Jurnal „legal”

Azi… da, vineri. Mulţi ar fi fost deja în mini vacanţe, în weekend prelungit sau în „poduri” între libere pentru sărbătorile legale. Nu vi se pare că sună cam forţat? Cine ne-a legalizat sărbătorile şi în baza căror legi? Şi cele în care se munceşte pot fi numite ilegale? E doar un joc de cuvinte, nu vă supăraţi pe mine.
Americanii şi-au arătat recunoştinţa într-o sărbătoare pe care încă nu am importat-o. Sau nu cu tot ce ar putea însemna asta. Poate pentru că ea coincide cu perioada noastră de post şi nu putem gusta din carnea de curcan. Sau poate pentru că e mai scump curcanul decât micul pe care-l gustăm oricum câteva zile mai târziu, sărbătorind, cu mare fast, cum altfel, ziua naţională. Sau poate pentru că e mai uşor să spunem i love you decât sunt recunoscător pentru… sau mulţumesc pentru…
Se suferă şi se protestează pentru că nu e voie la parade anul ăsta. Şi implicit, la mici şi fasole cu cârnaţi. Parcă ne-a luat cineva dreptul şi mândria de a fi români. Ei, nu, cum adică denigrăm ţara asta în fiecare zi, cu fiecare ocazie? Ce contează asta? E altă poveste, n-are legătură. Noi vrem la paradă, să fluturăm steguleţe şi să fluierăm imnul. L-am cânta, dar e greu să trecem de al doilea vers. Să bem vin fiert şi să mâncăm pe săturate din bucatele tradiţionale, asta vrem. Că doar de aia suntem români. Şi ne-a fost luat şi dreptul ăsta. De-a arăta că suntem români cu adevărat. O zi pe an o putem face în haine de sărbătoare. În rest, o arătăm în cuvinte de ocară pe facebook, la semafoare, prin autobuze şi pe la vreo vamă.

Afară… pentru prima dată în „sezonul” ăsta, că nu pot spune anul ăsta, paşii mei au lăsat urme pe asfalt. Da, a nins „pe alocuri” şi, spre norocul meu, alocurile alea au fost în drumul meu spre muncă. O bucurie să calci pe alb neatins, să rămână paşii tăi acolo. Până îi vor călca alţi paşi. Sau până vor fi acoperiţi de alt alb, aşa cum se acoperă, în amintiri, veniri sau plecări adunate-n timp.

Mă gândesc… să vă rog să nu mă trageţi de… n-am codiţe, de mânecă. Nu am scris şi nu ştiu dacă voi putea scrie despre gândurile personajului din fumul de ţigată. Nu ştiu. Nu insist, las aşa, când e de scris, scriu. Dar să nu aşteptaţi. I-am creionat copilăria, am abandonat ciorna şi gata. Daţi cu bulgări, nu cu piatră 😀

Şi gata pe azi.

foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la Jurnal „legal”

  1. Mugur zice:

    Să știi că, în fumul de țigară lucrurile nu trebuie să aibă curgerea firească a râului, de la izvor către mare și nici alunecarea vieții, de la naștere către… marea trecere, ci doar saltul cangurului, de la un eveniment la altul, în curgerea „firească” a amintirilor, așa cum se înșiruie ele, amestecate în timp și spațiu. Așa cum se amestecă și amintirile mele legate de ziua națională, plimbată între vară și începutul de iarnă.
    Mă iartă pentru gândurile mele amestecate, precum fumul de țigară învârtejit de curenții de aer!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Drugwash zice:

    Ce ţi-e şi cu legalitatea asta… Dacă te gîndeşti cîţi infractori au emis legi în ultimii treizeci de ani numai în ţara asta – ca să nu mai vorbesc în lume – îţi dai seama că totul e doar o mascaradă pentru a ascunde crudul adevăr al lui „aiasta-i pohta ce-am pohtit” din partea fiecărui impostor ajuns în structura „puterii”.
    Şi dacă-i pe aşa, atunci vreau să devin cel mai ilegal om din lume!
    (oare la fel o gîndi şi „fratele” meu cel trist din cîrciumă, între două fumuri…?)

    Apreciază

  3. Diana zice:

    Draga mea, uneori o pauză de scris e tocmai bună. Așa că bucură-te de mini-vacanță 🙂

    Apreciază

  4. Mie îmi place felul tău de a fi! Tu ai ritmurile și sonurile tale sufletești! Tot ce scrii e o bucurie pentru mine. 🙂

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Superb acest “Jurnal legal”, gândit logic, rational-sentimental. Urmele pasilor pe neaua alba de pe trotuar, sunt perceptibile, reale, naturale, nu imitatii precum “legile” din virtual,
    Un Weekend minunat si binecuvântat, prin Cuvântul AAAEliberat, draga Potecuta !

