Raport gastronomic

Încep brusc, iar n-am introducere. Eu v-am mai spus de câteva ori despre mine că nu sunt o bucătăreasă cu care să mă mândresc în faţa marii adunări. O recunosc, mi-o asum. Dar nici nu-s chiar dezastru total, să fim rezonabili. Adică, dacă mă apuc de un pilaf, chiar ştiu că se pune şi orez în treaba aia, nu pun apă cu sare şi aştept minunea transformării. Aşa cum, în ciorba de văcuţă (apropo, oare de ce în toate meniurile de la restaurant se numeşte „de văcuţă”? Bine, sunt de acord, sună mai bine decât vacă, dar de ce nu e vită, să zic? Şi până la urmă, vaca ce vină are că provine din latinescul… care-o fi sau că unii i-au dat alt sens? Bine, vor să sugereze că nu a fost chiar vacă, a fost mai tinerică decât vaca, dar să-i pună vârsta, eventual. Ciorbă de vacă – 2 ani jumate) ştiu să pun văcuţă, nu puiuţ sau porcuţ sau mieluţ. Nu-s pe semipraparate şi nici numai cu fast-food. Gătesc deci. Şi de nişte ani mulţi, mai şi mănânc ce gătesc şi încă sunt bine, zic. Alooo, aia nu-i de la mâncare, e de la altceva şi nu mai trece. Scuze, am vorbit cu persoana care-a şuşotit că „aaa, deci acum se explică multe”.

Dar nu fac fiţoşenii. Vă explic ce-s alea. Le spun fiţoşenii mâncărurilor care se împart în două categorii. Prima categorie e aia în care sunt felurile care necesită timp. Dar timp, nu aşa, o oră, două. Nu. Sunt alea cu spălaţi, tăiaţi, tocaţi, feliaţi, condimentaţi, turnaţi, lasaţi la rece câteva ore, de preferat peste noapte, pentru frăgezire, scoateţi, lăsaţi să ajungă la temperatura camerei, între timp faceţi sosul, tocaţi, aşezaţi, puneţi la abur, luaţi de pe foc, lăsaţi, puneţi la alt abur, amestecaţi, luaţi, lăsaţi, fugiţi la grădiniţă să luaţi copilul vecinei că ea e prinsă la muncă, reveniţi, faceţi alt sos, amestecaţi cu primul, faceţi blat, coaceţi, răciţi, tăiaţi, puneţi un strat de, lăsaţi, mai faceţi un blat, puneţi peste, coaceţi, scoateţi, lăsaţi la răcit, asezonaţi cu, tăiaţi felii şi, dacă aveţi timp, mâncaţi. Dar cel mai probabil nu aveţi timp, că începe ceremonia de absolvire a facultăţii şi aţi fost invitat de copilul pe care l-aţi luat de la grădiniţă când aţi început să gătiţi. Poftă bună!
Mno, nu. Cu toată admiraţia pentru toţi cei care au talent şi răbdare, şi sunt serioasă acum, astea nu-s de mine. Eu nu pot sta o zi întreagă în bucătărie, că până e gata, uit de ce m-am apucat să gătesc. Şi dacă mă apuc de un tort, până la final, cu atâtea creme şi blaturi şi spume şi alte creme, sigur trântesc un mujdei să pun peste, că, am zis, uit ce-am vrut să fac.

