Jurnal fără culori

Afară… gri. E culoare sau nuanţă? E amestec între alb şi negru sau realitate nuanţată? Nu ştiu, îmi plac toate culorile şi, în acelaşi timp, recunosc faptul că nu ştiu toate culorile. Fix azi, ca o coincidenţă, i-am spus tipei care se ocupă de mofurile mele în materie de unghii, că eu sigur am fost bărbat dacă e adevărat că am trecut şi prin alte vieţi, cum se tot spune că am avut şi vieţi anterioare. Unul care nu şi-a învăţat lecţiile nici acum, mă refer la alea despre culori, şi a obosit şi nici că-i pasă. Se spune despre bărbaţi că nu ar distinge culorile aşa cum o facem noi. Eu le disting. Dar nu le ştiu. Şi nu, nu mi-e deloc ruşine să o recunosc. Nu e o laudă, dar nici nu mi-e ruşine cu asta. Nu există la mine magenta, ciclam, albastru azur etc. Şi nu am o culoare preferată. Acum, fix acum când scriu, culoarea preferată e aia proiectată pe nori, în partea stângă. E poveste cum ştie soarele să apună în culori care cred că nici nu au încă un nume. E secretul lui. Noi, toţi ceilalţi, nu vom putea învăţa asta. Şi e bine că nu, ne-am dori poate să o încercăm mai des. Fără să ştim că noi apunem o singură dată.
E gri, spuneam. Dar ce nuanţe lasă gri-ul ăsta al norilor. Numai al lor. Al nostru nu ştie. Şi nici nu vrea. Şi abia asta e trist.

Azi… ultima (sper!) zi de boierie. Da, am boierit din martie până azi, muncind de acasă. Începeam la 7, mă trezeam la 6:50, prima oprire era în bucătărie la aparatul de cafea, apoi la calculator, apoi la cafea în balcon, la ceva de păpica şi tot aşa. Toate astea, evident, în pijamale. Sigur, am ieşit, nu vă gândiţi că am stat 6 luni în casă. Dar gata, de mâine, trezit la 6, alergat, taxi, că na, sigur nu mă încadrez, şi tot aşa.
Am zis că sper, pentru că nu a fost concediu şi deci nu îmi pot dori să mai fie, dorindu-mi, implicit, să fie rău. Nici măcar nu vreau să scriu, ideea e despre munca de acasă, nu despre viruşi deci vă rog, să nu insistăm.
Aşa că mâine, dacă-s mai ţâfnoasă, să ştiţi de ce. 😀

Mă gândesc… eu de ceva vreme tot vreau să vă las o melodie la rubrica ascult. Şi tot uit. O las azi, dar îi rog pe cei care vin prima dată aici (cei care mă ştiu de mai mult timp nu s-ar gândi la o asemenea mostruozitate) să nu facă nicio legătură cu evenimentele recente, ar fi pur şi simplu ultimul lucru la care eu m-aş putea gândi vreodată. Nu am fost în oraşul ăsta de nici nu mai ştiu când, şi atunci eram în trecere spre mare, deci absolut nimic nu mă leagă de el. Şi niciodată nu aş face aici, cel puţin, vreo asociere între o melodie şi evenimente recente, mai ales pe plan politic. Se poate înţelege că îţi place o melodie aşa, pur şi simplu? Ok, mulţumesc, despre asta era vorba.
ASTA e melodia. Ei, dar deşi îmi place mult, mult, tot am fost invidioasă. Păi ia stai, cu al meu nimic? Şi atunci am zis că o iau cu subtilul. Am găsit-o şi gata, asta rămâne! Şi chiar are legătură. Cu oraşul, nu cu mine. Pam-pam! ASTA e. Da, ştiu, e frumoasă. Mai frumoasă 😛

Spuneam că e gri. Încă e. Afară. A apus şi soarele şi se ascunde griul în noapte. Putem şi noi. Şi revenim în zori. Fără să ne întrebe nimeni, nimic… doar frunzele, în căderea lor.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la Jurnal fără culori

  1. Diana zice:

    Eu o să toooot stau acasă până la jumătatea lui ianuarie 😦 O săptămână minunată, draga mea ❤

