Exilaţii din plâns

Ne plouă pe aripi, iubire!
Semn bun, spun experţii în zbor,
Ne-or scrie-n balade de mâine
În dreptul cuvântului dor

Şi ning, cu petale firave,
Zambile, magnolii şi meri,
Când visuri, ajunse epave,
Plutesc în deriva lui ieri

Vom fi menestreli prin apusuri,
Vom fi trubadurii din zori,
Vom fi exilaţii din plânsuri,
Tristeţii-i rămânem datori

Ne-adie vânt cald de departe
Ce-aduce-mpreună, în vals,
Speranţe şi gânduri şi şoapte,
Pe toate ce-au fost. Şi-au rămas

Vom râde prin ploaie, iubire,
De cei ce vor spune c-am fi
Rătăcitori prin ruine,
Risipitorii de zi

Culegem ninsorile toate,
În palme, la tâmple, prin noi,
Şi-apoi, învăţăm că se poate
O iarnă-mpărţită la doi

Vom fi menestreli prin apusuri,
Vom fi trubadurii din zori,
Vom fi exilaţii din plânsuri
Ce-mpart şi un plâns, uneori.

Foto