Încep brusc, iar n-am introducere. Eu v-am mai spus de câteva ori despre mine că nu sunt o bucătăreasă cu care să mă mândresc în faţa marii adunări. O recunosc, mi-o asum. Dar nici nu-s chiar dezastru total, să fim rezonabili. Adică, dacă mă apuc de un pilaf, chiar ştiu că se pune şi orez în treaba aia, nu pun apă cu sare şi aştept minunea transformării. Aşa cum, în ciorba de văcuţă (apropo, oare de ce în toate meniurile de la restaurant se numeşte „de văcuţă”? Bine, sunt de acord, sună mai bine decât vacă, dar de ce nu e vită, să zic? Şi până la urmă, vaca ce vină are că provine din latinescul… care-o fi sau că unii i-au dat alt sens? Bine, vor să sugereze că nu a fost chiar vacă, a fost mai tinerică decât vaca, dar să-i pună vârsta, eventual. Ciorbă de vacă – 2 ani jumate) ştiu să pun văcuţă, nu puiuţ sau porcuţ sau mieluţ. Nu-s pe semipraparate şi nici numai cu fast-food. Gătesc deci. Şi de nişte ani mulţi, mai şi mănânc ce gătesc şi încă sunt bine, zic. Alooo, aia nu-i de la mâncare, e de la altceva şi nu mai trece. Scuze, am vorbit cu persoana care-a şuşotit că „aaa, deci acum se explică multe”.
Dar nu fac fiţoşenii. Vă explic ce-s alea. Le spun fiţoşenii mâncărurilor care se împart în două categorii. Prima categorie e aia în care sunt felurile care necesită timp. Dar timp, nu aşa, o oră, două. Nu. Sunt alea cu spălaţi, tăiaţi, tocaţi, feliaţi, condimentaţi, turnaţi, lasaţi la rece câteva ore, de preferat peste noapte, pentru frăgezire, scoateţi, lăsaţi să ajungă la temperatura camerei, între timp faceţi sosul, tocaţi, aşezaţi, puneţi la abur, luaţi de pe foc, lăsaţi, puneţi la alt abur, amestecaţi, luaţi, lăsaţi, fugiţi la grădiniţă să luaţi copilul vecinei că ea e prinsă la muncă, reveniţi, faceţi alt sos, amestecaţi cu primul, faceţi blat, coaceţi, răciţi, tăiaţi, puneţi un strat de, lăsaţi, mai faceţi un blat, puneţi peste, coaceţi, scoateţi, lăsaţi la răcit, asezonaţi cu, tăiaţi felii şi, dacă aveţi timp, mâncaţi. Dar cel mai probabil nu aveţi timp, că începe ceremonia de absolvire a facultăţii şi aţi fost invitat de copilul pe care l-aţi luat de la grădiniţă când aţi început să gătiţi. Poftă bună!
Mno, nu. Cu toată admiraţia pentru toţi cei care au talent şi răbdare, şi sunt serioasă acum, astea nu-s de mine. Eu nu pot sta o zi întreagă în bucătărie, că până e gata, uit de ce m-am apucat să gătesc. Şi dacă mă apuc de un tort, până la final, cu atâtea creme şi blaturi şi spume şi alte creme, sigur trântesc un mujdei să pun peste, că, am zis, uit ce-am vrut să fac.
Tot fiţoşenii le spun şi mâncărurilor pe care nu le pot pronunţa. Alea de nu ştii ce-s, dar de fapt sunt la fel de banale ca ceafa de porc la grătar. Ştiţi, alea pe care şi la restaurant(fazan 😛 ) ne e teamă să le comandăm, să nu ne trezim cu te miri ce coropişniţe-n farfurie, dar parcă nici n-am întreba, să nu ne facem de râs latura aia pretenţioasă. Sau comandăm, tot influenţaţi de latura aia, crezând că vedem perle în sos de fir de aur, şi primim ca bunica, pe când era membra unui ansamblu din oraş şi au mers ei prin capitală la un spectacol. Au oprit la restaurant şi, toţi foarte tineri, deloc umblaţi mai departe de căsuţa lor, au comandat omletă, că le-a sunat lor foarte interesant şi şi-au zis că-i vor da pe spate pe cei de acasă când vor povesti ce-au mâncat. Când au văzut că au primit păpărada lor de toate zilele, le-a cam pierit cheful de a se da domni de capitală.
Că da, de obicei, astea cu ţule, hule, qule pe pat de, neaparat pe pat de ceva, orice, altfel n-are farmec, şi obligatoriu cu o reducţie de, sunt, de cele mai multe ori, ori tocăniţe, ori hai, o bucată de carne prăjită, pusă artistic peste un fel de iarbă.
