Jurnal întrerupt de… realităţi departe de a mea

Am vrut să scriu jurnal. Jurnal din acela care-ncepe cu azi… Şi am şi scris câteva cuvinte despre acest azi, acest luni, acest 13 de care, iată, parcă nu-i mai pasă nimănui. Nici de luni nu-i mai prea pasă cuiva. Sau nu aşa cum se întâmpla înainte de această perioadă-n care zilele trec de multe ori fără nume şi nu mai sunt decât ieri, azi, mâine. Lunea era totuşi o zi hulită, avea prestanţa ei, avea parte de glume sau de încruntări. S-au evaporat. Marţea şi-a pierdut sonoritatea, miercurea lejeritatea, joi nu se mai prea găseşte-n versuri ca rimă pentru noi sau pentru nişte oarecare doi, iar vinerea trece parcă neobservată. Câtă bucurie aducea prin simplul fapt că era. Nu e puţin ciudat cum ne raportam la toate aceste zile? Cum lunea, deşi venea la fel de simplu, era una dintre cele mai nedorite zile, pe când vinerea… Şi pentru ce toate astea? Ce aşteptam? La ce ne bucuram? Mda, deci azi e luni. Sau aproape a fost.

Am ajuns la afară… şi asta m-a făcut să mă opresc. Pentru că tot ce pot spune despre acest afară e construit din ceea ce pot vedea de pe balcon. Sigur că văd multe şi aşa. Văd munţi, încă înzăpeziţi, văd copaci înfloriţi, văd blocuri înalte şi oameni mici, pietre mici şi oameni mari, văd o bucată generoasă de cer. Şi cât contează că le pot vedea pe toate astea! Aş putea spune despre acest afară, adunând toate astea, aşa cum adună copiii piesele de puzzle sau cuburile colorate, construind un tablou destul de fidel realităţii.
Dar pentru unii asta-ar însemna ca o privire prin gaura cheii. Şi iar ar judeca. Nu e interesant oare să judeci un om, acuzându-l că nu ştie ce vorbeşte când noi nu putem vedea dincolo de realitatea noastră? E alt cuvânt pentru asta, nu „interesant”. Dar nu vreau să-l folosesc. Aş putea, foarte simplu, să caut pe google, să prezint buletinul meteo, cu date exacte, cu presiune atmosferică, umiditate, viteza vântului, direcţia lui, când va ploua, cât va ploua, câţi l pe mp. Să fie exact. Altfel n-ar conta. Pentru că da, pentru mulţi, totul e construit din exactităţi. Altfel fie nu contează, fie trebuie să poarte o etichetă. Nu ai cum altfel. Nu pot înţelege că se poate şi altfel. Acest altfel nu e parte din lumea lor şi orice nu-i din lumea lor e rău. E urât. E fals sau e cu vreun interes. Oricare. Absolut orice. O melodie, o culoare, o aromă, un sens sau o adiere. Dacă n-o înţeleg, trebuie s-o clasifice. În urât şi foarte urât. Păcătos sau ateu, lăudăros sau în căutare de aplaudaci. Pentru că, în lumea lor, suflet nu există. Ce-i aia? Nu se poate să simţi, nu ai voie, nu se cade. Cum să vezi o zi ca fiind frumoasă? Tu nu vezi că sunt nori? Dacă nu ai date exacte despre forma norilor, despre denumirea lor, nu ai voie să scrii că te joci cu norii. Nu, nici măcar în colţul tău de lume. Nicăieri. Lasă-i pe ei.
Aşa că deşi aş fi putut scrie despre acest afară văzut pe geamul meu, prin ochii mei, m-am oprit. Las să le plouă celor peste care de obicei plouă, chiar şi când cerul e senin. Ceilalţi, au oricum propria rază de soare în fiecare dimineaţă. Care răzbate şi ignoră distanţe şi reguli. Şi mai ales, conduite dictate.
Nu aplaudaţi. Veţi fi puşi la zid.
Şi nu, nu le fac pe plac. Dar despre afară voi scrie altădată.

Dacă aş fi continuat, aş fi scris că mă gândesc… dar n-am continuat.
Ascult, în schimb, acum când scriu, ASTA. Şi atât.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

82 de răspunsuri la Jurnal întrerupt de… realităţi departe de a mea

  1. Roxana Neguț zice:

    Ma uit pe geam si eu….lumea lor si lumea mea…Cam atat! O săptămână plina de lucruri bune draga mea! Superba melodia! 🤗💐💐💐

    Apreciat de 1 persoană

  2. Aila zice:

    Cea mai urata perioada pentru mine. Dar asta e. Poate peste o luna revenim usor la normal. Fumoasa melodie. O seara liniștita!