Tot fiţoşenii le spun şi mâncărurilor pe care nu le pot pronunţa. Alea de nu ştii ce-s, dar de fapt sunt la fel de banale ca ceafa de porc la grătar. Ştiţi, alea pe care şi la restaurant(fazan 😛 ) ne e teamă să le comandăm, să nu ne trezim cu te miri ce coropişniţe-n farfurie, dar parcă nici n-am întreba, să nu ne facem de râs latura aia pretenţioasă. Sau comandăm, tot influenţaţi de latura aia, crezând că vedem perle în sos de fir de aur, şi primim ca bunica, pe când era membra unui ansamblu din oraş şi au mers ei prin capitală la un spectacol. Au oprit la restaurant şi, toţi foarte tineri, deloc umblaţi mai departe de căsuţa lor, au comandat omletă, că le-a sunat lor foarte interesant şi şi-au zis că-i vor da pe spate pe cei de acasă când vor povesti ce-au mâncat. Când au văzut că au primit păpărada lor de toate zilele, le-a cam pierit cheful de a se da domni de capitală.
Că da, de obicei, astea cu ţule, hule, qule pe pat de, neaparat pe pat de ceva, orice, altfel n-are farmec, şi obligatoriu cu o reducţie de, sunt, de cele mai multe ori, ori tocăniţe, ori hai, o bucată de carne prăjită, pusă artistic peste un fel de iarbă.
La astea îţi ia mai mult să traduci, să te prinzi ce-s decât să faci sau să mănânci. Deci nu. Şi tot aici intră şi alea care chiar nu ştii ce sunt, care au toate ingredientele din gama „asta-i mâncare sau piese de laser cu rază lungă?

Acestea fiind zise, m-am apucat să fac ceva ce am mâncat într-o vizită şi cum mai simplu de atât numai pulpa de pui pe grătar poate fi, am zis că merită. Somon în hârtie de copt în tigaie, cu sos … nu ştiu cum se numeşte, probabil are nume elegant, cu brânză albastră 😀 . Bine, hai să fiu o lady. Deci: somon cu white dressing avec blue cheese mimimu momomu mit butter.
Cum eu făceam somonul la cuptor şi dura mai mult până se încălzea cuptorul decât până se făcea peştele asta, şi cum nu mă lasă sufletul să comit perversiuni asupra lui, adică să-l pun în ulei, acţiunea asta fiind, în lumea somonilor, echivalentul punerii apei peste vin în lumea finilor cunoscători ai lui Bachus (Mamăăăă, ce-am scos! Pauză, să mă admir) şi cum am mai franjurat bucăţi că şi pe tigaia unsă se mai lipeau, mi s-a părut genială ideea. Şi chiar e.
Nu mă laud. Dar sosul a ieşit. Bun, aspect plăcut, mi-am dat nota de trecere. Numai dacă scapi oala în papuci poţi da rateuri cu sosul ăsta, normal că mi-a ieşit, nimeni, absolut nimeni nu poate rata, de aia mi-a ieşit. Topeşti unt, pui brânza fără să scoţi mucegaiul din ea, topeşti şi brânza, pui lapte, amesteci uşor, gata. Deci da, repet, de aia mi-a ieşit.
Pun peştele pe hârtie de copt, pun piper în ploaie, dau cu tandreţe o singur pâs dintr-un ulei de măsline în spray, îl învelesc, îi cânt, în pun pe spate în tigaia încinsă, dau focul mic, sfârâie, pun farfuria pe masă, pun sos, scot oregano, întorc peştele, nu mai am răbdare, dau focul tare, caut lămâia în frigider şi… şi hârtia îşi aminteşte că are un mare ţel: să devină Anna Lesko, varianta reinventată şi… ia foc şi da, precum idolul ei, arde practic în flăcări.

Şi eu înţepenesc, primul impuls a fost ăla de a lua un pahar cu apă (am mai vorbit noi de cum se duce naibii teoria când suntem puşi în situaţii limită şi acţionăm după alte legi atunci), noroc că îmi amintesc că nu bun, deloc, nţ, apoi am vrut să iau tigaia să o arunc sub apă, iar am avut noroc că-s ardeleancă şi până pun în aplicare ce gândesc, uit.
În tot timpul ăsta, evident, hârtia îşi vedea de flacăra ei. Am luat o cârpă şi am vrut să acopăr toată treaba, să palmez, cum ar veni, dar nu ştiu ce m-a apucat că m-am trezit dând peste tigaie cum dai după muşte, cu mişcări scurte şi repezi.

