Jurnal de… o altă zi

Azi… cred că nici nu mai are importanţă ce zi e. Sau? Spun doar că e o altă zi. Şi asta ar trebui să conteze mai mult decât numele pe care-l poartă. Sau decât cifrele care-o urmează. Sigur, asta dacă nu cumva cifrele alea, la nivel personal, au o însemnătate. Pentru mine, n-au. Aşa că e doar o altă zi. Simplu. Şi atât de multă substanţă e în toată simplitatea asta! Ca şi-n oameni. Dar asta e altă discuţie. În care, din păcate, mi se face din ce în ce mai frică să intru. Eh, da. Abia asta e frica. Şi abia asta e dureros, mai mult decât trist. Să-ţi fie frică să vorbeşti despre ce iubeşti la oameni, despre oamenii ăia buni şi blânzi. Pentru că sunt alţii care… dar cum spuneam, asta e altă discuţie.

Afară… ar fi trebuit să plouă, după prognoze, şi m-am bucurat. Se anunţau descărcări electrice şi îmi doream asta. Nu am luat în seamă acel „pe alocuri” care, cel puţin în contextul ăsta, face diferenţa. Aproape irespirabil aerul. Năduşală. Anormal de cald pentru perioada asta. Dar nu mai e nimic normal. Aşa cum, în acelaşi timp, toate-s perfect normale. Pentru că nimeni nu poate defini normalul decât cu propriile norme, în propriile limite. Ce-i normal pentru mine, poate fi la polul opus pentru alţii.
E foarte grav însă când asta nu se acceptă. În numele „bunătăţii”, ne scuipăm fără probleme aproapele, doar pentru că el se ghidează după un alt normal. Care-i al lui. Şi are dreptul ăsta. Dar hei, nu se spune că „unii-s mai egali decât ceilalţi”? Ba da. Şi pentru că de obicei, ăştia-s cei mai gălăgioşi, ies în faţă şi impun cu bâta, dacă e nevoie, părerea lor. Şi apoi se dau victime. Îi ştiţi? Nu se poate să nu, sunt peste tot.
Am învăţat că albul meu poate fi negrul altora. Şi am învăţat că dacă ei nu mi-l pătează, eu nu am niciun drept să le stropesc negrul cu puncte albe. Niciunul. Şi dacă ei mi-l stropesc, îl şterg şi îi ţin departe. Nu, nu e despre obrazul întors. E despre dreptul a avea propriile gusturi, nevoi, păreri, credinţe, obiceiuri etc. Despre dreptul nostru la asta. Şi despre al lor, de a nu ne pune la zid pentru asta. Şi nu vorbim de probleme „grele” acolo unde e război în toată regula. Şi nu, nu scriu pentru că cineva m-ar fi supărat. De fapt, vorbeam despre vreme. Şi despre noi, oamenii. Care suntem ca ea. Deşi am impresia că şi ea e uneori ca noi. Dar e trist că uneori, în cazuri izolate, desigur, nu se mai poate discuta. Nu poate exista schimb de păreri. Că eşti „tranşat” dacă nu ai fix aceeaşi părere. Cumva, eşti descalificat ca om. Şi pentru mine, asta spune suficient de multe lucruri despre acea persoană. Şi da, e ca la ora de matematică, când Q.E.D venea fix înainte să sune clopoţelul. Mă rog, aveam sonerie, dar sună mai „poetic” aşa.

Mă gândesc… e la modă azi să fim întrebaţi unde ne-a prins Ro-alertu’. Eu recunosc, prima dată am avut gânduri negre despre tipul de la televizor care stătea la o cafea cu o tipă. Şi mă enerva că nu răspunde odată, că sună prea enervant. Mda, telefonul care urla era lângă televizor, în carcasă de piele deci… până m-am prins că sună al meu, a durat puţin. Şi de ciudă că am fost deranjată din pat, am citit numai ce era scris cu majuscule, aşa că eu n-am văzut greşeala. Dar m-am întrebat cum adică să nu ne atingem precauţia? Mno, şi am pierdut şi câteva replici ale tipului. Asta e, păţăşti.

AscultASTA. La căşti, tare, pe repeat. Dacă iau căştile, aud bubuituri. Da, vecinii mei îşi dărâmă pereţii, nu ştiu ce-au făcut aşa de rău pereţii ăia, dar la cum dau în ei, sigur au comis-o grav. Poate n-au păpat tot, nu ştiu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la Jurnal de… o altă zi

  1. Mona zice:

    E lumea plină de greșeli. Greșesc și eu în zile care n-au numere și nume, dar ca tine îmi păstrez albul gândirii. Uneori mă mai scald într-o supraviețuire gri, însă nu e problemă! Am și eu căști 😊🤗
    Tare, tare te îmbrățișez ❤

    Apreciat de 2 persoane

  2. Issabela zice:

    :)))))) nu comentez „să nu ne atingem precauția”, fiecare cu precauția lui, facă ce vrea…
    Dar cu normalul am avut mari probleme. Adică controverse. Am deja senzatia că „normalul” ăsta al fiecăruia e un nou trend, ca zenul, fericirile și toate celelalte, așa că mă lepăd de studiul lui. Pentru că (și disputele erau cu psihologi…) eu nu ies din părerea mea că normalul, oricît de personal ar fi, trebuie să aibă o limită minimă de normal comun, căci altfel ar fi normal să îți dau în cap că dărîmi pereții și mă deranjezi enorm, deși, la rîndul tău, trăiești normalitatea de a-ți dărîma ce vrei în propria-ți casă.
    Deci – o bază de bun simț comun și musai legiferat de „normal”, de la care n-au decît să-și ramifice fiecare normalurile lor.

