Jurnal de… abia iunie

Azi… iunie, luni, abia iunie, încă luni, şi tot aşa. Ne putem juca la nesfârşit. Sau măcar până la finalul zilei. Văd iar cozi pe drumurile dinspre mare şi munte, iar nervi, iar nerăbdare, iar zgomot de fundal. Ce repede ne-am întors la ale noastre. Şi ce frumos am visat. Se făcea că lumea… dar n-a fost decât un vis. Mai bine aşa. Cum am fi trăit într-o lume schimbată, cum ne-am mai fi găsit reperele, unde ne-am mai fi retras şi de ce-am fi făcut-o fără toate motivele astea de căutare a unui punct de sprijin? E abia iunie. Şi vara e lungă.

Afară… sufocant. Nu mă plâng, doar constat. Se anunţau ploi şi furtuni. N-au fost. În schimb, soarele a ars cu putere. Asta face soarele, ştiu. Dar bunicii voştri nu spuneau că „prea arde soarele, vine ploaia”? Nu am înţeles niciodată cum de ştiau, dar acum o mai zic şi eu. Sigur, nu o nimeresc prea des. Îmi amintesc că eram la bunici, la ţară, niciun nor pe cer, era seninul ăla de poveste, nu adia nici vântul, şi o auzeam pe bunica: „prea arde soarele, va vini o ploaieeee”. Şi mie mi se părea normal să ardă soarele, era iulie, cum să nu ardă? Dar nu, ea ştia „arsura” aia şi ştia când arde de ploaie şi când arde că aşa face el.
Şi m-am trezit şi eu azi spunând de ploaia care ar trebui să vină, că prea sufocant a fost. M-am bazat şi pe avertizarea ANM şi tot n-a venit. Încă.

Mă joc… cu ăsta. Ştiţi ce e, nu se poate să nu. Sunt la fel de încântată şi fascinată de el cum eram şi-n copilărie. Fabulos. Şi nici pe asta n-o pricep. Am spart unul în copilărie, să înţeleg, să văd, normal că s-a dus totul. Bucăţele de sticlă, oglindă, biluţe minuscule. Şi tot n-am înţeles. Pe ăsta nu-l mai sparg.

AscultASTA. Şi tac. Că… ce-ar mai fi de spus?

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Jurnal de… abia iunie

  1. stela9 zice:

    Era una din jucariile mele preferate la gradi si trotineta😄 astea mi le amintesc🙂

    Apreciat de 3 persoane

  2. rofstef zice:

    E he, he, he, he, ce amintiri 🤗
    Da, îmi aduc aminte de acel „ochian” dar care nu vezi în depărtare, vezi doar acele culori și forme ce se obțin prin rotirea acelui con. Nici nu știu ce denumire are, dar a fost interesant..

    Despre căldură – mereu spun că prefer primăvara și vremea mai rece pentru că este mult mai ușor de suportat..
    Azi și ieri am ieșit cu bicla, dar azi față de ieri am cam suferit soarele foarte dogoritor.
    O săptămână reușită îți doresc !!!

    Apreciat de 2 persoane

    • Caleidoscop îi zice, Ștef.
      Da, e tare fain! Și nu te poți plictisi de el, mereu sunt alte forme.
      Azi chiar a fost foarte cald. Și e numai începutul 🙂
      Îți mulțumesc mult! Săptămână frumoasă îți doresc și eu!

      Apreciat de 3 persoane

  3. anasylvi zice:

    Dar ce ai acolo, Potecuta, un caleidoscop? faine lucrusoare. Stii, chiar urmaream si eu azi imbulzeala de masini si ma gandeam ca era cam aiurea si pustietatea dinainte, dar si haosul acesta aglomerat. Ar fi bun un trafic rutier mai temperat. Seara frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

  4. tink3rbe11 zice:

