Sortând părţi din tine…

Ştii,
sunt anumite momente, unele anume,
în care te hotărăşti să deschizi
sertarele alea, alea pe care nu le-ai mai deschis de multă vreme,
şi-n care ai doar o vagă bănuială despre
ce se află, ce se mai află.
A trecut timp mult de când n-ai mai scos nimic de acolo,
timp mult de când doar ai strecurat câte ceva,
deschizându-l doar pe jumătate,
ca şi cum te-ai fi temut
că te va zgârâia conţinutul pe retina gândurilor,
că-ţi va muşca din catifelarea lui „a fost”.

Nu dezordinea era problema,
în fond, nici nu se poate numi dezordine,
ci tocmai ordinea în care au fost puse acolo,
gestul şi, mai ales, motivul pentru care au ajuns în acel sertar.
Deşi nu-ţi mai aminteşti ce e acolo,
ştii foarte bine că eşti şi tu printre acelea toate câte sunt.
Nu ţi-au trebuit niciodată de atunci, de când le-ai pus,
ai avut timp să le uiţi, dar de fiecare dată îţi spuneai că
nu, acolo nu, de acolo nu,
nu se aruncă nimic, lasă, totul rămâne aşa.

Şi vine acel moment în care, preţ de o secundă,
îţi spui că trebuie, ce poate fi acolo?
Şi îţi aşezi mâinile sub tot teancul ăla,
pui totul pe covor şi scoţi, pe rând,
ce-a rămas.
Te aşezi şi tu şi începi să iei,
fărâmă cu fărâmă,
fir cu fir,
surâs cu hohot de râs,
suspin cu nedumerire,
timp peste timp.
O fotografie dintr-un atunci, alta din alt atunci,
pe care le iei, le mângâi, te priveşti şi-ţi zâmbeşti,
fără să ştii dacă o faci să-ţi ceri iertare sau să-ţi spui că
e bine, eşti bine, sunt bine,
o felicitare primită într-un cândva de ziua ta,
o scrisoare pe care îţi aminteşti şi acum
cât de mult ai aşteptat-o,
o alta despre care nu-ţi mai aminteşti,
un bilet de autobuz care nu-ţi spune nimic,
nici de unde te-a adus, nici spre unde te-a dus,
nici de ce ai decis să-l păstrezi.
Arunci de fiecare dată fiecare bilet, imediat ce cobori în staţie,
de ce l-ai păstrat tocmai pe ăsta?
Şi, pentru că nu mai ştii, îl pui în partea stângă,
acolo unde pui tot ce va fi aruncat.

Te întâlneşti pe tine prin bucăţi,
prin unele nu te mai recunoşti,
pe altele le priveşti ca şi cum ar fi prima oară
şi-ţi trec toate prin mână şi alegi doar câteva,
câte să numeri pe degete, câte spun cu adevărat ceva,
câte te ştiu şi pe câte le ştii.
Partea stângă devine mai mare decât cea dreaptă
şi, fără să stai pe gânduri,
pui totul într-o pungă de gunoi,
ca şi cum…
ca şi cum nu ţi-au fost niciodată.
Şi-ţi dai seama că ai păstrat atât de mult timp
lucruri despre care doar credeai că te adăpostesc,
că sunt parte din tine, din ce-ai fost.
Şi aruncându-le, nu te simţi nici mai sărac,
nici mai străin de tine.
Singurul lucru care mai spune ceva despre ele e
spaţiul rămas gol într-un sertar pe care oricum,
nu l-ai deschis de foarte mult.

Te gândeşti că păstrăm prea multe lucruri
despre care, în timp, nu mai ştim nimic,
nici măcar de ce am decis să le păstrăm,
ce au însemnat ele, ce-am gândit sau ce-am simţit
atunci când le-am avut prima dată în mână.
Şi că… aşa facem şi-n viaţă,
prin viaţă,
cu oameni, amăgiri sau dureri.
Dar ştii,
acum e doar despre sertare.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la Sortând părţi din tine…

  1. Florina zice:

    Doamne, și când vine ziua aia a mutării, să vezi ce greu e vremea sortării … 😦 Și atunci te gândești doar: câte amintiri încap într-o valiză mică? E un vers din următoarea mea poezie că, știi cum e, viața ne insipră… și ne face să inspirăm nu doar aer în piept, ci și oameni.
    Mi-s dragi poeziile tale, atât de dragi c-aș adormi cu ele la capul patului 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. sticri zice:

    Foarte frumoasa si cu mult talc aceasta paralela.
    Stau si ma intreb oare de ce ne-ar fi mai usor sa ne debarasam,……. de „hartiile” de prin sertare sauuuuu…….de oameni, amagiri si dureri.
    Mi-ai dat o tema la care sa ma gandesc…😊
    Multumesc.
    O seara buna!