    Apreciat de 2 persoane

  2. tink3rbe11 zice:

    O fi coincidență pură, sau nu știu cum altfel să definesc. Am citit întâi comentariul tău la mine și apoi articolul tău. Deci, nu se putea o coincidență mai mare. Despre ce spun? Dacă nu ai înțeles cumva, ți-am urat o toamnă mai… activă și la tine găsesc scris că de mâine dimineață începi să mergi practic la servici, deci, să citim de-acum, zic!
    😁😁
    Acomodre grabnică și ușoară și fără stres prea mult și… ce să mai, bine ai revenit printre cei care pleacă de acasă în fiecare dimineață.

    Apreciază

  3. Florina zice:

    „Gri, culoare sau nuanță?” Ce mai, te-ai născut POETĂ 🙂 A început să-mi placă toamna, că am timp, de mine și de ale mele 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. afara? 50 shades of grey! hahaha! ( n-am vazut filmul) imi plac nuantele de gri. mi-am facut livingul alb, gri si argintiu. eu iti doresc culori in suflet si revenire placuta la job-ul tau! te pup!♥️

    Apreciat de 1 persoană

  5. anasylvi zice:

    Nicu Alifantis, ce muzica face omul asta… In plus, se vede cat iubeste poezia. Cat despre revenirea la serviciu, sa fie intr-un ceas bun! Desi cred ca multi vor intelege sa combine mai mult munca de acasa cu cea de birou, sa mearga spre eficientizare. Seara frumoasa! ❤

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, Alifantis e printre preferaţii mei, pe primele locuri în top. Şi mă bucur că îţi place!
      Aş vrea să pot combina. Adică să lucrez o perioadă la birou, alta de acasă. Dar e aproape imposibil. Că atunci când am venit acasă, zici că m-am mutat cu totul. E prea mult de dus şi adus deci nu merge cu perioade. Oricum, nu-s în colectivitate deci la mine e ok.
      Să ai o zi bună, Ana!

      Apreciat de 1 persoană

  6. sticri zice:

    Ma numar si eu printre cei care habar nu au ce e aia „ciclam”, „turcoaz” si mai sunt si alte culori.
    De vazut le vad dar nu le identific cu denumirile lor.

    Dupa 6 luni de lucrat de acasa, multe din diminetile urmatoare o sa le vezi „gri”..🤣🤣, dar…asta este.

    PS: Lasa ca ne salveaza „cineva” peste vreo 3 sau 4 sapt si o sa dormim mai mult pt ca o sa se schimbe ora.

    O seara minunata!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ana May zice:

    Poate că nici nu contează prea tare să știi cum se numesc nuanțele/culorile, important e să le simți, să rezonezi sau nu cu ele, cu starea indusă.
    Muzica asta aș asculta-o oricând, atât e de frumoasă!
    Ia partea bună care compensează minutele de nesomn: revenirea alături de colegi, spectacolul văzut de la fereastra biroului, neprevăzutul de pe traseu, „lectura” privirilor întâlnite…
    Succes, Po !❤

    Apreciat de 3 persoane

    • Să ştii că ai mare dreptate, Ana! Importante sunt culorile simţite. Şi nu toate au un nume şi nici nu le trebuie. 🙂
      Mă bucur mult că îţi place ce ai ascultat.
      Eşti o drăguţă!
      Îţi spun ceva, ştiu că ştii de glumă şi că înţelegi perfect ce vreau să zic.
      Acum mulţi ani, o doamnă şi-a chemat la ea o prietenă, nu existau telefoane mobile pe atunci, foarte supărată, spunând că are ceva pe suflet şi trebuie să vorbească cu cineva. Fiul ei era plecat „dincolo”, cum se spunea pe atunci, adică în altă ţară. Ea locuia într-un sat.
      Supărarea era că fiul ei urma să se căsătorească, „şi-a găsit una acolo” şi plângea femeia cu sughiţuri. Prietena ei încerca să o liniştească.
      – Tu, ce ai? Asta-i o veste bună!
      – Da, pe naiba, că ne va vorbi lumea-n sat de vai de noi.
      – Da’ di ce, tu? Ce are lumea? Ce dacă e din altă ţară? Bine că nu-i mai bătrână decât el (am specificat că e de mulţi ani şi femeia locuia la sat, să înţelegi mai bine durerea ei, mentalitatea era cu totul alta)
      – Păi, ba e mai bătrână.
      – No, lasă, tu. Şi ce are? O stat şi femeia mai mult, acolo nu-i ca la noi, bine că nu s-a mai măritat şi l-o aşteptat pe el.
      – Ba’ s-o şi măritat, că divorţează acum.
      – Tu, şi ce? Ce, dacă-i divorţată nu-i femeie bună? Măcar n-are copii, să îi crească el.
      – Ba are şi copii.
      😀 😀

