Adieri dintr-un câmp cu maci

Aţi citit vreodată pe ascuns jurnalul cuiva? Şi cum v-aţi simţit? Eu nu. Până zilele astea. Nu am fraţi, nici mai mari, nici mai mici, nu am verişori primari, să împart cu ei vacanţe şi eventuale scăpări din astea, iar prietena mea din copilărie, cea despre care spuneam cândva că e cea mai bună dintre toate, nu se ocupa cu asta, ştiu sigur. Deci nu am avut ocazia să găsesc întâmplător unul şi să răsfoiesc cu sete şi curiozitate, cu emoţie şi frica de a nu fi prinsă cu ochii-n sufletul celui care şi-a lăsat frânturi de viaţă acolo, între file.
Deschizând însă cartea Issabelei Cotelin, a Issei noastre dragi, la primele pagini, asta am simţit. Aveam tendinţa să le citesc din picioare, să fiu pe fază, să nu dea buzna cea căreia îi aparţine jurnalul pe care l-am deschis. Da, atât de incredibil de acut era sentimentul că nu am voie acolo, atât de la vedere îi e trăirea încă de la început. Şi la fel de puternic a fost apoi, după doar câteva pagini, sentimentul că citesc despre mine, în mai multe pasaje, şi asta m-a făcut să mă las purtată cu totul în copilărie, în adolescenţă şi în anii de după. M-a frapat de la început maturitatea ei, încă din şcoala generală, un copil „inadaptat acestei lumi”, cu o putere de analiză a lumii, a vremurilor, a oamenilor, care m-a fermecat. Se pare totuşi că multe dintre trăiri sunt comune, dincolo de timp şi spaţiu, dar felul în care sunt ele exprimate, în cazul ei,  mi se pare unic.

Macii sunt întotdeauna roșii nu e o simplă carte, nu e un simplu jurnal publicat după ani mulţi, ani în care trecutul s-a făcut poveste. Faptul că Issa a intervenit „azi” explicând gânduri, fapte, întâmplări din acel „ieri”, făcând o punte între ce-a fost şi ce-a devenit, ce este sau ce-a mai rămas de atunci te transformă în martor şi te face cumva părtaş.
Sunt foarte rare ocaziile în care poţi citi despre trăirea reală a cuiva, scrisă atunci, „la cald”, nu cosmetizată de dulceaţa pe care trecerea anilor o picură peste ce-a fost, şi imediat după, să afli, tot „la cald”, ce s-a mai întâmplat cu acei oameni, ce-a mai rămas din acele trăiri şi, mai ales, cum vede acum ce-a care-a scris atunci lucrurile despre care a scris.
Cum şi cât s-au păstrat prieteniile care păreau de nedestrămat, iubiri care păreau de neînlocuit, oameni care păreau imposibil de părăsit sau despre care era imposibil să crezi că vor pleca vreodată. În ce s-au transformat copiii de atunci, ce drum au ales ei şi ceilalţi de pe lângă ei, cei care le admirau în secret prietenia.
Cum au fost descoperiţi oameni buni şi calzi în cei despre care s-a crezut a fi altfel, cum, din contră, unii au rămas la fel de neînţeles sau alţii, tot din contră, au devenit nişte străini „mai străini decât străinii” deşi atunci erau acei „cei mai buni prieteni”. Sau cum după ani, afli că erai admirat sau chiar iubit în secret. Sau invidiat.

Simţi de mai multe ori nevoia să analizezi, să te analizezi, să găseşti propriile răspunsuri, dincolo de însemnările Issei care te ajută şi pe tine, cititorule, să îţi pui ordine-n gândurile pe care le-ai lăsat undeva ascunse, de teamă, de ruşine, de prea mult regret.
Unde îţi e acum acel „cel mai bun preieten” de atunci? Mai simţiţi la fel, vă mai sunteţi la fel? A ajuns ce şi-a dorit? E la fel cum era când eraţi încă nişte copii?
Te poartă Issa prin anii în care o singură vorbă de încurajare sau de neîncredere a unui profesor te poate ajuta când crezi că nimeni nu te poate înţelege sau te poate face şi mai hotărât în a face ceva despre care eşti sigur că e sortit eşecului. Sigur, ne putem aminti cu toţii măcar un astfel de episod. Dar câţi mai avem şansa să nu trecem asta prin filtrul timpului şi să avem în faţă acea simţire „brută”? O avem acum, în cartea Issei.

Şi nu e doar asta. Te scutură dezvăluiri, te emoţionează întâlniri, reîntâlniri, regăsiri şi descoperiri. De oameni sau de oamenii din oameni. De puncte în comun, de vieţi trăite-n paralel. E o sinceritate care în anumite puncte te face să tresari. Şi e viaţă. Şi e întoarcere-n timp şi revenire bruscă la realitatea-n care poate tu nici nu-ţi mai aminteşti numele celor pe care i-ai îmbrăţişat plângând la finalul anului şcolar, promiţând că veţi fi mereu de nedespărţit. Şi te bucuri de reîntânirile ei ca şi cum te-ai bucura pentru tine.

