Poezia potecistă

Pot spune că trăiesc un mic eveniment pentru că scriu pe blog deşi e duminică, n-am mai făcut asta de multă vreme. Dar cumva nu mai puteam lăsa pe mâine, nu ar fi fost corect să mai lungesc mult cu poezia şi nu am vrut să închid comentariile. În primul şi în primul rând, vă mulţumesc mult că aţi intrat în jocul meu, e tare plăcut când vezi că nu eşti ignorat şi că mai sunt mulţi care nu se dau la o parte de la o joacă inofensivă şi fără miză. Vă mulţumesc!
Înainte de a trece la poezia noastră, vă spun că v-am rămas datoare cu cea despre care am spus la postarea trecută. Era etichetată în altă categorie, nu în poezii, şi nici termenii nu au ajutat, de aia nu am găsit-o când am scris. Dar am luat articol cu articol şi am dat de ea.
Ce am aflat despre mine cu ocazia asta? Vă rog să mă credeţi că am uitat total despre ce a fost, cum a fost şi, mai ales, când a fost. Am aflat că mă apucă la intervale fixe. Şi cu aceeaşi temă. Am râs, dar am şi tresărit puţin. Data cam tot aia, tema la fel, textul de rugăminte, nu de reguli, la fel. Mda. Asta-nseamnă că peste fix 6 ani, voi veni iar cu rugămintea de a completa versuri 🙂

Să dovedesc că nu vă mint, vedeţi provocarea şi data la care a fost făcută. 😀
Poezia de atunci a ieşit cum nu am visat. Nu rezist, o pun aici, merită. Ştiu sigur că îmi veţi da dreptate.
Doamne, ce bucurie a fost să o recitesc, mai ales că am uitat complet de ea. Primul vers e al meu, restul al celor care au participat la joc. Îi găsiţi la postarea de atunci dacă vreţi să îi vedeţi.
E drept, atunci am lăsat mai mult timp şi acum văd, a fost cu strigare, nu la rând. Şi am plecat în concediu, lăsând poezeaua blogărească, cum am numit-o atunci, la liber. Ce chestie, nici nu mai ştiam că am avut concediu şi în septembrie. 😀
Bun. Asta e poezia de atunci:

În curând vom uita c-ai trecut pe la noi…
Din surâsu-ți de soare am cules numai ploi
Și duioasă-ai trecut și prin dorul de doi,
Rătăcind, tu zăludă, spre un crâng, spre-un zăvoi.
Din zăvoi am cules o ciupercă-nflorată,
Pălărie de șarpe cu roșu pătată.
Când din frunze-ai foșnit alinându-ți tăcerea,
Că ne ești pe plecare și-asta-ți este durerea,
Va pleca şi ultima rază jucăuşă de soare
Lăsându-ne doar amintirea fierbinte, plăcerea
Din sărut de cafea, pastelând mângâierea.
* * *
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi,
Pașii-ți vor șterge extravagantele ploi,
Vom uita de cerul senin al nopţilor tale, pline de stele
Şi de mângâierea-ţi caldă a soarelui, în palmele mele.
Doar roşul aprins al pantofilor cu toc,
Vor aminti de petalele macilor, furate cu… foc,
De vântul cu toane…jucăuş.
Mai bine-i puneam la gură… căluş!
Dar e bine că pleci, să nu prinzi rădăcină,
Ți-ai făcut datoria, ne-ai scăldat în lumină.
Deşi nu ţi-am simţit puterea de arşiţă plină,
Te voi aştepta la anul cu mai multă disciplină.
De nu te vei reeduca, să nu mai apari pe colină.
* * *
În curând vom uita c-ai trecut pe la noi…
Te-am găsit norocoasă, te-ascundeai în trifoi,
Prin inima ta, bătea vântul duios,
Vara, cu tine, îmi pare totul frumos !
Câte nopţi şi câte clipe, toate adunate-n pripă
S-au scurs repede, într-o clipă, şi m-au lăsat pustiită;
Pe când norii suri de toamnă de prin zări ni se adună
Te-nvelim drăgăstos şi-ţi urăm “noapte bună!”.

Frumoasă, nu? Mie îmi place mult, nu pare scrisă de mai mulţi, aşa-i? Tare dragă îmi e şi da, a fost o bucurie să o redescopăr.