La astea îţi ia mai mult să traduci, să te prinzi ce-s decât să faci sau să mănânci. Deci nu. Şi tot aici intră şi alea care chiar nu ştii ce sunt, care au toate ingredientele din gama „asta-i mâncare sau piese de laser cu rază lungă?
Acestea fiind zise, m-am apucat să fac ceva ce am mâncat într-o vizită şi cum mai simplu de atât numai pulpa de pui pe grătar poate fi, am zis că merită. Somon în hârtie de copt în tigaie, cu sos … nu ştiu cum se numeşte, probabil are nume elegant, cu brânză albastră 😀 . Bine, hai să fiu o lady. Deci: somon cu white dressing avec blue cheese mimimu momomu mit butter.
Cum eu făceam somonul la cuptor şi dura mai mult până se încălzea cuptorul decât până se făcea peştele asta, şi cum nu mă lasă sufletul să comit perversiuni asupra lui, adică să-l pun în ulei, acţiunea asta fiind, în lumea somonilor, echivalentul punerii apei peste vin în lumea finilor cunoscători ai lui Bachus (Mamăăăă, ce-am scos! Pauză, să mă admir) şi cum am mai franjurat bucăţi că şi pe tigaia unsă se mai lipeau, mi s-a părut genială ideea. Şi chiar e.
Nu mă laud. Dar sosul a ieşit. Bun, aspect plăcut, mi-am dat nota de trecere. Numai dacă scapi oala în papuci poţi da rateuri cu sosul ăsta, normal că mi-a ieşit, nimeni, absolut nimeni nu poate rata, de aia mi-a ieşit. Topeşti unt, pui brânza fără să scoţi mucegaiul din ea, topeşti şi brânza, pui lapte, amesteci uşor, gata. Deci da, repet, de aia mi-a ieşit.
Pun peştele pe hârtie de copt, pun piper în ploaie, dau cu tandreţe o singur pâs dintr-un ulei de măsline în spray, îl învelesc, îi cânt, în pun pe spate în tigaia încinsă, dau focul mic, sfârâie, pun farfuria pe masă, pun sos, scot oregano, întorc peştele, nu mai am răbdare, dau focul tare, caut lămâia în frigider şi… şi hârtia îşi aminteşte că are un mare ţel: să devină Anna Lesko, varianta reinventată şi… ia foc şi da, precum idolul ei, arde practic în flăcări.
Şi eu înţepenesc, primul impuls a fost ăla de a lua un pahar cu apă (am mai vorbit noi de cum se duce naibii teoria când suntem puşi în situaţii limită şi acţionăm după alte legi atunci), noroc că îmi amintesc că nu bun, deloc, nţ, apoi am vrut să iau tigaia să o arunc sub apă, iar am avut noroc că-s ardeleancă şi până pun în aplicare ce gândesc, uit.
În tot timpul ăsta, evident, hârtia îşi vedea de flacăra ei. Am luat o cârpă şi am vrut să acopăr toată treaba, să palmez, cum ar veni, dar nu ştiu ce m-a apucat că m-am trezit dând peste tigaie cum dai după muşte, cu mişcări scurte şi repezi.
De stins, s-a stins. Dar peste mine au început să cadă, romantic, fulgi jucăuşi de… na, pot zice că am avut confetti, varianta la reducere, mici, foarte mici, şi foarte negre. Care, atinse, se lipeau pe… peste tot, lăsând o dâră la fel de neagră. Peştele n-a păţit nimic, n-a fost agresat, n-a rămas cu sechele, nici n-a tresărit, cred că s-a simţit ca prin restaurantele alea cu multe stele când vreun chef cu viziune se apucă să-l flambeze în nu ştiu ce băutură extra fină şi extra scumpă. Eu l-am flambat gratis.
A fost bun, da. Numai că până am terminat de râs şi de strâns negreala de pe jos, de pe aragaz, de pe pereţi şi din păr, s-a răcit. Dar a fost bun.
Eu atât am avut de zis. Deci da, ştiu să gătesc.