De stins, s-a stins. Dar peste mine au început să cadă, romantic, fulgi jucăuşi de… na, pot zice că am avut confetti, varianta la reducere, mici, foarte mici, şi foarte negre. Care, atinse, se lipeau pe… peste tot, lăsând o dâră la fel de neagră. Peştele n-a păţit nimic, n-a fost agresat, n-a rămas cu sechele, nici n-a tresărit, cred că s-a simţit ca prin restaurantele alea cu multe stele când vreun chef cu viziune se apucă să-l flambeze în nu ştiu ce băutură extra fină şi extra scumpă. Eu l-am flambat gratis.
A fost bun, da. Numai că până am terminat de râs şi de strâns negreala de pe jos, de pe aragaz, de pe pereţi şi din păr, s-a răcit. Dar a fost bun.

Eu atât am avut de zis. Deci da, ştiu să gătesc.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

106 răspunsuri la Raport gastronomic

  1. Floare de mai zice:

    Potecuță,draga mea…iartă-mă că am râs,dar de modul cum ai povestit,nu de tine😊,ai un stil haios,parcă te şi vedeam strângând”dezastrul”.E bine că peștele n-a avut nimic,să nu fi muncit degeaba şi să rămâi nemâncată😊.Asta se trece la capitolul”rateuri”,se poartă şi la Chefi.Bunica mea mai şi dădea greş uneori,la prăjituri,deşi eu n-am prins nici un rebut,dar îmi povestea că bunicul îi spunea”nu-i nimic,dragă,rebutul se mănâncă”😊.De-astea,la toți ni se întâmplă,să vezi ce de mai stricam noi,eu cu fratele meu când voiam să facem pe bucătarii😊😊.Dar mai târziu ne ieşea.Eram şi noi mai mari.Tu eşti o fată minunată,de asta îmi eşti dragă tare de tot.Pupici !.

    Apreciat de 2 persoane

    • Draga mea, puteai râde şi de mine, abia făceam echipă, eu râd de mine tot timpul 😀
      Ştiu ce zici şi ai mare dreptate. Dar spune şi tu, una e să se taie o cremă când faci un tort sau să se prindă blatul, alta să dai rateuri la o nimica toată cum a fost cazul meu. Că dacă era ceva complex, hai, ar fi fost de înţeles. Dar aşa… 🙄
      Îţi mulţumesc foarte mult! Şi tu îmi eşti dragă mie! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

      • Floare de mai zice:

        I-am făcut pe la vreo 22 de ani,că abia atunci mi-a venit ideea😊,prăjitură Amandina fratelui meu,am reuşit să o fac şi să o şi coc,la cuptorul sobei cu plită😊,fără să stric materialul,nici să dau foc la casă,că era sobă de încălzit iarna😊.Culmea e că a fost bună,cred că fratele meu ar fi păpat el tot😊.A avut o surpriză când a venit acasă de la serviciu.Şi mama la fel ,era cu bunica mea la spital.Apoi făcea mama,ca de obicei😊iar acum am observat că stomacul meu nu prea agreează dulce,deşi eu aş vrea să mă îngraş,sunt slabă,dar…nu pot.Aşa că…nu prea mă mai tentează,dacă nu pot să mănânc.Şi apoi,numai eu cu mama…ce prăjitură să iasă atât de mică,cât pentru doar două persoane?.Fratele meu e în Australia,mai vine acum peste doi ani,să mai crească bebe😊.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Ana G. zice:

    Deci ai gătit la mare artă! Uite, și la bucătărit semănăm. Fără fițoșenii, mâncăruri simple, că nu am răbdare. Și să nu mă spui la nimeni, dar mie nici nu-mi place să gătesc.

    Apreciat de 3 persoane

    • Am fost masterchef, da! 😀
      Rămâne secretul nostru, promit! Nu-s deloc departe de asta, Ana. Deloc! 😉

      Apreciat de 1 persoană

    • rofstef zice:

      Heeei Ana dragă, te cam întreci cu steluțele.. !
      De mult am vrut să-ți scriu în semn de recunoștință pentru toate stelele ce le-am primit de la tine, dar nu te-am prins..
      Îți mulțumesc din suflet pentru toate aprecierile tale..
      Un weekend superb îți doresc❤️💐

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana G. zice:

        Stef, eu nu scriu. Dar îmi sunt dragi, îi respect și apreciez pe cei ce se pricep la mânuirea cuvintelor. Iar tu faci parte dintre aceștia.

