-i că, fără să vrem şi fără să ştim, ne schimbăm în fiecare secundă a existenţei noastre, chiar şi în timpul somnului, datorită stimulilor percepuţi de simţuri, doar că totul se petrece imperceptibil, la nivel infinitezimal. Ce-i scris în gene nu se modifică – deşi cu noul aşa-zis vaccin mRNA s-ar putea să începem să lătrăm şi să ne crească botu’ (că doar nu degeaba se poartă botniţa aia). 😉

    Şi apropo: nu eşti singura care o face lată cînd se aliniază de-a-n pupezelea stelele. Am păţit să pun cafeaua crudă-n cană şi zahărul în cuva filtrului, sau să pun corect şi cafeaua şi zahărul şi apa, să pornesc filtrul şi să meargă vesel dar fără să fi aşezat cana sub picurător, ceea ce a condus la picturi rupestre. 😳 Mai-mai că m-aş vaccina contra zăpăcelii. 😆

    Apreciat de 2 persoane

    • Auch! Mno, e clar că mă înţelegi, nu-mi fac griji.
      Astea cu cafeaua-s dureroase tare. La mine, cel puţin. Că e greu să repari daunele aşa cu somnu-n braţe 😀
      Biiine, hai că nu dau de data asta 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash zice:

        La mine chiar nu se poate repara nimic, situaţia e absolut indescriptibilă, nici măcar o poză nu poate prezenta realitatea în toată grozăvia ei. Am ani de „picturi rupestre” la activ şi n-am ideea cum poate arăta parchetul în zona respectivă sub maldărul ăla de… diverse. Crede-mă, dacă ai vedea pe viu cum arată casa în ansamblul ei ai plînge cu sughiţuri o oră neîntrerupt. Şi nu pot face nimic, dintr-o mie de motive.

        Apreciază

  11. adrianport zice:

    Am citit de doua ori ca sa-mi imaginez, cat mai corect si inginereste posibil, cum devine situatia cand ai fundul intr-o mana si canita in cealalta. Probabil ca mi-am facut o idee rezonabila, drept pentru care cred ca e important sa urmaresti ce se intampla cu mocheta in locurile atinse de „lichid”. Daca se gaureste, inseamna ca 2021 n-a inceput chiar rau. Ai avut deja noroc.

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă tot nu îţi poţi imagina ceva ce cred că numai eu sunt în stare să comit, spune-mi şi fac tutorial 😀
      Am o problemă: e gresie, nu-i mochetă. Pe gresie nu se văd după atâtea ore efecte devastatoare. Cred că ar rezista şi ficatul meu în cazul ăsta 😀

      Apreciat de 2 persoane

  12. Diana zice:

    Hahaha! Ar fi pacat sa te schimbi! 😊 Nu-i fain sa te faci singur sa râzi?! (si apoi sa le aduci si altora zambete?) Da, stiu, in prima secunda nu prea-ti arde de râs si, uneori, e de „facut curat”, dar merita, cand nu se lasa cu nasoale-nasoale. 😊
    Saptamana cu veselie s-o petreci, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

  13. Ileana zice:

    Să nu te schimbi draga mea ! 🤗
    Eu fac mereu boacăne m mai mici sau mai mari, depinde de cum mă trezesc. Dimineața, am totul pe fugă, nepot mâncat, școală, servici, luat nepot școală, lecții, joacă gătit, trebăluit și uite așa, mă amuz eu de mine 🙂 e bine că nu mă supăr eu pe mine 🙂 azi am pus lapte la microunde…. și… am uitat, m-am luat cu altă treabă 😅
    Ce ai vrut să faci, nu e natural.
    Legume, fructe, cu toate că și ele sunt stropite vai mama lor…😉
    Îmi ești tare dragă!
    Vise frumoase 🤗❤️

    Apreciat de 1 persoană

    • Ileana dragă, dar nu-i aşa că dacă am fi ca oamenii ăia perfecţi care fac totul după un program la secundă şi le iese totul perfect, ni s-ar părea mai puţin palpitantă fiecare zi? Că eu abia acum îi înţeleg pe cei care spun că se plictisesc. Păi cine-i pune să fie impecabili din toate punctele de vedere? Ia să fie ca noi, cu un lapte uitat în microunde, un shake împrăştiat pe jos, să guste şi ei din viaţă, să vadă ce mişto e să fim şi puţin mai altfel 😀 😉
      Te pup şi îţi mulţumesc mult! Şi tu îmi eşti tare dragă!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Ecoarta zice:

    Până la urmă e bine că eşti tot tu! Nu ştiu cum m-aş înțelege cu…cealaltă!
    Vreau să-ți spun ceva, da’ numa’ ție! Eu ştiu că tu nu mă spui nimănui! Ți-am spus că-s ciudățică!? Cred că de fapt sunt ciudată de-a dreptul! Eu nu-mi propun chestii de-alea mari, dar nici mai mici. Eu am obiceiul, prost se pare, să fac în fiecare zi tot ce pot şi cum pot! Şi dacă ceva nu pot să fac, asta e!, nu fac! Proverbul cu „nu lăsa pe mâine…” nu este valabil pentru mine!