Potecuță,draga mea…iartă-mă că am râs,dar de modul cum ai povestit,nu de tine😊,ai un stil haios,parcă te şi vedeam strângând”dezastrul”.E bine că peștele n-a avut nimic,să nu fi muncit degeaba şi să rămâi nemâncată😊.Asta se trece la capitolul”rateuri”,se poartă şi la Chefi.Bunica mea mai şi dădea greş uneori,la prăjituri,deşi eu n-am prins nici un rebut,dar îmi povestea că bunicul îi spunea”nu-i nimic,dragă,rebutul se mănâncă”😊.De-astea,la toți ni se întâmplă,să vezi ce de mai stricam noi,eu cu fratele meu când voiam să facem pe bucătarii😊😊.Dar mai târziu ne ieşea.Eram şi noi mai mari.Tu eşti o fată minunată,de asta îmi eşti dragă tare de tot.Pupici !.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Draga mea, puteai râde şi de mine, abia făceam echipă, eu râd de mine tot timpul 😀
Ştiu ce zici şi ai mare dreptate. Dar spune şi tu, una e să se taie o cremă când faci un tort sau să se prindă blatul, alta să dai rateuri la o nimica toată cum a fost cazul meu. Că dacă era ceva complex, hai, ar fi fost de înţeles. Dar aşa… 🙄
Îţi mulţumesc foarte mult! Şi tu îmi eşti dragă mie! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I-am făcut pe la vreo 22 de ani,că abia atunci mi-a venit ideea😊,prăjitură Amandina fratelui meu,am reuşit să o fac şi să o şi coc,la cuptorul sobei cu plită😊,fără să stric materialul,nici să dau foc la casă,că era sobă de încălzit iarna😊.Culmea e că a fost bună,cred că fratele meu ar fi păpat el tot😊.A avut o surpriză când a venit acasă de la serviciu.Şi mama la fel ,era cu bunica mea la spital.Apoi făcea mama,ca de obicei😊iar acum am observat că stomacul meu nu prea agreează dulce,deşi eu aş vrea să mă îngraş,sunt slabă,dar…nu pot.Aşa că…nu prea mă mai tentează,dacă nu pot să mănânc.Şi apoi,numai eu cu mama…ce prăjitură să iasă atât de mică,cât pentru doar două persoane?.Fratele meu e în Australia,mai vine acum peste doi ani,să mai crească bebe😊.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e, Floare de mai. Dacă nu mănânci sau dacă nu-s prea multe persoane, nu prea vine cheful.
Da, ştiu că eşti mătuşă. Să vă trăiască, să crească mare şi să aibă mult noroc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult,Potecuță,mai am de aşteptat până să facem cunoştință😊,e cam departe şi inima mea sigur nu ajunge până acolo,că abia ajunge în apropiere😊😊.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va veni şi vremea aia, fii sigură! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci ai gătit la mare artă! Uite, și la bucătărit semănăm. Fără fițoșenii, mâncăruri simple, că nu am răbdare. Și să nu mă spui la nimeni, dar mie nici nu-mi place să gătesc.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Am fost masterchef, da! 😀
Rămâne secretul nostru, promit! Nu-s deloc departe de asta, Ana. Deloc! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Heeei Ana dragă, te cam întreci cu steluțele.. !
De mult am vrut să-ți scriu în semn de recunoștință pentru toate stelele ce le-am primit de la tine, dar nu te-am prins..
Îți mulțumesc din suflet pentru toate aprecierile tale..
Un weekend superb îți doresc❤️💐
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stef, eu nu scriu. Dar îmi sunt dragi, îi respect și apreciez pe cei ce se pricep la mânuirea cuvintelor. Iar tu faci parte dintre aceștia.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Heeei, Ana, mă copleșește 🤗
Te pricepi, Ana, cum să nu. Chiar ar trebui să deschizi ușa unei pagini de blog, sunt convins că ai avea multe de spus.. Eu te susțin !!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Stef, dar nu. Nu am răbdarea necesară, nici timpul, dar nici talentul vostru. Mai bine vă citesc pe voi, cei care chiar vă pricepeți la scris.
ApreciazăApreciază
Cu mare drag !
Te înțeleg, Ana.. Apreciez foarte mult astfel de cititori ca tine pentru că voi sunteți cei mai fideli și sinceri.. Tu nu ai avea nici o obligație să ne citești pe noi, dar faptul că o faci, o faci cu pasiune și fără obligații – acuma eu nu zic că noi nu punem suflet atunci când citim și pe alți bloggerii, însă astfel de cititori fără obligații cum ești tu, Ana, pe voi trebuie să vă ținem aproape, să vă respectăm și să vă fim recunoscători pentru timpul vostru de a ne citi pe noi..
Îți mulțumesc din suflet că ne ești aproape, și sper, cel puțin eu, să pot da tot ce este mai bun din mine aici pe blog, astfel încât să pot merita acea vizită, feedback și steluțele de rigoare.. 🤗
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Subscriu în totalitate comentariului tău, Ştef!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îți mulțumesc frumos !