        Apreciat de 2 persoane

        • rofstef zice:

          Heeei, Ana, mă copleșește 🤗
          Te pricepi, Ana, cum să nu. Chiar ar trebui să deschizi ușa unei pagini de blog, sunt convins că ai avea multe de spus.. Eu te susțin !!!

          Apreciat de 2 persoane

          • Ana G. zice:

            Mulțumesc, Stef, dar nu. Nu am răbdarea necesară, nici timpul, dar nici talentul vostru. Mai bine vă citesc pe voi, cei care chiar vă pricepeți la scris.

            Apreciază

            • rofstef zice:

              Cu mare drag !
              Te înțeleg, Ana.. Apreciez foarte mult astfel de cititori ca tine pentru că voi sunteți cei mai fideli și sinceri.. Tu nu ai avea nici o obligație să ne citești pe noi, dar faptul că o faci, o faci cu pasiune și fără obligații – acuma eu nu zic că noi nu punem suflet atunci când citim și pe alți bloggerii, însă astfel de cititori fără obligații cum ești tu, Ana, pe voi trebuie să vă ținem aproape, să vă respectăm și să vă fim recunoscători pentru timpul vostru de a ne citi pe noi..

              Îți mulțumesc din suflet că ne ești aproape, și sper, cel puțin eu, să pot da tot ce este mai bun din mine aici pe blog, astfel încât să pot merita acea vizită, feedback și steluțele de rigoare.. 🤗

              Apreciat de 2 persoane

            • Subscriu în totalitate comentariului tău, Ştef!

              Apreciat de 2 persoane

            • rofstef zice:

              Îți mulțumesc frumos !
              Am simțit să fac asta, ba chiar în viitor mă gândesc la un articol dedicat lor. Acestor persoane deosebite care, deșii stau în anonimat, dar sunt foarte activi pe noi și chiar ajută, sincer..
              Seară Plăcută îți doresc, Petecuțo !!!

              Apreciat de 1 persoană

            • Ai foarte mare dreptate! Chiar merită! Te felicit pentru idee!
              Noapte bună, Ștef!

              Apreciat de 2 persoane

            • rofstef zice:

              Merci tare fain pentru apreciere, Potecuțu !
              Acum am câteva articole scrise în avans, dar va fi, sigur va fi că merită și vrem să-i păstrăm lângă noi..
              Noapte Bună și ție!!!

              Apreciat de 2 persoane

  3. Ana May zice:

    Se întâmplă oricui să mai dea chix, chiar și celor care se cred experimentați! Îmi plac rețetele noi, pe net găsești orice, dacă au și videoclip e și mai bine. Am văzut o rețetă de chec, spunea autoarea că e foarte-foarte bun! Și crescut înalt în tavă,ce mai, frumos tare! Am respectat cantitățile, am pus la copt…și rezultatul a fost un chec micuț , nici crescut, nici cu un gust să impresioneze! Mă uit iar pe rețetă…și abia atunci am observat că tava ei era „tăviță”, de aceea îi crescuse atât de frumos, iar tava mea era, deh, tavă obișnuită de chec! Nu, nu am mai repetat rețeta, cele pe care le aveam erau sigur mai bune!
    Am savurat povestirea ta! Peste toată întâmplarea plutesc miresme de haz și de amuzament pe care le-am inhalat din plin!
    😃😚🤗

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt fanul reţetelor video. Ştii de ce? Am o mare problemă cu „făină cât cuprinde, lapte după ochi”. Ce-i aia? La mine cuprinde fără număr, eu-s darnică, pun toată punga. Şi cu 150 de grame de zahăr, 200 de grame de… . Nu ştiu. Aşa, cu video, văd clar cam cât cuprinde, văd cât de moale sau de tare să fie aluatul, e altceva.
      Dar da, e posibil să dai greş, cum ai păţit tu, să te păcălească la dimensiuni 😀 😀
      Îţi mulţumesc mult, Ana! Mă bucur că te-ai amuzat!