    Apreciat de 2 persoane

    • Nici tu nu mă spui, bine? Sunt exact, dar exact ca tine!
      Îi admir pe cei care fac liste la început de an şi scriu pe ele, printre planuri „pământene”, şi din astea cu devin mai bun, mănânc mai sănătos, fac mai mult sport etc şi chiar fac asta. Acu’ nu ştiu cum se contorizează aia cu „mai bun”, dar ei zic că au reuşit şi eu îi cred, n-am timp să nu-i cred.
      Dar nu-i de mine, eu nu pot aşa. Eu abia apuc să fac rocada-n dulap cu haine subţiri jos, să ajung la ele vara, hainele groase sus, că până la iarnă nu umblu pe rafturile alea. Când să fac şi rocade cu tot ce-s eu? 😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Ana G. zice:

      Ia uite-o pe surioara mea geamănă…! Aura, eu sunt absolut la fel.

      Apreciază

      • Ana G. zice:

        Aoleu, și Potecuța! Punem de un club, ceva organizație „Lasă pe când o fi să fie”?

        Apreciat de 2 persoane

      • Ecoarta zice:

        Ana, m-ai făcut fericită! Să am o soră ca tine, este ceva grozav! Oricum, eu nu am surori şi nici frați, aşa că să-mi dobândesc o soră, este mai mult decât speram!
        Numai bine!

        Apreciat de 2 persoane

        • Drugwash zice:

          Hai că te-ai făcut şi c-un frate. 😀
          Apropo, proverbul ăla a fost actualizat de ceva vreme şi sună aşa:
          „Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi – lasă pe poimîine, că poate n-o mai fi nevoie”. 😆

          Apreciat de 2 persoane

          • Ecoarta zice:

            Seriooos!? Adică vrei să-mi fii frate!? Really? I’m so happy! Accept cu mare drag, frate!
            Dar proverbul actualizat nu mi se prea potriveşte. Chiar dacă amân ceva de pe o zi pe alta sau mai mult, tot îl termin. Consider că dacă m-am ostenit să încep lucrul acela, era ceva de capul lui şi merită să-l definitivez!
            Numai bine!

            Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Hahaha, te-ai pricopsit c-o belea de frate! 😆

              Amînările pot fi o problemă. Nu întotdeauna ţin de voinţa noastră, şi ne putem trezi că atunci cînd avem posibilitatea de a face sau continua ceva e deja prea tîrziu. Cred că aş vrea să dau o altă interpretare proverbului actualizat, şi anume să ne gîndim foarte bine înainte de a ne apuca de ceva – poate în detrimentul altor activităţi – fiindcă e posibil ca ceea ce ne-am apucat a face să devină inutil cît de curînd şi ar fi păcat de timpul irosit.
              Eu unul sînt expert în amînări pe timp nedefinit, cred că mai mult de jumătate de viaţă am lăsat pe „mai încolo”, „altădată”, „cînd s-o putea” etc. Şi iată-mă acum netrăit, după mai bine de juma’ de secol de existenţă. Baszmeg!

              Apreciat de 2 persoane

            • Ecoarta zice:

              1. Dar şi tu te-ai pricopsit c-o belea de soră!😀
              2. Ştiu ungureşte. 😂
              Şi cred că ştii, au ungurii nişte înjurături de mare clasă!

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Apoi cin’ se-aseamănă se-adună. 😉
              E bine că ştii, barem nu depun degeaba eforturi să-mi amintesc ce m-au învăţat acu’ 35 de ani colegii de armată. Că bunică-mea, unguroaică get-beget, n-a vrut să înveţe pe nimeni din familie nici măcar o boabă – Isten baszmeg az. 😀
              Şi da, ştiu ce combinaţii „exotice” au băieţii, păcat că nu m-am aplecat serios asupra studiului atunci cînd încă mai reţineam lucruri de pe o zi pe alta.

