Gânduri prin fumul de ţigară II

Aici, în cârciuma asta uitată şi ea de timp şi de idealuri, se poate ascunde cel mai bine. De zile şi de restul oamenilor. Unde să te ascunzi de oameni dacă nu chiar printre ei?, îşi spunea în rarele momente în care încerca să se îmbărbăteze. Nu ştia nici el de ce. La ce mai ajută asta? Dar avea uneori momente în care se vedea din afară, parcă se privea prin geamul unei cafenele de la margine de şosea. Cel dinăuntru, cu mâinile încălzite de cana aburindă, vedea lipită pe geam nu reflexia, ci o variantă a lui îmbătrânită şi înfrigurată, privind pofticios, din gerul de afară, înspre aparenta opulenţă dinăuntru. Şi i se făcea milă. Sau ruşine, nu ştie. Aşa cum li se face oamenilor când văd un copil al străzii cu nasul lipit de câte o vitrină de cofetărie. Îi era teamă doar de momentul în care va ajunge să întoarcă privirea. Aşa cum mai fac oamenii în faţa aceleiaşi vitrine.
Atunci, abia atunci, simţea că îşi e şi victimă, şi călău, că e şi cel mai mare vinovat, dar şi singurul nevinovat care duce pe umeri povara păcatelor întregii lumi. Şi credea, oh, cât credea atunci, că îşi poate fi şi singurul salvator.

Dar undeva, pe drumul ăsta dintre salvare şi pierzanie, o singură clipă şi un singur pas în lateral erau suficiente pentru a se dezechilibra şi a se rătăci între toate rolurile astea. Şi drumul devenea imposibil de parcurs, şi el rămânea suspendat între mâna pe care o întindea cerând ajutor, şi mâna pe care şi-o întindea pentru a se ajuta. Şi nu putea face asta decât aşa, ascuns între oameni pierduţi în alcool sau în propriile neputinţe. Privind spre cei care îşi cumpărau uitarea la sută şi fericirea de-o clipă la jumătate, oameni pe care cei de afară, cei cu vieţi care curg după reguli impuse de o societate care refuză să se mai privească-n oglindă, de teamă să nu-şi frângă şi ultima fărămă de ipocrizie, îi ocolesc. Sau îi scuipă cu tot patosul strâns într-o lume care îţi dă dreptul să crezi că ştii tot ce-i prin mintea şi sufletul celor pe lângă care treci. El nu se mai putea judeca nici pe el, şi-a pierdut demult orice reper. Dar îi privea pe toţi oamenii ăia, de la masa lui din colţ, şi încercând să le scrie povestea, reuşea să uite de a lui. Şi pas cu pas, seară de seară, asta i-a devenit drog. Se pierdea-n uitare, inventând poveşti de viaţă.

Lasă-l dracu’, e doar un beţiv, auzea în fiecare noapte în care paşii păreau că-şi doresc să uite drumul spre casă. Îi convenea asta. Cât de curaţi trebuie să fie să fie cei care strigă aşa. El avea neguri în loc de conştiinţă. Ce-ar fi zis dacă l-ar fi putut întoarce pe dos? Nu, mai bine aşa. Un betiv. Un alt beţiv, ca toţi beţivii lumii. Buni de nimic. Doar de condamnat. Să fie. El oricum se condamnă mai mult decât ar putea ei să o facă vreodată.
Acasă. Pentru el, doar un cuvânt care-i muşcă din prezent. Şi un loc în care este privit de ochi de sfinţi şi de părinţi. Unii din icoane, alţii din fotografii îngălbenite, aruncate peste tot. El nu mai face diferenţa. Pentru el, sfinţi şi părinţi, icoane şi fotografii, au devenit sinonime.
Acasă e locul în care nu mai are unde se ascunde. Şi poveştile alea inventate îl ajung din urmă şi-l obligă să-şi vadă propia poveste, ca pe un film care nu poate fi oprit.