    Apreciază

  6. Issabela zice:

    Dacă nu spuneai tu acum de 1 Decembrie… total îmi ieșise din minte iubirea de moșie afișată virtual o dată pe an 🙂
    Cît despre nenea bețiv cu fumul de țigară, nu-mi fac griji, doar nu crezi că lor le vin idei constante sau logice 😀❤ tot ce știu e că ei revin cînd nu te-aștepți!

    Apreciază

    • Încă e linişte sau n-am ajuns eu unde trebuia, pe FB, nu ştiu. dar stai să vezi de luni… 😀
      Mă apuc eu de băut, poate aşa-mi vin idei. El nu-i beţiv, nu în povestea mea. Măcar să fiu eu 😀

      Apreciază

  7. Diana zice:

    Chiar asa: in cele care se munceste sunt ilegale?! 😂 Imi place intrebarea.
    Nu prea inteleg paradele, defilarile – daca nu sunt carnaval! A! Sa vad parada Junilor Brasoveni imi place! Si parada Mascaricilor. 😊 In copilarie imi placea sa merg la toate defilarile! Ooo, habar n-aveam despre ce e vorba – si nu ma interesa – dar voiam cocosei, pestisori, ursuleti din zahar ars pe băț, si hopa-Mitica, si mingiutele acelea din rumegus impachetat in hartie, cu „țichi” (yoyo). Mai tarziu am invatat cum sa nu merg si mai apoi nu-i mai pasa nimanui daca merg sau ba – nici chiar mie, pentru ca nu-s mai putin… orice daca lipsesc la defilare sau pelerinaj sau sau… dar scriu doar in numele meu, sa se stie. 😊
    La urmele pe alb oftez. 😊 Ma bucur de fiecare data cand sunt prima care lasa urme pe fond alb. Acum se intampla mai rar decat in vremea cand plecam spre munca pe la 6 dimineata.
    Personajul din „carciuma” isi traieste viata si cand va avea ceva sa transmita o va face. 😊
    Numai de bine, Potecuta!

    Apreciază

    • Ooo, Diana, nici nu pot explica bine cât m-am regăsit în absolut tot ce-ai zis! Cu toate dulciurile alea, cu toate jocurile alea, cu tot-tot ce-ai spus. Deşi ai vorbit în numele tău, lasă-mă să zic că ai vorbit şi în al meu şi ai zis tu ce era de zis cu paradele şi pelerinajele alea. Da, da, fix asta gândesc şi cred şi eu!
      Îţi mulţumesc!
      Eu plec din casă la 6:35-6:40 deci cât de cât am şanse mari să nu fie mulţi trecători înaintea mea. Au fost ani când eram aproape prima, la 5:40. O oră contează mult, în ora aia se strică şi zăpada aia curată 😀
      Şi eu îţi doresc numai bine şi îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ecoarta zice:

    Omul acela aproape transparent…lasă-l acolo până va ieşi dintre vălătucii fumului de țigară…
    Oare numai îngurgitând fasole cu cârnați şi mici putem să…nu scriu ce, că mi-e jenă! Mi-e jenă să cred că aşa şi atunci putem fi „patrioți” (!!!!????).
    Ziua recunoştinței este o zi specială aici! Este pentru noi toți. Nu avem sărbători legiferate, nici nu ar fi posibil aşa ceva! Dar acasă, fiecare îşi ține sărbătorile lui. Şi nu mă deranjează că vecinul meu indian are o mare sărbătoare, după cum nici pe el nu-l deranjează că…
    Poate cu timpul vom mai învăța câte ceva despre acceptare, despre toleranță…

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa fac, îl las cuminte la masa lui din colţ până când va vrea să ne mai spună câte ceva…
      Aveam sentimente amestecate în fiecare an când vedeam imaginile de la manifestările de 1 Decembrie. Milă, revoltă, supărare, iar milă şi tot aşa. Mi se punea nod în gât când vedeam tineri şi bătrâni împingându-se să ajungă mai repede la farfuriile cu sarmale şi mămăligă sau fasole cu cârnaţi. Trist, extrem de trist…
      Da, mai avem multe de învăţat. Mi-e greu să cred că se va întâmpla asta curând. Cât timp unii zic că dacă nu eşti ortodox eşti de pus la colţ… drumu-i lung, omătu-i mare…

