Un gând timid

Dragă Moşule,

Ce faci, zâmbeşti? Eşti mirat? Te încrunţi? Moşule…, eşti supărat? Ştiu, ştiu, a trecut o viaţă de când nu ţi-am vorbit. Dar ştii cum e, m-am luat cu viaţa, am fost extrem de ocupată să cresc, apoi extrem de ocupată să mă gândesc cum fac cu tot crescutul ăla şi acum, acum sunt dureros de ocupată să regret  şi să văd cum fac să pot, măcar puţin, puţin de tot, să mai fiu cum am fost atunci când visam să fiu mare. Nu ştii tu o soluţie? Dorinţe din astea împlineşti? Există prin tolba ta şi praf din ăsta magic?
Ştii că atunci când eram foarte mică, motivam asta aşa: vleau să fiu male, să polt pantofi cu toc. Ştii cât de rar îi port, Moşule? Aproape niciodată.
Mi-am dorit apoi să fiu mare pentru că atunci, pentru mine, asta era sinonim cu libertatea. Ei, aş, cât de tare ne înşelăm când suntem mici. Să fac ce vreau, când vreau. Teoretic, se cam poate. Practic, ce-am făcut cu toată libertatea aia? Hai, lasă, nu mai râde.
Moşule, nu mai ţin minte, eu ţi-am scris ţie vreodată? Nu poţi verifica puţin în cartea ta aia imensă, în care treci toate dorinţele tuturor copiilor acestei lumi? Eu ştiu doar că tu umblai pe la geamuri, să vezi că suntem cuminţi şi să tragi cu urechea, să afli ce ne dorim. Şi nu-mi amintesc să-ţi fi scris sau ce ţi-am scris. Tu mai ştii? Mi-ai adus tot ce mi-am dorit, ştiu. Dar totuşi, ţi-am scris vreodată?
De aia îţi scriu acum, să îmi repar cumva greşeala. Eşti supărat pe mine? Până şi Moş Crăciun se supără?
Nu ştiu cum să-ţi spun ce-mi doresc. Ştiu că va fi greu şi va trebui să te gândeşti cum să-mi spui că nu se poate. Te pun în situaţii delicate, dar aşa fac copiii care s-au făcut mari. Cine ştie, poate că încă simţim emoţiile alea de foarte demult când trebuia să-ţi spunem poezii. Sau poate doar pentru că aşa ştim noi să facem. Sau poate pentru că asta ştim să facem cel mai bine. Ne place să-i vedem pe alţii „încurcaţi”.

Moşule, ştiu, nu poţi, nici măcar pentru o clipă, să-i faci mici pe cei mari şi tineri pe cei bătrâni. Asta aş fi vrut să te rog. Asta aş fi scris pe lista mea de dorinţe. O clipă doar. Să fim noi mici şi părinţii noştri tineri. Şi să ne vii tu sprijinit în toiag. Şi să ne vină colindătorii pe la geamuri. Să ne fie alb şi ger. Ştiu, nu poţi. Eşti şi tu prea bătrân să mai poţi face asta.
Dar nu poţi face altfel? Să ne înveţi cum să facem să simţim ca atunci când noi eram mici şi părinţii noştri tineri? Asta trebuie să fie mai uşor de făcut. Să ne spui, că am uitat, am vrut să uităm, am chestuit ani mulţi să uităm, cum să facem să ne bucurăm iar şi să nu ne mai tot plângem din orice? Să simţim cu adevărat bucuria. Şi, mai ales, să credem din nou în tine.
Pentru că făcând asta, vom înţelege că magia e-n noi. Şi ne va fi mai uşor. Nouă, să păşim prin viaţă. Ţie, să ne vezi mai puţin încruntaţi.
Poţi face asta? Atât îţi cer. Şi da, am fost cuminte.

Cu drag,
tot eu,
copilul de ieri.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Un gând timid

  1. Issabela zice:

    Of, Potecuță… De ce vrem noi numai ce nu (mai) avem…?
    La cât de frumos l-ai rugat pe Moșu’, poate-ți aduce măcar frânturi.