      Acum, ce legătură are cu ce vorbim noi? Repet, ştiu că ştii de glumă. În afară de drum, nimic din ce spui drept încurajare nu se prea aplică la mine 😀

      I-am spus şi Dianei. Am colegi. Dar nu suntem la un loc, nu ne vedem decât pe fugă şi cam o dată, de două ori pe zi. Deci sunt singurică-n birou. Geamul e acoperit cu folie din aia opacă. Pentru că dă-n curtea vecinilor şi decât să mă vadă ei, mai bine nu văd eu. Nu-ţi imagina că fac ceva ilegal sau imoral şi nu trebuie să mă vadă. Nu. Dar era aiurea când oamenii stăteau în curte, mai ales seara, şi eu îi vedeam, ei mă vedeau… na chestie de discreţie. Plus că aşa, nu se vede geamul stropit de ploaie 😀
      Aşa că tu încercai să îmi arăţi părţile frumoase şi eu la fiecare suspinam şi mai tare 😀 😀

      Acum serios: îţi mulţumesc mult de tot! Să ai o zi bună!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana May zice:

        Of,Po !Tare rău îmi pare ! Și eu sunt singură in birou, mă intersectez rar cu ceilalți colegi, însă m-am învățat și văd chiar ca o mare libertate asta. Dacă vreau să fluier, fluier !😂
        Însă chestia cu geamul e demoralizatoare ! Măcar o fâșie, acolo sus, să poți vedea o bucățică de cer !
        Stii ce ? Poate face șeful o restructurare a spațiilor și îți dă o încăpere cu geam să ai lumină, flori, sănătate pentru ochi…
        Chiar te înțeleg și chiar mi-aș dori să am o baghetă să pot schimba lucrurile.
        Ce sa spun?! Curaj, draga mea ! 🥰

        Apreciază

        • Draga mea, să nu mă înţelegi greşit. Îmi place mult ce fac şi să ştii că am o lume aparte şi nici nu am nevoie de geam. Şi ies din birou când vreau eu, şi am geamuri şi curticică şi tot ce vreau. Deci nu e niciun dezavantaj.
          Dar spuneam că nu am acolo nimic în plus decât acasă. Deci e bine şi acolo, a fost bine şi acasă. Doar că de acum, mă trezesc mai devreme şi alerg dimineaţa.
          Îţi mulţumesc!

          Apreciat de 1 persoană

  8. Azi mi-a fost frig și am declarat prima zi de toamnă. Era gri, dar era gri ca simțire. Alfel am iubit Clujul care se trezea la viață. M-am întâlnit și cu o mâță. Nu era gri. Era roșcată și curioasă. O pun la mine mai încolo. Și am primit și un e-mail și m-am bucurat. 😉

    Apreciat de 1 persoană

  9. Diana zice:

    Imi plac ambele cantece – mai mult al doilea. 😊 Tare-mi sunt dragi amintirile din timpul cand ascultam des Nicu Alifantis.
    Ziua de azi a purtat si aici nori cenusii, dar razele soarelui s-au strecurat din cand in cand si au accentuat galbenul vesel al frunzelor. Si-a deschis si vantul – cam mult – aripile, dar n-a stricat nimic.