    Apreciază

  3. Aila zice:

    Am omis un r – frumoasa

    Apreciază

  4. Crista zice:

    În ultimul timp, Potecuță, când deschid fereastra, tot aud ciripit de păsărele, iar în minte-mi vine versul „Vrăbii gureșe, când norii ploi vestesc”, chiar dacă e dintr-o poezie cu alt anotimp și cu alte „vrăbii”. 🙂 Poate că simt și zburătoarele că-i o primăvară altfel, cu liniște și fără poluare. Înainte nu prea aveam timp de nimic, dar azi am avut timp să observ frunzulițele mici din pomii pe care-i văd de la fereastră și sufletul mi s-a umplut de frumos… Tuturor ni s-a deschis o altă perspectivă asupra aceleiași lumi, naturi, melodii. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. ioansperling zice:

    🤣 cred ca am umblat pe unde foarte apropiate!

    Apreciază

  6. Diana zice:

    Superba „asta” pe care ai ascultat-o! 🙂 Ma bucur de cate ori „descopar” o astfel de voce la artistii din „tanara generatie”. 🙂
    Destul de greu mi-e si mie in vremea asta, dar faptul nu ma impiedica sa vad raza de soare chiar si-n miez de noapte, si incerc sa inteleg ce sta la „baza” lumii celor care nu sunt ca mine (sau eu ca ei!) 🙂 pentru ca toate aceste lumi (a mea, a ta, a altora) fac parte dintr-o lume mai mare si… uneori, toti avem dreptate in ceea ce priveste „marea lume” – undeva, trebuie sa gasim macar un punct comun; undeva, avem un punct comun (poate ca nu vedem intotdeauna acest punct, dar el exista).
    Hm. Cred ca nu prea-mi prieste statul in casa! :)) Am recitit ce-am scris si… dar mai bine plec, inainte de a sterge tot. 🙂
    Saptamana senina iti doresc! Daca-i credem pe meteorologi in urmatoarle zile ne putem juca cu norii, cu vantul si cu ploaia. 🙂 Joaca placuta sa avem! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Diana, și eu stau în casă deci eu am înțeles perfect tot ce ai spus 😉 😀
      Da, e complexă și lumea lor. Și frumoasă. Păcat că uneori pare să nu-i mai cuprindă și murdăresc alte lumi spunându-le că-s… cumva. Dar poate e felul lor de-a nega ceva ce nu pot înțelege.
      Melodia asta a stat uitată într-un colț și am redescoperit-o cu bucurie azi. Nu am putut ține numai pentru mine 😉
      Îți mulțumesc frumos! Și eu îți doresc zile frumoase și numai bine!
      Da, așa se pare, că se va răci tare. Asta e, încă nu am scos bateriile de la termostat 🙄
      Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Potecuta, pentru mine luni a ramas aceeasi luni. Abia astept weekendul.
    Vezi frumos de la fereastra….io m-as muta la geam, continuu….ma rog, cu mici exceptii pentru nevoile corpului uman(ma gandeam la foame, ca-mi este foame acum).

    Apreciază

    • Am munții în stânga, dacă mă uit pe deasupra blocurilor. Și pot asta, că stau sus 😀
      Am și în față, dar numai dealuri, departe, printre blocuri.
      Am și vecini care au papagali și câini, deci e pestriț peisajul 😀
      Te pup, draga mea!
      O zi de marți frumoasă și noapte liniștită!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ana May zice:

    La mine melodia a ajuns pe o rază de soare… Cu drag și bucurie, pentru că frumusețea e mereu în ochii cititorului/privitorului /ascultatorului în orice moment.
    Peste cenușiul colorat de vremuri, să punem noi culorile…
    Seară frumoasă! 🌿

    Apreciat de 1 persoană

    • Ana, ce frumos e comentariul tău! Îți mulțumesc din suflet!
      Voi încerca să nu mai uit asta cu frumusețea din ochii sau sufletul privitorilor. De acolo pleacă multe… 😉
      Te îmbrățișez! Seară frumoasă îți doresc și eu! Și… numai raze de soare!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Florina zice:

    Nu știu de ce am impresia că citesc poezie, și nu proză. Doar eu simt asta? Vai… cât mă mănâncă tastatura să scriu despre cât de mult a contat cândva să văd cerul, dar nu acum, nu azi, nu luna asta superbă de primăvară… Bucură-te.. iartă-ma, știu că o faci deja, dar bucură-te oricum, încă suntem sănătoși… azi… luni.

    Apreciază

    • Mulțumesc mult, Florina! Mă bucur că ți-a plăcut!
      Da, eu sunt printre cei care se bucură de orice. Poate naiv, după standarde. Nu-mi pasă de norme. Mă bucur de ploaie, de soare, de un film, de o melodie, de o prăjitură, de orice. Prețuiesc fiecare astfel de moment.
      Seară frumoasă îți doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  10. Issabela zice:

    Eu nu mai cred că unii văd doar forma si aria unui nor sau cîți ml pe mp de ploaie sînt. Cîndva, recunosc, chiar îi disprețuiam pe cei ce văd lumea așa. Azi, azi în general, nu neapărat azi-luni, cred doar că așa se apără ăștia unii de ei înșiși, cu încăpățînare chiar, închistîndu-se în dimensiunea norului, ca nu cumva forma să le mai creeze vreun vis care, în viziunea lor, i-ar putea face praf. Așa pot ei.
    Mulțam pentru Editor, mă bucur cînd aflu de ceva neștiut care-mi place 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Issa, dacă ar fi doar atât.
      Dar ăia unii îi lovesc pe cei care încă mai visează. Pardon, îi comentează de la distanță și de pe margine. Și unii au obosit să-i mai înțeleagă, să le mai caute scuze. Da, atât pot. Asta e…
      Mă bucur tare mult că îți place! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Issabela zice:

        Potecuță, fac și eu ca Aura, cînd mi-a zis la fel 🙂 simt că te-a supărat cineva sau ceva. Dar nu speculez incertitudini, eu nici certitudinile mele nu le mai disec :)) cum spui și tu, am obosit…
        Am mai ascultat o dată Editors, mai pe ne-fugă, să stii că zice ceva pe la început și de monday 🤔😀

        Apreciază

        • Issa, nu i-aş zice supărare. Cumva, ar fi prea mult. Ar însemna că acel lucru contează dacă ar reuşi să mă supere. Dar nu.
          E doar aşa, un fel de nedumerire. Când ceva nu-ţi place, nu mănânci, nu asculţi, nu îmbraci, nu urmăreşti şi, în final, nu citeşti. Când o persoană nu e pe „palierul” tău, nu o transformi în cineva care-ţi intră zilnic în casă sau pe care o vizitezi zilnic. Că e normal să nu rezonăm cu toţi.
          Nu pot decât să mă întreb ce lume au cei care nu-şi găsesc ceva potrivit sufletului lor şi cărora orice le miroase şi le displace şi nimic nu-i frumos. Şi dacă alţii zic că-i frumos ăia toţi sunt vai de ei. E doar o curiozitate, nimic mai mult.
          Zice, zice 😀 Şi ce bine zice… 😉
          Apropo de zis, dacă voi reuşi să găsesc cu link, cred că vă voi cere ajutorul cu o melodie. Nu-nţeleg nimic din ea şi aş vrea să ştiu ce limbă e. Numai să văd dacă pot aduce filmuleţul de pe WhatsApp aici. 🙄
          Să ai o zi bună! Şi cu spor!
          Trebuie să mă vrednicesc, să mă apuc şi eu de ceva pentru Paşti. Cred că vopsesc 3 ouă şi gata 😀

          Apreciază

          • Issabela zice:

            Depinde, Potecuță, și aici, eu am gustat totuși chestii pe care aș fi zis

            Apreciază

          • Issabela zice:

            of, s-a dus din greseală, o să-l continui.
            … de care aș fi zis că eu nu, niciodată. Cum ar fi spanacul. Numai vederea lui îmi provoca greață ani de zile. Si la 14 ani taică-meu vitreg m-a bătut, pe bune și total, pe motiv că nici măcar n-am vrut să gust vreodată, să văd cum e… A fost singura lui bătaie. Nu știu în timp cînd și cum am ajuns să-l mănînc, l-am și adorat o perioadă, recuperam… iar acum îl mănînc de cîte ori îmi pică pe spanac, dar bătaia a rămas „la locul ei” 😦
            Însă fructele de mare…sau ce-or fi, deci nu mă faci cu nici un bine, rău sau frumos din lume să mănînc melci și scoici. Nimeni, nicicum, niciodată… 😁😁😁 !!!!!
            Piesișoara aia, dacă e pe wapp, trebuie să fie și în galeria telefonului. O iei de-acolo, sînt deja curioasă 🙂

            Apreciază

            • Corect! Când e vorba de gusturi e simplu. Aşa ar trebui să fie şi cu oamenii. Îmi place, rezonez sau nu. Sunt de acord sau nu. Dar dacă e numai nu peste tot, de ce stau în umbră, să urmăresc tot ce mişcă şi să dau mărunt din buze de pe margine? Timpul nu trece la fel pentru toţi? Ba da. Şi atunci, nu pot eu oare ca-n timpul ăla să fac ce-mi place? Mno. Am zis 😀
              Să ştii că voi încerca aşa, îţi mulţumesc mult!

              Apreciază

            • Issabela zice:

              Păi împotriva diverselor specimene de neînțeles tocmai am mai răbufnit și eu într-un articol mai recent, cred că și în altele mai vechi 😀 dar, specimenele mele fiind de pe fb, acolo e foarte simplu, unfriend și profilul privat rezolvă tot, că nu mă mai complic. Pe wp e puțin altfel, ce-i drept, aici e cu blocat sau ignorat. Cred, nu-s expertă, nu m-a enervat nimeni și nimic în mod deosebit. În afară de o specimenă bizară care mi-a comentat vreo trei zile vulgar de pe trei mailuri diferite dar cu același IP toate. Și nu m-am mai complicat cu cine-o fi și de ce, cînd am văzut că continua și-n spam am blocat toate mailurile respective. Și n-a revenit de pe altul 🙄😀😀 m-o mai căuta, citi din alte părți, o fi renunțat, who cares, măcar nu mai știu eu 🙂
              A fost singura experiență neplăcută și da, oricît ai ști că nu la tine e tîmpenia, pică prost primul impact, cînd citești, că prostia nu pe prost îl doare.
              Deci… ctrl+alt+del, e combinație universală, merge pe orice dispozitiv 🙂

