Dacă nu aflu, nu mai dorm

Dragilor, salvaţi un om cu pata pusă. Pe mine. Nu-i bine, se înţelege că eu stau sub pata cuiva sau că ăla de are pata pusă pe mine trebuie salvat. Nu. Eu sunt personajul principal în toate variantele. Eu-s victima, eu-s cu pata. Sau eu-s pata, mno. Da, mă macină. Şi cred că v-am mai spus că am două mari probleme: scama de pe covor şi lapsusul ăla care apare fix când ţi-e lumea mai dragă, adică atunci când începe un film, tu eşti aşezat comod, îţi tragi răsuflarea după lupte crâncene ba cu perna, ba cu plapuma, ba cu perdeaua care a avut un moment de răzvrătire şi s-a pus într-o dungă, şi te izbeşte un actor care aduce cu el tsunami de întrebări: cum îl cheamă pe ăsta? A jucat în filmul ăla cu aia… aia, măi, bruneta care a jucat şi-n filmul ăla cu… mamiţicile mămicuţelor lor de lapsusuri, că nici nu te mai poţi concentra la film, nici să cauţi repede nu poţi, că durează până-ţi calmezi tot zbuciumul. Apropo de asta: cum se numea filmul ăla cu ăia care-au plecat în vacanţă şi au ajuns prizonieri şi s-a iscat o revoltă, cu actorul ăla…, ăla blond, ăla de joacă mişto orice rol? 🙄 Nimic, dar absolut nimic nu puteam stoarce din cap. Numele lui, deşi foarte cunoscut, îmi stătea-n vârful limbii, şi de acolo nici un milimetru nu mai făcea în faţă.

Deci tot ce ştiam era ce-aţi citit mai sus. Cum să-l întreb asta pe google, spuneţi şi voi. Cum era să scriu rezumatul filmului, să-i aflu titlul? Mi-a fost jenă. Am luat-o mai pe inteligenţă, să nu se prindă motorul cu cine stă de vorbă, şi am scris fix aşa: actor blond. Şi click pe images. Pe cuvânt că asta am făcut. Am văzut actorul, am zis da, fatăăă, ăsta era, apoi m-am pus să-i caut roluri. Asta a fost şi mai simplu, am găsit filmul şi gata, mi-am văzut de viaţă mai departe. Altfel nu puteam. Deci eu aşa funcţionez. Pe stil marşalier, cu peron pe stânga. Boon. Nu filmul e subiectul, nu mă întrebaţi, căutaţi actori blonzi. Bine, vă zic: Owen Wilson. Trec la subiect, că fierb.

Mă întâlnesc cu o amică, ieşim la plimbare, povestim de una, de alta, şi ajungem la copilărie, că tot eram pe lângă nişte grădini. Şi-ncepem cu poveşti despre câte acrituri mâncam noi când eram copii, am descoperit că deşi ne despart nişte ani şi nişte judeţe multe, copilăria a fost la fel în domeniul ăsta pe stil verde, şi ce interesant că aproape toţi copiii preferă acriturile, că mâncam mere verzi, corcoduşe, agrişe, pere necoapte şi… şi o loveşte proasta inspiraţie să zică ce n-ar fi trebuit: şi mâncam şi din alea… zi-le, cum le zice? Din alea din pruni. Dar nu erau prune. Şi eu dau să zic şi rămân cu zisu-n gât, că n-am putut.
Şi s-a terminat cu toată distracţia. Am stat totuşi liniştită, mi-am zis că apelez la google. No, cum să-l întreb fără să se prindă că-s eu şi să creadă că-i un fin cunoscător în ale prunelor? Am dat-o pe „golăneală” şi am scris: anomalii ale prunilor. Eeee? Este că am mimat-o bine pe asta? Am disimulat perfect prostia, nu?

Cine ştie, să treacă peste asta. Cine nu, fiţi atenţi: când eram eu mică, în prunii bunicilor şi nu numai în ai lor, mai apăreau nişte chestii care erau mai alungite decât prunele şi puţin încovoiate. Şi nu aveau sâmbure, parcă. Erau verzi şi nu cred că alea se coceau. Din ce ştiu eu, dacă erau lăsate, se stafideau aşa verzi şi cădeau. Dar noi le mâncam deşi nu erau prune. Şi ştiu că mi-a zis bunicul că nu e chiar o bucurie, că alea nu-s normale, că e o boală sau ceva prin prunuţ, pe la prunici.
Şi cu asta-n minte, am ajuns la „anomalie”, altfel de unde să mă ducă pe mine capul la aşa exprimare? Problema e că google n-a avut bunici unde am avut eu, mi-a strigat un „hurlupi” peste umăr şi m-a lăsat la uşă.
Păi nu aşa, stimabile, nu aşa. Că mie nu-mi spui hencleş la lichiu, că-mi tulburi liniştea.