    Cred ca te vei readapta repede sa mergi la serviciu – sper!
    Pentru mine ar fi calvar sa stau prea mult in casa. Sunt momente cand vreau sa stau in casa – stau in casa cu placere, pentru ca iubesc oamenii de langa mine – sunt momente in care vreau sa fiu singura si sa tac – dar cand simt eu, nu pentru ca trebuie. Imi plac prea mult oamenii pentru a ma putea obisnui sa lucrez „de acasa”. Nununu!! 😒

    Saptamana cat mai usoara iti doresc, Potecuta! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur că al doilea îți place mai mult! 😉
      Mulțumesc mult, Diana!
      La mine e o situație specială. Pe oamenii pe care îi iubesc i-am întâlnit în perioada asta foarte des. Diferența între casă și serviciu e drumul, îmbrăcatul, ieșitul în frig și ploaie. La muncă, văd 3 oameni, și pe ăia câte cel mult 10-20 de minute pe zi, dacă îi văd. Deci nu are nicio legătură cu socializarea sau întâlnirea cu oamenii. Stau în birou singură, nu am colegi lângă mine. Așa că ori acasă, ori acolo, e fix aceeași treabă. Deci am toate motivele din lume să prefer casa.
      Că așa cum am zis, nu am fost izolată. Una e una, alta e alta. Mi-am văzut prietenii în toată perioada asta. Da, știu, la alții e nasol să stea acasă. Not me! A munci de acasă a însemnat doar a avea diminețile infinit mai relaxante, atât. Nu am stat deloc departe de oameni 😉
      Mulțumesc mult, draga mea, la fel îți doresc!

      Apreciat de 3 persoane

      • Diana zice:

        Sper ca dimineata ta sa nu fi fost ca a mea: ploaie, vant, rece. Nu de alta, dar e prima iesire in zori dupa asa de mult timp cand n-a trebuit sa iesi.
        Asta, da! Sa iesim dis de dimineata doar daca vrem! Eeee! Of. Uneori imi iese, alteori ba. 😊
        Multumesc, Potecuta draga! ❤️

        Apreciază

  10. Nu cred că te vom simți astăzi mai țâfnoasă, chiar dacă o să ai probleme firești de reacomodare cu noul orar. Pe tărâmul acesta, tu ești mereu o fire blândă și romantică, iar noi te percepem și în melodiile alese și de această dată. Pentru care îți mulțumesc, Potecuță!

    Apreciază

  11. ecoarta zice:

    Serios, Doruleț, ești beton! Auzi la ea, nu știe culorile și nici nuanțele!🙈🤣 Nici eu! Adică nu le știu pe toate, pentru că cineva tot mai schimbă câte-o denumire. Am descoperit ieri treaba asta! A, să nu uit: sunt griuri valorice și colorate!😊 Îți vine să crezi sau nu, nu-mi place rozul! E prea dulce! Și am oroare de dulce!

    Apreciat de 1 persoană

    • Le ştiu pe alea principale şi văd diferenţele între roz închis şi roz deschis. Dar nu ştiu cu fucsia, bordo, grena. Din astea nu ştiu şi zău că nici nu am loc în cap de informaţiile astea 😀 😀
      Am înţeles, fără roz 😉
      Mulţumesc, draga mea!

      Apreciază

  12. Suzana zice:

    Mie imi place griul. Nuantele lui mi se pare ca se potrivesc cu orice alte nuante, generand infinite posibilitati!
    Sper sa nu-ti fie revenirea prea grea dupa atata ‘boierie’…
    O saptamana usoara, draga Potecuta! ❤

    Apreciază

  13. Mie-mi place griul. Mu știu dacă e culoare sau nuanță, dar îmi plac toate nuanțele de gri. O fi culoare dacă vorbesc aici de nuanțele lui. Așa cum este maroul, verdele, sau movul. Uite, când eram mică mă preocupau (încă nu mi-a trecut) culorile numelor. Exempe: Marioara-alb, Rodica- roșu, Ioana- bej, Crinuța- galben cu punctulețe mici albe, Crina- crem. Încă mai colorez cuvintele pe care nu le putem vedea. O fi vreo boală? O altă boală? Cunoști vreun remediu?