    Era prea culmea să se schimbe năravurile oamenilor. Nu că noi le-am schimbat pe ale noastre.
    Tare faină e jucăria ta. Nu am avut în copilărie, dar am văzut la alții și mi se părea tare faină. Ca și acum.
    Eu am avut coardă, copaci, câmpuri, apă de scăldat, garlă. Arareori plastilina,o păpușă, ehee.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Azi n-am mai mișunat pe nicăieri. A și plouat cu câini și pisici.
    Ai rămas un copil jucăuș. Și eu mă joc cu mițifanțurile mele. Aștept vacanța. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  6. Issabela zice:

    Știiiu mozaicul… de la copiii mei. Eu n-am avut, sau nu țin minte, dar i-am lăsat pe ei să-l spargă – transfer de dorință sau mai degrabă dorință cumulată – și tot nu i-am aflat misterul.
    E pe undeva prin științele exacte, cînd nu pricep ceva dau vina pe ele și gata 😃
    Te las cu Vali Sterian, e divin 💕

    Apreciat de 1 persoană

  7. Aura B. Lupu zice:

    Tac și eu, Potecuță.
    Și te îmbrățișez!

    Apreciat de 3 persoane

  8. condeiblog zice:

    Ce nostimă ești!… Ce ar mai fi de spus? Mereu deschizi pârtii de gânduri, potecuțe prin desișul amintirilor, mereu!… Iar tăcerile care se lasă la sfârșitul lecturilor tale prevestesc furtuna. Furtuna vitalității… Mă simțeam atât de scurs de vlagă mai înainte, atins de săgeata melancoliei (știi că așa era numită depresia de către Hipocrate) și caleidoscopul cuvintelor tale m-a trezit. M-a deșteptat. Nu contează că e o oră când ar trebui să fiu culcat demult. Ora n-are nicio importanță. Pot sta ceasuri întregi în neliniștea mea interioară, cu ochii închiși regulamentar desigur, dar fără să dorm. Nu știu ce voi face de acum încolo, dar mă simt în stare să fac ceva, așadar mă simt mai bine. Îți mulțumesc înger de lumină!

    Apreciat de 2 persoane

    • Sunt unele comentarii care mă fac să recitesc postarea şi să mă întreb: merit eu cuvinte aşa frumoase? Cele semnate de condei sunt cele despre care vorbesc. Dar nu mai ripostez, am zis că nu o mai fac.
      Doar mulţumesc din suflet!

      Apreciază

  9. Diana zice:

    Eu cred că ar fi fost complicat într-o nouă lume. Ne-am obișnuit așa. P.S. Și bunicii mei aveau vorba aceea. P.P.S. Ce frumos e caleidoscopul!

    Apreciază

  10. Aveam un prieten care atunci când ne întâlneam spunea: ”uff, și iar ai să pleci!!” Mă uluiau spusele lui. ”De ce nu trăiești prezentul și-ți umbrești bucuria cu ceva ce va veni?! îl întrebam.” Abia iunie al tău, mă întristează și pe mine acum. Va trece și iunie…și iulie…și august…și, și, și…și după ele potopul.

    Apreciat de 3 persoane

    • Mi-am amintit de gluma la care eu am plâns atunci când am auzit-o prima dată. Nu ştiu de ce, dar m-a emoţionat tare mult. Poate pentru că m-am recunoscut în al doilea copil:
      „Doi prieteni, unul pesimist şi altul optimist, primesc daruri de la Moş Crăciun. Sub brad, pesimistul găseşte un trenuleţ, optimistul o balegă de cal.
      Când se întâlnesc să-şi arate cadourile, pesimistul, foarte supărat, începe să se plângă: mie mi-a adus un trenuleţ. Dar sigur se va zgâria repede, se vor termina bateriile, nu va mai merge, nu va mai străluci ca acum, eu îl voi arunca în cutia cu jucării, voi uita de el, nu-mi place deloc, e un cadou foarte urât. Şi începe să plângă.
      Optimistul, sărind într-un picior de bucurie, spune: eu sunt cel mai fericit. Mie mi-a adus un căluţ. Nu l-am văzut, dar sigur e pe aici, pe undeva…”
      Te pup!
      Să ne bucurăm de acest abia iunie. Iulie şi august şi restul vor veni oricum. Vor veni şi peste cei care se bucură de acest „încă” şi peste cei care plâng că va trece şi acest încă. Dacă am opri timpul în loc plângându-ne că trece, da, ne-am strădui să plângem. Dar aşa… pierdem timp de trăit gândindu-ne că ne trece timpul.