Acum e timpul să aşez poezia de acum. Vă rog din suflet, dacă cumva mi-a scăpat un vers, să mă iertaţi! Chiar nu e intenţionat, vă rog să mă credeţi!
Şi nu prea ştiu cum să aşez strofele, s-a pierdut firul şi… nu ştiu. Le pun aşa cum sunt, nu le mai pot amesteca.

E gata de plecare vara asta,
Şi-a luat biletul, va porni la drum
Mă doare că-ncă n-a trecut năpasta
Și-n urma ei încă e plin de fum!

„E inca vara”, zise Potecuta,
“Ba vine toamna”, Issa se-ntrista,
Vară vară nu pleca,
eu te vreau pe dumneata.
Stai cuminte mai rămâi,
toamna bate-o într-un cui!

Să plece, cu Covidu’ și cu masca
Să vină toamna și liniștea de-acum
Acasă nu mi-a mai venit nevasta,
Găsind motiv să-și caute alt drum!

Da’ nu-i nimic, nevasta o sa vina,
E dusa-n sat cu capra la pascut
Capra, săraca, n-are nici o vină
Că iedul făr’ de coarne s-a născut
Din dor adânc și sentiment acut
Pentr-un berbec de prin vecini
Cu care se-ntâlnea la cină!

Berbecu-a fost demult facut pastrama
De-un gospodar ce nu-i stia idila
Iar iedul a ramas orfan, cu capra mama
Într-o casuta mica, acoperita cu sindrila

Iar, capra, totuși de-optimism e plină,
Știe ea c-un mascul demn o să vină,
Cu-adevărat, etern să o iubească
Și caprele tot cred în fericire femeiască

Pe lângă fericire e important
ieduțul să mi-l ocrotesc
cu noul tată impozant
de lupul rău să îl feresc
(își zise capra că-i firesc)

Numai că țapul cel visat și arătos
Avea căprițe multe și era fălos
Dar ce folos ca are căprițe câte vrea
Gândea țapul bărbos, de nu-i a lui și ea

Dar căprița șugubeață
Ponderată și isteață
Prin frig, ploaie sau prin ceata,
zilnic merge la piata în fiece dimineata

Dar o baba rea si surda
Care vinde-n piata urda,
Suparata-i foc si para
ca a mai trecut o vara
Înc-o vară…și-ncă o vară…
Of, ce bătrânețe-amară….

Capra în deznădejde nu cade
Chiar de timpul e ca vântul
Și ce dacă viața scade
Să fie fericită a dat cuvântul
De capra si-a gasit destinul
Noi vom afla, sau poate nu,
Acum, prieteni, sorbim vinul
vorbind, alene, la per tu
Si cuvantul dat odata
O cam tine incurcata
Fericirea vine, pleaca,
Nu se lasa manevrata

Ca de pe deal coboara zvon de nunta
Si-i invitata, se aude, lume multa
Nu stă pe gânduri… zboară
Lăsând-o pe doamna toamnă
Să își așeze frumosul covor de frunze peste ale sufletului boltă
Eu nu va zic, da spun, Mishuk se-nsoara,
Ca si-a gasit iubirea intr-o gara.

Dupa aceasta mare sarbatoare,
Cu totii asteptam vestea cea mare.
Din toata-aceasta epica încrucisare,
Toamna va fi, ori nu va fi cu Soare?
Cu soare fi-va, bucurii și-o poezie
Creată de Mishuk, o fantezie
Cu zbor de frunze pe alei multicolore,
O nuntă vie, cu veșminte Aurore…

Atâtea gânduri din căderi pe chipul lumii poartă stele,
cuvintele de azi, de ieri, au colorat tăceri fidele,
au adunat multe cărări, purtând sub fiecare pas,
poteci de dor spre alte zări, rostite cu un singur glas.

Încă o dată, vă mulţumesc! Şi peste 6 ani, tot final de august, facem iar 😀

foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Poezia potecistă

  1. stela9 zice:

    Știam c-am mai participat odată la jocul tău, dar când am recitit poezia nu mu-am recunoscut versurile😄 asa ca am recitit comentariile sa văd ce scrisesem.