    Apreciat de 5 persoane

  3. sticri zice:

    Ceea ce o sa scriu aici nu are neaparat legatura cu articolul tau ci cu „carcotasul din mine”, dar cu ingaduinta ta o sa spun ca mesajul de azi de Ro-alert era „pe alocuri” putin eronat.
    La mine in SMSul primit scria cam asa….”noul conoronavirus (COVID-19)”….
    🤣🤣🤣
    Eu am inteles ca e o eroare dar cand ne numim Institutie Publica….asemenea „erori” sunt cam…..
    Am spus astea pt un zambet….😊
    O seara buna!

    Apreciat de 2 persoane

    • Despre greșeala aia vorbeam. Eu am citit numai ce era cu majusculă și de pe fb am aflat că era ceva greșit și am citit iar. 😃
      Da, sigur, ai perfectă dreptate, nu au nicio scuză.
      Mulțumesc pentru zâmbet, chiar prinde bine, vecinul încă bate.
      Să ai o seară frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

      • sticri zice:

        Acum cred ca esti tu cu foarte multa buna crestere si nu vrei sa-l deranjezi pe vecinul care darama peretii la.ora 9 seara….Eu as merge la el, as suna….daca nu intelege exista pol locala care abia asteapta sa dea amenzi pt tulburarea linistii publice. Acum e si „agravanta” pt ca e stare de alerta….
        E doar parerea mea, nu sunt in masura sa dau sfaturi…

        Apreciat de 2 persoane

        • N-aş putea, e drept. Chiar n-aş putea merge la uşă, aşa cum nici poliţia nu o pot chema pentru astfel de cazuri. Aş chema-o dacă ar fi cineva-n pericol, dar pentru găgăgie din asta de renovare sau de la chefuri… nu pot. Ştiu, nu-s prea cum ar trebui 😳

          Apreciat de 2 persoane

          • sticri zice:

            Unui vecin care-si renoveaza casa si e doar ceva temporar, nu se aplica dar exista unii care dau muzica tare sau alte chestiuni si o fac in mod frecvent iar parerea mea e ca trebuiesc „civilizati cumva”…
            A le accepta la infinit libertatea lor care o incalca la nesfarsit pe a noastra e o dovada de slabiciune, cel putin asta e parerea mea..
            Democratia inseamna ca libertatea unuia merge pana acolo pana unde nu incalca liberatea celuilalt…

            Apreciat de 2 persoane

            • Evident, aşa e cu libertatea. Dar vezi, eu merg pe ideea că hai, lasă, suport. Pun căştile, pun plapuma pe cap, stau în balcon şi suport zgomotul. Ar trebui să mă gândesc la alţi vecini care nu suportă? Nu ştiu ce să zic, e complicat. De aia s-au inventat orele de linişte, să existe dreptul la odihnă sau la liniştea fiecăruia. Că nu se respectă nici asta… cum se numeşte?

              Apreciat de 3 persoane

            • sticri zice:

              La intrebarea ta am un singur raspuns …Romania…😊, deci „se numeste Romania”…
              Aici facem ce vrem, cand vrem, cum vrem si nu ne pasa de reguli sau ceilalti.
              Asta e o „caracteristica” a acestei natiuni si care i-a fost de folos in decursul istoriei. Au venit aici greci, romani, tatari, unguri, rusi, turci, etc ……si nimeni nu a facut treaba cu noi pt ca noi am ramas „tot noi”.
              Esenta poporului nostru este maneaua, micul si berea…..noi cautam doar motivul, adica fie ca e casatorie, botez, inmormantare, alegeri, etc…..noi avem reteta noastra „manea, mic, bere”….
              Regulile unei societati cat de cat civilizate intra in contradictie cu mentalitatea „romanului sadea”.
              Eu ce sa zic, sunt mai „warrior’ de felul meu atunci cand se trece peste o anumita linie rosie, iar unor asemenea vecini care si-au facut un obicei frecvent in a-i deranja pe ceilalti si pe mine, mai intai le-as explica, as discuta iar apoi daca „nesimtirea” continua….le voi „demonstra”….. si exista o gramada de mijloace…..

              Apreciat de 2 persoane

            • Nu mai am nimic de adăugat, ai punctat perfect şi îţi mulţumesc!