      Apreciat de 2 persoane

  9. s-o crezi tu, Potecuta! daca nu continui povestirea, sa vezi ce bataie cu bulgari de zapada iese! 😂♥️

    Apreciază

  10. adrianport zice:

    Întotdeauna am crezut că relaţia noastră cu Ziua Naţională este una nefirească, de-aici şi abuzurile, pornind poate de la tradiţia naţionalismului deşănţat de pe vremea comuniştilor şi chiar de dinainte. Ne-ar trebui un pic de educaţie în sensul ăsta, dar nu cred să aibă cineva curaj să se lupte cu istoria din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Sau cu tradiţia pomenilor de la primărie, cu faraonicele concerte de muzică populară, cu punţile „legale” de jumătate de săptămână.
    Măcar zăpada de-ar rămâne curată până marţi.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu ştiu dacă e vorba de curajul de a lupta cu alea, cât nevoia unora de a lăsa lucrurile fix aşa. Le e călduţ şi celor care împart, şi celor care primesc. Şi… cântecul merge mai departe…

      Apreciază

  11. anasylvi zice:

    Nu pot spune ca le am cu paradele sau alte manifestari similare. Sarbatorile legale sau ilegale sunt insa bine-venite, cu un strop de relaxare, fara fast si chestiuni opulente, sforaitoare, o rememorare pana la urma a unor momente importante, un vis al romanilor care a devenit realitate la un moment dat. Fasole si mici, cine ne opreste sa mancam daca dorim? Nu trebuie sa fie musai in piata. Eu fac de obicei ciorba de pleurotus (sau ciorba falsa de burta) pentru a glorifica usturoiul. 😀
    Povestea vine asa cum vine, asa sunt povestile. ❤
    Weekend placut!

    Apreciat de 1 persoană

    • Bineînţeles, Ana! Numai că am început să trăim sărbătorile în funcţie de meniurile specifice lor. Evident, e treaba fiecăruia cât înţelege. Nu putem cere mult de unde nu-i.
      Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  12. Te înțeleg perfect și am destulă răbdare să aștept până te trage de mânecă Muza și te îndeamnă să mai scrii în nuvela cu fumuri de țigară. Până una-alta, bucură-te de prima zăpadă și ai grijă să nu aluneci. Eu o pândesc astăzi, de la fereastră, după ce au promis-o meteorologii.

    Apreciază

  13. ane zice:

    Mă bucur că ai călcat pe albul imaculat al zăpezi. Îmi doresc și eu, la noi nu sunt șanse.
    Drumul care duce spre culmile măreției este plin de obstacole (Seneca)

    Apreciat de 1 persoană

  14. ina02s zice:

    Eiii, festivismul zilei, solemnitatea lui 1 Decembrie, plin de formalism nu-mi place. Dar ideea de unitate și national îmi place mult. Sper să realizăm ce ne trebuie și de ce sa fiM împreună!
    Despre zăpadă și pași în alb, doar te invidiez, nici o urmă la mine, doar ceata și frig.
    Iar de spre continuarea despre personajul cu fumul de țigară eu sper că va veni, odată cu muza.
    Weekend plăcut! 😘❤️

    Apreciază

    • Se anunţă ninsori în zilele astea, Ina. Poate vei avea noroc de data asta, să calci şi tu pe alb proaspăt aşternut! 😉
      Îţi mulţumesc tare mult, sper şi eu să-mi fie darnică muza! Vreau să fie aşa!
      Săptămână frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  15. Nu am nimic cu ziua de 1 Decembrie. Nu imi place in ce se transdorma si faptul ca a doua zi se uita tot ce sga declarat cu emfaza in costume care vor fi puse la pastrare pentru un an. Sau stiu eu, poate sunt prea carcotasa…
    Mi-e dor de zapada, chiar daca ma bucura culorile calde ale diminetilor care te fac sa uit pentru o clipa ce dinti ascutiti are soarele asta de iarna care nu vrea sa ne rasfete cu albul ei pufos care sa ne transforme fie si pentru o clipa in copii cuminti cu suflete netavalite prin noroiul unei lumi tot mai greu de inteles
    Pupici, fata frumoasa, ai grija de tine!

    Apreciază

    • Nu eşti cârcotaşă deloc, eşti un fin observator al societăţii 😉
      Fix asta se întâmplă. Şi nu e ceva în genele noastre. Îmi permit să spun că aşa e peste tot. Un patriotism arătat într-o zi anume şi pe urmă o revenire la cotidianul care de cele mai multe ori îl contrazice.
      Aştept şi eu albul ăla, chiar îmi e dor de el. Să simţim că e totul cum ştiam, că da, suntem iar copiii ăia cuminţi…
      Mulţumesc mult, draga mea! Te îmbrăţişez! Numai bine îţi doresc!