      Apreciat de 2 persoane

  4. Zuzu zice:

    Mai…eu visez la somon cu sparanghel.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Zuzu zice:

    Bine, merge si un crap cu usturoi! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Mishuk zice:

    măi fată! spune drept, tu te-ai certat cu Scărlătescu? e gata???

    Apreciat de 1 persoană

  7. Dacă-i prima dată când ai apelat la această rețetă, deci nu-i de mirare că ți s-a întâmplat incidentul, o pățesc și bucătari cu experiență. În schimb, e o binecuvântare pentru noi să-ți citim aventura atât de haios redată încât eu zic că a meritat să treci prin această încercare. Presupun că și gustul somonului a fost mai bun, fiind condimentat cu amintiri demne de cascadorii râsului. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, asta e o scuză bună, a fost prima dată, îţi mulţumesc pentru susţinere, Petru! 🙂
      Să ştii că da, a fost mai gustos aşa. Cred că aşa şi trebuie să fie la reţetele astea simple. Dacă nu faci ceva să îţi dai singur de lucru, e ca şi cum nu ai gătit 😀

      Apreciat de 2 persoane

  8. Cristina zice:

    Potecuță, de mult n-am mai râs așa de tare și încontinuu, iar pentru asta îți mulțumesc, aveam nevoie! Mi-a plăcut maxim cum ai descris preparea unei fițoșenii, iar când am ajuns la somon mă gândeam să fac și eu, mai ales că am acum și rețeta de la tine, 🙂 însă eu mi-s și mai neîndemânatică (dacă îți poți imagina), așa că risc și mai tare să dau foc la bucătărie…:))) Încă mai râd, ai scris un raport „extraordinar de nemaipomenit de formidabil”, cum ar fi zis o colegă de-a mea de la școala generală. Și îți mulțumesc din suflet pentru porția de veselie! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  9. stela9 zice:

    😄😄😄 de aia nu folosesc hartia de copt, sa pot manca peștele cât e cald😄

    Apreciat de 1 persoană

  10. Atipica zice:

    Potecuta, am ras cu lacrimi pentru ca ma vad pe mine in bucatarie. 😀 Is copia ta fidela – sau invers 😀 😀 Eu nu pot sa fac o mancare ce presupune murdarirea a mai mult de doua oale…hai, daca-s darnica si-o craticioara mai mica. 😀 La capitolul cuptor…evit pe cat posibil pentru ca fie ma ard, fie imprastii uleiul si iese un fum din cuptorul ala de-l tai cu cutitul, fie ard obiectul muncii – adica ce-am bagat in cuptor 😀
    Da-i bine ca pana la urma ai reusit sa faci somonul…ce mai conteaza funinginea din parul tau 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Nici nu bănuieşti ce bine mă simt acum, parcă am fost în grup de terapie. Chiar credeam că-s dezastru, acum mi-am revenit 😀 😀 😀
      Mă voi gândi la tine de câte ori voi mai găti ceva.
      Mulţumesc pentru încurajare! 😀

      Apreciat de 3 persoane

  11. Aila zice:

    Esti o mare figura, pot spune ca esti artista. Am citit ca multa placere si m-am amuzat copios.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ïosif zice:

    Magnifique ! Esti un autentic paradox simpatic, frumos si…HaïoS ! 🙂
    Un Weekend binecuvântat si luminos, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  13. Aila zice:

    am scris ca multa placere in loc de cu multa placere dar te rog intelege-ma scriam si radeam……

    Apreciat de 1 persoană

  14. Issabela zice:

    Spune-mi, te rog, că la fițoșenii intră și melcii, chestiile de mare, aripioarele de delfin și puii de rechin ssu invers, caracatița baby…
    Dar să nu devin dramatică, e vară, e weekend :))) n-am înțeles niciodată flambatul iar acum tu i-ai dat o nuanță definitivă în mintea mea :))))

    Apreciat de 2 persoane

    • Intră la rarităţi spre deloc, Issa. Că în afară de paste cu fructe de mare, nu ştiu ce fructe erau, ceva amestecat, n-am prestat. Şi aia o dată. 😀
      Vezi? Oare să patentez ideea? 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      • Issabela zice:

        😀😀😀 pe fructele alea de mare le știu doar din paella, punga congelată de la Mega. Exact ceva amestecat și indescifrabil, cu gusturi diferite, dar mergeau integrate în contextul pungii.