              Apreciat de 1 persoană

  4. castanman zice:

    O chestie despre vreme și despre noi, oamenii – https://youtu.be/LyaM9MYiK6s

    Apreciat de 1 persoană

  5. rofstef zice:

    Eheeei, avem de-aface cu o potecuță tristă.. 😌
    Heeei, lasă că începe weekend și poate ieși și tu puțin undeva departe de dorel care dărâmă în stilul lui..
    Am și eu un prieten care mă mai invită la el la câte-o „bârfă” și crede-mă că se aude liftul de am impresia că este cutremur de fiecare dată, plus gândaci, plus vibrații de la vecinii din țevi care și-au cumpărat baterii de chiuvetă la reducere.. Și ridic ochii spre cer și zic, mulțumesc Dumnezeule că nu stau la bloc, dar tre să plătesc cu naveta..
    Te susțin să treacă supărarea ! Un Weekend superb îți doresc.!!! 🤗

    Apreciat de 1 persoană

    • Ștef, să știi că nu am gândaci 😄
      Liftul nu se aude nici el. Dar da, când e de dărâmat, e nasol. Rău!
      Nu sunt tristă absolut deloc! Am și scris că nu m-a supărat nimeni, sunt ok. 😉
      Îți mulțumesc frumos! Weekend frumos îți doresc și eu!

      Apreciat de 1 persoană

  6. tink3rbe11 zice:

    Hai să nu mai vorbim depre oameni, ar fi trebuit să fim mai buni, mai îngăduitori mai…. mai… doar vremea.
    Schimbătoare, ce să zic!
    Iote, tocmai ce o tras o gură de ploaie, nu multă, numa’ cât să ude praful… am udat oricum în grădină, cu stropitoarea… îi bine.
    De ce să nu dărâme omu’, vrea o schimbare, nah! După izolare simte nevoi… diferite. Viața asta, tare-i schimbătoare, ca vremea!
    Am luat-o rău tare?

    Apreciază

    • tink3rbe11 zice:

      Am uitat, chiar îmi era dor de un Ro Alert. Am citit doar titlu și primele 5 cuvinte. De ajuns, am știut ce e în continuare. Mai greșesc și roboții.

      Apreciat de 1 persoană

      • Te invidiez că ai avut o gură de ploaie! Aici numai mă păcăleşte. Se adună norii, începe vântul să se facă simţit, se dă-n spectacol, trânteşte uşi şi… apare soarele 😀
        Da, ştiu, fiecare cu nevoile lui, cu casa lui, cu dreptul lui. Dar când e un zgomot fără întrerupere de la 8 la 22, oare eu nu simt nevoia la 10 minute de linişte? Ore de linişte? Sunt scrise jos, la intrare-n bloc. De ce să le respectăm? Nu suntem cetăţeni europeni, cu drepturi? Ba da. Dar… nu despre oameni vorbim. Exact! 😉
        Aha, deci nici tu n-ai citit? 😀
        Weekend frumos îţi doresc, draga mea!

        Apreciază

  7. anasylvi zice:

    Trebuie sa recunosc ca nu am citit mesajul cu atentie… of, of… Imi uitasem telefonul in geanta si cred ca a zbierat putin de unul singur pe acolo. Weekend placut, draga Potecuta, cu alb, negru, griuri in multe tonuri si toate culorile curcubeului!

    Apreciat de 1 persoană

  8. A zbârnâit și la mine alarma cu puțin înainte de a intra în conferință. M-am și speriat că a început ședința consiliului si că eu nu sunt prezentă. 🙂 E prima dată când primesc așa ceva.
    Narațiuni extradiegetice…
    Am avut prilejul zilele acestea să citesc comentarii la adresa castei profesionale din care provin. Cuvintele îmbracă hainele insultei grobiene, iar câteva ”atoateștiutoare” îndrăznesc să judece situații, circumstanțe, apoi trec la caracterizări directe din perspective naratoriale extradiegetice, așa ca ”o a treia voce”, pe o pagină de socialiare unde se află ”prieteni” cu cățel cu purcel…

    Apreciat de 2 persoane

  9. ina02s zice:

    Nădușeală și oameni greșiți. Am vrea noi alb fără ezitări gri, dar nu se poate. Negru alb nu-i niciodat’. E prea mare distanta. Soluția cred ca-i cum ziceai tu, îți iei albul și-l pui bine, cat/când poți.
    Altfel, mi-a plăcut mult vântul, din căști. 🙂 Pupicii

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa e, Ina! Niciodată albul nu poate fi negru, nici invers. Dar avem dreptul la propria culoare, nu? Nu vreau să-mi fie pătat albul, nici negrul, păstrăm distanţa dacă altfel nu se poate.
      Mă bucur mult că ţi-a plăcut! 😉
      Te pup şi eu! O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

      • ina02s zice:

        Înțelept e sa păstrezi distanta. Cat despre vecini, na, romane întregi. Acum când santem închiși în case sa auzi numai freze și bormașini nu-i prea plăcut. Dar e un program de liniște pentru bătrâni și copii: pauza de la 12- 17 și la 20 se termina jocul. Dar te înțeleg și e greu. Weekend plăcut!! Pupiciii

        Apreciază

        • Nu se respectă asta, Ina. Au fost zile întregi în care spărgeau pereţii şi la ora 14, 15, tot timpul. De obicei, e motivul că: acum a putut meşterul, ce să fac, să stau cu casa-ntoarsă? Şi ce să mai zici? Are dreptate, nu? 🙄
          La fel îţi doresc!