      Apreciază

  16. Ella zice:

    Nici nu stiu ce sa scriu …
    Imi pare tare rau de cum sa instalat stressul acolo la voi si de faptul ca „ciocoii noi” sunt tot aia vechi!
    Weekend plăcut! 😘❤️

    Apreciază

  17. Ileana zice:

    Totul e tulbur, insa la noi…ceva mai mult!
    Seara Binecuvantata! Te imbratisez cu tot dragul! 🤗❤️

    Apreciază

  18. daurel zice:

    In bisericile din comuna unde ma aflu (in carantina) s-a tinut azi un Te Deum. Acum, cam regret ca nu am participat. Desi era o ora potrivita, 11, si vreme insorita, au fost prezente trei (3) persoane cu preot cu tot. Stiu asta de la singura enoriasa participanta: sotia mea.
    Toate cele bune!

    Apreciază

  19. daurel zice:

    Ca sa fac o gluma, as zice ca stiau ca nu se da nimic.
    Acum, la modul serios, se pare ca nu suntem educati ca la sarbatorile nationale sa trecem (si) pe la biserica ca sa multumim Domnului…

    Apreciat de 1 persoană

  20. din păcate, multi așteaptă sarbatoarea pentru a se putea simti romani..de parca brusc in acea zi totul e in regula, au uitat neajunsurile etc….poate ca sunt eu mai cinica, dar nu o sa inteleg niciodata indestularea de sarbatori, bunatatea aparenta de 24 h sau mandria de a fi roman de 1 Dec si 24 ian…

    Apreciat de 1 persoană

    • doar de 1 dec si 24 ian*

      Apreciază

      • Gia, ştii cum văd eu lucrurile? Nu am o problemă cu a sărbători 1 Decembrie, Doamne fereşte. Eu chiar mă emoţionez când aud imnul în anumite circumstanţe, îmi dau lacrimile la „şi popa Ioan te-a botezat, la biserica din sat” şi aşa mai departe.
        Dar mă tot întreb unde-i patriotismul ăsta arătat pe fb sau pe la balcoane sau, în anii trecuţi, la parade, defilări şi farfuriile cu mici şi sarmale? De ce ne sufocăm de gunoaie în continuare, de ce ne înjurăm în continuare ţara în timp ce stăm cu mâinile-n sân? Nu vorbesc de politic. Nu are nicio legătură. Noi, fiecare-n parte. Dacă toţi ăia care ieri au avut pe FB sau la balcon drapelul sau au pus pe FB, pe blog, prin mesaje pe whatsapp, o melodie din asta patriotică n-ar mai arunca scrumiera din maşină, hârtiile din mână, pet-urile pe oriunde ar merge, ţara asta ar fi mai curată. Atât. Nu zic de altele, e deja prea mult. Dar cât timp încă geme fb-ul de steaguri şi taţa de gunoaie, înseamnă că cineva e un mare ipocrit. Şi asta e mai rău decât dacă ai zice: bă, io nu simt nimic azi, mă doare-n cot că e ziua naţională. Pentru că ăia toţi, aşa patrioţi cum se dau, când le zici de vot sau de un protest zic că-i cam frig afară sau plouă şi oricum, lasă, bă, mere şi aşa, oricum e de cacao ţara asta, nu mai rezolvăm nimic.
        Iubirea ţine şi de fapte. Dacă-i doar din buze e degeaba.
        Hai că m-am pornit 😀
        Îţi mulţumesc!

        Apreciat de 1 persoană

  21. Aura B. Lupu zice:

    Demult sărbătorile înseamnă altceva pentru mine, demult habar n-am cum e parada, fasolea cu cârnați, fluturarea de tricolor și fanfaronada care apare în anumite zile. Dar pașii pe zăpada imaculată, răsuflarea fierbinte și dorul de țară le știu. Prea bine.
    Continuarea poveștii va veni, dacă-i să vină, nu te neliniști Potecuță, tu fă cum ai chef și simți, nu cum crezi c-am vrea noi. 😁

    Apreciază

  22. Pe când fumam, așa-mi plăcea să meditez, să cad pe gânduri (fără fracturi și alte cele) la o ţigară. E singurul lucru pe care-l regret de când m-am lăsat. E adevărat că poţi face asta oricând, dar nu e același lucru, nu are atâta profunzime. Exagerez?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s