Am simțit să fac asta, ba chiar în viitor mă gândesc la un articol dedicat lor. Acestor persoane deosebite care, deșii stau în anonimat, dar sunt foarte activi pe noi și chiar ajută, sincer..
Seară Plăcută îți doresc, Petecuțo !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai foarte mare dreptate! Chiar merită! Te felicit pentru idee!
Noapte bună, Ștef!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Merci tare fain pentru apreciere, Potecuțu !
Acum am câteva articole scrise în avans, dar va fi, sigur va fi că merită și vrem să-i păstrăm lângă noi..
Noapte Bună și ție!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Se întâmplă oricui să mai dea chix, chiar și celor care se cred experimentați! Îmi plac rețetele noi, pe net găsești orice, dacă au și videoclip e și mai bine. Am văzut o rețetă de chec, spunea autoarea că e foarte-foarte bun! Și crescut înalt în tavă,ce mai, frumos tare! Am respectat cantitățile, am pus la copt…și rezultatul a fost un chec micuț , nici crescut, nici cu un gust să impresioneze! Mă uit iar pe rețetă…și abia atunci am observat că tava ei era „tăviță”, de aceea îi crescuse atât de frumos, iar tava mea era, deh, tavă obișnuită de chec! Nu, nu am mai repetat rețeta, cele pe care le aveam erau sigur mai bune!
Am savurat povestirea ta! Peste toată întâmplarea plutesc miresme de haz și de amuzament pe care le-am inhalat din plin!
😃😚🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt fanul reţetelor video. Ştii de ce? Am o mare problemă cu „făină cât cuprinde, lapte după ochi”. Ce-i aia? La mine cuprinde fără număr, eu-s darnică, pun toată punga. Şi cu 150 de grame de zahăr, 200 de grame de… . Nu ştiu. Aşa, cu video, văd clar cam cât cuprinde, văd cât de moale sau de tare să fie aluatul, e altceva.
Dar da, e posibil să dai greş, cum ai păţit tu, să te păcălească la dimensiuni 😀 😀
Îţi mulţumesc mult, Ana! Mă bucur că te-ai amuzat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai…eu visez la somon cu sparanghel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buuun. Frumos visezi, Zuzu! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine, merge si un crap cu usturoi! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Au! Cu asta m-ai lovit. Dau sparanghelul pe un mujdei 😀
ApreciazăApreciază
măi fată! spune drept, tu te-ai certat cu Scărlătescu? e gata???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
El s-a certat cu mine. I-am spus că e timpul să recunoască cine l-a învăţat să gătească şi n-a vrut.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
bine că n-ai scris un articol în care să critici mămăliga cu brânză și ceapă… că atunci era grav. mi-ai fi frânt inima :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar eu n-am criticat nimic nici aici, măi Mishuk!
Şi nu pot critica mămăliga cât timp nu prea-mi iese 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
offf… a murit și ultima speranță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu pâine nu e bun?
ApreciazăApreciază
:))) doar dacă e de-aia de casă… neapărat cu făină de cartofi, scoasă din țest… fierbinte. eu zic să faci totuși o mămăligă… un terci ceva… e mai ușor :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai dreptate. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
întotdeauna! doar când n-am dreptate, n-am dreptate! și totuși curios… de când dau femeile dreptate unui bărbat???
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De când le convine subiectul discutat. Sau de când ies în avantaj. Aici, decât să fac pâine, mai bine un terci. Da, ai dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
leșin!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vrei apă?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ceai de mure ,te rog! călduț să nu-mi ard limba! și dacă te mai rog… îmi cânți și melodia aia veche ”floare albă, floricică, / ce n-aș da să mai fiu mică…” ca să-mi revin
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ţin la tine, Mishuk. Să cânt eu ar însemna hipnoză pe termen nelimitat. Deci mai bine nu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi mă trezești când totul va fi bine… adică peste 4000 de secole…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă-i prima dată când ai apelat la această rețetă, deci nu-i de mirare că ți s-a întâmplat incidentul, o pățesc și bucătari cu experiență. În schimb, e o binecuvântare pentru noi să-ți citim aventura atât de haios redată încât eu zic că a meritat să treci prin această încercare. Presupun că și gustul somonului a fost mai bun, fiind condimentat cu amintiri demne de cascadorii râsului. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, asta e o scuză bună, a fost prima dată, îţi mulţumesc pentru susţinere, Petru! 🙂
Să ştii că da, a fost mai gustos aşa. Cred că aşa şi trebuie să fie la reţetele astea simple. Dacă nu faci ceva să îţi dai singur de lucru, e ca şi cum nu ai gătit 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecuță, de mult n-am mai râs așa de tare și încontinuu, iar pentru asta îți mulțumesc, aveam nevoie! Mi-a plăcut maxim cum ai descris preparea unei fițoșenii, iar când am ajuns la somon mă gândeam să fac și eu, mai ales că am acum și rețeta de la tine, 🙂 însă eu mi-s și mai neîndemânatică (dacă îți poți imagina), așa că risc și mai tare să dau foc la bucătărie…:))) Încă mai râd, ai scris un raport „extraordinar de nemaipomenit de formidabil”, cum ar fi zis o colegă de-a mea de la școala generală. Și îți mulțumesc din suflet pentru porția de veselie! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur mult de tot că te-ai distrat atât şi că am reuşit şi eu să îţi aduc buna dispoziţie!