Şi dincolo de asta, mai e un aspect, pentru mine unic. Pe lângă faptul că mă mândresc că sunt cumva în „gaşca” fetei populare din şcoală 🙂 gaşca de bloguri, zic, e special sentimentul că o cunoşti pe Issa, din scrierile ei de pe blog, că ştii cum e acum, că ştii câte ceva din ce-a devenit, şi îi citeşti jurnalul cu toate întrebările şi frământările şi durerile şi dezamăgirile sau neliniştile şi îţi vine să o baţi pe umăr şi să-i spui „capul sus, Porthos,  va fi bine. Vei fi bine!”

Mulţumesc, Issa! Pentru o lectură de care, fără să ştiu, aveam mare nevoie!

Îmi torn tot ce vreţi în cap: apă, gheaţă, cenuşă, orice. Am uitat să îi fac cărţii poză. Cartea e acasă, eu la muncă deci n-am. Aşa că o împrumut, şi sper să nu fie cu supărare, de la Siono, de unde se poate şi comanda. Dar se poate şi de Issa, dacă daţi click pe titul cărţii din textul meu. Din inimă o recomand!

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la Adieri dintr-un câmp cu maci

  1. Issabela zice:

    Întâmplător cred c-am nimerit pe wp fix când ai publicat… și încă mai tresar văzându-mi numele în altă parte decât pe „potecile” mele 🙂
    Îți mulțumesc din suflet, Potecuță. Deși, ca și la Ana sau Marina și nu numai, faci parte dintre cei de care nu aveam îndoială că vor înțelege „ce vrea autorul să spună”. Mi-am dorit mult să fac ceva universal dintr-un jurnal personal și, în același timp, să rămân eu acolo. Să arăt că putem vorbi despre noi. Și, mai ales, să ne regăsim acum, ca într-o gașcă, vorba ta, matură, cu sufletele de copii, așa cum ne jucăm uneori și pe bloguri 🙂
    Gașcă să fie atunci mai departe, dar de oameni mari și fără intrigi „gen” Dumas 😁
    Mulțumesc!

    Apreciat de 6 persoane

    • Eu îţi mulţumesc, Issa! Dincolo de emoţia lăsată de carte, chiar am avut emoţii la gândul că vei citi. Nu ştiam dacă voi reuşi să transmit ce-am simţit citind.
      Tu ai reuşit, chiar foarte bine, să faci ceva universal din ceva personal. Şi să ne aduni pe toţi în amintiri şi „revederi”.
      Te felicit din toată inima!
      Aşaaa, gaşcă să fie 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • Issabela zice:

        … Nici nu știam unde să zic, așa că plâng aici.
        Potecuță, eu cu tine abia aștept să mă mai joc în gașcă, dar pe wp sunt iar foarte supărată. Jumate de oră m-am chinuit ieri să dau share articolului tău, nu-mi ieșea. Când, în sfârșit, să reușesc, mă trezesc cu mesaj că suntem incompatibile, adică versiunile noastre, și mă punea să aleg ceva ce am ales la întâmplare 😁
        Văd că a mers. Dar aș fi zis și eu ceva, ca omul normal, propriile mele trei cuvinte înainte de ale tale. Nope, nu-ncăpeam nicăieri, pe blogul meu, în articolul meu, să vorbesc pe lângă tine 🙄 Intr-un final, văd un dreptunghi, cu cunoscutul „block” în el, și-am ieșit mâncând pământul din wp, lăsându-l așa, simplu…

        Apreciază

        • Te rog mult, dă-mi voie să glumesc, nu mă pot abţine şi dacă mi-a zburat mintea aiurea, o zic: oare ar trebui să se ţină cont şi de compatibilităţile între bloguri, nu numai de alea între zodii când unii-şi caută perechea? 😀 😀
          Issa dragă, nu ştiu ce să îţi zic, ştii doar că sunt total pe lângă treaba asta cu tehnologia. Dar oare de ce? Ai mai shareuit de pe alte bloguri, tot de pe WP? Chiar nu ştiu. 🙄

          Apreciat de 1 persoană

          • Issabela zice:

            Păi facebook deja ne propune înscrierea de date într-un registru comun, să ne găsim perechea, tot văd în ultimele zile… wp ce-ar avea…?!? 😀😀
            O singură dată am mai șăruit de pe wp pe wp, (a, da, pe Mishuk, cu întâlnirea care n-a mai avut loc!) și a fost direct, simpli, am și scris câteva cuvinte înainte, cum visam și acum 😀😀😄 adică na, compatibilitate… mă opresc, tre să plec și nu mă pot opri din râs ❤❤

            Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Adieri dintr-un câmp cu maci — Poteci de dor – Se mai întâmplă

  3. Da da. Vreau si eu sa o comand

    Apreciat de 2 persoane

  4. ane zice:

    Spune un proverb: Oamenii care se aseamănă se adună, are mare relevanță. Felicitări!