    Apreciat de 4 persoane

  2. castanman zice:

    Știam că ești un copil, Po. Vin sărbătorile și constatăm încă o dată că tristețea nu e doar o boală de prinți, e si o javră ordinară ce te latră așezată comod pe scaunul celor plecați sau uitați. Descoperim în momentele acestea că în fiecare relație există cel puțin un ticălos și că funcționăm după un soft hackerit. Ritualul trecerii noastre nu este decât un banal și repetitiv joc lingvistic mincinos- ce mai faci?bine.dar tu? Ne dăm seama că folosim gânduri-butaforie și că suntem prea strâmți pentru a cuprinde în noi toată frumusețea lumii. Ce rămâne aruncăm în tomberoane, corect, ordonat, eco. Ne trăim gloria între patru pereți și așteptăm toată viața un mes(s)ager salvator. Din când în când, punem la dispoziția speciei, printr-un gest pe cât de generos, pe atât de inutil, povestea noastră. Vin sărbătorile și așteptăm o zăpadă, singura sfintenie perisabilă, doar pentru noi. Suntem niște bieți Robinsoni ce trecem în wishlist un Vineri pentru insula noastră. Să ți se-mbolnăvească de îmbrățișare toți cei cu brațe, Po…

    Apreciat de 3 persoane

    • Și voi rămâne, Castan. Nu mai am șanse să fie altfel. 🙂
      Ce facem cu frumusețea asta cu care ai expus toate nenoricitele astea de simțiri ale noastre? Le putem ignora? Și pe ele de ce nu le uităm ca pe altele?
      Urarea ta, Castan… uarea ta! E dintre cele mai frumoase! Să fie! Să ne fie tuturor!
      Mulțumesc!

      Apreciat de 2 persoane

  3. Iosif zice:

    Draga Mosului !
    Am colindat an de an, de ceva reme încoace, pe la usi, pe horn, pe geam, si ti-am adus tot ce-ti place. Stiu, n-ai fost pretentioasa, n-ai cerut valori supreme, însa eu ti-am dat tot timpul, sa privesti spre tine-o vreme. Sa-ti analizezi viata, sa cresti si sa întelegi, sa nu porti în Suflet masca, pe poteci întortocheate, niciodata sa nu mergi. Sa alegi Viata si Calea, Adevarului Suprem, doar prin El vom trai liberi, fericiti, voiosi, ETERN. Darul cel mai mare-n lume, pe care ti-l las la geam, este dragostea de tine, dragul meu copil orfan. Iar Maicutei tale scumpe, care te-a cresut cu drag,îi las pacea sa îi umple, tot palatul pâna-n prag.
    Cu respect si cu mult drag, acelasi etern… Mosneag !

    Apreciat de 5 persoane

  4. sticri zice:

    Mi-a placut foarte mult cand ai spus ca „magia e-n noi”, eu chiar cred ca asa este.
    Si mai cred ca acest articol a fost „dictat” de „copilul din tine”.
    Multumesc Potecuta!

    Apreciat de 3 persoane

  5. Diana zice:

    Ce ti-e si cu… cuvintele. 😊 Citind „un gand timid” am accesat cu timiditate, sa nu tulbur. Si-am nimerit in magia Craciunului! Ne aduce Mos Craciun tot ceea ce avem nevoie! Altfel nu se poate, pentru cei care chiar cred in Mos Craciun. 😊 Unele nu le poate face nici el, e drept – nu asa cum ne-am dori.
    Cei care si-au trait copilaria in adevaratul sens al sintagmei n-au cum sa nu ramana copii – e doar o parere personala. Ceilalti… daca nu gasesc magia in ei… pierderea lor.
    Hm. Ceea ce numim, uneori, „ne plangem”, n-or fi reminiscente ale copilariei? Ne era foame de mancare, ca bebelusi, incepeam sa plangem, azi, daca ne e foame de viata… incepem sa ne plangem. Bebelusi fiind, ne hraneau parintii, maturi fiind, trebuie sa ne hranim singuri. „De ce zboara porumbelul?” poate fi egal cu „De ce se intampla… ceva?” „Vreau jucaria aia!” egal cu „Vreau… ceva”. „Nu ma mai joc, pentru ca…” = „nu-mi convine situatia pentru ca…” Cred ca toti suntem copii, doar ca ne luam foarte in serios si vrem sa credem ca suntem maturi doar pentru ca am implinit/depasit varsta majoratului (o cifra impusa, practic, printr-o lege facuta de oameni) – si cate boacane facem, cate nemultumiri avem! Exact ca in copilarie! 😊 E fain sa fim copii!