        … Cu flambatul și fulgii negri prin aer…? Patenteaz-o. Sigur mai sînt care o vor reuși :)))) n-om fi singurele gospodine 🤔 Totul stă într-un nume tentant pentru ea!

        Apreciat de 2 persoane

        • Noi încă nu avem Mega, pe mine Lidl-ul mă aprovizionează cu „specialităţi” din astea gen brânză cu mucegai, somon, fructele alea de mare. Dar mă gândesc că-i aceeaşi treabă, eticheta diferă 😀
          Să ştii că mă voi gândi serios la asta. Dacă ai vreo idee, aştept sugestii şi îţi acord ţie meritul şi onorariul 😀

          Apreciat de 3 persoane

  15. anasylvi zice:

    Uite cum sta treaba, mie imi place sa gatesc rapid si usor. Caut mereu acest gen de retete, nu gasesc intotdeauna ceva nou care sa corespunda criteriilor si consider prea incarcate retetele multor food-bloggeri. Eu nu sunt food-blogger, dar stii ca am sectiune de asa ceva, pe care am facut-o in primul rand pentru mine, ca un fel de jurnal culinar, dar si pentru toti cei care vor cate o idee pentru ceva rapid, usor, gustos. Eu prepar foarte multe chestii la cuptor, fiindca nu ma dau in vant sa folosesc tigaia. La plita fac tocanite sau chestii rapide la wok. Somonul acela de care povestesti l-as face si eu, mai ales ca imi place mult branza cu mucegai albastru, dar la cuptor, asta e clar. Tip bonus: cuptorul meu se inchide singur. 😀 Altminteri, Potecuta chiar stie sa gateasca. Iata dovada: https://adropofinspiration.wordpress.com/2019/07/08/asaltul-bucatariei-cu-potecutaun-fel-de-ciorba-ardeleneasca-storming-the-kitchen-with-potecuta-a-sort-of-transylvanian-soup/

    Apreciază

    • Ana, şi cuptorul meu e electric şi se opreşte când trece timpul setat. Dar nu prea mă folosesc de asta, sunt mai sigură pe simţuri. 😀
      Dar somonul nu trebuie făcut mult, se pierde tot şi e păcat, de aia la cuptor era mai mult de muncă până scoteam tăvile şi îl încălzeam decât până se făcea somonul, de aia am zis că a fost mai ok în foaia de copt. Şi chiar se face bine dacă nu păţăşti ca mine 😀
      Eu de la tine am luat mai multe reţete, tocmai pentru că erau din categoria celor „normale” şi am fost chiar încântată de ele aşa că am iar ocazia să îţi mulţumesc!
      Vai! Mulţumesc pentru apreciere, draga mea! Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 2 persoane

  16. Aura B. Lupu zice:

    🙂 Potecuță, io de la niște macaroane amărâte am ajuns la urgențe, https://aurablupu.com/2019/06/05/paste/ tu ești MasterChef! 😉 Te pup!

    Apreciat de 2 persoane

  17. rofstef zice:

    Din nou un articol sub marca Potecuței care ma făcut să râd de numa, numa.😀
    Ai fost mortală..cred că ai dat tot ce se putea da, ori ai fost într-un entuziasm greu de controlat, dar m-am distrat nu glumă..
    Un Weekend superb îți doresc !!!

    Apreciat de 2 persoane

  18. daurel zice:

    E bună ideea cu retete video; voi incerca să prind un moment potrivit pentru a intra cu laptopul in bucătărie…
    Multumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  19. ina02s zice:

    Haios moment. Bucatarim cum și ce ne place. Nici mie nu mi plac „pretențioasele”, valabil in orice, dar și la masa. Pestele tau memorabil, a dat naștere poveștii și discuțiilor. Eu îl prefer cu mămăliguță, totuși. Ce pofta îmi faci! O voi incerca precis. Mulțam de zâmbete, poveste și rețetă! ❤️🙂 Weekend plăcut!