Nu risca. Sau dacă vrei să încerci, ia un pompier lângă tine, preventiv. Sau măcar un stingător. Eu aşa voi face data viitoare, să fiu sigură 😀 😀
Te pup şi îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
:))) Mulțumesc pentru ideea cu pompierul, nu m-aş fi gândit, dar e foarte bună. Daaa, pentru că eu, deși nu sunt ardeleancă, mă mișc foarte încet în toate. Iar uneori e musai să mă grăbesc și atunci chiar risc să dau foc la casă. 😀 😀
Te pup și eu, Potecuță dragă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înţeleg perfect ce spui 😀 😳
Ei, lasă. Noi avem o viaţă tare palpitantă, nu ne putem plictisi 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa e, de când mă știu, nu m-am plictisit o dată! 😀 😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😄😄😄 de aia nu folosesc hartia de copt, sa pot manca peștele cât e cald😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înţeleaptă decizie! O spun ca om cu experienţă 😀 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecuta, am ras cu lacrimi pentru ca ma vad pe mine in bucatarie. 😀 Is copia ta fidela – sau invers 😀 😀 Eu nu pot sa fac o mancare ce presupune murdarirea a mai mult de doua oale…hai, daca-s darnica si-o craticioara mai mica. 😀 La capitolul cuptor…evit pe cat posibil pentru ca fie ma ard, fie imprastii uleiul si iese un fum din cuptorul ala de-l tai cu cutitul, fie ard obiectul muncii – adica ce-am bagat in cuptor 😀
Da-i bine ca pana la urma ai reusit sa faci somonul…ce mai conteaza funinginea din parul tau 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu bănuieşti ce bine mă simt acum, parcă am fost în grup de terapie. Chiar credeam că-s dezastru, acum mi-am revenit 😀 😀 😀
Mă voi gândi la tine de câte ori voi mai găti ceva.
Mulţumesc pentru încurajare! 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Esti o mare figura, pot spune ca esti artista. Am citit ca multa placere si m-am amuzat copios.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îţi mulţumesc mult, Aila! Eşti o drăguţă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Magnifique ! Esti un autentic paradox simpatic, frumos si…HaïoS ! 🙂
Un Weekend binecuvântat si luminos, draga Potecuta !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc frumos, Iosif!
Weekend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
am scris ca multa placere in loc de cu multa placere dar te rog intelege-ma scriam si radeam……
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O păţesc frecvent, Aila! Ştii doar… 😀
Eu mă bucur că te-ai amuzat!
ApreciazăApreciază
Spune-mi, te rog, că la fițoșenii intră și melcii, chestiile de mare, aripioarele de delfin și puii de rechin ssu invers, caracatița baby…
Dar să nu devin dramatică, e vară, e weekend :))) n-am înțeles niciodată flambatul iar acum tu i-ai dat o nuanță definitivă în mintea mea :))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Intră la rarităţi spre deloc, Issa. Că în afară de paste cu fructe de mare, nu ştiu ce fructe erau, ceva amestecat, n-am prestat. Şi aia o dată. 😀
Vezi? Oare să patentez ideea? 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 pe fructele alea de mare le știu doar din paella, punga congelată de la Mega. Exact ceva amestecat și indescifrabil, cu gusturi diferite, dar mergeau integrate în contextul pungii.
