From Orange with… love

E public blogul, n-are avertisment, n-are buline şi cred, doar cred, nu mai ştiu, parcă am pus nişte cuvinte de siguranţă şi mă blochez singură dacă scriu exact ce gândesc. Deci de aia am pus love, că ăsta e cu două sensuri şi merge. Şi bine, fie, sunt o lady şi nu scriu prostii.
Ce faceţi, sunteţi bine? Aţi mâncat, v-aţi odihnit, a fost Moşul pe la voi? Aveţi chef de miorlăielile mele? Ştiu că nu, nici eu n-am. Dar pe voi vă am şi eu, cui să-i spun dacă nu vouă? Că am încercat să spun cui ar fi trebuit, zău că da, dar am fost ignorată şi am rămas pe afară.
Să vă spun. Şi pe urmă vă întreb. Am un telefon care a împlinit un an. Nu-i din ăla cu butoane deşi tare le regret pe alea.
Muncesc multe ore pe zi undeva să zicem la subsol. Semnalul pe Orange a fost tot timpul prost spre execrabil aici. Dar le-am acordat de fiecare dată circumstanţe atenuante pe motiv că na, un fel de subsol, hai să nu cerem de la oameni imposibilul deşi se laudă cu semnal şi-n peşteră, şi-n fund… de ocean.

Dar mereu am zis că aia e, există explicaţii şi e vina mea că muncesc unde n-ajunge semnalul lor. Na boon. Eram de multe ori pe zi, în pauze scurte, ruptă de lume, că pica semnalul într-o veselie. Revenea, iar pica, iar venea şi se tot juca aşa. Deci erau momente în zi în care aveam semnal. Prost, dar aveam. Şi pentru că tot are telefonul meu două sertăraşe de cartele, şi tot sunt zuză şi dau bani aiurea, mi-am luat şi cartelă pe Vodafone, să fiu sigură că am semnal măcar pe una. Şi dau numărul ăla la curieri, dacă am de primit ceva (cu Orange am păţit să plece curierul cu tot cu colet şi eu să primesc mesaj că am fost sunată după 5 ore după ce-am fost sunată) şi pe la câţiva cunoscuţi, dacă chiar e ceva urgent şi nu mă găsesc pe celălalt.
Azi dimineaţă, apare pe ecran „no sim insert”. La aia de Orange. Resetez telefonul, semnal din părţi. Nu intru în panică, era normal, stă ce stă, iar „no sim insert” şi pa semnal forever and for always, vorba unei melodii faine tare. Am mai păţit asta când s-a dus cartela, acum mult timp, şi a fost nevoie să o schimb.

Mno, dacă iar e treaba aia cu stricat de cartelă? Că semnal e normal să n-am, dar şi mesajul ăla şi nici semnal nici măcar câteva secunde? Pe Vodafone e full semnalul.
Intru pe site, aleg să chat-uiesc cu Django (ştiţi de ce-l cheamă aşa?), scriu că rog să se verifice, ştiu că se poate, s-a putut atunci demult când mi-au zis că citez „cartela dumneavoastră e demagnetizată, se mai întâmplă, trebuie înlocuită cu o alta”.
Scriu ce doresc de la ei, cu vă rog, evident, răspunde că să aştept 3… 2… 1 minute că imediat mă preia un consultant. Evident că am avut emoţii. Că nu vorbesc toată ziua cu un consultant Orange, nu? Oare mă descurc? Dacă mă bâlbâi în scris? Dacă nu-mi stă bine o buclă? Nu, nu mă vede, dar dacă?
Şi cred că au senzori de emoţii instalaţi pe site şi au simţit că-s prea emoţionată şi, să nu-mi mai dea palpitaţii, n-a mai venit consultantul la întâlnire. Mi-au scris că-s toţi prea ocupaţi şi… mi-au lăsat număr de telefon, gratuit în reţeaua orange, să-i sun. Nu e mişto?

Adică, băbăeţi, eu vă scriu că şi anume cartela mea e posibil să-şi fi dat biţii, megabiţii sau ce-s ăia, că n-am semnal şi că e posibil să fie dusă cartela şi vă rog să vă uitaţi voi, dacă a trecut timpul ăla al vostru, cât lăsaţi o cartelă-n viaţă, şi voi ziceţi să vă sun de pe orange, să vă spun că n-am semnal la orange? Unul din doi e cu mintea-n leru-i ler. Şi ok, eu sunt aia, că nu pricep neam ce-aţi vrut să-mi spuneţi. Dar nici cu răspunsul ăsta nu mi-e ruşine, serios.
Mă rog, am numărul ăsta în reţea de mai mult de 15 ani deci asta-i explicaţia, nu staţi de vorbă cu băbăciunile din reţea, dar am şi eu un sufleţel şi o inimoară, chiar dacă-s piesă de muzeu la voi.
Şi pe urmă m-au întrebat dacă-s mulţumită de timpul petrecut pe site, dacă aş recomanda şi pe o scară de la o la 10 cât aş recomanda prietenilor. Recomand cu mare căldură, sigur.

Întrebare: ce mai faceţi voi, sunteţi bine?
Cu semnalul cum mai staţi? 😀

Foto