      Apreciat de 5 persoane

      • Florina zice:

        Despre articol n-am idee ce să-ți zic, dar despre coemntariul ăsta îți pot spune că: mare lucru e să fii optimist. E un avantaj enorm! Eu am aflat că optimismul ăsta se poate învăța abia la al 2-lea master, adică abia la 35 de ani și până atunci, pesimistă cum m-am născut am crezut c-așa mor. Apoi m-am pus cu burta pe carte, să învăț să fiu și eu … optimistă 🙂

        Apreciază

      • ecoarta zice:

        Ştiu şi eu una bună de tot!
        Un copil găseşte o potcoavă. Bucuros, aleargă la tatăl lui şi-i spune:
        -Tată, am găsit o potcoavă! Ne mai trebuie trei, un cal şi căruța şi avem tot ce ne trebuie!

        Apreciat de 1 persoană

  11. ina02s zice:

    Potecuta, trec lunile oricum in ritmul lor, naravurile rele ne raman…
    Jocul ne mai da o sansa sa rezistam, in amalgamul asta, cotidian, de stres.
    Arsita verii si-a aratat coltii si la mine. Fain Valeriu Sterian. O saptamana buna! Pupicii

    Apreciat de 2 persoane

  12. Iosif zice:

    Cel pe care l-ati votat,
    de mult v-au încoronat’
    si v-a pus calus în gura
    sa nu vorbiti din Scriptura.
    V-a atras pe toti în bloc
    amagindu-va cu „raiul”,
    vazut prin caleidoscop
    si nu vedeti unde-i baiul.
    Orbiti de tehnologie,
    de filme hollywood(hiene),
    va platesc, va dau simbrie
    la schimb cu celule stem(e)
    O zi binecuvântata cu împliniri în viata toata, de Cuvântul AAAE eliberata, draga Potecuta !

    Apreciază

  13. caleidoscop, cat de tare!! mereu am vrut asa ceva!
    Poate o sa vina ploaia, dar personal as vrea o ploaie de vara, sa se auda apoi mai intens pasarile si sa poti merge destul pe strazi

    Apreciază

  14. Alex zice:

    Bine a spus cineva, mai sus, că tu reușești să deschizi „poteci cu amintiri”. Nu degeaba ești…. Potecuța noastră dragă! 🙂
    Așa erau și bunicii mei. Cum știau dânșii semnele vremii și al vremurilor. Una, două, ghiceau/știau că se va strica vremea, că va veni ploaia, că va fi o zi senină.Iar noi, cei mici, ne minunam de câte lucruri știau. Și poveștile…. daaa, poveștile minunate sau întâmplările din viața lor, fiecare cu tâlcul ei. Nu ne mai săturam să ascultăm.
    Mi-a plăcut mult anecdota cu pesimistul și optimistul! E nemaipomenită.
    Una peste alta, să ne bucurăm din plin de vara care a început. Sănătoși să fim și…. optimiști!
    Numai bine, cu drag! 🙂

    Apreciază

    • Aşa-i, Alex! Fascinante poveşti aveau! Şi modul lor de a „ghici” vremea şi multe, multe altele. Şi noi, cu toată tehnologia din lume, tot fără umbrelă plecăm sau tot nu putem şti când plouă sau nu.
      Să fim sănătoşi, da!
      Îţi mulţumesc tare mult pentru cuvintele frumoase! Numai bine îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Ana May zice:

    E bine ca e vară, e bine că e iunie, e bine că „ne citim” și ne împărtășim idei, amintiri și melodii!
    Îți doresc o ploaie ușoară, racoritoare, aducătoare de bucurie, la fel de multă ca cea pe care o transmiți!
    Seară frmoasa, Po !🤗🥰

    Apreciază

  16. Ana May zice:

    Corectează, te rog: E bine că e vară…la început. Mulțumesc.