              Apreciază

            • Aaa, nuu. Nu aici. Culmea, nu aici. Şi nu cu mine în mod special. Citesc tot felul de aluzii şi nu pricep: măi, dacă x şi y sunt proşti, aroganţi, răsfăţaţi şi alintaţi, ce faci tu, definiţia perfecţiunii, în casa lor? Nu-i păcat de timpul tău?
              Deci nu e de blocat pe nimeni. Că n-am pe cine. Înţepăturile prin alte părţi nu fac decât să mă amuze. Dar dincolo de asta, e un mare mister. Nu pricep şi punct. Stai să vezi un film de 3 ore dacă de la început spui că-i prost şi deloc pe gustul tău? Să vezi cât de prost poate fi? Ani de zile? Doamne!
              Combinaţia aia de taste ce face, şterge sau blochează direct? Asta numai de curiozitate, că nu vreau să încerc, să nu fac o boacănă 😯

              Apreciază

            • Issabela zice:

              Măi, eu am stat 3 ore să văd Irishman, numai pentru reclama care i se făcuse, Scorsese, De Niro, Pacino etc… 😂😂😂 Maso, ce să mai 😂
              Ctrl+alt+del e comanda standard de resetare la PC, e de pe vremuri… dar cred că mai e valabilă și azi, am văzut-o deja la standard de simbol. Apeși simultan pe cele trei taste, cînd nu mai merge PC-ul, și se închide automat tot ce rulează în fundal 🙂

              Apreciază

            • Eu am adormit la Irishman. 😳 Aia e, n-am putut, a venit somnul ca un bumerang 😀
              Aaa, aha, mulţumesc mult! Credeam că e ceva special pentru blog.

              Apreciază

  11. Suzana zice:

    Intr-adevar melodia este deosebita ca si imaginea ei. In rest, parca se spune atentie la ceea ce iti doresti: ‘sa fie mereu sambata si duminica’, de exemplu. Iaca-ta ca pentru multi este un weekend prelungit. Cred ca a venit momentul sa ne revizuim punctele de vedere. Daca nu o facem acum, probabil ca inca nu suntem pregatiti. Totusi ar trebui in aceasta viata, ca alta nu cunoastem.
    Oare daca as sti cum s-a format comportamentul semenilor nostri si as scormoni in adanc si as descoperi lucruri extrem de triste, i-as mai judeca? Nu stiu, ma intreb…
    Imi permit sa spun ca tare imi doresc sa ma cunosc cu adevarat pe mine si sa ma schimb astfel incat sa pot schimba si lumea. Cam atat…
    Numai bine, draga Potecuta! Simt ca lucrurile sunt mai complicate decat le vedem noi prin gemuletul nostru. Si nu prea avem acces la toate piesele acelui joc de care vorbeai! 🙂
    O saptamana senina sa ai!

    Apreciază

    • Suzana, ai dreptate cu gemulețul. Dar dacă eu am senin pe bucățica mea și zic că e senină bucățica aia, înseamnă că sunt naivă sau… cumva pentru că la alte geamuri plouă? Sigur că e mai complex totul. Dar în pătrățica mea e soare. Ce rău fac eu dacă spun că în pătrățica mea e soare, fără să generalizez? Și atunci? De ce să fiu eu judecată că mă bucur de pătrățica mea? Despre asa ar fi vorba în mare, la modul general.
      Da, asta facem cam toți. Le găsim scuze și îi iertăm. Că altfel ne e imposibil să le înțelegem răutatea. Așa, e mult mai la îndemână.
      Așa ar trebui să fie, Suzana. Să ne cunoaștem noi pe noi, să schimbăm ce e de schimbat…
      Îți mulțumesc frumos! Și eu îți doresc o săptămână frumoasă și numai bine!

      Apreciază

      • Suzana zice:

        Unii oameni de atata sunt in stare in realitatea lor. Cred ca este o modalitate de a tria oamenii de pe langa noi, in limita posibilitatilor. Realitatea ta este alta si merita sa te bucuri ca este asa, ba te mai si inspira cu astfel de texte frumoase! Oricum, cred ca timpul este prea cum este, ca sa-l irosim pe judecarea judecatilor altora! 🙂
        O seara frumoasa, draga Potecuta!

        Apreciază

  12. E grea lunea și s-o stai în casă. Măcar refulezi prin cuvinte. Și ce frumos le împletești! A mai trecut puțin din această ” luni”, citindu-te.

    Apreciază

    • Eu am noroc cu un calendar cu file. Deși muncesc, fără ăla nu aș avea habar de zile. Bine, când nu uit să le rup 😁
      Dacă am mai îndulcit puțin, nu pot decât să fiu tare fericită!
      Îți mulțumesc mult!