    Apreciat de 4 persoane

  5. Ileana zice:

    Felicitări ! ❤️🤗

    Apreciat de 2 persoane

  6. Diana zice:

    O „stiu” pe Issa doar din comentariile ei pe alte bloguri si, cumva, am avut o retinere sa citesc chiar si randurile tale, pentru ca aveam sentimentul ca intru in sufletul ei fara sa fiu invitata (da, stiu, e o carte publicata la care are acces cine doreste, dar asa simt). Sunt sigura ca e o carte super si, cred, nu lipsita de usoara ironie pe alocuri. 😊 Sunt aproape sigura ca e o carte originala si prin modul in care este scrisa.
    Mult succes Issei si in domeniul literaturii. ❤️

    Saptamana excelenta, Potecuta draga ❤️ si succes in domeniul literaturii! Pentru ca va trebui sa faci si tu acest pas. 😊 Momentul il poti alege numai tu.

    Apreciat de 2 persoane

    • E acelaşi sentiment şi dacă o cunoşti mai bine, citind-o pe blog. Dar se deschide apoi atât de firesc şi de cald şi simţi repede că îţi spune ţie şi numai ţie, ca celui mai bun şi de încredere prieten. Şi dispare sentimentul ăla. 😉
      Îţi mulţumesc tare mult, Diana! Adun curaj, da, ştiu, zic asta de nepermis de mult timp. Dar poate va veni şi ziua aia… 😳
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

    • Issabela zice:

      E camera de oaspeți, Diana, chiar dacă e mai dezordonat, e curată, intră fără grijă, nu țin ușa la dormitor deschisă niciodată 🙂
      Mulțumesc și susțin total cel de-al doilea paragraf al tău ❤

      Apreciază

  7. Foarte frumoasă. Și eu iubesc scrisul Issei. Am citit cartea și am început și recenzia. Foarte mult mi-a plăcut cum ai văzut-o. Practic m-am regăsit. Recomand cartea tuturor.

    Apreciat de 6 persoane

  8. of, mai am de asteptat! ❤️ Potecuta esti minunata! doamne, cate emotii ne-ai transmis! ♥️

    Apreciat de 2 persoane

  9. Aura B. Lupu zice:

    De-abia aștept să ajungă și la mine! Minunat ai scris despre maci, Potecuță! Felicitări și ție, și Issei. ❤️❤️❤️

    Apreciat de 3 persoane

  10. Frumoasă recenzie. 🤗❤

    Apreciat de 2 persoane

  11. După o astfel de recenzie, ar fi foarte greu să reziști tentației de a citi cartea Issei! Foarte frumos și incitant, Potecuță!

    Apreciat de 2 persoane

  12. ina02s zice:

    Frumoase impresii citind-o pe Issa. Mulțumesc! 😘❤️

    Apreciat de 2 persoane

  13. anasylvi zice:

    E foarte faina senzatia aceasta de a impartasi cu cineva amintiri de tot felul, care aduc, intr-adevar, un numitor comun intre oameni, chiar si intre generatii fiindca, in ciuda a ceea ce spun unii, exista intr-adevar un adolescent universal.

    Apreciat de 2 persoane

  14. Suzana zice:

    Multumesc pentru aceasta superba prezentare! Si nu, nu am citit pe ascuns jurnalul nimanui! 🙂
    Poate ca ar fi timpul sa incep!
    Daca as fi vazut titlul in librarie, m-ar fi atras, spun cu multa sinceritate acest lucru. Daca nu este un autor de care stiu deja si imi place si il iau doar asa, pentru acest motiv, ma uit la titlu si la ambianta in care este incadrat, apoi la rezumatul de pe spate. Daca mi-a trezit curiozitatea o deschid aleator. Asta este testul final.
    Felicitari prietenei tale Issabela pentru curaj, intr-un anume sens.
    Numai bine, draga Potecuta! Multumesc mult! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  15. Florina zice:

    Mi-a plăcut nespus de mult recenzia ta, fiecare literă a fost din suflet, s-a simțit asta. Felicitări! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  16. Alex zice:

    Mulțumesc mult pentru recomandare, dragă Potecuță. M-ai făcut mai mult decât curios. Un jurnal este întotdeauna ceva fascinant. Acolo omul pune gândurile lui cele mai personale, păreri și analize pe care nu le împărtășește cu ceilalți, cu una, cu două… Iar când vine vorba de confesiunile unei doamne… sigur că interesul este și mai mare. Femeile au talentul de a diseca lucrurile într-un mod mult mai complicat decât bărbații. Așa că lectura acestei cărți este o ocazie bună de înțelege mai bine misterul feminin, nu?
    Numai bine și o zi cu veselie! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s