Răzgândire…

Nu îţi spun adio, încă-i prea devreme,
Încă se mai joacă florile de măr
Între două glasuri ce vor să te cheme,
Pe-un ram de mirare şi la mine-n păr

Nu-ţi spun nici pe mâine, ştim că nu-i posibil,
Viitorul nostru se măsoară-n vise,
Dacă infinitul ne-ar fi disponibil,
Ar veni şi timpul zilelor promise

Nu-ţi spun nici salutul cu la revedere,
Ar fi mult prea simplu, ne-ar fi prea nedrept,
Merităm mai multe, chiar şi o tăcere
Ar fi mai uşoară, dacă-ar fi să plec

Nu găsesc cuvinte pentru despărţire,
Nu le-avem pe buze, nu s-au inventat,
Pe curând sau poate să râmâi cu bine,
Amăgiri ascunse, timp de regretat

Şi atunci, iubire, îţi spun doar zâmbeşte!
Avem viaţa-ntreagă, florile de măr,
Nu mai plec niciunde, stai şi te gândeşte
Cum se joacă-n iarbă şi la mine-n păr

Mai rămân o vreme, poate-o veşnicie,
Să visez la timpul ce ne-a fost promis,
Până-n loc de-adio, rimă-n poezie,
Vom avea-mpreună altceva de zis.

Foto