      Apreciază

  13. Iosif zice:

    Când vom iesi din acest tunel al timpului, în care acceleratia particulelor elementare este în suspans, ne vom trezi la o noua paradigma a metamorfozei si reconfigurarii moleculare a ADN ului care va necesita un efort si o lupta extrema de acomodare, pentru majoritatea pamântenilor obisnuiti cu vechile sisteme si legi, si care vor suferi extreme transfmutari si inversari, în toate spectele si domeniile perceptiilor rational-sentimentale… 🙂
    Faina melodia ! Merci !
    Toata viata am umblat cu capu-n nor,
    Adeseori eram un autentic zburator.
    Nu ma uitam cu lunile în calendar,
    Zburdând prin vremuri, linistit, hoinar prin har …
    O saptamâna binecuvântata cu pace, bucurii si sanatate în toate aspectele, draga Potecuta !

    Apreciază

  14. ecoarta zice:

    Hmmm! Eu pot ieşi, dar nu ies! Noi nu avem interdicție de a ieşi, dar am fost sfătuiți să n-o facem. Şi oamenii au înțeles şi nu ies. De altfel, în toată zona avem extrem de puține cazuri de îmbolnăviri şi doar două decese (oameni bolnavi cu comorbidități!). Azi am ieşit puțin în jurul casei. M-am mirat şi bucurat că au înflorit magnoliile şi fără mine…că fluturii se bucură de fiecare floare…ca florile stejarilor s-au transformat în ghinduțe chiar dacă eu n-am fost prin preajmă…soarele se pregăteşte de întâlnirea cu oceanul…eu doar îmi pot imagina spectacolul…şi ştiu că tu îl vei vedea răsărind din balconul tău..

    Apreciază

    • Nici eu nu ies. Că nu vreau. Şi mi-e atât de bine, încât nici nu simt nevoia să ies deşi aş putea să o fac fără probleme. Păcat că-s puţini cei care au înţeles. Dar să facă fiecare ceea ce vrea, nu am eu nicio treabă cu ei.
      Să ştii că uneori văd dincolo de spectacol 😀 Adică mintea mea merge departe şi „vede” tot felul de…
      Îţi mulţumesc! Să ai o zi frumoasă tare!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Cerul meu a rămas la fel de frumos, ba chiar aș zice că parcă-i mai darnic cu razele de soare în aceste zile. Poate vrea să mă recompenseze pentru izolarea din ultima lună, dar tot frumos mi-ar părea și dacă ar veni cu nori și apoi cu ploi tămăduitoare pentru pământul uscat. Viața merge mai departe, iar natura e o parte esențială.

    Apreciază

  16. Ce frumos! Ai dreptate că am pierdut șirul zilelor și semnificația acestora.
    La mine a fost soare toată ziua și pentru că a fost luni, mi-am spălat colecția de porțelanuri, fiindcă la mine a rămas o superstiție legată de această zi: dacă nu apuc să fac nimic luni, nu voi face fix nimic toată săptămâna. Așa că nu am mai avut când să admir versantul de calcar de pe Dealul Melcilor în a cărui albeață se reflectă zorii de zi.

    Apreciază

  17. Luni? Când a fost luni ? :)))))
    Potecuţă, am să fiu haterul de serviciu şi sincer fără să sune aiurea, aş vrea să spun şi eu ceva…
    În umila mea părere cred că se exagerează cu lipsa de libertate şi statul în casă. Mulţi dintre noi (nu toţi) au petrecut undeva la 30+45 de zile în casă. Ştiu că e greu, dar dacă am compara cu anii petrecuţi în izolare de dizidenţi sau cei persecutaţi politic, cred că e floare la ureche. Nu spun că e simplu, şi nici nu cred că tu faci parte din categoria celor care exagerează, dar în jurul meu văd astfel de cazuri. Sunt 2 milioane de cazuri şi sute de mii de morţi în contextul în care planeta s-a închis. Hai să ne imaginăm că nu am fi făcut-o, că am fi bântuit liberi peste tot. Stiu, sunt hater…;)))))

    Apreciază

    • Albert, crede-mă, te rog, pentru mine e o bucurie să mă apuc de muncă în pijamale, să termin munca şi să mă aşez pe canapea, la teatru sau la film. Eu nu simt absolut deloc că-s închisă. Nici nu sunt deşi n-am ieşit din casă. Pentru mine, căsuţa mea e o oază din care pot evada, dacă vreau, doar cu imaginaţia. Numai că nu vreau să evadez. Şi nu-ţi imagina că stau în palat. Două camere, o baie, un balcon, o bucătărie. Etajul 6. 😀
      Cum, Albert? Tu nu te-ai prins că e fake virusul ăsta? Că mor oameni în accidente în fiecare zi? Că ce-i aia 2 milioane la câţi suntem? E o nimica toată şi suntem manipulaţi şi prostiţi să stăm în case ca să facă ei, nu ştiu care ei, ce vor. N-ai aflat? 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      • Pe mine nu virusul mă sperie. Sincer. Mă sperie ideea că în mintea mea de om naiv, nici nu-mi dau seama cum, mi-am imaginat că nebunia asta va schimba lumea. Că ne va face mai responsabili, mai empatici, mai profunzi, că vom dori după ce toate vor trece să avem mai multă grijă de planetă, de cei din jur. Sau dacă nu noi, să ne propunem să mizăm totul pe educaţia noilor generaţii. Pentru mine terifiant este faptul că nu se va schimba nimic şi vom continua la fel…

        Apreciază

        • Tu vei face la fel?