          Apreciat de 1 persoană

  10. Florina zice:

    Of, te simt tristă azi. Și eu am momentele mele când îmi vine să urlu, să iau cărțile alea de istorie să văd unde ne-am pierdut. Apoi mă enervez că de ce nu mai avem un Ștefan, un Mihai sau un Constantin. Apoi îmi mai revin și zic că sigur n-am căutat eu bine și ei sunt pe undeva și sigur vina e la mine, în ochii mei. Apoi… cine mai știe Potecuță, cine mai știe…

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu am fost tristă deloc când am scris. Nici acum nu sunt. A fost aşa, doar un gând. Sau o acumulare, nu ştiu nici eu.
      E vorba doar de oameni, de cum suntem noi, toţi, nu de o categorie sau de un popor sau de o „gaşcă”. Şi aşa e, Florina, nimeni nu mai ştie.
      Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  11. E greu cu normalul fiecăruia. Aud multe mame care spun că-și cresc copiii fără ”trebuie” și fără ”nu e voie”. Eu cred că puțin ”trebuie” și puțin ”nu e voie” îi este necesar ”normalului” fiecăruia dintre noi. După părerea mea albul și negrul împreună dau cea mai elegantă nuanță- gri . Nu prea ies din părerea mea, dar cred că mă pricep să mi-o protejez. Uite, de exemplu, nu știe nimeni ce credință politică am.

    Apreciat de 1 persoană

    • Când „normalul” meu nu afectează pe nimeni, nu face rău nimănui, nu strică, nu jigneşte, nu şi nu, cred că am dreptul la el. Aşa cum şi alţii au dreptul la al lor. Vorbim la modul general, sigur. Nu mă refer acum la mine personal, nu aş putea da un exemplu, nu am un „normal” care pentru alţii ar fi anormal, în afară de mintea mea într-o dungă 😀
      Problema e că unii nu se limitează numai la păreri. Dar vreau să cred că-s minoritari. Aşa mă amăgesc 😀
      Ohooo, asta cu credinţa politică e ceva ce mă depăşeşte total. Tu ai văzut cum sar unii la gâtul altora? Dacă eşti cu Klaus, eşti prost, dacă eşti pesedist eşti prost, dacă eşti aşa eşti prost. Şi-ţi aduc argumente, să înţelegi de ce eşti prost. Aşa ceva… Sunt orbită de sclipirea inteligenţei cu care te etichetează. Niciodată nu am considerat că ăsta e un aspect cu care defilezi prin lume. Ce am de spus politic, spun în cabina de vot şi punct. Deci sunt şi eu ca tine. De ce ar şti cineva? Mă rog, nu ştiu, nu-i de mine asta 😀

      Apreciat de 2 persoane

  12. 69 zice:

    Îmi place ce asculți! Eu pentru bormașinile vecinilor am rămas fidelă Imagine Dragons, iar când nu ploua stau in balconul meu plin cu flori, din păcate e foarte dificil când dau teste între o bormașina și un picamer…dar, cum ziceai și tu, normalul e al fiecăruia dintre noi, din păcate uităm că trăim într-o comunitate și ca si ceilalți au acelasi drepturi… Partea care mă doare cel mai tare e aia in care lucrurile bune, importante își pierd semnificatul și încep să para mai degrabă defecte decât valori, e acela momentul in care îmi pierd echilibrul…

    Apreciază

    • Uităm, da. Mereu avem impresia că dreptul nostru e mai drept decât al altora. Aşa că avem dreptul să găurim pereţii la orice oră, fără să respectăm orele de linişte. Şi dacă cineva spune ceva, ăla e nesimţit, că nu înţelege că bietul vecin are treabă.
      Uf, da. Asta chiar e dureros. Şi din ce în ce mai evident…
      Îţi mulţumesc! Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Am văzut că nu e bine nici dacă ești mereu de acord cu normalul celorlalți și-l aprobi fără crâcnire. Cine-i pornit pe contraziceri, găsește și din asta un motiv să-ți reproșeze, cum că de ce nu vii niciodată cu păreri proprii, că de ce ești atât de tolerant… Provocare la care, dacă răspunzi, ești pus imediat la zid, de parcă atât ar fi așteptat.