… Cu flambatul și fulgii negri prin aer…? Patenteaz-o. Sigur mai sînt care o vor reuși :)))) n-om fi singurele gospodine 🤔 Totul stă într-un nume tentant pentru ea!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Noi încă nu avem Mega, pe mine Lidl-ul mă aprovizionează cu „specialităţi” din astea gen brânză cu mucegai, somon, fructele alea de mare. Dar mă gândesc că-i aceeaşi treabă, eticheta diferă 😀
Să ştii că mă voi gândi serios la asta. Dacă ai vreo idee, aştept sugestii şi îţi acord ţie meritul şi onorariul 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Uite cum sta treaba, mie imi place sa gatesc rapid si usor. Caut mereu acest gen de retete, nu gasesc intotdeauna ceva nou care sa corespunda criteriilor si consider prea incarcate retetele multor food-bloggeri. Eu nu sunt food-blogger, dar stii ca am sectiune de asa ceva, pe care am facut-o in primul rand pentru mine, ca un fel de jurnal culinar, dar si pentru toti cei care vor cate o idee pentru ceva rapid, usor, gustos. Eu prepar foarte multe chestii la cuptor, fiindca nu ma dau in vant sa folosesc tigaia. La plita fac tocanite sau chestii rapide la wok. Somonul acela de care povestesti l-as face si eu, mai ales ca imi place mult branza cu mucegai albastru, dar la cuptor, asta e clar. Tip bonus: cuptorul meu se inchide singur. 😀 Altminteri, Potecuta chiar stie sa gateasca. Iata dovada: https://adropofinspiration.wordpress.com/2019/07/08/asaltul-bucatariei-cu-potecutaun-fel-de-ciorba-ardeleneasca-storming-the-kitchen-with-potecuta-a-sort-of-transylvanian-soup/
ApreciazăApreciază
Ana, şi cuptorul meu e electric şi se opreşte când trece timpul setat. Dar nu prea mă folosesc de asta, sunt mai sigură pe simţuri. 😀
Dar somonul nu trebuie făcut mult, se pierde tot şi e păcat, de aia la cuptor era mai mult de muncă până scoteam tăvile şi îl încălzeam decât până se făcea somonul, de aia am zis că a fost mai ok în foaia de copt. Şi chiar se face bine dacă nu păţăşti ca mine 😀
Eu de la tine am luat mai multe reţete, tocmai pentru că erau din categoria celor „normale” şi am fost chiar încântată de ele aşa că am iar ocazia să îţi mulţumesc!
Vai! Mulţumesc pentru apreciere, draga mea! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt incantata ca ai incercat preparatele propuse de mine si ca ti-au placut! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 Potecuță, io de la niște macaroane amărâte am ajuns la urgențe, https://aurablupu.com/2019/06/05/paste/ tu ești MasterChef! 😉 Te pup!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi amintesc, Aura! Vai!
Dacă putem să avem echipament de protecţie…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Din nou un articol sub marca Potecuței care ma făcut să râd de numa, numa.😀
Ai fost mortală..cred că ai dat tot ce se putea da, ori ai fost într-un entuziasm greu de controlat, dar m-am distrat nu glumă..
Un Weekend superb îți doresc !!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îţi mulţumesc, Ştef!
Am retrăit momentele, altfel nu-mi explic 😀
Mă bucur că te-ai distrat! Weekend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E bună ideea cu retete video; voi incerca să prind un moment potrivit pentru a intra cu laptopul in bucătărie…
Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, chiar ajută mult şi parcă par mai simple decât citite. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haios moment. Bucatarim cum și ce ne place. Nici mie nu mi plac „pretențioasele”, valabil in orice, dar și la masa. Pestele tau memorabil, a dat naștere poveștii și discuțiilor. Eu îl prefer cu mămăliguță, totuși. Ce pofta îmi faci! O voi incerca precis. Mulțam de zâmbete, poveste și rețetă! ❤️🙂 Weekend plăcut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi fost prea simplu aşa simplu, nu, Ina? 😀
Merită încercat, să ştii.
Îţi mulţumesc mult! Noapte liniştită îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Nici eu nu fac chestii sofisticate, deși am răbdare, am bucătăria în sânge, dar… prefer chestiile simple. Fac și eu somon în hârtie de copt, dar după altă rețetă și cred că e mai ușoară. O găsești pe blog 🙂
ApreciazăApreciază
O caut şi o încerc data viitoare. Mulţumesc! 😉
ApreciazăApreciază
🤗
ApreciazăApreciază
Daca aveai un stingator se alegea praful de bietul peste.
Oricum, nici ca as fi folosit hartia in tigaie pe aragaz. Stiu sigur ca nu am dexteritatea necesara.
Tot la cuptor as fi facut. Oricum, o astfel de experienta nu se uita si data viitoare vei sti!
Weekend placut, draga Potecuta si fara experiente periculoase! 🙂
ApreciazăApreciază
Să ştii că se face foarte foarte bine şi e mai uşor. Prostia mea a fost graba. Dacă nu dădeam focul tare, nu s-ar fi aprins. Deci recomand metoda, e mult mai simplu decât la cuptor, mai ales la somonul care nici nu trebuie făcut mult.
