Gând în vânt

Dragă…,

Ce faci, ce mai faci, ce-ţi mai fac visele, dorinţele, ce ai mai făcut tu dincolo de ele? La câte ai renunţat, pe câte le-ai lăsat pe un mâine oarecare, în dreptul cui ai pus semnul întrebării şi în dreptul cui pe cel al îndoielii?
A fost vânt puternic. Sau nervos. Sau supărat. Sau pur şi simplu, a fost vânt. Motiv pentru specialişti să-l încadreze-n coduri şi să-i atribuie termeni pretenţioşi. Şi motiv pentru alţii să anunţe precipitat că a făcut ravagii. Ne place să fie grav ce nu se atinge de noi. Faptul divers ne încurcă.
A smuls o parte dintr-o izolaţie de bloc, a aplecat un brad peste un acoperiş, a mai desprins o parte de acoperiş. Cam ce face vântul, când prinde putere, cu lucruri făcute de noi când prindem gustul lui „las’, că merge şi-aşa” şi defilăm cu el peste tot. Sigur, nu-i o bucurie, Doamne fereşte! Dar poate că nu ne-ar strica puţină moderaţie. În simţire şi-n cuvânt. Poate că e mai bine că nu ştim sau să nu ştim ce înseamnă cu adevărat să facă vântul ravagii. Sau orice altceva.

Da, vântul a fost nervos întreaga zi. Am vrut să-mi adun gândurile, câteva vise, câteva întrebări fără răspuns şi răspunsuri orfane de-ntrebări, să le desprind de mine, să le las libere, să le las pe seama lui. Să le văd zburând, să le văd împrăştiate-n direcţii diferite, să le văd plutind în nehotărâre, să văd zbor, să mă văd de jos. Căci, fiind toate ale mele, aş fi fost şi eu pe acolo, prin ele, printre ele. Dar şi frunzele toate care-au fost luate de vânt şi duse departe, oricât de sus ar fi ajuns, tot au fost aduse, la un moment dat, din nou pe pământ.
Şi de asta m-am temut. De momentul revenirii. L-aş fi văzut ca pe o prăbuşire. Şi ar fi trebuit să mă opresc, să mă văd de sus în jos, de data asta, să mă adun, să mă compun şi recompun, să mă reconstruiesc. Şi dacă n-aş mai fi ştiut unde e locul fiecărui vis, fiecărui gând? Să întorc privirea, aşa cum facem uneori, deşi nu, normal că nu o recunoaştem, când vedem o nedreptate? N-aş fi putut. Ce-ar fi rămas din mine dacă m-aş fi lăsat fără de ele?
Aş fi vrut doar să mă joc, să le văd zburând. Dar a fost totuşi prea supărat vântul. Şi ele-s firave, nu le-am ştiut face rezistente. Sau măcar nepăsătoare.
Şi da, ar fi făcut ravagii printre ele…

Cu drag,
tot eu.

foto