    Apreciat de 2 persoane

  14. ane zice:

    Politețe, bun simț și educația. Stiu că au fost, cea mai rămas vedem în fiecare zi. Firfizoni! 🙂

    Apreciază

  15. Ella zice:

    Iti doresc un weekend minunat, draga mea!
    Imi place tare mult Cat Stevens!
    Pupicios! 😘😘😘

    Apreciază

  16. Aura B. Lupu zice:

    Of, Potecuță, vecini… 😦 Taman ce-am scris și io de-al meu, care mă trezește sâmbăta, in dulcele zgomot al camionetei lui, la 6 dimineața…

    Apreciază

  17. Suzana zice:

    Oare pana in ce moment am putea invata sa cantam la chitara? Ca tot aman! 🙂 Dar am asa, o senzatie interioara de dorinta! 🙂 Eu nu am ro-alert. Nu s-a putut instala ca nu avea loc, asa ca voi ramane cu informarea amanata. Ma rog, suna cam ilogic, dar uneori simt o nevoie crancena sa vorbesc complicat desi totul pare simplu, dar cred ca textele tale ma influenteaza intr-un anume sens. Sa nu te surprinda, dar ce pot face daca se intampla niste lucruri. Uneori. Nu tot timpul.
    Hai sa-ti spun ceva. Parerile altora sunt parerile altora. Punct. Ce fac ei cu ele e treaba lor si nu a ta sau a mea. Am constatat ca viata mea se simplifica daca privesc simplificat reactiile inconjuratoare. Nu pot schimba lumea. Doar pe mine. Daca eu incep, poate mai percuteaza careva. Daca nu, nu! Mai mult decat atat, este un pic mai sofisticat. Nu imposibil, dar drumul este mult mai complicat. Asa ca sa lasam inspiratia sa ne umple de idei!
    Numai bine, draga Potecuta! Un weekend placut sa fie la tine!

    Apreciază

    • Uai, visam să cânt la chitară. Recunosc, nici acum nu mi-a trecut, dar acum sunt conştientă că nu voi învăţa asta. Dar tot îmi place ideea 😀
      Ai mare dreptate, Suzana! Şi e foarte sănătos aşa, să lasi părerea altora să fie a lor şi atât. De ce ne-ar afecta? 😉
      Îţi mulţumesc mult şi îţi doresc şi eu numai şi numai bine! Săptămână frumoasă!

      Apreciază

  18. Roxana Neguț zice:

    Eu nu primesc mesaje Ro Alert 🙂Nu cred că mă au în baza de date🙂Superba melodia! Un weekend minunat, draga mea!🤗

    Apreciază

  19. Vienela zice:

    Problema cu normalitatea mea vs normalitatea altora este ca unele alegeri/credinte/fapte ii afecteaza si pe cei din jur, care poate si-ar dori sa isi pastreze propria normalitate. Atata timp cat pamantul nu poate fi impartit in felii pe care sa locuim in functie de „normalitatile” noastre, fiecare dintre noi va suferi si se va considera nedreptatit in anumite privinte.

    Apreciază

    • Pentru toate astea există legi. Pentru a nu fi nimeni nedreptățit. Problema e când normalitatea unora e pusă la zid de niște unii care cred că au drept inclusiv să decidă cum să-și trăiască alții viața. Dar asta ține de educație și bun simț. Când dai cu pumnul că „tu” ești drept și toți ceilalți sunt proști sau răi, păcătoși sau urâți, e clar că problema e la „tine”.
      Am mai spus-o nu vorbesc de ceva care îi poate afecta pe alții. Nu de normalitatea cuiva de a da cu mașina peste altul. Nu de extreme, nu de a încălca drepturi și libertăți.
      Despre cei care, în general, au senzația că dețin adevăruri absolute.

      Apreciat de 1 persoană

  20. Ana May zice:

    Poate cu sfârșitul săptămânii se mai ” liniștesc apele”.
    Cât despre normalitatea – normalitate, cred că a luat-o de mult pe alte făgașuri!
    O voce care știe să aducă liniște, mulțumesc !
    💌🌟

    Apreciază

  21. M.C. zice:

    Mie mi-e dor de o furtună adevărată 🙈
    RoAlertul m-a prins fix… acasă 😁

    Apreciază

  22. Iosif zice:

    Un val cheama un alt val, si toate se sparg la… Mall ! 🙂 ))
    O dupa amiaza sublima, draga Potecuta !

    Apreciază

  23. Zina zice:

    Am avut și eu o mătușă… Mătușa asta a avut și ea o prietenă, aflată tocmai la Hamburg. După zeci de ani în care au pierdut legătura, s-au regăsit acum vreo câțiva ani și prietena a invitat-o la ea. Când mătușa a fost prima oară acolo, s-a întors uluită.
    Prietena locuia într-o casă cu un etaj, cu o curte mică, așa cum erau în tot cartierul, una lângă alta. Într-o zi, după ce au luat masa, a vrut și mătușa să fie gospodină și să ajute. A deschis geamul de la sufragerie, aflată la etaj, și a scuturat fața de masă în timp ce prietena era pe la bucătărie. A venit aia val-vârtej și i-a smuls fața de masă din mână. I-a cerut să nu repete figura, fiindcă vecinii vor chema poliția, care va veni imediat și va fi amendată. Așa era legea la ei. Altădată, mătușa a deschis o fereastră care dădea în curtea casei, dar către vecinii de alături. Aceeași reacție, aceeași explicație. Așa era legea la ei. Q.E.D. (ca să zic așa): Noi, nici legi prea grozave n-avem în privința asta, nici cine să le aplice nu prea avem.