Mulţumesc mult, Suzana! Seară bună să ai!
ApreciazăApreciază
Mai fatuca, tu nu stii ca eu reusesc sa citesc pe aici mai pe la miezul noptii, asa? Cum crezi ca mai pot dormi eu printre hohote de ras?
Potecut, nu te mai alinta. Se pare ca iti ies preparatele culinare, cu sau fara confetii. Mai ca imi vine sa ma autoinvit la somonul cela, chit ca mie nu-mi place pestele :)))
ApreciazăApreciază
Eşti o drăguţă şi îţi mulţumesc mult!
Spune cu ce să-l înlocuiesc şi se rezolvă rapid, important e să te am oaspete! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai sa ajung intai si-ti
ApreciazăApreciază
si-ti spun atunci am vrut sa zic, da cu tehnica asta si degetele mele nepricepute cu fineturile WP… 🙈
ApreciazăApreciază
😀 😀
Aşa facem! 😀
ApreciazăApreciază
Cui îi mai trebuie mâncare? Oricine lângă tine, se poate sătura cu râs și voie bună… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc din suflet!
ApreciazăApreciază
😂😂😂😄
Doamne, o mai bună dimineața ca asta, clar nu mai este.
Am râs cu lacrimi, încă râd…. Deci, dacă țin eu minte bine, e a 2-a șansă de a-ți da foc la casă.
Eu propun să iei o pauză de la cursurile astea, nu de alta, dar… treci pe salate, pe astea… fără foc. Măcar până la toamnă.
Am glumit.
Nici mie nu-mi place să gătesc. Decât să mă ții în bucătărie, mai bine îmi dai un topor să crăp lemne.
Dar, soarta este potrivnica și mai și gătesc (crăp și lemne, 🤫).
Dar nu am aventuri de genul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai că săptămâna viitoare am iar în plan un peşte deci posibil să mai fie o dimineaţă la fel 😀
Ai dreptate, nu e prima dată, cred că eu vreau adrenalină şi nu iese 😀
Nici nu mă pot gândi la ce aş face cu toporul în mână dacă şi la o hârtie îi dau fac…
Mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciază
😄😄😂Ai șanse să devii cea mai cea bucătăreasa.
Numa’cine nu încearcă, nu învață!
Aștept cu nerăbdare, rețeta următoare.
ApreciazăApreciază
Nu există excepţii? 🙄
Că eu nu ştiu dacă am şanse, oricât aş încerca 😀
Îţi mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciază
Potecuta, imi cer iertare, dar am ras cu pofta. Ai ceva din stilul lui Creanga. Eram in parc cand am citit prima parte a articolului. Radeam infundat. Mi-am pus bine masca pe figura si se vedeau doar ochii. Imi inchipui cum cadeau confetiile si cum radeai. Dar ai papat somon bun si gustos cu sos a la Paris.
Am patit-o si noi la fel cu o bucatica de carnita. Asa ca nu esti singura. Hartia e de vina😀😉.
ApreciazăApreciază
Tare mult mă bucur că te-ai distrat, Laura dragă!
Serios??? M-am liniştit, e clar că-i de la hârtie 😀
Te pup, draga mea!
ApreciazăApreciază
Dragă Potecuță, ești minunată, cum știi tu să faci haz de necaz. Ai părpălit puțin peștele, dar ce mai contează. A fost bun și s-a mâncat!
Mare dreptate ai cu acele rețete sofisticate, de te fac să-ți pierzi și pofta de mâncare. Mă tot uit la emisiunile cu concursuri culinare, dar mai repede apreciez ceva neaoș, românesc, simplu și tradițional, decât nu știu ce bâzdâgănii cu garnituri de dulceață, ceapă caramelizată și alte chestii pe care nu le-aș asocia niciodată. De felul meu încerc și gust orice, dar unele creații culinare sunt…. prea sofisticate pentru gusturile mele simple.
Cu întrebările de la început, mi-ai amintit de simpaticul Marius Florea Vizante, care era invitat la Andi Moisescu și se întreba de ce se folosesc în meniurile românești aceste diminutive amuzante: ciorbiță de văcuță, mâncărică de cartofi, tocăniță de purcel și câte și mai câte variante. Numai una nu suferă diminutivarea: „Ciorbă de burtă”! E ceva ce sună… greu, puternic. Parcă și vezi ditamai oala cu ciorbă, cu un polonic mare în ea. Eventual și un bucătar mare, mustăcios, de vreo 120 de kg! Cum să spui: „ciorbiță de burtică”? 😀
Numai bine, dragă Potecuță și zile minunate!