          Apreciat de 1 persoană

          • Potecuţă, eu cred că despre mine ar trebui să vorbească cei care mă cunosc. Dacă fac sau nu deja asta. Nu cred că ar fi corect ca eu să vorbesc despre mine.

            Apreciază

            • De acord. Aşa cum ar trebui poate să se întâmple cu fiecare despre noi. Că faptele contează, nu ce declarăm noi. 😉

              Apreciază

            • vezi tu Potecuţă, eu nu vorbeam la nivel de individ. La nivel de individ cunosc o grămadă de oameni mişto. Dar ca societate…Trebuie să vedem ce este bun în societatea asta de consum capitalist şi să schimbăm din temelii tot ce nu fucţionează sau este toxic (chiar dacă plăcut)

              Apreciază

            • Sigur că trebuie făcută asta, plus multe altele. Dar oamenii ăia mişto pe care îi ştii tu, plus ăia mişto pe care îi ştiu eu, plus mulţi alţii, vor învăţa ce e de învăţat şi vor schimba ce e de schimbat. Restul, nu. Dar asta nu înseamnă că ceilalţi ar trebui să depună armele că… asta e. Nu există baghetă magică, să se schimbe-n alb tot ce-i negru. Dar nu înseamnă că nu mai există alb. Dacă şi cei care încă mai au o părticică de alb o vopsesc în gri doar pentru că există şi negru… ei, abia atunci devine de prisos totul.

              Apreciat de 1 persoană

            • Potecuţa, poţi să-ţi imagineyi sclavagismul? Cu siguranţă că erau sute de mii de oameni buni care nu-l acceptau, dar până când societatea nu a schimbat asta, bunătatea lor nu valora prea mult (decât ca excepţii) Societatea în care trăim trebuie schimbată, nu câţiva oameni, individual. Tu sau eu putem opri poluarea globală? Superficialitatea? Lipsa de educaţie?

              Apreciază

            • Nu, Albert. Nu o pot opri. Dar dacă eu stau încruntată tot timpul şi nu vorbesc decât despre lucrurile negative, nu fac decât să le întunec clipa celor din jurul meu. Şi pe a mea. Asta nu se schimbă peste noapte. Nu se va schimba deloc. Nu va exista niciodată o societate impecabilă. E utopie. Dar nu pot să nu văd şi partea bună din oameni. Nu pot să le neg meritele. Nu ar fi drept. Şi nici nu am dreptul ăsta.
              Eu asta încerc să spun. Că dacă ne punem capul în palme că aia e, societatea e de rahat, oamenii sunt de rahat, totul miroase, facem mai mult rău decât ne putem imagina. Nu tu, nu de tine e vorba, în general.

              Apreciat de 1 persoană

            • Uite, aici eu nu sunt de acord cu tine. Oricum eu nu prea marjez cu pozitivismul de dragul pozitivismului. Aveam 16 ani, cand trăiam într-o societate care părea imposibil de schimbat. La prima ocayie am ieşit în stradă, dispus să mor decât să trăiesc aşa. Este aceeaşi situaţie acum. Eu nu cred în resemnare aşa cum nu cred că trebuie să priveşti pozitiv. Eu nu ştiu să scriu, dar tu şti. Ca tine mii de alţi oameni talentaţi. Cum ar fi dacă toate aceste mii de voci s-ar transforma într-un urlet care ar repeta: NU NU E BINE! Chiar dacă nu totul e greşit. Potecuţă, după părerea ta, continuând acelaşi ritm de dezvoltare şi poluare cam cât timp crezi tu că mai avem? Ca specie. Sclavagismul distrugea o rasă, noi acum distrugem totul. Deci suntem mai rău decât atunci…

              Apreciază

            • Albert, încep să mă simt prost, nu ştiu de ce. Sunt optimistă şi pozitivă din naştere. Aşa sunt eu, ăsta e aluatul din care sunt făcută. Nu e jucat nimic, nu e de dragul pozitivismului. Aşa sunt eu. Dacă suntem diferiţi, gândim diferit, vedem viaţa diferit şi ne bucurăm de viaţă diferit, nu înseamnă că unul din noi nu face bine ce face.
              Te rog, spune-mi concret ce e de făcut. Acum, nu de mâine.

              Apreciat de 1 persoană

            • Ok. Îți înțeleg punctul de vedere și mă opresc.

              Apreciază

            • Albert, eu nu am spus să te opreşti, nu asta era ideea. Dar avem percepţii diferite. Şi când mi se sugerează că-i greşit că văd lumea în alb, nu în negru, eu nu mai am argumente. Că nu am. Când se uită la un tablou, două persoane, una vede peisajul, altul rama ciobită. Ambii au dreptate, niciunul nu greşeşte. Dar niciunul nu va vedea vreodată altceva.