    Seară frumoasă, dragă Potecuță!

    Apreciază

    • Da, din păcate, nu avem. Stau la etajul 6. La 8, stă un vecin care fumează-n balcon. Şi eu fac la fel, dar el, spre deosebire de mine, scutura ţigara direct afară. Făceam cu nervii când vedeam pervazul şi covorul plin de scrum. Într-o seară, când admiram trotuarul cu capul scos pe balcon, mi-a trecut razant pe lângă ureche mucul aprins care a căzut direct la ştergătoarele maşinii parcate sub balcon. Mi-a stat sufletul toată seara că se poate aprinde maşina aia.
      Deci da, ar fi tare utilă şi la noi o lege din asta. Sau poate că e, dar cine să o respecte?
      Săptămână frumoasă, Zina! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  24. Diana zice:

    Imi place tare mult Yusuf! Multumesc pentru reamintire (nu l-am mai ascultat de prea mult timp) 🙂
    Pare ca pe multi i-a prins febra modificarilor in apartament – una dintre prietene e aproape cu nervii la pamant din cauza vecinilor de sub apartamentul ei, care-si schimba (de vreo saptamana) instalatia electrica dupa ce, cu niciun an in urma, si-au facut bucatarie in balcon si mirosul de mancare intra in sufrageria ei (au obtinut aprobari, oamenii!) 😦
    N-am ro-alert si nici n-am nevoie. 🙂
    Saptamana frumoasa iti doresc, draga Potecuta!

    Apreciază

    • Mă bucur că ţi-am reamintit de el, Diana!
      Auch! Tare neplăcută situaţia prietenei tale. Acasă, avem o vecină care găteşte numai noaptea. Iarna e cum e, dar vara, când vrei să aeriseşti seara, intră în casă numai miros de ceapă călită, chiftele, friptură…
      Dincolo de asta, apropo de aprobări, mă tot întreb cum de le obţin aşa uşor? Parcă era vorba că nu mai poţi modifica ce vrei, cum vrei.
      Îţi mulţumesc mult! Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  25. Alex zice:

    Tare fain atingi niște subiecte… bune de discutat! Pornind de la vreme, de la zăpușeală, de la oamenii cei schimbători ca vremea. Am ieșit cu Sara cu bicicletele, după două luni de „înțepenire”. De la zăpușeala de afară, am venit acasă pârliți de soare! Am alergat ca nebunii, bucuroși că ne putem mișca în voie. Trupul și-a regăsit imediat libertatea de mișcare, fără nicio probleme. Cu libertatea spirituală, mentală… lucrurile stau mai greu. Am avut zilele trecute niște discuții cu niște colegi. Pe temele cele actuale, cu problema asta care a bulversat o lume întreagă. Atâta intransigență și inflexibilitate, rar mi-a fost dat să văd. Aproape că mă întrebam dacă nu cumva vorbesc cu niște oameni străini, total necunoscuți. Și nu era vreo treabă că aveam păreri diferite. La urma urmei, fiecare cu viziunea lui asupra realității. Dar era dorința cruntă de a mă convinge, de a-mi schimba opinia cu orice preț. Și, dacă nu au reușit să mă „convingă”, au trecut la cuvinte jignitoare! I-am întrebat: „de ce așa?” Și nu au știut să răspundă. Ei se cred în continuare „depozitarii adevărului suprem”, iar ceilalți…. „niște spălați pe creier”, niște „proști” și niște „fraieri”… Așa să fie, cum spun ei, dar mai bine așa, decât robi ai unei încrâncenări diabolice. Doar pentru că te-ai „luminat” ascultând la tv sau pe net părerile unor „băieți deștepți”, pricepuți tare în meseria lor… Mi-a rămas un gust amar. Și gustul va fi și mai amar, atunci când voi vedea că părerile lor se vor schimba la 180 de grade (cum au mai făcut-o), dar nu vor recunoaște nimic… Cred că și vremea e mai blândă și mai previzibilă, decât firea omului cea schimbătoare…
    Numai bine, dragă Potecuță și zile cât mai frumoase! 🙂