    Apreciază

  2. Diana zice:

    Ce fain a ieșit ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cristina zice:

    Foarte frumoase, Potecuță, amândouă poeziile! Merg acum și la articolul de acum 6 ani să-l citesc împreună cu comentariile sale. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Oazapentrufluturi-AnamariaDămoc zice:

    E minunată…ca o baladă încondeiată.
    cers cu vers poezia toamnei colorată
    căci unde scriu mai multe minți
    ies capodopere cu primăveri fierbinți! (Regret că nu am reușit să particip la timp la poezie!)

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ileana zice:

    Am citit cu mare drag! Va felicit din toata inima pe toti! Sunteti Minunati! O inghetata , o cafeluta, una imbratisare alaturi de o floare, totul virtual pentru voi toti! 🧁☕🤗🌹
    Acum merg sa citesc articolul de acum 6 ani!
    Felicitari draga mea Potecuta! 🌹🌹🌹🤗

    Apreciat de 2 persoane

  6. Issabela zice:

    Superbe..:! Amîndouă. Și într-adevăr nu se văd diferențele individuale în totalul rezultat 🙂
    Dar trebuie să remarc trecerea de la izul romantismului de acum 6 ani la finele ironii de azi… probabil că peste încă 6 ani vom fi direct caustici sau cinici 😁 Chestie de cititori și de cadrul social 🙂
    Felicitări pentru idee ❤

    Apreciat de 3 persoane

  7. rofstef zice:

    Ce să zic, mie mi sa lipit de suflet mai mult cealaltă. Și eu am avut senzația că este scrisă doar de un singur autor dar și linia poeziei mi-a plăcut mai mult, deși nu am citit decât poezia dar imediat mă apuc și de articolul de atunci.. Și aceasta mi-a plăcut mult.. 😀
    Eu sper să n-o lași tu chiar așa doar peste 6 ani, nu fi 🙄 măcar la anul pe vremea asta să mai dai drumu la o poezie „trenuleț” ☺️
    Ai avut o idee suuuper faină !
    Seară frumoasă, Potecuțo !!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu știu, Ștef, am zis să respect intervalul 😁
      Vedem dacă mai facem, depinde de chef.
      Îți mulțumesc frumos!
      Seară frumoasă și ție!

      Apreciat de 1 persoană

      • rofstef zice:

        Dar dacă se poate, binențeles !

        Ps. Am citit și celălalt articol și mi-a plăcut mult ideea de colaborare cu cei care erau invitați să participe sau doreau.. Este fain și așa dar este mai mult de lucru, sigur. A fost suuuuper fain. ☺️

        Apreciază

        • Cred că atunci m-am gândit la ce nu m-am gândit acum: că se vor intercala şi nu se va mai înţelege nimic. Ai văzut acolo, fiecare striga pe cineva.
          Dar nici acum nu a fost nebunie mare, s-a dus totuşi cu logică.
          A fost puţin de lucru, că a trebuit să pun linkurile, dar a fost plăcut să fac asta.
          E fain datorită vouă, Ştef. 😉

          Apreciat de 1 persoană

  8. Iosif zice:

    S-ar parea ca aceasta pandemie, inspira lumea spre poezie. Am râs cu lacrimi aseara, mai cu seama la faza cu “baba surda ce vindea-n piata urda” ! 🙂
    O seara magica si o saptamâna binecuvântata, draga Potecuta !

    Apreciat de 3 persoane

  9. Iooooi, ce-a fost pe potecile tale! :))))) Inspirație și de toate! Am ratat, poate data viitoare. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. ane zice:

    Nu am talent! 🙂

    Apreciază

  11. ecoarta zice:

    Foarte frumos! Eu am lipsit (ne) motivat. Nu numai că nu am nici o idee pentru scris ( numai pentru desen!), dar nici timp nu am. Renovatul mă torturează psihic…
    Doruleț, sincere felicitări pentru idee și realizare! ( Sper să nu-mi dispară iar mesajul!)