    Apreciat de 2 persoane

  3. adrianport zice:

    La mine sertarele alea adevarate, de care povestesti tu, au ramas acasa-acasa. Cred ca-i mai bine asa. Acasa-aici m-am mutat deja de doua ori, deci am devenit eficient la golit sertarele in stanga. Si poate tocmai asta-i ideea cu tot ce-i acolo, nu cand te simti eficient vrei sa le deschizi.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Iosif zice:

    Ma gândesc ca, daca doar micile sertare nedeschise de multa vreme, produc astfel de grijuri si incertitudini, ce se vor face cei ce-si vor deschide dulapurile sau podurile de sub acoperisurile caselor în care au îngramadit si stocat ani de zile, tot felul de obiecte inutile, prafuite, ruginite,coclite, sau zdrentuite, fara sa mai amintesc de cei ce si-au umplut beciurile si subsolurile cu multe alte inutilitati.
    Ma gândesc cu sincera compasiune, la cei ce si-au investit timpul si energia, construindu-si vile somptuoase si palate, îmbatrânind si asteptând o pensie sa se bucure de toate, iar acum s-au dus pe apa sâmbetei parasiti de ai lor copii pentru un vis iluzoriu, efemer, exilati în strainatate, robi ai materialismului, lacomiei, mândriei si competitiilor desarta …
    O saptamâna binecuvântata cu pace, liniste, bucuri si fericire autentica, adevarata draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu ştiu, Iosif. Nu am trăit viaţa lor, nu ştiu motivele pentru care au păstrat toate acele lucruri. Deci nu am niciun drept să le judec viaţa.
      Îţi mulţumesc mult! Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

      • Iosif zice:

        Nici eu nu judec ci dimpotriva, empatizez si compatimesc sincer cu toti cei ce se regasesc în astfel de situatii tragice, indiferent de conjunctura vietii prin care au ajuns în situatii neplacute, triste sau chiar tragice. 😉
        Zi senina, cu pace, bucurii nelimitate-n Suflet, învesmântata în Lumina Divina !

        Apreciază

  5. Ana May zice:

    Poate că sunt momente în care simțim că suntem plini, de prea multe amintiri și lucruri inutile, de dezamăgiri, de tristeți, de regrete. Și toate, ca un lest, nu ne lasă să mergem, ușori, înainte. Și-atunci e imperios necesară o ordine, renunțând la tot ce ne îngreunează.
    Orice călătorie impune un minim de bagaje, chiar și călătoria vieții.
    Seară frumoasă, cu liniște și bucurie în suflet și-n gânduri!
    😘

    Apreciat de 1 persoană

    • Frumos spus, Ana! Dar oare, aruncând din sertare, se aeriseşte automat şi sufletul? 🙄
      Îţi mulţumesc mult! Îţi doresc o zi bună!

      Apreciat de 2 persoane

      • Ana May zice:

        Doar după mult, mult timp. Și după multă „aerisire” cu bucurii, mulțumire și veselie. Dacă pentru sertarele materiale putem calcula volumul, mă tem că nimeni nu știe cât e „volumul” sufletului sau al „craterului” suferinței lui.
        Nu pot s-alin decât cu un gând de lumină și încurajare! 💮💮💮

        Apreciază

  6. Mishuk zice:

    așa ești tu, potecuță, la ceas de seară? contemplativă? sau ai răscolit printr-un vechi dulap?

    Apreciază

  7. Roxana Neguț zice:

    Si trec anii si se aduna si sertare si lucruri…Superb text! Te îmbrățișez draga mea, o săptămână frumoasă!💐🤗

    Apreciază

  8. Issabela zice:

    Sertarele astea-s tare parșive. Trebuie scotocit prin ele, trebuie aruncat din ele, altfel într-o zi n-o să mai avem locul lostru de ele. La figurat.
    La propriu… sînt tare bune, nasc o literatură care uneori n-ar trebui să rămînă de… sertar 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Trebuie să ne mai călcăm pe inimă, din când în când, și să facem ordine în sertarul acela, trecând peste nostalgii și îndoieli. Mai rău ar fi dacă ne-am crampona de acele lucruri-gânduri și am trăi mai mult în trecut, decât în prezent.