    Apreciază

    • Alex, ai spus foarte clar ce am încercat eu să spun, dar m-am oprit. Pentru că deja mi se pare prea mult şi nu mai vreau şi nu mai pot.
      Nu voi înţelege niciodată încrâncenarea de care spui. Şi eu, ca tine, cred că fiecare om are dreptul la opinie. Şi are dreptul să o afişeze acolo unde vrea, când vrea. Dar am impresia că sunt cazuri în care nu se mai poate discuta omeneşte, chiar şi-n contradictoriu, fiecare cu părerea lui, susţinută cu argumente.
      M-am îngrozit de ce-am citit pe ici-colo despre asta. Cei care cred în virus sunt oi, vaci, maimuţe, sunt proşti, sunt da, spălaţi pe creier, sunt fanii ocultei mondiale, sunt extratereştri care vor să-i cipeze pe ei.
      Respect absolut orice părere, în absolut orice domeniu. Dar când singura lor explicaţie e că-s proastă, îmi pare rău, nu mă pot coborî la nivelul ăla de maidan, chiar nu pot şi nu vreau. Sunt atât de multe alte locuri în care se poate discuta normal, încât astfel ar fi pierdere de vreme. Atât de multă violenţă verbală numai în campanii electorale am mai citit. Sigur, şi varianta inversă e valabilă, când cei care cred în virus spun de ceilalţi că-s proşti, nu-i problemă. Dar mi se pare extrem de trist că oameni despre care credeam că sunt … na, cu experienţă de viaţă, cu o oarecare cultură, au putut ajunge atât de jos în exprimare şi-n adresarea faţă de semeni. Eu-s tare naivă, recunosc. Şi chiar m-au şocat unele reacţii. Dar… asta e, vorba ta, firea omului.
      Chestia e că oricât de mult s-ar strădui să-mi schimbe părerea, în momentul în care citesc argumentul că cei care au stat în case sunt găini, oi, etc cititul meu se încheie acolo. E ca şi cum cineva care scrie „âncep prin aţi spune că ejti prost” vrea să-mi dea lecţii de gramatică. Am de învăţat tone de lecţii de gramatică, nu zic. Dar de la un astfel de om, cu respect, chiar nu am ce. Fix aşa simt şi cu ei. Când aşa te exprimi tu vrând să mă convingi că ai dreptate, felul tău de a te raporta la alţi oameni îmi spune că… e de muncit la omenie deci nu, mulţumesc, n-am ce învăţa de la tine despre cum să fiu om, nu găină.
      Ai văzut ce m-ai stârnit? 😀

      Mă bucur că aţi reuşit să ieşiţi, de acum în colo cred că vor fi tot mai dese plimbările voastre, e deja vară, e numai bine.
      Mulţumesc mult, Alex! Numai bine îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

      • Alex zice:

        Mulțumesc mult pentru răspunsul tău. Nu ai cum să nu te bucuri, atunci când vezi că ai cu cine să „rezonezi” în părerile tale. Păreri care nu am pretenția că sunt infailibile. Ca tot ceea ce se vehiculează pe canalele de comunicare în zilele noastre, se pot strecura și erori. Despre care ne convingem mai târziu, cu amărăciunea în suflet că unii aruncă în lume neadevăruri sau adevăruri ciuntite, cu cine știe ce interes. Ceea ce mă amărăște cel mai tare, la acești „intransigenți” de care vorbeam, este că ei înșiși sunt amăgiți de opiniile ferme și total „dezinteresate” (!?) ale unora care au ca scop vădit manipularea oamenilor, destabilizarea și alte….scopuri. Și folosesc niște șabloane de limbaj, pe care imediat le recunoști în gura celor ce le folosesc, le imită. În momentul în care doar îndrăznești să pui întrebarea: „dar unde ai citit tu toate acestea?”, parcă i-ai dat cu benzină. Nu suportă să recunoască că a luat toate aceste „prețioase informații” de „undeva” și că de fapt este doar „trompeta” unui răspândac! Chiar aseară, îmi spunea pe Whats app o cunoștință, că a fost la Kaufland și… ce aiurea că i-a măsurat la intrare temperatura!!! Păi și ce mare lucru să îți ia temperatura, am întrebat. – E treaba ta dacă accepți orice și vrei să fii un „sclav”!!!! Mi-a sărit imediat muștarul. Cum adică, dacă mi se măsoară temperatura, sunt un sclav? E doar o măsură preventivă, nici aia prea sigură. Ce, asta înseamnă că sunt sclavul cuiva? Și discuția a continuat pe același ton inflamat, până am încheiat dialogul, căci era unul al surzilor. E suficient să dai la tv pe anumite canale și recunoști acest gen de limbaj imediat. Oameni inconștienți, care induc o stare de spirit toxică și absolut iresponsabilă. Să spui că nu e nimic adevărat din toată tragedia unei lumi întregi, că nu e adevărat că au murit oameni atât de mulți din cauza acestui virus nenorocit și că ceea ce vedem la știri e doar o „făcătură”… mi se pare prostia supremă! Da, oamenii ăia din Italia, din Spania, America sau… atâtea alte locuri, nu au murit, doar s-au prefăcut în fața camerei sau sunt butaforii, pentru prostit fraierii. Noroc că unii sunt „deștepți” și nu se lasă „păcăliți”… Hai că acum m-am pornit eu…Vom vedea ce va mai fi, dar lumea este și mai dezbinată, în loc ca starea aceasta de criză să ne facă și mai solidari unii cu alții…
        O zi frumoasă, dragă Potecuță! 🙂