Dragilor, vă rog, salvaţi-mă! Cum se numeau alea? Ok, nici voi n-aţi avut bunici unde am avut eu. Nu-i niciun bai, doar nici ai mei nu au avut casa pe lună. Tot la ţară. Spuneţi denumirile pe care le ştiţi voi şi eu o aleg pe aia a mea. Că bune-s toate, ştiu. Dar eu o vreau pe aia a mea. Că o fi regionalism, o fi. Dar dacă nu era de fapt anomalie şi google m-a dus în zone departe de ce am vrut eu? Poate era o rara avis între prune 😀
În mintea mea, e un l la început. Dar nu vă bazaţi pe asta, am mai zis eu de actorul ăla cu „B” şi era James Franco.

Vă mulţumesc anticipat. Voi aţi mâncat aşa ceva, mai există?

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

62 de răspunsuri la Dacă nu aflu, nu mai dorm

  1. ioansperling zice:

    😂Cunosc sentimentul dar nu cunosc cum ii cheama pe prunoavortonii de care vorbesti! Nici nu stiam/credeam sa aibe un nume!

    Apreciat de 2 persoane

  2. adrianport zice:

    Deci nu sunt singurul care foloseste creativ google-ul ca sa lupte cu nenumaratele lapsusuri generate de stres, somn putin, prea multe limbi straine in jurul meu, poate varsta, un pic asa… Ei bine, cand nimic nu pare sa se lege, cand sunt atat de departe ca nu pot incepe cautarea cu ceva inteligent, scriu pur si simplu ce-mi doresc intr-o propozitie, ceea ce e, in principiu, complet aiurea. Dar e incredibil cat de des o nimereste google chiar si atunci cand il iei asa, pe dupa cires. In fine, asta cu prunele care nu ajung sa fie prune chiar nu stiu cum sa le chem – nu pot sa trec peste corcoduse, desi stiu ca nu la ele te referi. Sorry!

    Apreciat de 3 persoane

    • Am observat că-i băiat de băiat google ăsta şi-mi zice şi mie ce vreau chiar şi când nici eu nu prea ştiu ce vreau. Dar eu tot îmi imaginez un fel de pitic care fumează, bea un jackuţ, cu gheaţă, şi se prăpădeşte de râs când vede ce-l întreb. Ştii, cam cum era pe vremuri tanti de la informaţii. 😀 😀
      Oricum, e liniştitor să aflu că şi alţii o păţesc şi îţi mulţumesc că mi-ai spus!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Crengu zice:

    Nu, n-am avut bunici unde ai avut tu și nu țin minte să fi mâncat așa ceva! :)) Dar știam că am mai citit tot astăzi, pe undeva, despre subiect, așa că iacă link:

    https://armeria.bio/2020/06/13/mare-parte/

    Apreciat de 2 persoane

  4. anasylvi zice:

    Cred ca am mai zis ca nu aveam bunici la tara, mai degraba eu eram mai rustica si ma urcam in copaci pe la mine prin cartier, da’ pruni nu aveam pe aici, corcodusi, duzi, smochini, din astia. Asa ca nu pot sa te ajut cu asta. 🙂 Sunt curioasa ce erau, totusi.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Issabela zice:

    Știu exact prunele alea anormale, nici nu le făceau toți prunii și acum, în ultimii ani, deși avem livadă de pruni la o țară, n-am mai văzut așa ceva… De cînd eram mică n-am mai văzut…! Și, culmea, m-am mai gîndit și eu între timp la chestiile alea, dar eu le țin minte mai albicioase… O să urmăresc cu mare interes restul comentariilor 😃 deși mi-e teamă că s-ar putea ca cuvîntul aflat să nu-mi spună nimic 😊

    Apreciat de 3 persoane

  6. Florina zice:

    Băi, nene, parcă ceva de gust mi-am amintit, dar denumire ioc, sunt praf, habar n-am. Toți am avut copilăria aia verde și ce bine că mai amintim de ea.