    Apreciază

  10. M.C. zice:

    Eu am un obicei: din timp în timp, nu neapărat periodic, umblu în sertare și în toate locurile în care am depus tot felul de lucruri, chiar amintiri și arunc mare parte din ele. Aproape pe toate cu părere de rău. Dar uneori simt nevoia unei reînnoiri, de a lăsa trecutul acolo unde a fost și am senzația că păstrând toate acele lucruri, închid ușa viitorului. Și fac asta tocmai eu care deseori mă trezesc în trecut 🙈
    Nu e niciodată numai despre sertare, nu-i asa? 🙂

    Apreciază

    • Benefic obiceiul ăsta şi e de ţinut minte. Eu am aruncat lucrurile care chiar nu foloseau la nimic şi nici nu-mi spuneau nimic. Că altfel, mă despart greu de cele care reprezintă ceva din trecut.
      Şi nu, niciodată nu e doar despre ele 🙂
      Îţi mulţumesc! Să ai o zi bună!

      Apreciază

  11. Doar sunt lucruri in sertare pe care le regăsești cu emoție sau care te ajuta sa înțelegi cât ai crescut de ultima data când ai aruncat obiectul in negura sertarului

    Apreciază

  12. Diana zice:

    M-au rascolit, cumva, aceste cuvinte. 🙂
    Candva, facand ordine intr-un sertar – acum sertarele mele sunt ordonate 🙂 – am gasit un nasturel care mi-a amintit de o bluza pe care uitasem ca am avut-o si au navalit amintiri din „perioada bluzei” – amintiri pe care nu stiam ca le am. :)) (chiar si gasirea acelui nasturel o uitasem! mi-au amintit de el randurile tale). Ce ti-e si cu memoria aceasta! 🙂
    Saptamana minunata iti doresc, Potecuta!

    Apreciază

    • Da, funcţionează foarte ciudat sistemul ăsta al amintirilor, un obiect neînsemnat poate declanşa o cascadă de amintiri şi de emoţii.
      Noroc cu izolarea.. Totul este ordonat acum la toată lumea. 😉
      Mulţumesc, Diana! Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  13. Aura B. Lupu zice:

    Cu greu m-am despărțit de lucrurile din sertare, de hainele din șifonier, de nimicurile adunate-n ani și ani și care nu fac altceva decât să mă ancoreze în trecut, sunt pietrele de moară pe care le-am cărat în spate prea mulți ani. E greu să te desparți de ele, dar și când o faci, aripile tale cresc. ❤

    Apreciază

  14. Floare de mai zice:

    Cel mai greu sertar de care n-aş fi vrut să mă despart…sertarul unui dulap,cu lucrurile personale ale tatălui meu.,sertar pe care eu îl numeam”sertarul parfumat”şi pe care a trebuit să îl golesc după ce el….N-am reuşit să mă opun,că nu depindea de mine,cine băga în seamă un copil de 9 ani şi ceva ?.Doar că….a Durut….Rău….Cu doar 5 zile înainte îmi ceruse să îi dau ceva de acolo.În doar 5 zile deja totul devenise inutil….😢😢

    Apreciază

  15. ina02s zice:

    Cat realism și câtă emoție. E o dualitate-n poezia ta. Bucăți din „noi” ce nu ne mai sunt de trebuință și rămân de aruncat. Asta m-am atins..rău! E o viață sertarul acela, precis!
    ” Şi că… aşa facem şi-n viaţă,
    prin viaţă,
    cu oameni, amăgiri sau dureri.
    Dar ştii,
    acum e doar despre sertare.”
    O zi buna!! 😘

    Apreciază

  16. Cred ca toti avem astfel de sertare pe care ne este teama sa le deschidem, nu stiu, sa nu stricam armonia dezordinii de acolo sau pur si simplu pentru ca inca nu suntem pregatiti sa ne rascolim prin suflet.
    Ziua buna, Potecut!

    Apreciază

  17. daurel zice:

    Cand ne-am descotorosit de mobile, cel mai dificil a fost cu sertarele: nu poti să arunci fără să sortezi; nu poti alege fără a judeca…
    E foarte bine exprimat prin „sortăm părti din noi”!
    Felicitari!

    Apreciază

  18. Ce frumos, ce tandru, cât adevăr!
    Eu m-am simțit uneori și în punga cu teancuri de aruncat…
    Mintea mea a păstrat senzația nodului în gât și nu mă pot descotorosi de gândul acesta.