        Apreciază

        • E o isterie-ntreagă cu termometrele astea. Ok, sincer? Mie mi se pare mai umilitor să fiu descălţată-n aeroport şi să mi se vadă lenjeria intimă din troler, prin scanarea lor, să fiu pusă să deschid geanta şi să îmi atingă un necunoscut produsele de igienă. Dar, ce să vezi, ştiu că dacă eu sunt descălţată, e descălţat şi ăla care are droguri în papuci, şi ăla care poate are o bombă în bagaje şi din cauza căruia aş sări-n aer. Acolo nu mai e despre demnitate?
          Şi încă ceva. Când merg la restaurant, da, îmi convine că e curat şi nu mă agasează nimeni. Vorbim despre drepturile oamenilor? Păi, hai să vorbim şi despre dreptul omului de pe stradă care nu are voie să intre acolo pentru că scrie clar că “unitatea îşi rezervă dreptul de a-şi selecta clientela”. Hai să-l luăm de mână pe amărâtul ăla care n-a văzut apă şi săpun de luni de zile, să-l punem cu noi la masă. Ne pute? Aaaa, deci drepturile omului sunt numai atunci când vorbim despre noi, numai când ne convine, nu?
          Demnitate şi umilinţă? Când? Când suntem noi în discuţie, nu? Dar ne tragem geanta aproape în autobuz când e lângă noi unul cu pielea mai închisă la culoare. Aia nu-i umilinţă. Că-i scuipăm omului pus să facă asta că n-are şcoală deci cu ce drept vine cu pistolul spre noi, nu e umilinţă? Că îl credem pe omul ăla un nimic, nu e umilinţă?
          E ipocrizie şi superficialitate multă, Alex. Şi asta e trist. Că e egoism dus la extrem.
          Da, nu mai poate exista unitate. Deloc.
          Zi frumoasă îţi doresc şi eu!

          Apreciat de 1 persoană

    • P.S Îl ştii pe Dragoş? Îl ştii. Cred că cu el m-am „contrazis” cel mai mult aici, pe blog, pe tema asta. Pe blogul lui. Dar hei, a venit cu linkuri, cu argumente, partea lui de adevăr, spusă omeneşte, fără să mă jignească, fără să mă facă proastă. Că nu crede în ruptul capului în ce cred eu, perfect, foarte bine. Dar a fost o discuţie între doi oameni. Ei, aşa da. Dar când tot ce au de spus alţii e că noi suntem proşti şi punct… ce naiba să le mai zici? 😀
      Gataaa 😀
      Seară faină, Alex!

      Apreciat de 1 persoană

      • Alex zice:

        Chestie de educație! Un om civilizat, rămâne civilizat și cu bun simț, chiar și atunci când nu e de acord cu părerea interlocutorului său. Nu dă cu pietre și cu ocări. Își expune argumentele sale și… gata. Rămâne ca celălalt să se convingă singur dacă s-a convins de argumentele lui sau nu.
        Aaa, mai voiam să zic ceva. Am primit zilel trecute un clip, cu un nene cu ochelari, cu o față posomorâtă și o voce gravă, care voia să facă o „declarație către țară”. Nu a spus cine e, cum îl cheamă… Doar atât: că el este… „răzeș”! Adică om liber!!!? Păi și eu sunt „Regele apartamentului 6 din blocul meu!” 😀 Când a început să expună niște inepții, am închis repede. Parcă stăteam lângă țeava de eșapament a unei mașini vechi, care scoate fum negru. Și astfel, un „neica nimeni”, își dă cu părerea și îndeamnă oamenii să nu mai asculte de nimeni, să nu se mai supună „ocultei”, să nu mai fie oi proaste… Cu ce argumente? Niciun argument. Așa „știe el”! 😦

        Apreciază

        • Exact, Alex! Ţine de educaţie. Şi până la urmă, ştii cum e, „nu e prost ăla care cere, e prost ăla care dă” se poate aplica şi aici cu nu e prost ăla care zice. Că fiecare om poate spune fix ce crede, ce vrea. Ţine de fiecare dintre noi ce credem, în cine ne încredem. Că dacă vine unul şi spune „eu, sunt profesor universitar la Harvard, bă. Eu, sunt doctor în ştinţe şi v-ă învăţ eu cei cu virusul”, zău dacă nu-i vina mea că-l cred. Fără să fiu eu expertă-n gramatică şi fără să caut şi să condamn greşelile, totuşi, de la un profesor universitar ai pretenţii.
          Fix aşa e şi cu cei de care spui. Fiecare părere e de luat în seamă şi de respectat. Dar! Dar când vorbeşti cu mine, eu spun că am stat în casă şi vii cu „voi, ăştia laşii şi spălaţii pe creier care staţi în casă…” poţi avea 10 diplome-n ştiinţă, pentru mine discuţia acolo se încheie şi părerea ta, pentru mine, nu mai face doi bani. Dacă nu ştii să fii om, nu am ce discuta cu ceva despre care nu ştiu nimic. Că eu cu oamenii ştiu să vorbesc, nu cunosc alt limbaj. Atât de simplu!
          La fel de simplu cum ei spun că „aa, tu ai stat în casă? Îmi pare rău, eu cred în Dumnezeu deci nu mă tem de nimic. Dar la voi, ateii, e explicabil”. What? Adică, ce? Inepţii la care nu merită să mă obosesc să răspund. Nu pot decât să râd cu poftă. Când mă jigneşti gratuit, ce argumente să aduc?
          Deci da, Alex. La educaţie se rezumă totul.

          Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s