ApreciazăApreciază
Hahahaha, minunată expunerea ta! Îţi mulţumesc, m-am amuzat şi eu!
Ar suna într-un mare fel ciorbiţa de burtică 😀 😀 😀
Mulţumesc, Alex! O seară frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e bine când se termină cu bine, iar tu au un haz la povestit… 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Florina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost o încercare. Felicitări, Potecuță! Data viitoare să ai în apropiere un capac, zic.😂 Poate ajută.
ApreciazăApreciază
Tu zici foarte bine şi voi încerca să ţin minte. Dar… ştii cum e când intri în panică, uiţi tot 😀
Mulţumesc, te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A ieșit un text delicios, rețeta e întotdeauna savuroasă, indiferent de ingrediente. Hrana asta pe care o prepari de multă vreme vine și cu poftă de viață, dar și cu profunzimi la care trebuie să rumegi cu simțiri.
PS: Ai pus tu ceva mirodenie de gând bun, că la mine a avut efect terapeutic, mi-a trecut amuțirea din ultimii doi ani.
Săru’ mâna pentru masă! 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt copleşită şi nu ştiu cum aş putea să mulţumesc îndeajuns! Mă bucură mult revenirea şi cuvintele astea au avut şi la mine acelaşi efect!
Mulţumesc mult, mult! Gânduri bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi îmi mulțumești deja prin felul în care scrii ce simți, trăiești și gândești și se vede că cei care ajung pe pagina ta nu pleacă niciodată cu mâna goală. O spun ca unul care s-a simțit bine primit și când era străin de loc. Dincolo de construcții literare, de suspans și meșteșugul poveștii, e întotdeauna o bucată de firesc, uman, de viu care te mișcă într-un fel în care n-ai cum să te lași decât purtat. Mulțumesc frumos (exclam mai în șoaptă).
ApreciazăApreciază
Orice gând prinde putere când e primit în suflet! Poate de aia şi eu mă simt acasă printre voi toţi.
Nu mai zic mulţumesc, e prea puţin. Dar chiar sunt recunoscătoare pentru tot!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am râs, evident! N-aveam cum să nu râd! Şi mi-am adus aminte de o întâmplare de tot hazul. Pentru mine, clar! Croazieră. Cină cu pretenții la restaurant.Bucătarii toți: indieni! Deci, rezulta mâncare foarte condimentată, dar bună! Meniul în engleză, dar şi de-ar fi fost în română multe mâncăruri tot n-aş fi ştiut ce sunt. Singurul fel de mâncare despre care auzisem era „gazpacho”. Sigur, să nu par aeriană, l-am rugat pe chelner să-mi aducă specialitatea bucătarului. Plus altele. Şi vine „gazpacho”! Adus într-un mare fel, cu farfuria acoperită, pe tava decorată cu flori exotice! Şi ridică chelnerul capacul🤣🤣🤣🤣🤣🤣! În mijlocul farfuriei un „disc” de vreo 2 cm grosime şi cam 4 cm în diametru din ceva legume. Lângă/peste el a turnat un sos foarte condimentat. Foc şi pară! Toată lumea a râs de pățania mea! Ceilalți s-au delectat cu…ce mai contează! După, m-am dus la bufet şi mi-am comandat o pizza!
ApreciazăApreciază
Hahahahaha! Delicios! Delicios povestit, că ăla nu cred că a fost aşa 😀
Îţi mulţumesc mult, draga mea! M-am amuzat, parcă am văzut „filmul” 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te referi la „bănuțul” din farfurie!? Am şi poze şi un filmuleț! Dacă o să dau peste poze, scriu un articol. Spun dacă dau peste ele, pentru că am mii de poze! Numai bine!🤗
ApreciazăApreciază
Da, de bănuţ ziceam. 😀
Gând bun, draga mea! M-aş bucura să văd, dar numai când şi dacă e timp 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sunt convinsa ca stii sa gatesti..si eu stiu sa gatesc (si de multe ori imi face o imensa placere), dar tot mai uit cu orele mancarea pe foc (din cand in cand) si apoi ma chinuiesc cu zilele sa scot negreala de pe mobila si mirosul de prin toata bucataria
ApreciazăApreciază
Pe astea le facem că vrem noi, Gia. Altfel… cum? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) exact, cu buna stiinta fac asta.. nu gasesc alt trigger mai bun pentru a curatenie (luna) in bucatarie..OCD-ul nu e mereu bun:)))
ApreciazăApreciază
😀 😀
Bună explicaţie 😀
ApreciazăApreciază