Ne jucăm cu logica lui nu şi da?

V-am mai spus că mi-a plăcut mult logica-n şcoală? Cred că da. Dar că am avut-o la BAC? Nu cred că am ratat şansa de a mă lăuda. Dacă totuşi mi-a scăpat, vă zic acum: am avut logică la BAC. Motivele pentru care mi-a plăcut sunt multe, nu le înşir acum. Asta pentru că nu vreau să recunosc că le-am uitat, nu din alte motive. Destul de logic, nu? Totuşi, nu voi putea uita că la fiecare sfârşit de oră, profa ne dădea ca temă de casă câte o problemă de logică. Ne spunea o poveste, apoi ne lăsa-n ceaţă, să o prelucrăm, să o gândim, să o analizăm, să găsim un fir, să punem cap la cap lucruri şi, în ora următoare, să o rezolvăm împreună. Nu erau genul de ghicitori cu „ghici ciupercă ce-i?”, cu răspuns clar. Trebuia să căutăm noi o oarecare explicaţie deşi era greu tare. Şi în ora următoare, după ce ne preda, noi începeam să o chestionăm, să încercăm să găsim drumul corect spre cheia problemei. Sigur v-am mai zis, ceva îmi e cunoscut. Nu-i nimic, mai zic.

Era însă o regulă: întrebările se formulau astfel încât răspunsurile să fie: da, nu, irelevant. Irelevant înseamnă că ceea ce întrebi nu are nicio importanţă în context deci nu te mai chinui, caută altă cale, altă pistă. Vă daţi seama cam cât ne străduiam, nu? Nu, nu aveam telefoane mobile, nu aveam net, n-aveam de unde ne inspira, nu puteam trişa. Problema e că, acum realizez, erau aproape toate destul de sângeroase, aşa. Cam toate cu morţi şi răniţi. Şi noi, poliţişti de ocazie, rezolvam cazuri şi găseam criminali sau arme sau alibi. 😀
Şi pentru că e vineri şi pentru că mi-e dor de joaca asta, vă las şi vouă. Sunt cunoscute. Vă rog mult de tot, dacă ştiţi răspunsul, nu îl scrieţi. Vă rog.
Regula e aceeaşi: pentru a ajunge la răspuns, mă întrebaţi ce vreţi voi, dar eu numai cu da, nu, irelevant pot răspunde. Şi, puse cap la cap informaţiile, ajungem la răspuns. Vă repet: cel puţin una e absurdă, vă spun de acum. Dar de ce-ar n-ar fi? 😛

1. Doi tipi, într-un bar, comanda câte un whisky cu gheaţă. Unul dintre ei da pe gât primul pahar, celalalt ia o gură şi pune paharul la loc. Încep să joace cărţi şi după primul joc, primul mai comandă un pahar pe care îl bea tot dintr-o înghiţitură, de fericire că a câştigat. Celălalt soarbe încet bautura. Când să comande a treia tură, primul îl vede pe celălalt cum cade lat pe jos. La poliţie, în anchetă, se constată că ar fi trebuit să mai fie o victimă. Ce s-a întâmplat?

2. Billy e găsit mort în cameră. Lângă el, câteva cioburi de sticlă. Nu au fost găsite urme şi în afară de pisică nu mai era nimeni în casă. Persoana care a descoperit asta nu a anunţat poliţia. De ce?

3. O tipă, într-o cameră de hotel. E noapte. Se ridică din pat, se duce la telefon, formează un număr. Când i se răspunde, închide şi spune: acum pot să dorm. Pe cine a sunat?

Nu mă înjuraţi, vă rog. Aşa-s problemele, aşa vă zic. Deşi da, cel puţin una e aşa… na. Tac. Pe noi ne chinuia câte o săptămână cu ele.
Deci: nu trebuie să ghiciţi din prima, întrebarea nu trebuie să aibă răspunsul. Dar din răspuns în răspuns, ajungem la un fir.
Şi vă rog mult, nu daţi răspunsurile dacă le ştiţi, da?

Foto