    Apreciază

  19. Suzana zice:

    Cred ca intotdeauna e bine sa incepem cu… sertarele.
    „Cu oameni, amăgiri sau dureri” e mai complicat si ne trebuie ceva antrenament!
    Cand am citt acea carte despre Magia ordinii, despre care am vorbit la niste citate, mi-a placut ceva in mod special. Cand fac o triere de… hai sa spunem sertare, singurul criteriu este ca obiectul pe care vreau sa-l pastrez, sa-mi aduca o tresarire de bucurie acum. Daca aceasta scanteie nu se produce, obiectul nu mai trebuie pastrat. Ii multumesc ca a facut parte din viata mea si poate pentru el urmeaza o alta viata si nu doar umbra unui sertar.
    … Mi-am adus aminte!
    Frumos textul tau, draga Potecuta! mai devreme sau mai tarziu, dar preferabil mai devreme, trecutul trebuie totusi depasit cumva!
    Zile frumoase sa ai! ❤

    Apreciază

    • Cât de frumos și interesant! Mă voi gândi la asta de acum încolo și voi căuta tresărirea. Va fi unul dintre criteriile principale.
      Sper și eu să aibă toate o altă viață. Că prea mult au stat ascunse și uitate…
      Mulțumesc mult, Suzana! Seară frumoasă îți doresc!

      Apreciază

  20. Mona zice:

    Of. Mulțumesc! Aș vrea să scriu ceva frumos, dar parcă sunt de prisos cuvintele. Deci, mulțumesc! Din suflet ❤🤗

    Apreciază

  21. ecoarta zice:

    Fiecare avem un dulap cu multe sertare ascuns în subconştientul nostru, unde am depozitat amintiri imateriale! Uneori mai deschidem câte un sertăraş…Dar avem şi sertare cu amintiri „materiale”. Care se tot adună! Şi vine o zi când facem două grămezi: DA şi NU! Intri în transă şi pui în grămada lui „NU” multe, uneori fără să rememorezi ce şi cum! Iar când din sertarul cu imateriale se iscă vântul amintirii, îți dai seama că dovada „materială” este demult la gunoi! Din propria experiență! Vara trecută! Acum regret gestul. Mi-am aruncat o parte din viață la gunoi! Era a mea! Vara trecută a fost una dintre cele mai dureroase veri din viața mea! (Am fost în țară! Dar nu pentru că am hotărât să nu rămân a fost groaznică…).
    Foarte interesant ceea ce ai scris. Mi-a plăcut mult!

    Apreciază

    • Of, Aura! Îmi pare rău că a fost aşa!
      Sunt de obicei foarte atentă şi „strângătoare” cu lucruri care înseamnă ceva şi renunţ greu, tare greu. Deci mai greu arunc ceea ce cred că ar conta. Sunt şi cazuri în care păstrez o dată, de două ori, de trei ori, la curăţenia generală, şi arunc a 4-a oară 😀
      Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  22. tink3rbe11 zice:

    Eu am sertare în suflet pe care arareori le deschid, uneori mă întreb dacă nu trebuie să mai aerisesc…. deschid puțin dar nu poposesc, amintirile pot fi dureroase uneori, prea copleșitoare alteori..
    Și ce ține de tactil… am transferat totul într-o cutie… legată frumos și nu la îndemână.
    Când mi se face dor de cei 18 ani (până și după)… o cobor.
    Eu nu arunc, nu se șterge nimic dacă arunci, nu dispar, iar atunci când ți se va face totuși dor te arunci după ele?!

    Apreciază

    • Cu alea din suflet e mai greu, cred. Că uneori, alea se deschid fără să vrem.
      Nu știu ce să răspund. Eu nu am aruncat nimic crezând că așa se șterge, că nu am vrut să șterg nimic. Dar nici eu nu cred că ștergi și tocmai de asta, și dacă arunci, în suflet tot rămâne.

      Apreciază

  23. Ileana zice:

    La mine e inca dezastru 😁
    In loc sa fac ordine prin amintiri, am facut prajituri! Sper sa fac pauza acum, ca voi merge la munca😁
    Amintiri sunt multe scrise, ma amuz uneori, alteori…ma gandesc cum am putut scrie asa ceva… oricum am de lucru, sper sa fac ordine intr-o buna zi, adica zile…
    O seara linistita draga mea!

    Apreciază

  24. Să ne rezumăm la sertare. Tocmai am făcut ordine într-unul și am aruncat o grămadă de nimicuri. Nu neapărat că mă reprezentau le-am adunat. Unele am fost nevoită să le păstrat (garanții) și doar acum am avut timp să le sortez.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s