Jurnal versificat

Azi, simţindu-mă prea mică
Pentru lume, pentru vară,
M-am ascuns, de dor, de frică,
Într-un colţ senin de seară.
Se făcea că toată ploaia,
Transformată în simţire,
Mi-a pătruns brusc în odaia
Şubredă, de amintire.

Vântul se izbea pe-afară
De oameni, de crengi, de cer
Şi, ca fumul de ţigară,
Se pierdea în sus, stingher.
Îi priveam uimită jocul,
Nu ştiam dacă să-l chem,
Să ne împărţim norocul
Şi-n noapte să ni-l veghem.

Mă gândeam că poate lumea
Se ascunde, ca şi mine,
Prin oameni şi-ntre dorinţe,
Fără chip şi fără nume.
Şi-am zărit ca printr-o ceaţă
Viaţa dându-se-n spectacol,
Cum se-alintă şi-şi răsfaţă
Obstacol după obstacol.

Ascult… ASTA. M-am îndrăgostit de ea, e dintr-un film, poate vă zic şi despre el cândva, după ce mă adun, că e dur.

Foto