              Apreciază

        • Ana G. zice:

          Aura, ❤️❤️❤️! Eu am 2 surori, eu sunt cea mare. Eu aș fi onorată de o soră ca tine.

          Apreciat de 1 persoană

  15. Cri zice:

    Și eu mă bucur tare mult că ești tot tu, dragă Potecuță, fiindcă îți ador povestirile în care mă mai și regăsesc, chiar și anul acesta. 😀 Iar acum m-am liniștit, constatând că e normal să fiu tot eu…
    Spre deosebire de tine, pe mine soarta nu m-a păzit și, prin 2017, am degustat prafurile acelea. Da’ am o scuză, eram și eu mică, așa că am fost mai ușor de convins că sunt sănătoase. Mi-au arătat și film cu fermele Herbalife, plus poze cu oameni rotunjori, ce deveniseră fotomodele. Acum mă gândesc că, pesemne, erau niște verișori grăsuți, ce doar semănau cu… subiecții. Oricum, la mine, prafurile au funcționat ca placebo, pentru că eu credeam în acestea și așa mă transformasem, la rândul meu, într-o modelă. 😉 Din păcate, de îndată ce am renunțat la prafuri, am revenit eu, poate pentru că îmi tot spuneam că nu-mi mai asigur nutrienții necesari prin bunătățile pe care le gătea mama, fiindcă într-o vacanță petrecută cu părinții am revenit… eu însămi. Și sunt bine și așa, iar în ochii celor dragi, normală iar, în sfârșit! 🙂
    Ce mult am scris! Dar era o povestire de zis, o amintire drăguță despre cum m-am făcut eu mare 😄 Da, și la minte, un picuț. 😘

    Apreciat de 1 persoană

    • Cri, draga mea, îţi mulţumesc tare mult!
      Eu nu-s disciplinată deloc în chestiunile astea. Adică nu am nici chef, nici răbdare să urmez un regim în sensul ăsta, eu mănânc ciorbă la ora 22 deci îţi dai seama cam cum stă treaba.
      Am mai gustat o dată, la o prezentare, un shake de la ei, unul cu căpşuni, foarte gustos. Dar eu le-aş bea aşa, ca desert sau de plăcere. Ori astea necesită un program, mă gândesc. Nu-i de mine. E gustos şi ăsta, cu vanilie, dar nu aş putea să beau numai din astea sau să suplinesc cu alte prafuri.
      Mă bucur că ai reuşit atunci şi te felicit. Orice a fost, ai reuşit. Fie placebo, fie chiar şi-au făcut treaba.
      Dar te felicit mai mult pentru atitudinea asta! Da, da, da, aşa e: eşti foarte bine aşa! 😉
      Apropo de pozele alea cu „înainte” şi „după”, în care multe dintre alea „după” sunt modificate sau chiar e altă persoană, am văzut o chestie tare drăguţă pe net. Un tip cu burtă mare, a pus două poze cu el, în tricouri de culori diferite, şi a scris „am ţinut dietă. După 6 luni… am schimbat tricoul” 😀
      Mulţumesc pentru povestea asta! Te pup!

      Apreciat de 2 persoane

  16. Mă bucur să te regăsesc la fel, Potecuță! Îmi dau seama că nu te-ai schimbat, tocmai din această pățanie, care-mi amintește de altele, din care una parcă era exact acum un an. Nu o amintesc aici, că le-aș defavoriza pe celelalte, toate fiind amuzante și drăgălașe, așa cum ești tu și cum te rog să rămâi mereu! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  17. Aura B. Lupu zice:

    Pe mine m-ai convins că ești tot tu, Potecuță dragă! 😁 Rămâi fix așa cum vrei și ești, dacă tu te înțelegi atât de bine cu tine, de ce să te schimbi? Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

  18. Issabela zice:

    Așa, Potecuță, nici nu trebuie să-ți dorești să fii cea mai bună versiune a ta, că mai ai nevoie de lucrurile din jur 😀😀
    P.S. te-nțeleg perfect ❤

    Apreciat de 1 persoană

  19. Floare de mai zice:

    Potecuță,am râs că mi te şi imaginam😊.Să nu te schimbi că esti ok aşa cum eşti😊.Pupici,La mulți ani ! pe anul ăsta !😊

    Apreciat de 1 persoană

  20. anasylvi zice:

    Asta e un semn sa-ti vezi de treaba. 🙂 back to latte or whatever… Eu de vreun an jumate beau dimineata doar apa, nu e de la nicio rezolutie, asa imi cere organismul se pare. Oricum si pe vremea cand beam cafea eu o beam mai mult dupa-amiaza, pe post de ceaiul de la ora 5. Pe care il beam noaptea. Intelegi tu.