    Apreciat de 1 persoană

  20. Diana zice:

    Nici eu nu fac chestii sofisticate, deși am răbdare, am bucătăria în sânge, dar… prefer chestiile simple. Fac și eu somon în hârtie de copt, dar după altă rețetă și cred că e mai ușoară. O găsești pe blog 🙂

    Apreciază

  21. Daca aveai un stingator se alegea praful de bietul peste.
    Oricum, nici ca as fi folosit hartia in tigaie pe aragaz. Stiu sigur ca nu am dexteritatea necesara.
    Tot la cuptor as fi facut. Oricum, o astfel de experienta nu se uita si data viitoare vei sti!
    Weekend placut, draga Potecuta si fara experiente periculoase! 🙂

    Apreciază

    • Să ştii că se face foarte foarte bine şi e mai uşor. Prostia mea a fost graba. Dacă nu dădeam focul tare, nu s-ar fi aprins. Deci recomand metoda, e mult mai simplu decât la cuptor, mai ales la somonul care nici nu trebuie făcut mult.
      Mulţumesc mult, Suzana! Seară bună să ai!

      Apreciază

  22. Mai fatuca, tu nu stii ca eu reusesc sa citesc pe aici mai pe la miezul noptii, asa? Cum crezi ca mai pot dormi eu printre hohote de ras?
    Potecut, nu te mai alinta. Se pare ca iti ies preparatele culinare, cu sau fara confetii. Mai ca imi vine sa ma autoinvit la somonul cela, chit ca mie nu-mi place pestele :)))

    Apreciază

  23. condeiblog zice:

    Cui îi mai trebuie mâncare? Oricine lângă tine, se poate sătura cu râs și voie bună… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  24. tink3rbe11 zice:

    😂😂😂😄
    Doamne, o mai bună dimineața ca asta, clar nu mai este.
    Am râs cu lacrimi, încă râd…. Deci, dacă țin eu minte bine, e a 2-a șansă de a-ți da foc la casă.
    Eu propun să iei o pauză de la cursurile astea, nu de alta, dar… treci pe salate, pe astea… fără foc. Măcar până la toamnă.
    Am glumit.
    Nici mie nu-mi place să gătesc. Decât să mă ții în bucătărie, mai bine îmi dai un topor să crăp lemne.
    Dar, soarta este potrivnica și mai și gătesc (crăp și lemne, 🤫).
    Dar nu am aventuri de genul.

    Apreciat de 1 persoană

    • Stai că săptămâna viitoare am iar în plan un peşte deci posibil să mai fie o dimineaţă la fel 😀
      Ai dreptate, nu e prima dată, cred că eu vreau adrenalină şi nu iese 😀
      Nici nu mă pot gândi la ce aş face cu toporul în mână dacă şi la o hârtie îi dau fac…
      Mulţumesc, draga mea!

      Apreciază

  25. 1lauralaly zice:

    Potecuta, imi cer iertare, dar am ras cu pofta. Ai ceva din stilul lui Creanga. Eram in parc cand am citit prima parte a articolului. Radeam infundat. Mi-am pus bine masca pe figura si se vedeau doar ochii. Imi inchipui cum cadeau confetiile si cum radeai. Dar ai papat somon bun si gustos cu sos a la Paris.
    Am patit-o si noi la fel cu o bucatica de carnita. Asa ca nu esti singura. Hartia e de vina😀😉.