              Apreciază

            • Iar eu nu am continuat tocmai pentru că nu-mi place să polemizez cu un om a cărei parere o prețuiesc și respect.
              Un lucru nu-l înțeleg eu. Tu vorbești de alb și negru. A spune că societatea în care trăim este pe o traiectorie greșită, înseamnă automat că ești pesimist? Am spus că mă opresc aici și asta am să fac, dar Potecuță gândeste-te la un singur lucru. Un bolnav grav care nu vrea să accepte că are probleme serioase pe care trebuie să le trateze urgent, nu cred că îl va ajuta optimismul. Așa cum am spus mai devreme. Distrugem planeta intr-un ritm în care maine poate nu vom avea ce să mai reparăm. Devenim din ce in ce mai superficiali, prizonieri ai unui consumatorism bolnav. Sistemele noastre: politice, sociale, de sănătate au eșuat. Nici cu educația nu ne descurcăm mai bine. Ăsta nu e pesimism, Potecuță. Primul pas al unui om bolnav este să conștientizeze problema. Ce putem face? Noi. Eu, tu…e greu să ne mai schimbăm. Dar dacă după ce vor trece toate astea vor exista mult mai multe voci care vor spune că nu, nu e ok drumul pe care-l parcurgem și că trebuie reformat ceva, poate, repet poate conștientizând că avem o problemă vom schimba multe. Începând cu educația noilor generații. Am să închei cu regretul că am ajuns la o polemică. Nu asta mi-am dorit.

              Apreciază

            • Albert, îţi mulţumesc mult de tot! Vreau să fii sigur că respectul şi admiraţia sunt reciproce. Şi nu consider că a fost vorba de o polemică.
              Când vorbim de un om bolnav, ne limităm la individ. Omul ăla bolnav se tratează, da, pe el nu-l ajută să râdă la soare. Dar vecinul lui, sănătos, poate face asta, nu?
              Bun. Acum revenind la ce discutam noi, că nu despre boli individuale e vorba, la nivel de societate, nu poţi schimba totul, nu radical. Eu nu arunc gunoiul aiurea, nu ard vegetaţia aiurea, nu fac multe. Ca mine mai sunt milioane. Dar milioane sunt şi cei care o fac. Eu voi continua să nu o fac. Dar ce putere am eu, alta, asupra celorlaţi?
              Nu, nu am spus că a vedea realitatea e pesimism. Pesimism e să nu te mai poţi bucura de un copac în floare pentru că, după colţ, e o fabrică ce poluează. Ăla e pesimism. Să nu mai crezi în oameni şi-n frumuseţea lor, negându-i, pentru că sunt exemple negative. Să nu mai crezi în faptul că viaţa, aşa cum e, poate avea şi părţi frumoase.
              Că revenind la omul bolnav, cu siguranţă el ar da orice să se poată plânge doar că bate vântul şi-i strică freza, aşa cum fac mulţi dintre cei sănătoşi dar cam sătui de propriul bine, cum zic românii.
              Albert, tu vezi cam cine sunt oamenii care trec pe aici, nu? Chiar crezi că are vreun rost să spun că nu e bine? Ei ştiu toţi asta. Iar cei care fac rău nu vin aici deci ar fi fix degeaba. Ca să le poţi vorbi celor care nu ştiu, e nevoie de mai mult.

              Apreciat de 1 persoană

  18. ane zice:

    ”fake virusul ăsta?” Mă îndoiesc, Potecuță!

    Apreciază

  19. anasylvi zice:

    Cei mai multi dintre oameni nu sunt niciodata multumiti, nici de ce e in jur, nici de ei insisi. Stii cand am facut postarea cu Nastratin Hogea, nu? O zi frumoasa, Potecuta!

    Apreciază

  20. Zilele sunt gemene identice, dar ziua… ei bine ziua e complet diversificată de la oră la oră. Dimineața e crispy, de stat în pijama la computer cu cafea. Cu drăgăliti Yogi Doggy care face un adevărat spectacol de iubire. Te trezești pe la 7 cu ochii cârpiți de somn și te duci teleghidată către el. A crescât cât un cal într-o lună și sare pe tine și te prinde de toate și te pupă și-ți demonstrează atâta bucurie… O inimă mare într-o blăniță de câine. Ok te pui iute la muncă, clipești odată și puf! te izbește ora de prânz. Poate ai de gătit. Poate nu. Și muncă prin casă și cărți și multe multe multe. Și cum? Iar e seară? Hmm. Parcă acum 3 minute fusese dimineața. Și ai atâtea de făcut! Cum? E ora 23? Vrei să te uiți la un film, dar te trezești peste vreo oră să stingi televizorul…
    Oamenii sunt diferiți. Ăla ce vede în roz va găsi mereu un ceva acolo să-l mulțumească, cel ce vede în negru va găsi o problemă la fiecare solțuție. Izolare sau nu, vară sau iarnă.