Acest articol a fost publicat în Gânduri prin fumul de ţigară și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Gânduri prin fumul de ţigară II

  1. Mona zice:

    Da! Mai vreau ❤ Mă bucur enorm că ai continuat. Poate scrii tu cartea nescrisă 🤗😘 Te îmbrățișez 🤗

    Apreciază

  2. Minunat! 🙂
    „Dostoevsky was writing about losers. The main character of The Iliad, Hector, is a loser. It’s very boring to talk about winners. The real literature always talks about losers. Madame Bovary is a loser. Julien Sorel is a loser. I am doing only the same job. Losers are more fascinating. Winners are stupid … because usually they win by chance.”
    – Umberto Eco, November 2015

    Apreciat de 5 persoane

  3. Cristina zice:

    El inventează povești de viață ale celor din jur, iar noi încercăm acum să ne-o imaginăm pe a sa. Dar -mai bine- te lăsăm pe tine, Potecuță, că tare frumos mai povestești… ❤

    Apreciat de 1 persoană

  4. Drugwash zice:

    El oricum se condamnă mai mult decât ar putea ei să o facă vreodată.

    Da, asta e. Ai simţit ceea ce era de simţit aici. Inspiraţia te-a condus pe drumul cel bun. Mergi înainte!

    Apreciat de 3 persoane

  5. Camelia zice:

    Se zice ca fiecare om isi poarta crucea.Oare asa sa fie si la personajul tau??Greselile trecutului l-au prins din urma?Sau este doar un destin urmat doar de ghinion?!Chiar m-ai facut curioasa!Astept continuarea.🥰🥰

    Apreciază

  6. tink3rbe11 zice:

    Face bine uneori să uiți de propria poveste făurind alte povești, dar când acele povești încep să semene cu ale tale .
    Mulți dintre acei bețivi au la fundul sticlei o poveste tristă căci nimeni nu se îneacă de bucurie…
    Big like! Next capt.

    Apreciază

    • Am voie să glumesc deși e foarte serios ce ai zis?
      Beau rar. La chefuri. Nu mă îmbăt niciodată, dar numai de bucurie beau. Și domnii prezenți la chef se mai și fac precum mușcatele, tot de bucurie 😀
      Am înțeles perfect ce ai vrut să spui, eu am dat-o-n cucuruz. Dar încă oscilez, nu știu ce să îi fac omului, mă joc încă.
      Îți mulțumesc mult! Să știi că mă ajuți cu ce spui! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • condeiblog zice:

        Ai observat cât de independent se mișcă lumea din poveste, nu-i așa? Nu e fascinant? Cică tu născocești, dar… Ești pur și simplu, doar un observator. Relatezi ceea ce vezi cu ochii minții. Urmează-ți potecuța dragă Doruleț și uimește-ne în continuare!

        Apreciază

      • tink3rbe11 zice:

        Pot să te completez?🤪
        Și eu,la fel ca tine….valabil la petreceri bucuria.
        Ajuta-l să țese, să realizeze .nu știu ce,dar …ceva.
        Mă bucur că pot fi de ajutor câtuși de puțin.

        Apreciază

  7. Iosif zice:

    Citind aceasta magnifica continuare, începe sa se contureze din ce în ce mai clar, tabloul omului din colt de bar, cu mâna strânsa pe pahar, tratat de musterii, un biet betiv sau poate… boschetar,
    Orice începe duce la bun sfârsit, si, orice sfârsit este un nou început. Scrie.
    “Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.”
    O seara binecuvântata, relaxanta si multa inspiratie în continuare, prin labirinturile literare geniale, draga Potecuta !

    Apreciază

  8. ina02s zice:

    Poveștile lui inventate, despre viața altora, scapand sau nu de propria poveste
    „Şi poveştile alea inventate îl ajung din urmă şi-l obligă să-şi vadă propia poveste, ca pe un film care nu poate fi oprit.”
    Frumoasa atmosfera, frumos „creionat” personajul in fum de țigară.. Mulțumesc! 😘❤️

    Apreciază

  9. Floare de mai zice:

    Cine știe ce destin l-a adus în starea de a fi așa singur,trist…Numai Potecuța știe…. în episodul următor 😃.E super, inspirație maximă draga mea !

    Apreciază

  10. Drugwash zice:

    Aici, într-o crîşmă oarecare, omul şi-a găsit poate purgatoriul. Poate că asta a căutat ani în şir, de cînd… De cînd ce? Numai el ştie… şi poate cîndva vom afla. Cine e el, de fapt…? Care a fost drumul lui prin viaţă…? Cum ne putem permite a judeca prezentul fără a cunoaşte trecutul…?