    Apreciază

  26. Alex zice:

    Dragă Potecuță, ești minunată, cum știi tu să faci haz de necaz. Ai părpălit puțin peștele, dar ce mai contează. A fost bun și s-a mâncat!
    Mare dreptate ai cu acele rețete sofisticate, de te fac să-ți pierzi și pofta de mâncare. Mă tot uit la emisiunile cu concursuri culinare, dar mai repede apreciez ceva neaoș, românesc, simplu și tradițional, decât nu știu ce bâzdâgănii cu garnituri de dulceață, ceapă caramelizată și alte chestii pe care nu le-aș asocia niciodată. De felul meu încerc și gust orice, dar unele creații culinare sunt…. prea sofisticate pentru gusturile mele simple.
    Cu întrebările de la început, mi-ai amintit de simpaticul Marius Florea Vizante, care era invitat la Andi Moisescu și se întreba de ce se folosesc în meniurile românești aceste diminutive amuzante: ciorbiță de văcuță, mâncărică de cartofi, tocăniță de purcel și câte și mai câte variante. Numai una nu suferă diminutivarea: „Ciorbă de burtă”! E ceva ce sună… greu, puternic. Parcă și vezi ditamai oala cu ciorbă, cu un polonic mare în ea. Eventual și un bucătar mare, mustăcios, de vreo 120 de kg! Cum să spui: „ciorbiță de burtică”? 😀
    Numai bine, dragă Potecuță și zile minunate!

    Apreciază

  27. Florina zice:

    Totul e bine când se termină cu bine, iar tu au un haz la povestit… 🙂

    Apreciază

  28. A fost o încercare. Felicitări, Potecuță! Data viitoare să ai în apropiere un capac, zic.😂 Poate ajută.

    Apreciază

  29. Mladin Slovanic zice:

    A ieșit un text delicios, rețeta e întotdeauna savuroasă, indiferent de ingrediente. Hrana asta pe care o prepari de multă vreme vine și cu poftă de viață, dar și cu profunzimi la care trebuie să rumegi cu simțiri.

    PS: Ai pus tu ceva mirodenie de gând bun, că la mine a avut efect terapeutic, mi-a trecut amuțirea din ultimii doi ani.

    Săru’ mâna pentru masă! 🙂

    Apreciază

    • Sunt copleşită şi nu ştiu cum aş putea să mulţumesc îndeajuns! Mă bucură mult revenirea şi cuvintele astea au avut şi la mine acelaşi efect!
      Mulţumesc mult, mult! Gânduri bune!

      Apreciat de 1 persoană

      • Mladin Slovanic zice:

        Păi îmi mulțumești deja prin felul în care scrii ce simți, trăiești și gândești și se vede că cei care ajung pe pagina ta nu pleacă niciodată cu mâna goală. O spun ca unul care s-a simțit bine primit și când era străin de loc. Dincolo de construcții literare, de suspans și meșteșugul poveștii, e întotdeauna o bucată de firesc, uman, de viu care te mișcă într-un fel în care n-ai cum să te lași decât purtat. Mulțumesc frumos (exclam mai în șoaptă).

        Apreciază

  30. ecoarta zice:

    Am râs, evident! N-aveam cum să nu râd! Şi mi-am adus aminte de o întâmplare de tot hazul. Pentru mine, clar! Croazieră. Cină cu pretenții la restaurant.Bucătarii toți: indieni! Deci, rezulta mâncare foarte condimentată, dar bună! Meniul în engleză, dar şi de-ar fi fost în română multe mâncăruri tot n-aş fi ştiut ce sunt. Singurul fel de mâncare despre care auzisem era „gazpacho”. Sigur, să nu par aeriană, l-am rugat pe chelner să-mi aducă specialitatea bucătarului. Plus altele. Şi vine „gazpacho”! Adus într-un mare fel, cu farfuria acoperită, pe tava decorată cu flori exotice! Şi ridică chelnerul capacul🤣🤣🤣🤣🤣🤣! În mijlocul farfuriei un „disc” de vreo 2 cm grosime şi cam 4 cm în diametru din ceva legume. Lângă/peste el a turnat un sos foarte condimentat. Foc şi pară! Toată lumea a râs de pățania mea! Ceilalți s-au delectat cu…ce mai contează! După, m-am dus la bufet şi mi-am comandat o pizza!

    Apreciază

  31. sunt convinsa ca stii sa gatesti..si eu stiu sa gatesc (si de multe ori imi face o imensa placere), dar tot mai uit cu orele mancarea pe foc (din cand in cand) si apoi ma chinuiesc cu zilele sa scot negreala de pe mobila si mirosul de prin toata bucataria

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s