    Apreciat de 1 persoană

    • A fost şi joaca asta tot un fel de treabă.
      Cum am zis, nu e nicio rezoluţie, nicio idee de nimic. aveam pşicurile care expiră-n mai şi am zis să scap repede de ele. 🙂
      Nuuuu, eu la cafea nu renunţ. asta-mi mai trebuie 😀

      Apreciat de 2 persoane

  21. Ana G. zice:

    În afară de faptul că sub nici o formă nu aș vrea să devii alta, m-am hăhăit imaginându-mi isprava ta.

    Apreciază

  22. 1lauralaly zice:

    No, ase! Mai ca m-or luat emotiunile :). Acum serios , Potecuta incep anul cu aceeasi placa. Multumesc pentru zambet si sa nu te schimbi, oricat ar fi de cool si la moda sa devi cea mai buna varianta a ta.
    Tu esti perfecta! Sensibila, daruiesti emotii bune, zambete, ne infrumusetezi zilele astea care par a fi desenate de Bacovia.
    Si fii linistita. ca nu esti singura care are miic meciuri cu tehnica. Mie mi s-a spus asa: ¨Ce patesti tu cu laptopul sau calculatorul, ca sa nu zic cu tot ce tine de tehnologie nu am mai auzit la nimeni¨Si nu a fost doar o persoana.;))
    Anul sa iti fie calm si fain!

    Apreciază

  23. Ideota69 zice:

    La inceput m-am speriat, dar apoi, incet-incet, rand dupa rand, m-am prins ca nu te-ai schimbat… iar la sfarsit am fost chiar sigura, motiv pentru care mi s-a luat o piatra de pe inima! Nu de alta, dar mie-mi placi asa cum esti, unica si minunata, si nu mi-ar placea sa trebuiasca sa te inlocuiesc…

    Apreciază

  24. blenderul e de vina…si presiune de „un an nou, un nou eu”:)))
    Glumesc, dar tot amuzanta povestea…pacat ca a trebuit apoi sa faci ceva mai multa curatenie decat ti-ai propus :)))

    Apreciază

  25. Roximoronica zice:

    La mulți ani! E tare faza cu „perfectă, perfect-compusă, perfect-simplă.” Very Potecuța-style. 🙂

    Apreciază

  26. Ana May zice:

    Nici nu știam că există „blendaruț” din ăsta!😀
    Și da, ești tu și ești minunată și știu că știi asta, dar e bine de spus la început de an, ca să fie pentru tot anul !
    Te îmbrățișez, să ai un an bun-bun !🤗

    Apreciază

  27. Martina zice:

    To click trough your blog was amazing.👍🏻 I am a student from Austria and the task to create my own website was given to me. In fact it‘s really hard to get visits and follower. For university I need a lot of follower and visits every day until 25. January.. 🙂Please follow me: martinamikula.wordpress.com
    Thank you

    Apreciază

  28. daurel zice:

    E un articol reconfortant.
    Felicitari!

    Apreciază

  29. esti mai mult ca perfecta, fata frumoasa, si iti sta asa de bine! ♥️

    Apreciază

  30. Alex zice:

    Ha, ha! Ești o mare și simpatică figură. Cum povestești tu pățaniile cotidiene, nu o face nimenea! 😀
    Mă gâdesc că nu ți s-a mai întâmplat demult niciun incident și de-aia te mirai dacă mai ești tot tu? Stai liniștită. Ai „colegi” prin toată lumea! Ne iese la fiecare câte o „nefăcută”, când e să ni se întâmple… Mai ales atunci când te grăbești, când ai atâtea altele de făcut și nu-ți mai vezi nici capul de treabă. Și ți se întâmplă „minunea”! Ce să mai zici? Mesteci cu toți dinții niște „binecuvântări” și mergi înainte! 😀
    Toate cele bune și numai veselie, dragă Potecuță!

    Apreciază

    • Nu mi s-a mai întâmplat anul ăsta, Alex. De aici teama mea că s-a produs minunea şi nu mă mai recunosc. Că nici chiar aşa minune să treacă prea mult timp între boacăne. 😀 😀 😀
      Sunt mai liniştită acum, ştiind că mai am frăţiori prun lume 😀
      Îţi mulţumesc! Numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  31. Florina zice:

    Fericit e omul care se cunoaște bine pe sine, cu bune și rele! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s