    Apreciază

  17. Roxana Neguț zice:

    Caleidoscop 🙂 Nu am mai văzut de mult. O vara frumoasa, draga mea! Te pup și te îmbrățișez cu mare drag!💐💐💐🤗😘

    Apreciază

  18. daurel zice:

    M-am ambitionat si am cautat istoricul si descrierea caleidoscopului.
    A fost inventat si brevetat de fizicianul scotian sir David Brewster in 1817. Nu am reusit sa aflu daca a mostenit titlul de ”sir” sau l-a castigat prin merit propriu…
    Traducerea cuvantului caleidoscop inseamna „observator al imaginilor frumoase”.
    Toate cele bune!

    Apreciază

  19. Floare de mai zice:

    Bunica mea spunea la fel despre soare când”ardea”și uneori nu credeam,îi spuneam”vezi,nu plouă”,dar apoi venea și ploaia…Și tot avea dreptate.Caleidoscop nu am avut,dar și dacă aveam tot n-ar fi”trăit”prea mult,că fratele meu desfăcea orice jucărie care avea un mecanism cât de mic,să”vadă și el cum merge”,chiar și păpușile mele.Iar Lego,cuburi,de-astea mărunte se pierdeau pe parcurs.Iarna aveam o”casă”de jucării,primăvara ieșeam afară cu ele și până toamna nu mai aveam nimic.Iarna următoare altele și tot așa😀. Și azi mă gândeam ce repede trece timpul,că deja e iunie…Pe vremea școlii era cea mai așteptată lună,că venea vacanța mare,dar atunci treceau așa greu zilele…😀. Mi-e dor de cireșele”pietroase”din care îmi făceam cercei și mai ales de tata să mi le culeagă sau să mă ia în brațe să ajung la cireș…
    Mi-ai stârnit amintiri,mulțumesc Potecuță !.Un iunie vesel îți doresc !.Și mie îmi place folkul.Aștept o ilustrare cu Ducu Bertzi în pagina ta.Te pup cu drag !😘

    Apreciază

    • Ah, ce amintiri frumoase!
      Farmecul multor copilării a stat şi-n asta: dezmembrarea jucăriilor. Păi, cum să rezişti, să nu afli ce-i acolo? 😀
      Aşa-i că trecea timpul altfel atunci?
      Îţi mulţumesc mult, Floare de mai! Şi eu îţi doresc o lună cu bucurii şi numai bine!
      Uf, nu ştiu dacă mai reiau picătura mea de folk, am abandonat-o…
      Te pup şi eu!

      Apreciază

  20. Floare de mai zice:

    Nu neapărat în”Picătura de folk”,doar aşa,când mai asculți folk,pune şi pe aici,pe la vreo idee☺.Dacă ar fi”M-am îndrăgostit numai de ea”ar fi perfect.E melodia pe care am petrecut ultimul Revelion cu tata în lumea asta.Noi o numisem Melodia Noastră….păcat că nu a mai durat prea mult…aş mai fi vrut momente de genul acela.Pe atunci nu o auzeam prea des şi nu ştiu de ce din decembrie 1989 până în aprilie 1990 nu am mai avut parte de o noapte cu muzică aşa ca de acel Revelion,probabil pentru că el lucra în schimburi iar noaptea era schimbul trei şi eu dormeam .Pe atunci nu era liber mai deloc’de la tovarăşi”,se lucra şi sâmbăta.Şi noi învățam sâmbăta….Acum când mi-e dor de el ascult melodia asta…😢😢

    Apreciat de 1 persoană

  21. Și mie îmi plăceau formele colorate, perfect simetrice ce se schimbau la fiecare rotire.
    Hai, că în ultimele zile chiar a plouat, pentru mine… prea mult.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s