    Apreciat de 2 persoane

  7. Am crescut într-o școală unde eram adunate fete din toată țara. Stiu câteva sinonime ale prunelor. Nu știu dacă vreuna se referă la prune cu malformații congenitale. Iată ce știu eu: poamă, perjă, avramă sau avrană, goldană sau goldună, bărdace sau bărnace (în regiunea mea bărnace înseamnă o culoare mai închisă), și cred că motrună. Nu mai știu dacă pronunț bine, sau scriu bine. Poate te ajută.

    Apreciat de 5 persoane

  8. Diana zice:

    Hmmm, inițial am crezut că vorbești de zarzăre, dar apoi am realizat că nu… Îmi pare rău, draga mea! Sper să găsești ceea ce cauți! P.s. Și eu am multe lapsusuri, mai ales legate de actori. Metoda mea de căutate pe Google e să scriu numele filmului, iar apoi apar și poze cu actorii😁

    Apreciat de 1 persoană

  9. tink3rbe11 zice:

    Ha! Ce dimineață bună!
    La noi, în zona noastră cocoșei li se spune.
    Nu știu zău în zona ta.

    Apreciat de 2 persoane

  10. Ar fi o anomalie să nu găsești aici denumirea pe care o cauți. Nu de la mine, care n-am avut parte de multe incursiuni prin livezi, ci de la măcar unul dintre cititorii din diferitele părți ale țării, cu atâtea fructe mai puțin cunoscute și nenumărate regionalisme. Chiar și Google este și ar trebui să fie mereu cu ochii pe postările Potecuței.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ioana zice:

    La faza cu Google te înțeleg perfect. Și eu fac adesea la fel. Ai dat-o fin! 😏

    Cât despre surorile alea vitrege ale prunelor zău că îmi amintesc de ele, dar nu îmi amintesc să le fi dat vreun nume vreodată… mai târziu o sun pe bunica să o întreb 😁 Deși posibil ca la mine în Moldova să se zică altfel 😅 nu că ar fi bai, numai să aflăm!

    Apreciază

  12. ina02s zice:

    Buna dimineata! Potecuta stiu cat de mult te sacaie un lapsus. Dar nu te pot ajuta, chiar nu stiu anomalia aceea si ma intreb de ce? Aveam pruni numai la poarta din spatele gradinii si n-am observat, cred. Am citit cu placere comentariile de deasupra, sa dezlegam misterul si m-am incurcat mai tare. Sper sa afli/ sa aflam. 🙂 Pupicii

    Apreciază

  13. Iosif zice:

    Sper totusi, ca ai dormit bine în noapte ! Mi-ai amintit de o poveste citita în copilarie, numita… “Prune pe gunoi”. Merci ! 🙂 ))
    O stire proaspata de azi zice ca; “Dacă inteligența artificială (AI) este o oportunitate de afaceri, aceasta reprezintă și o amenințare la adresa protecției vieții private și libertăților. Pentru a „încuraja utilizarea responsabilă” a acestei tehnologii, OCDE a decis să găzduiască un parteneriat global fondat de 15 dintre membrii săi, inclusiv Franța.
    O zi binecuvântata, cu liniste, bucurii si pace în Suflet, draga Potecuta, fara îngrijorari, framântari, dileme si probleme extreme !

    Apreciază

  14. Gataaaaaaaaaaaaa!!!!!

    Dragilor, am aflat! Am avut dreptate, cu l era. Deci: deci au cea mai dulce denumire posibilă. La bunicii mei în sat, se numeau lipșori.
    Spuneți și voi, nu-i drăguț tare? Lipșori. 😀
    Vă mulțumesc tuturor pentru ajutor!

    Apreciat de 2 persoane

  15. Parca ai fi de pe la noi.. la noi mereu se zice “ia și tu aia de pe ăla sa fac aia”:))

    Apreciază

  16. ecoarta zice:

    Gulduguțe! Rile! Corcoduşe! Zarzăre!

    Apreciază

  17. Floare de mai zice:

    Draga mea,zarzăre de verzi mâncam şi eu😊,prune nu,dar mâncam în schimb în loc de gumă de mestecat,substanța aceea maronie-lucioasă,pe care o secretă pomul ca să-şi”bandajeze rănile”,noi îi spuneam”clei”,avea formă de lacrimă,sau dacă erau mai multe la un loc,se forma un”conglomerat de lacrimi „.Nu prea avea nici un gust😊,dar ne lipea dinții de nu prea mai puteam să o dezlipim😊,acum mă întreb ce ne-o fi plăcut😊,dar …eram copii😊.De”lipişori”n-am auzit pe la mine😊,nu stau în Ardeal😊.