    Apreciat de 2 persoane

  12. Diana zice:

    Imi plac ambele poezii – sunt „stiluri” diferite, dar reusite. 🙂
    Mi-a placut sa ma joc. Multumesc pentru provocare. 🙂

    Ca si altii, dau si eu foaia, sa citesc si in comentarii poezia de acum 6 ani. Faina coincidenta: din 6 in 6 ani prietenii tai devin coautori la un poem. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  13. Potecuta , sa ne traiesti ca o zana din povesti! mie mi s-a parut o super ptovocare. parca am rescris “Visul unei nopti de vara”. incheierea a fost pe masura. Mishuk e genial. ( pup cu drag si te imbratisez!♥️)

    Apreciat de 2 persoane

  14. Roxana Neguț zice:

    Ce frumos a iesit! 💐💐Felicitări draga Potecuta! Te pup si te îmbrățișez cu mare drag! O saptamina plina de lucruri bune !

    Apreciat de 1 persoană

  15. E foarte, foarte bine s-a primit poezia!
    Potecuță, nu mă speria și nu mă întrista că intervalul dintre acest tip de poezie să fie tocmai 6 ani 🙂 😦 Eu deja mă gândeam să te rog să facem o tradiție: în fiecare săptămână ( într-o zi stabilită) compunem toți împreună poezie.
    Cred că mai mulți amici de-ai noștri de aici, de pe blogosferă mă vor susține, rugându-te să ,,lansăm ” o astfel de tradiție.
    Felicitări pentru idee și mulțumim că ne-ai provocat să participăm la acest joc creativ!

    Apreciat de 1 persoană

  16. Mi-am recunoscut contribuția din urmă cu 6 ani, fără să caut în articolul de atunci. Sunt printre puținii care se bucură de plecarea verii și venirea toamnei dulci. Frumoase compoziții colective!

    Apreciază

  17. 69 zice:

    Prima mi s-a dus la inima, deci e superba! A doua mi s-a dus mai mult la umor, deci si ea-i superba! De versurile de incheiere nu mai zic, nu de alta, dar n-am cuvinte, minunate e putin spus. Iar tie, Potecuto, nu pot decat sa-ti multumesc pentru toate initiativele, pentru ca intr-un fel sau altul, constant, existi aici pentru noi.

    Apreciază

  18. Ella zice:

    Draga mea Potecuta, bine te regasesc!
    Ca întotdeauna poezia ta îmi încanta sufletul! Multumesc!
    Te îmbratisez! Saptamana placuta!

    Apreciază

  19. Florina zice:

    Mi-a plăcut nu doar jocul, și ce-a ieșit, dar, mai ales cum ai aranjat. Meritul tău este esubstanțial! Mai poftim și altă dată, Potecuță veselă ce ești! 🙂

    Apreciază

  20. Zina zice:

    Mi-a plăcut tare mult prima poezie. Nu-mi vine să cred că a ieșit așa prin contribuție colectivă. ☺

    Săptămână excelentă, dragă Potecuță!

    Apreciază

  21. minunate colaborari. Faine ambele poezii!

    Apreciază

  22. Am scris și eu un vers. Atunci. Acum am ratat! A fost o surpriză pe cinste! Ce amintiri frumoase!

    Apreciază

  23. anasylvi zice:

    Spuneam ca muza mea e plecata, deocamdata, nu stiu pe unde umbla. Pentru patru versuri mai agsesc o bruma de inspiratie. 🙂 Multumesc ca le-ai inclus!

    Apreciază

  24. Aila zice:

    Potecuta pe cat de serioasa, riguroasa, in același ton a fost poezia de acum 6 ani remarcabila fara indoiala pe atat de libera, zvapaiata, cool a iesit cea actuala. Eu o vad pe cea actuala cu un raspuns firesc la o joaca de weekend fara tipare si din care se simte si parfum de iubire mare fata de tine a participantilor, o reactie pe care si eu o impartasesc. Esti iubita Potecuta si doar asta conteaza.

    Apreciază

  25. Alex zice:

    Bravo, Potecuțo! O idee minunată! Să mai fie și altele, pentru fiecare anotimp! 🙂

    Apreciază

  26. Felicitări participanților și ţie pentru idee! 🌹🌹🌹
    Eu cu florile și muzica.😃

    Apreciază

  27. Potecut, nu prea am fost pe aici, dar te felicit pentru idee si poate la anu” nu ma mai prinzi pe picior gresit 😎

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s