    Apreciază

    • Hehehe, Em, în afară de drăgălit suflet mare cu blăniţă, e la indigo totul şi la mine. Inclusiv adormitul cu televizorul aprins şi trezit când filmul e gata de vreo două ore 😀
      După concluzia ta… chiar nu mai e nimic de zis. Negrul nu se poate transforma-n roz fără voia lor. 🙂
      Să-ţi fie frumoasă ziua!

      Apreciat de 1 persoană

  21. Aura B. Lupu zice:

    Ce bine te înțeleg, Potecuță!
    Hateri, troli, scuipători de semințe, cârcotași etc., care stau în umbră, pe margine și molfăie, scuipă venin, împroașcă cu noroi și dau cu tifla, comentează sarcastic și răutăcios…
    Io tot am sperat că ceea ce se întâmplă acum ne va schimba în bine, ne va uni. Și încă sper…
    Așa-s și eu, ca tine, în pătrățica mea de cer e soare, e frumos, e bine.
    Te îmbrățișez!

    Apreciază

  22. Oazapentrufluturi-Ianne R.D. Azao zice:

    Citesc e Marți și au venit și nori și vânt.Ieri toată ziua a fost minunat și am ieșit în curte(norocul meu)câți pomi au mai înflorit, păpădii de numărat…puzderie, iarba crește verde ca întotdeauna și nepoțelul de 2 ani râdea în leagăn. O bucurie ca de sărbători, eu fiind catolică.
    Nori de astăzi am auzit la tv că-s toxici,veniți dintr-un incendiu în zona Cernobâl, deci mai bine stăm în case să îl alunge vântul.Părinții mei spun că boala mea a fost declanșată pentru că în ziua când a venit norul de după explozie am stat pe afară.Eu aveam ggena din naștere, dar factorul declanșator…
    Iată așa e viața :una caldă,una rece! Ai grijă și nu mai asculta de-astea triste.Hai curaj!Va fi bine…într-o luni!

    Apreciază

    • Şi pe aici s-au adunat nori şi se pare că vom mai avea un episod de iarnă mai blândă. În nordul ţării deja ninge bine. Vedem.
      Chiar eşti norocoasă că ai curte şi eşti astfel mai aproape de natură! 😉
      Mulţumesc frumos! Aşa e, trebuie să fim încrezători şi să mergem înainte! 😉
      O zi cu bucurie îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  23. Să-ți fie zilele senine și colorate, Potecuță, în ciuda vremii de afară! 🙂

    Apreciază

  24. tink3rbe11 zice:

    Eu, trăiesc așa cum ai descris tu, azi,mâine… ieri. Nu mai știu in ce dată din calendar sunt decât dacă mă uit pe telefon. Sunt zile a căror nume îl uit… și iar mă uit pe telefon. Trist, zic… tare trist.
    Afară, sunt grațiata, văd cer, păsări, copaci etc… stau la curte. Dacă nu-mi place petecul de cer din față, merg în spate pe terasă.
    Citesc, zilnic, nu orice, aleg și mă întristez în mare parte, oameni care nu cred în ceea ce se întâmplă și instiga, oameni care își fac fixatii pe anumite teme, la televizor nu mă uit… Mă îngrijorează starea de fapt căci nu prevestește nimic bun pe termen lung, dar… cu toate astea la un loc și cu ce va fi… mă bucur că pot privi în acest afară din lumea mea, căci sunt ruptă de oraș și… recunosc mă bucură faptul.
    Chiar dacă zilele trăite nu sunt roz, dar să nu mai vezi forme, să nu mai trăiești momentul fie și în cei 4 pereți ai casei tale, să nu mai visezi, să nu îți mai faci planuri mi se pare o prostie.
    Am ajuns să văd că oamenii percep starea de fapt, ca un complot contra lor deși nu este așa, că sunt oameni care am impresia că trăiesc într-o bulă din care nu vor să pășească și nu de teamă, că pur și simplu nu vor.
    E deja marți, trecută ziua.. deja. Nu lăsa să te afecteze prea mult, fiecare simte ce și cum vrea, fiecare reacționează diferit, tu, păstrează starea ta de spirit, rămâi cum te știi, asta îți face bine. 🤗

    Apreciază

  25. Alex zice:

    Ai mare dreptate! Trec zilele atât de aiurea, că nici nu mai știm care sunt. În spatele zidurilor, toate sunt la fel. Și nici afară lucrurile nu mai sunt ca altădată… Ne uităm pe freastra casei și ne mulțumim cu ceea ce vedem, cu peticul de cer, cu cei câțiva copaci, cu aceleași mașini prafuite din parcare. Și… așteptăm să treaca această perioadă și să ne întoarcem la ceea ce aveam înainte.
    Multă, multă sănătate, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

  26. Mi-e greu să suport privaţiunea libertății, mi-e dor de hoinareală aiurea, oriunde, dar mă rezum și eu la o fereastră. Am fost binecuvântată cu un copac în faţa ei și zilnic îmi iau porţia de muzică de la păsări. Asta mă face să mai uit că eu nu pot ieși.
    Paști binecuvântat, Potecuță!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s