    Apreciat de 1 persoană

    • Uite că am ratat cleiul, nu-mi amintesc să fi mâncat. Mâncam toate prostiile, frunze, flori, dar clei nu. 🙂
      Mă gândesc că nu era rău de tot, din moment ce era căutat.
      Nici de hurlupi? Că asta e denumirea lor oficială.
      Seară bună, Floare de mai!

      Apreciază

  18. Floare de mai zice:

    Sincer,nu cred😊,bunica mea când găsea aşa”anomalii”de prune doar le lua şi le arunca,spunea că se strică şi celelalte,dar n-am auzit să le fi numit cumva😊.

    Apreciat de 1 persoană

  19. Ana May zice:

    Răspunsul îl găsiseși când am citit articolul. Mi-ai amintit de cocoși, așa le spuneau în satul bunicilor la acele prune-false, să le zic așa, apoi încercând să-mi amintesc ce mai mâncam, îmi stătea pe limbă un cuvânt… noroc iar(!) de google-iță care la „ierburi acre” mi-a dat și măcrișul!
    ☺ Ai pus de-un brainstorming cu „lipi șorii” !

    Apreciază

    • Daaa, şi eu mâncam măcriş şi ştiu că se acreau şi ciorbele cu el. Tare bun!
      Păi ştii că eu împart cu voi din toate, inclusiv din astea de mă macină pe moment 😀
      E fără i. Lipşori. 😀
      Zi bună, Ana! Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  20. Floare de mai zice:

    Şi eu tot cu”i”citisem prima dată😊.Ce frumos trebuie să fie să vorbeşti cu regionalisme,pe la noi nu prea auzi denumiri care să sune cumva…Şi eu cum nu mă plimb…Noi însă aveam”treabă”cu florile,primăvara,nu le mâncam😊dar nu aveam răbdare să înflorească bine,mai ales lalelele,le desfăceam bobocii să vedem ce culoare sunt.Din păcate,când înfloreau nu mai aveau petalele aşa frumos adunate,erau ciufulite,urâte…Făceam multe prostii,nici nu mi aduc aminte tot😊.Până venea mama de la serviciu aveam timp să fugim de bătaie😊,noroc că aveam grădină😊,Că bunica n-avea cum să fugă după noi,ne spunea mamei,dar după ceva ore bune,nici noi nu mai ştiam ce făcusem,nu mai mergea pedeapsa😊.N-am prea fost cuminți😊.

    Apreciat de 1 persoană

  21. o femeie zice:

    deci m-ai prins cu asta. Stiam de perje, coldushe, gatlane; prune. La alea verzi ce le mancam cu totii le ziceam acrituri/aguride, intrau aici si agrise, si strugurii mici si acri, si zarzare. Desi zarzarii ii stiam, din aia facea tataia rachiu fain.

    Apreciază

    • Cu zarzăne se acreau şi ciorbele. Şi încă se mai acresc.
      Multe acrituri mai mâncam. 😀
      Am înţeles că nu ştiai cum se numesc astea din pruni, dar nici nu le mâncai? Bune! Tare bune!

      Apreciază

  22. Alex zice:

    Ce amintiri frumoase ne aduci tu aici, din copilăria ta de vis, pe meleagurile ardelenești. Uite, despre acele ne-prune nu prea știu. E drept că și noi, ca toți copii, rodeam tot ce întâlneam în cale. Chiar și rogodele ce nu prea erau de mâncare. Într-o zi, un coleg de școală, ronțăia niște bobițe verzi, pufoase. Ce sunt alea? – l-am întrebat… Merele ursului! Am rămas uyimit ce chestii faine a descoperit el. Pe urmă m-am lămurit că erau niște fructe micuțe dintr-un soi de salcie, care face niște bobițe verzi. Erau dulci-acrișoare și.. erau bune. Nu ne-a durut burta de la ele, deci se pot mânca! Și câte și mai câte „bolbotane”, vorba bunicii mele!
    Numai bine, cu mult drag! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Alex!
      Aşa e, mâncam cam tot ce găseam. Nu aveam nicio grijă şi gustam din toate. Nici nu am păţit vreodată ceva, semn că am avut noroc sau că nu erau atâtea „otrăvitoare” cum mai spuneau unii copii. 😀
      Numai bine îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  23. Habar n-am avut că prunii fac și „anomalii” în afară de prune.
    Ai aflat până la urmă denumirea?🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s