    Apreciat de 1 persoană

    • Ce frumos şi interesant! Nici nu aş vrea să existe remediu, prea frumos vezi tu culori peste tot şi aş vrea să ne înveţi şi pe noi! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Cred că ține de imaginație. Acum recunosc în gura mare că atribui culori cuvinelor. Eram foarte mică, prin sanatoriile de copii, și când veunul spunea ”mi-e dor de mama”, eu îl întrebam: ți-e roz? Dorului îi atribuiam culoarea roz. După ce am văzut că toți se uitau cruciș la mine, m-am lăsat păgubașă. Și acum mai atribui culori, stărilor mele zilnice chiar dacă nu spun asta nimănui.

        Apreciat de 1 persoană

  14. Issabela zice:

    Citisem de ieri, dar nu-mi mergea yt, să văz eu cine cîntă 🙂 ❤
    Griul… da, e ceva special, din două nonculori. Și unde nu e clar e… poezie 🙂
    Să ai zi bună azi și luminoasă!

    Apreciat de 1 persoană

  15. Iosif zice:

    „Domnul mi Se arată de departe: ‘Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea !
    Binecuvântari perene & eterne, draga Potecuta !

    Apreciază

  16. ane zice:

    Mi-a plăcut ultima melodie, frumoasă invitația. Toamna nu este numai culoare, e și gri. 🙂
    Să-ți ziua să fie plină de emoții pozitive, de aroma florilor și a cafelei, fie acasă sau la serviciu.

    Apreciază

  17. Mugur zice:

    Apusul este în culori de foc, iar focu’adună-n el mii de culori, căci unul e focul văzut în zori și altu-apune în „Poteci de dor”.
    De multă vreme nu l-am mai ascultat pe Alifantis, mai ales din colecția de viniluri. Mulțumesc!
    Și, pentru că revii la serviciul fizic, îți doresc reacomodare ușoară și rapidă!

    Apreciază

  18. rofstef zice:

    Cam gri văd și eu atmosfera din jurul meu, însă acest gri va „provoca” cât de curând acel „curcubeu” frumos din natură.. Mai așteptăm puțin și vin adevăratele zile frumoase de Toamnă 😇

    Ps. Melodiile mi-au plăcut ambele, dar cel mai mult mi-a plăcut Tangoul..
    Seară frumoasă, Potecuțo !!!

    Apreciază

  19. daurel zice:

    Voiam sa comentez despre locurile de munca, dar inainte de a scrie am ascultat muzica lui Nicu Alifantis. M-au surprins versurile: pareau bacoviene, dar parca era altceva. Am aflat, pana la urma, ca e vorba de sibianul Radu Stanca. Mai am mult de citit …

    Apreciază

  20. Contrar parerii generale din jurul meu, pentru mine griul e o impletire de nuante care mie imi place foarte mult(parca aud o voce care bombane undeva in spatele meu, auzi, nuante, cand griul e gri, inchis, deschis si… negru, unde o fi vazand o multime? Iar Nicu Alifantis se numara printre preferatii mei
    Imi pare rau pentru diminetile tale foaarte matinale, dar uite, promit sa fac eu cafeaua, sa mai dormi olecuta :)))

    Apreciază

    • Ştiam că mă pot baza pe tine! Îţi mulţumesc mult, draga mea! 🙂
      Să ştii că voi căuta şi eu mai multe astfel de nuanţe. Şi îmi fac eşarfe din ele 😉
      Să-ţi fie ziua frumoasă!

      Apreciază

  21. eu sincer am ramas curioasa care sunt „mofurile ttaleîn materie de unghii” :))))

    Apreciază

  22. Cum a fost revenirea la birou după atâtea luni?🙂 Mda. Dimineaţa e cel mai nasol, mai ales dacă te-ai obișnuit să mergi la somn mai târziu.
    Numai bine, Potecuță!

    Apreciază

    • A fost tare frumos. Că am birou renovat, e totul fresh, schimbări, chestii noi. Cred că abia aştepta seful să scape de mine 😀
      Dar cu somnul mai puţin nu mă voi obişnui niciodată 😀
      La fel îţi doresc, Constanţa! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s