    Apreciat de 1 persoană

  11. Florina zice:

    Eu m-am oprit aici: „un copil al străzii cu nasul lipit de câte o vitrină de cofetărie” . E frumos textul, expresiv, dar prea sensibil să continui azi. Reiau mâine. Zilele astea sunt mai sensibilă la tot ce ține de copii…

    Apreciază

  12. Mugur zice:

    Mă bucur că ai continuat și abia aștept să citesc și mai departe.

    Apreciază

  13. Ne-ai stârnit cu primul fragment și apoi ne-ai sporit pofta cu cel de-al doilea. Trebuie să mergi mai departe, pentru că poți și o faci atât de frumos. Noi așteptăm cu încredere și răbdare.

    Apreciat de 1 persoană

  14. Issabela zice:

    Îl și văd…

    Și îi aștept povestea. Poate și o minune, căci e poveste ❤

    Apreciat de 1 persoană

  15. Ana G. zice:

    Așteptăm continuarea filmului, dacă tot nu poate fi oprit. Noi rugăm mintea ta, muza ta, să le vină inspirația pentru continuare, că e tare frumos.

    Apreciază

  16. ane zice:

    No, vezi că știi și poți. Mă bucur că ai continuat. Aștept continuarea! Merci!

    Apreciază

  17. anasylvi zice:

    „Sunt beat de lume si-s pagan”, zicea poetul meu preferat. Sa vedem ce mai face eroul nostru, deja il urmaresc cu atentie. Are stofa de scriitor, asta e clar!

    Apreciază

  18. Diana zice:

    Imi place mult de tot! Lasi cititorul sa inteleaga ce vrea – ce poate – conform propriilor experiente… Sunt multi, probabil, cei care-si spun: „eu nu voi ajunge asa”. Asa cum, in fond?! Plus ca, cine stie ce rezerva viata?
    Omul din povestea ta poate fi un „mediocru” (te rog sa nu iei termenul ad literam) care s-a trezit si-si pune intrebari, dar poate fi la fel de bine un „realizat profesional” care, aflat la o rascruce (sau nu), isi pune intrebari… Se poate broda pe tema destul de mult – cea ce mi se pare super fain intr-o poveste. Iti poate „iesi” un eseu despre… conditia umana. 😊
    Inspiratie iti doresc, Potecuta! ❤️

    Apreciază

  19. Suzana zice:

    Fluenta continuarea! Stii ce e bizar? La Fiction Monday urmatorul cuvant este ‘home’! 🙂
    Daca ne-am gandi ca suntem si observatori si actori si am intelege ce facem in fiecare rol, poate ca am pricepe altfel spatiul din jurul nostru si personajele lui.
    Multumesc pentru continuare, draga Potecuta!
    O seara bine inspirata iti doresc! ❤

    Apreciază

  20. daurel zice:

    Mi se pare ca s-a conturat un personaj căruia îi pasă de ceea ce cred oamenii despre el. Daca nu se vindeca de asta, va suferi si mai mult…
    Inspiratie si spor!

    Apreciază

  21. Aura B. Lupu zice:

    Frumos curge povestea, sper într-o continuare, Potecuță. Felicitări!

    Apreciază

  22. Păi, da. În lume te poţi ascunde, dar acasă nu prea ai cum și de cine.
    Aștept urmarea, Potecuță, iar răspunsul tău aș vrea să fie „Vineeee”.😉

    Apreciază

  23. Ileana zice:

    Ma bucura continuarea si astept si eu alaturi de toti ceilalti continuarea ❤️!

    Apreciază

  24. Pingback: Gânduri prin fumul de ţigară III | Poteci de dor

  25. Ecoarta zice:

    Prinsă cu…habar nu am cu ce, mi-a scăpat continuarea! Dar mă bucur că nu ai pus încă punct!

    Apreciază

  26. Am pierdut puțin prin lipsă, dar recuperez imediat toate episoadele povestirii. Sunt tare curioasă dacă va ajunge un roman așa cum mulți sperăm. 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s