    Sufletul senin sa iti ramana, Potecuta! Si Mos Craciun sa iti aduca ceea ce iti doresti! ❤️

    Apreciat de 3 persoane

    • Excelentă paralelă, Diana! Exact aşa e, suntem copii mari care fac cam aceleaşi lucruri numai că la alt nivel,.. Nu prea suntem mulţumiţi de ce avem, vrem tot alte jucării şi apoi le regretăm pe cele noi. De cele mai multe ori, jucăriile-s zile şi ani şi întâmplări de care nu ştim să ne bucurăm.
      Aşa să fie! Să fie la toţi aşa! Îţi mulţumesc tare mult, Diana!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Moș Crăciun are planurile lui. Iar tu ești ești așa drăgălașă…

    Apreciat de 3 persoane

  7. Floare de mai zice:

    SCRISOARE PENTRU MOȘ CRĂCIUN:

    N-am îndrăznit nimic să-ți cer
    Unde ești oare, Moș Crăciun ?
    Printre nămeți sclipind în ger
    Să îmi vestești un an mai bun ?

    Știi bine că te-am așteptat
    Fără să cred că n-ai să vii
    În Noaptea Gândului Curat
    Tu,vestitor de bucurii !

    N-aș fi dorit ceva anume
    Numai puțin să stai,măcar
    Să pot visa la o minune
    Care să mi te-aducă-n dar !

    Voiam atât:S-apari în prag
    Prin albul fulgilor de nea
    Și să îmi lași ascuns sub brad
    Cadou:COPILĂRIA MEA !

    Hai,,lasă-mă să te mai chem
    În Noaptea Marilor Povești
    Când zăpezi pure iar se-aștern
    Te-aș întreba:Pe unde ești ?

    E Seara Sfântă de Ajun
    Aș vrea să te arăți din nou !
    Rămâi cu mine Moș Crăciun
    Al timpului etern ecou !

    Tu,cel atât de îndrăgit
    Dar niciodată de văzut,
    Fără de care,orice-ar fi
    Crăciunul n-ar mai fi Crăciun !

    Te rog,de poți,rămâi cu noi
    Făuritorul de povești
    Eu te-aș aduce înapoi
    Și nu te-aș mai lăsa să pleci !.(ADINA BĂRBUȘ-24.12.2013)

    UNEORI NU MAI VREM SĂ FIM MARI,VREM SĂ FIM COPII AȘTEPTÂND NERĂBDĂTORI SĂ VINĂ MOȘ CRĂCIUN.
    Pupici, Potecuță !.De Crăciun ne vrem Copilăria înapoi…

    Apreciat de 8 persoane

  8. Ileana zice:

    Bună seara draga mea Potecuța ! Îmi doream și eu să cresc mare, să-mi ajut mama, însă acum regret. Îi cer iertare și eu moșului pentru că copil fiind visam copilărește 😉
    Mi-a plăcut tare mult ! Felicitări ! ❤️🤗 Seară frumoasă ! ☕❤️🤗

    Apreciat de 2 persoane

  9. Ana G. zice:

    Ce dorință minunată ai pus în scrisoarea pentru Moș! Pentru așa un copil cuminte, poate reușește să facă Moșul și o astfel de faptă.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Cristine zice:

    Mi-ai amintit de o prietenă din copilărie, Potecuță dragă. 🤗 Eram la mare cu părinții și aveam vreo 6 ani. Am cunoscut acolo, chiar pe plajă, o fetiță de aceeași vârstă cu mine, dar venită de la Paris. Mama mea, pentru a mă învăța să-mi fac prieteni noi cred, mi-a zis cum s-o întreb pe fetiță, pe limba ei, care-i este numele. Iar fetița mi-a răspuns simplu cum o cheamă: Estelle. 🙂 Au fost primele mele cuvinte schimbate în limba franceză și nu știu să le scriu aici, fiindcă n-am învățat mai multe 😀. Te întrebi de ce mi-ai amintit de acea fetiță? Pentru că purta săndăluțe cu tocuri. Bineînțeles că i-am cerut mamei să-mi cumpere și mie, dar replica dânsei a fost.. „Copiii din România nu au voie. Vei purta când te vei face mare.” 😁 Și cât îmi doream atunci să mă fac odată mare… Acum, la fel ca tine, sunt mare, dar port tocuri rar spre niciodată. Și tot la fel ca tine, mi-aș dori să fiu din nou copil, sau să pot fi măcar în suflet, fiindcă viața nu prea ne lasă, ne tot amintește că suntem adulți. 😉 Dar, de Crăciun, este altceva. Acum am putea fi și chiar suntem, cu toții -involuntar, în aceste zile pline de magie… de la Moșu’ cel bun, în dar, de Crăciun. 😘❤

    Apreciat de 2 persoane

    • Ce frumoasă amintire şi cât de mult mă bucur că textul meu te-a întors la ea! Mulţumesc pentru că ne-ai oferit-o şi nouă!
      Da, Cristina, ne dorim cu toţii asta. Dar, cum spui, nu putem fi iar copii. Putem însă face cumva să ne bucurăm precum ei, asta nu e imposibil. Să o facem…!
      Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Nu știu cum gândește Moșul și nici ce vârstă are, dar, dacă aș fi în locul lui, nu m-aș odihni până nu aș face rost de acel praf magic pe care să ți-l presar pe cosițe. Deși, fie vorba între noi, tu nu ai nevoie de el, pentru că poți gândi ca un copilaș dragălaș, transmițându-ne și nouă aceleași sentimente pure și inocente. De zici că ești unul din spiridușul Moșului… sau poate chiar ești!

    Apreciat de 2 persoane

    • Ooo, Petru! Nu ştiu dacă sunt cum zici, mi-aş dori să fie aşa, dar acum chiar ca un copil m-am bucurat de comentariul ăsta pentru care îţi mulţumesc mult de tot!
      Ce mult mi-aş dori să vă pot face să vă opriţi măcar o clipă din nebunia vieţii şi să ne bucurăm împreună de clipă!
      Mulţumesc încă o dată!

      Apreciat de 1 persoană

  12. tink3rbe11 zice:

    Doamne ce-mi place!
    Ce dooor îmi este și mie de bucuria aia de copil că vine Crăciunul,cu toate pregătirile mamei pentru sărbătoare, pentru tot ce a fost și nimic nu mai este la fel…
    Subscriu Moșule, poate dacă suntem mai mulți…poate…poate..

    Apreciat de 2 persoane

  13. Suzana zice:

    Draga Potecuta, eu cred ca Mosu’ oricum face asta, doar ca uneori sau de multe ori, oamenii au uitat sa-i descifreze mesajele. El e consecvent in a ne arata ca Miracolul este raspandit peste tot, inclusiv in noi, insa chiar trebuie sa credem cu putere, peste inimaginabil, ca sa se declanseze.
    Minunat text! Multumesc mult! O seara placuta! ❤

    Apreciază

  14. Vreau si eu din acel praf magic:)

    Apreciază

  15. Ella zice:

    Sunt convinsa ca nu am „pierdut” copilul din mine drept dovada astept Craciunul cu nerabdare iar împodobirea bradului îmi pare cel mai frumos lucru oe care îl pot face în fiecare an!
    O data parintii au ratat ocazia de a cumpara un brad … dar au împodobit lamaiul … era groav de mare si frumos! Ce crezi … eu imi amintesc ca a fost cel mai frumos „brad” pe care l-am avut vreo data!
    Iti multumesc pentru lacrimile care-mi curg pe obraji! Sunt lacrimi de bucurie! Ce copilarie fericita am avut! Cand vor fii batrani, sper ca ai mei copii sa-si aminteasca la fel de bucurosi de copilaria lor!
    Te îmbratisez draga mea!
    Vreau sa vornesc cu Mosul … pot sa-i dau adresa blogului tau! LOL
    Hugs 🤗 Kisses 😘😘😘 and Christmas wishes 🎅🎄🎁

    Apreciază

    • Şi eu sunt convinsă de asta, Ella! Ai sufletul prea cald să fie altfel 😉
      Eu îţi mulţumesc ţie şi mă bucur că am adus lacrimi. Dacă spui că-s de bucurie, chiar mă bucur!
      Te îmbrăţişez cu drag mult şi îţi mulţumesc mult!
      Daaaa, te rog să îi dai adresa, nu vreau să rateze şi să ajungă la vecini! 😀
      Te îmbrăţişez şi numai bine îţi doresc!

      Apreciază

  16. anasylvi zice:

    Magia nu poate fi invinsa si nici uitata, chiar de am uita aproape tot. Uneori am impresia ca ma pot copilari (ma copilaresc) acum la fel de mult ca oricand. Eu am vrut foarte mult sa fiu mare si poate sunt printre putinii care nu regreta asta, fiindca cine ma poate opri din a redeveni copil, chiar si pentru cateva momente? Mosul sigur a luat aminte la spusele tale si iti va veni in intampinare. ❤

    Apreciază

  17. Alex zice:

    Ce mult mi-a plăcut scrisoarea ta către Moșul, dragă Potecuță! Pentru că mă regăsesc din plin în gândurile tale. Cine nu visează, ca măcar o zi să mai fie iar copil, iar părinții să fie și ei tineri, în preajma noastră? Of, ce vis frumos și dureros.. Aș bine ai zis: „cum să facem să ne bucurăm iar şi să nu ne mai tot plângem din orice? Să simţim cu adevărat bucuria…”. Căci nerăbdarea noastră copilărească de a ajunge mari… ne-a lăsat fără acea bucurie inocentă și sinceră. Am da orice, ca să ne întoarcem la copilăria aceea plină de veselie și de bucurii. Dar cursul vieții nu îl mai întoarce nimeni, oricât ma tot visa la „praful magic” al Moșului…
    Încercăm măcar să retrăim bucuria din amintirile noastre dragi, alături de copiii de acum. Tot copii și ei… și noi… Mulțumesc mult, mult pentru momentul emoționant!
    Numai bine, dragă Potecuță, cu sănătate și Sărbători vesele! 🙂

    Apreciază

    • Eu îţi mulţumesc mult, Alex! Bucuria asta a ta a devenit şi a mea şi sunt tare fericită că am reuşit, în câteva rânduri, să transmit emoţia!
      Cred că ne-ar ajuta dacă am lăsa puţin papucii de om mare la cuier şi am ţopăi, măcar în gând, pe covor 😉
      Mulţumesc încă o dată!
      Sărbători cu sănătate multă şi multe bucurii îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Ecoarta zice:

    Ştii ceva, Moşule!? Eu nu ți-am scris niciodată…nu ți-am cerut nimic…pentru tine eu nu am existat! Mă bucur că ai existat şi exişti pentru cei din jur!

    Apreciază

  19. rofstef zice:

    Cam așa rugăminți, mă tem că lasă Moșul online-ul și pune tolba în spinare și pornește – a colinda..
    Bravooo !
    Seară frumoasă, Potecuțu !

    Apreciază

  20. Ceva mai greu nici nu puteai să ceri, să fim din nou copii și părinții nostri tineri.
    E drept că eu mai copilăresc și acum și în special de Crăciun.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s